Gavril Dejeu

Am sesizat deja o controversã între colegi privitor la problema de principiu, ºi anume: în ipoteza în care existã o reglementare legislativã Ñ ºi aici nu este vorba de o lege organicã sau de o lege simplã, ci de o lege Ñ, deci în momentul în care existã o astfel de reglementare legislativã, dacã bugetul poate sã neglijeze ºi sã nesocoteascã o astfel de prevedere. Dacã da, aceasta înseamnã instabilitate legislativã în România ºi nerespectarea ei de cãtre însuºi Parlamentul României. Un exemplu cu totul neindicat de dat populaþiei.

Dupã pãrerea mea Parlamentul trebuie sã fie instituþia fundamentalã a þãrii care sã respecte cu sfinþenie pachetul legislativ ºi sistemul legislativ existent în þarã. Dacã o lege pe care am adoptat-o Ñ fie Legea învãþãmântului, fie aceasta Ñ se apreciazã cã surclaseazã capacitatea bugetarã, atunci Guvernul, înainte de proiectarea bugetului, trebuie sã punã în discuþie modificarea legii. Fiindcã nu putem sã venim în faþa populaþiei cu douã legi, amândouã active ºi efective ºi contradictorii. Acest lucru este inadmisibil ca principiu, ca mod de lucru ºi ca gândire legislativã. De aceea, dacã nu s-a vrut suplimentarea acestei sume în clipa în care s-au iniþiat lucrãrile bugetului, trebuia sã se facã demersuri pentru modificarea legii. Dacã nu se fac demersuri pentru modificarea legii, atunci ea trebuie respectatã ºi sumele trebuie alocate. Aici nu este vorba numai de a da o sumã în plus sau în minus. Eu ridic problema de principiu, a seriozitãþii, a autenticitãþii ºi stabilitãþii legislative în România. Fiindcã, prin astfel de mãsuri, dãm exemplu ºi încurajãm nerespectarea legii în aceastã þarã. ªi, har Domnului, avem enorm de multã nevoie de stabilitate legislativã ºi, mai ales, de respectarea legii în þarã.