Norica Nicolai

## Domnule președinte,

Noi nu am făcut decât să citim cu foarte mare atenție directiva. Sunt o serie de chestiuni care au regulă de obligativitate și o serie de chestiuni care au o normă de recomandare. De la Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, care și-a însușit amendamentele Asociației Române a Băncilor și ale Băncii Naționale, au venit aceste amendamente. Ele sunt de natură pur tehnică. Nu este vorba de o neraportare.

Cred că trebuie să citim textul legii în ansamblu. La acest articol se definește ceea ce se numește „tranzacție suspectă“ în două teze: prima parte, la litera c), care nu a fost modificată, se regăsește în textul actual, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2008, și cea de a doua parte a fost modificată la solicitarea Băncii Naționale și a Asociației Române a Băncilor.

Despre ce este vorba? Activitatea bancară, așa cum este organizată în momentul de față, nu are capacitatea să identifice rezidenții și nerezidenții. Această chestiune presupune, în momentul de față, adaptarea sistemului informatic al băncilor și ghidurilor pentru a se putea identifica astfel de operațiuni. În același timp, în susținerea Asociației Băncilor se presupune raportarea unui număr foarte mare de informații nerelevante. Pentru aceste rațiuni care țin de o realitate concretă semnalată de sistemul bancar din România, pe care eu nu îl cunosc, dar nici alții nu îl cunosc, din punctul meu de vedere, Asociația Română a Băncilor și Banca Națională cred că au competența să își spună un punct de vedere. Pe această chestiune Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a adoptat acest amendament.

Mă voi pronunța acum cu privire la celălalt amendament. Da, este adevărat, am făcut un amendament care reduce timpii în care această analiză se face și l-am făcut din următoarea rațiune: există un termen de 72 de ore în care Oficiul de Spălare a Banilor se pronunță, după care stă patru zile la procuror. Dacă în situația în care nu se constată că este o operațiune suspectă, dar contractul comercial între două societăți este reziliat sau marfa se degradează, în prezenta lege nu există niciun fel de răspundere. Or, spiritul acestei legi este să identifice tranzacțiile suspecte, dar fără a bloca acțiunile comerciale. În acest context, am avut o discuție în plenul comisiei cu autoritățile relevate și am considerat că trebuie să reducem acești timpi pentru a da o anumită responsabilitate și celor care au o procedură birocratică de analiză, pe care nu o contestăm, dar am încercat să reducem birocrația, pentru că am constatat că prin această lege nu există răspundere. Sunt deja spețe pe rolul instanțelor în care marfa s-a degradat în tranzit – de pildă, pe Aeroportul Otopeni – și nimeni nu plătește în instanță, probabil statul român, dar acțiuni în regres împotriva cuiva nu sunt. În aceste condiții, am considerat că trebuie să dăm celerității șansa ei. Acesta a fost punctul nostru de vedere. Nu este o chestiune care vizează descoperirea terorismului. Eu cred că atunci când facem niște afirmații trebuie să citim toată legea. Raportăm totul, dar am definit conform acceptării Băncii Naționale aceste operațiuni între rezidenți și nerezidenți într-o formă pe care Banca Națională ne-a indicat-o a fi mai simplă și mai aproape de realitatea infrastructurii ei de analiză.