Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Am să-l invit la tribună pe domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreședinte al Camerei Deputaților, care astăzi reprezintă partenerul nostru parlamentar la această sesiune jubiliară.

Aveți cuvântul.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc** _– vicepreședinte al Camerei Deputaților_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnilor președinți, Distinși invitați, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Sunt deosebit de onorat să particip la ședința solemnă a Senatului dedicată aniversării acestui eveniment de referință din istoria parlamentarismului românesc, aniversarea a 150 de ani de la înființarea Senatului reprezentând un moment de aducere în prim-plan a valorilor care au stat la baza instituirii unei noi Camere a Parlamentului.

Sunt 150 de ani de la momentul în care, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza și prin voința românilor, a fost creat sistemul parlamentar bicameral, prin înființarea, în 1864, a unei noi Camere parlamentare – Senatul.

Prin adoptarea sistemului parlamentar bicameral, România a intrat în familia statelor democratice europene, din care face parte până în 1946, când, prin impunerea unei voințe politice ostile democrației și pluralismului politic, va fi anexată unui model de tip sovietic. De fapt, bicameralismul a dispărut din 1940, odată cu dictatura lui Ion Antonescu, ceea ce mă face să constat că aveți 150 de ani de viață, dar doar 100 de ani de muncă. Nu știu dacă acesta este destinul nostru. Odată cu dispariția parlamentarismului de factură bicamerală și, împreună cu acesta, a pluralismului politic și civic, s-a pus punct unei tradiții politice de excepție.

Din această instituție au făcut parte personalitățile pe care le-a menționat domnul Tăriceanu, dar îi mai adaug aici pe Dimitrie Sturdza, Nicolae Iorga, Constantin Argetoianu și mulți alții, cărora le datorăm împliniri cruciale din istoria noastră modernă, cum au fost independența, Marea Unire sau marile reforme democratice, și mă refer aici doar la reforma agrară și, nu în ultimul rând, la reforma electorală.

Este un moment aniversar la care îmi face plăcere să particip și aș dori să amintesc că este și un bun prilej de analizare a instituțiilor de bază ale statului român, a evoluțiilor din cei 150 de ani care au avut ca obiectiv modernizarea României.

Din 1989, pentru România a început o realitate nouă. Am început să construim un sistem nou, cu instituții noi, funcționând pe principii democratice. În acest context, prin largul consens – și nu este puțin lucru când spun largul consens – al forțelor politice și civice, România a revenit la sistemul parlamentar bicameral, reluând cursul unei tradiții arbitrar întrerupte după cel de Al Doilea Război Mondial.

Elaborarea și adoptarea Constituției din 1991, consolidarea cadrului legislativ necesar integrării României în NATO și în Uniunea Europeană, eforturile de parcurgere a dificilei perioade de tranziție au reprezentat tot atâtea provocări pentru sistemul nostru parlamentar și, cu corecțiile de parcurs, se poate spune că și-a dovedit funcționalitatea. Renașterea Senatului României în 1990 a însemnat nu numai revenirea la o tradiție politică democratică, dar și consolidarea separației puterilor în stat, la care Senatul a participat activ și responsabil.