Stenogramă plen

Interesul guvernanților pentru problemele reale ale cetățenilor este egal cu zero și asta se vede din plin, în ultima perioadă, prin măsurile pe care aceștia le-au luat în toată perioada în care au condus destinele țării. Același dezinteres îl manifestă Executivul și pentru activitatea pe care noi, parlamentarii, o depunem, dar și pentru activitatea Legislativului în general.

În urmă cu patru luni am adresat Ministerului Administrației și Internelor mai multe întrebări referitoare la stadiul alocărilor bugetare în baza Ordonanței nr. 7/2006 către anumite obiective de interes local din județul Mureș, județ pe care îl reprezint în Parlament. Prin răspunsurile venite mult după termenul prevăzut de Regulamentul Camerei Deputaților, insuficiente și nefolositore, mi s-a comunicat că responsabilitatea pentru precizările solicitate revine Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, alături de Ministerul Finanțelor Publice și Secretariatul General al Guvernului.

Acest lucru demonstrează faptul că miniștrii aleg să-și paseze responsabilitatea între ei, deși au atribuții clare pe domeniile lor de activitate, pe care cu bună știință nu le respectă. Se vede clar că aceștia nu sunt interesați de problemele oamenilor, de cei care trăiesc la limita subzistenței, nu au apă potabilă sau facilități elementare unui trai decent. Stimați miniștri ai Guvernului Boc,

Mai grav este că dumneavoastră alegeți să vă spălați pe mâini și să pasați problemele numai atunci când acestea țin de cetățenii acestei țări, iar când e vorba de interesele clientelare puteți rezolva orice. Ce să mai vorbim de situația în care sarcinile sunt trasate direct de la Cotroceni. Atunci mergeți ca pe sârmă.

Eu vă asigur însă, domnilor, și mai ales pe cei din actualul Guvern, care nu vor sau nu au chef să-și facă treaba, că suntem perseverenți și vom continua demersul nostru pentru a afla unde sunt banii prevăzuți în bugetul de stat, bani care nu sunt direcționați către localitățile unde există o reală nevoie, ci, probabil, către patinoarele doamnei Udrea sau scenele doamnei Ridzi.

„Cu privire la Proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice”

Apreciez ca dezonorantă și nedreaptă situația în care se încearcă să fie adus personalul din structurile sistemului de securitate, ordine publică și apărare națională, activ și în rezervă (pensionarii militari), prin includerea în conținutul acestei legi a prevederilor, incorecte și nedrepte, referitoare la pensia militarilor.

În majoritatea statelor membre NATO și UE, salarizarea și pensionarea personalului forțelor armate sunt reglementate prin legi și norme specifice și distincte. În unele state în care există grile comune pentru personalul bugetar, ministerele apărării sunt abilitate să completeze aceste legi cu acte normative proprii, ordine și alte reglementări interne.

Vă reamintesc doar faptul că în procesul de transformare a Armatei Romane au fost utilizate modele legislative din țările cu democrații avansate, iar implementarea principiilor acestora a constituit un important atu în procesul de aderare la NATO și UE.

Tocmai de aceea, susțin:

1. Eliminarea prevederilor referitoare la militari, precum și menținerea actualei Legi nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu completările și modificările ulterioare, și, respectiv, a Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, care se încadrează în pilonul al doilea privind schemele ocupaționale (profesionale) guvernate de Directiva Europeană 86/378/EEC, modificată prin Directiva 97/96/EEC.

Ar fi o eroare impardonabilă să nu se țină cont de acest argument în favoarea altora de circumstanță, mai ales că principiile care stau la baza pensiilor militare de stat din legea aflată în vigoare sunt deja aliniate la legislația europeană.

Acest adevăr este confirmat prin Decizia 20/2.02.2000 a Curții Constituționale, care precizează că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu reprezintă un privilegiu, ci ea este justificată în mod obiectiv, constituind o compensare parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii.

2. Reglementările propuse pentru recalcularea pensiilor militare și ale polițiștilor încalcă nu numai principiul „neretroactivității legii” prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, ci introduce premisa falsă că pensiile ocupaționale actuale pot fi recalculate ca și cum ar fi fost obținute în baza principiului contributivității prevăzut în proiectul legii supus dezbaterii la art. 2 lit. c).

## „Noul an școlar 2010–2011”

## Stimați colegi,

Ne aflăm în fața unui nou început de an școlar, probabil cel mai trist de până acum pentru elevi, părinți și profesori din cauza politicilor haotice și incoerente promovate de actualii guvernați.

