Dorel Covaci

„An școlar cu ițele-ncurcate”

A sunat iar clopoțelul pentru un nou an școlar.

2010–2011 începe sub auspicii dintre cele mai sumbre, în haos și degringoladă: salarii mici pentru cadrele didactice, umilințe, școli funcționale care stau să se prăbușească, iar altele noi, închise, tensiuni sindicale și expectația unor ample mișcări de protest.

Guvernul a decis reducerea a 15.000 de posturi din învățământ și desființarea a peste 3.000 de școli, din rațiuni de economisire la un buget de stat găurit până și în petice. Numai că multe dintre aceste școli, contrar unei strategii de bun-simț de cheltuire a banului public, sunt obiective nouconstruite sau reabilitate și dotate, în conformitate cu normele europene, în timp ce 400.000 de elevi continuă să învețe în școli improprii.

Cheltuielile pentru o parte dintre aceste investiții școlare au fost alocate în anii trecuți de către chiar același Executiv care acum pare că a uitat oportunitatea și necesitatea probată deja a acestor obiective, pe care le flutura pe lista realizărilor guvernării expiratului serial Boc.

Dar s-au sucit în stilul caracteristic. Nu rămâne decât să recunoască hăhăind că au greșit, că banii s-au risipit și că trebuie să înceapă negocierile pentru noi împrumuturi pe piața externă. Aceste investiții executate și apoi lăsate pradă paraginii sunt exemple bune de bani risipiți în vânt pe proiecte fără o analiză a durabilității și o anticipare a rezultatelor sau a eficienței.

Un studiu al situației din învățământ ne demonstrează că aproape 2.000 de școli și grădinițe funcționează fără autorizație sanitară, din lipsă de utilități sau reparații neterminate, iar, drept consecință, unii elevi vor fi nevoiți să facă naveta sau să învețe în două sau trei schimburi.

În plus, programa școlară este nereformată, studiul efectuându-se după o curriculă școlară sufocantă, învechită, mult prea teoretizată și neatractivă. La ora actuală, 60% din locurile la licee au specializări teoretice și vocaționale și se adresează unui procent de doar 20% din piața muncii.

Situația profesorilor e dezastruoasă, încât mulți preferă să-și ia concediu fără plată și să presteze alte munci, mai bine remunerate. Tăierea de salarii i-a aruncat la limita subzistenței pe mulți dintre ei sau le-a anulat recompensele dobândite prin ani de vechime sau promovarea unor grade profesionale. Oficial, veniturile s-au redus cu 25%, dar, efectiv, tăierea sporurilor și eliminarea altor avantaje duc la o scădere chiar de peste 50%, în unele cazuri. În viitor, auspiciile nu sunt cu nimic mai bune, noua lege a salarizării unice menținându-i sub media grilei, cu indicii semnificativ micșorați, chiar față de nivelul actual.

O profesie cu înalte cerințe vocaționale și disponibilitate de sacrificiu ca aceea de dascăl e greu să fie practicată la standarde înalte în aceste condiții umilitoare din prezent, de grijă pentru ziua de mâine. Adăugate la celelalte constrângeri, demoralizarea și demotivarea cadrelor didactice nu fac decât să scadă din calitatea actului de învățământ, deja compromis.