Din păcate, în România anului 2010 educația nu mai reprezintă o prioritate, iar modul în care este gestionat acest domeniu reprezintă o dovadă clară a incompetenței și nepăsării actualei guvernări. Elevii vor merge în școli unde igienizarea lasă de dorit. Părinții vor trebui să subvenționeze în continuare procesul de învățământ, să cumpere manuale pentru că școala pune la dispoziție manuale ieșite din uz, la a doua sau a treia editare, fără a le fi schimbat conținutul. Din păcate, pe fondul crizei economice, unii părinți s-ar putea să fie atât de strâmtorați încât nu vor mai putea ține copiii în școală. Ce vor face guvernații pentru aceștia? Cu siguranță, nimic. Profesorii, cu salariile tăiate cu 25%, probabil că se vor lăsa de meserie, asta dacă nu vor fi disponibilizați în perioada următoare sau, mai rău, vor părăsi țara.

Legea educației, propusă de actuala putere, este o lege anacronică, haotică, fără predictibilitate, realizată doar pentru a mai puncta ceva de ochii electoratului. Părinții și cadrele didactice au nevoie de o lege clară, care să asigure stabilitatea, predictibilitatea și eficiența actului educațional și a sistemului de învățământ românesc.

Guvernarea Boc nu face altceva decât să taie salariile profesorilor și să facă disponibilizări în educație. În loc să facă asta, guvernanții ar fi trebuit să se uite în propria curte, acolo unde clientela lor politică ocupă, în continuare, pe criterii non-profesionale, posturi publice plătite cu sume uriașe din banii românilor.

„Educația este o investiție! Chiar și pe timp de criză...” Într-o cultură a libertății care se lasă modelată de artizanii mediocrității și ai conformismului ideologic, investiția în

educație trebuie să continue, cu atât mai mult în timpul recesiunii economice. În condițiile în care căutarea globală de competitivitate pe termen lung devine imperativă, educația trebuie să fie cu adevărat o prioritate națională.

Prețul plătit de reforma educației românești este foarte mare, având un impact puternic asupra reducerii posturilor, a veniturilor corpului profesoral, dar adevărata reformă a sistemului trebuie să vizeze eficacitatea și eficientizarea procesului de învățare a elevului. Impactul formator al educației trebuie să devină principiul de hotar al reformei învățământului românesc. Cât timp insistăm în a preda tuturor elevilor aceleași subiect, în același fel, progresul va fi doar o iluzie. Dar odată cu implementarea educației individualizate și cu adoptarea unor metode noi de eficientizare a procesului de învățare, prin promovarea tuturor alternativelor educaționale în sistem, reforma își va continua cursul firesc într-o ordine naturală a realității.

Educația este o investiție atât din partea statului, ca politică de finanțare publică, dar și o investiție considerabilă din partea părinților, a familiei. Un studiu al Organizației Salvați Copiii arată că, pentru un elev, costul minim pe an școlar din partea familiei este 1.500 de lei. Educația nu a primit niciodată mai mult de 4,5% din produsul intern brut prin bugetul de stat, în ciuda faptului că reglementările aflate în vigoare prevăd că finanțarea ar trebui să fie de 6%.

Educația cere un preț, dar, fără a plăti un preț, nimic nu valorează. De aceea, Guvernul României trebuie să sprijine în continuare reforma în educație și sub aspectul bugetului alocat reformei din sistem. Investiția familiei trebuie să fie susținută și asigurată în mod constant de investiția publică pe care statul este dator să o realizeze. De aceea, 670.000 de copii, echivalentul a trei generații de copii, vor beneficia în acest an școlar de rechizite gratuite, fiind alocate în acest sens 18 milioane de lei. De asemenea, toți elevii până la clasa a X-a vor beneficia de manuale gratuite, dintre care 20% manuale noi, iar toți elevii clasei I vor primi manuale noi. Trebuie menținut, în continuare, programul „Bani de liceu”, de care beneficiază 125.000 de elevi români, primind o bursă de 180 de lei pe lună pentru a merge la liceu, program finanțat de la bugetul de stat cu 178 de milioane de lei.

„Se închid minele în Valea Jiului”

Prin HG nr. 56/2010, modificată și completată prin HG nr. 357/2010, s-au stabilit unele măsuri pentru reorganizarea producătorilor de energie electrică și termică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin înființarea Companiei Naționale Electra – SA și Companiei Naționale Hidroenergetica – SA.

Ulterior înființării Companiei Naționale Hidroenergetica – SA, aceasta urma să preia și patrimoniul Companiei Naționale a Huilei – SA Petroșani, în condițiile unui plan de restructurare, eficientizare și dezvoltare a minelor care va fi întocmit de conducerea executivă și de administratorii societății și aprobat de ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri.

Ca urmare a acestor hotărâri de guvern, în cadrul CNH – SA Petroșani s-a făcut o analiză tehnico-economică și s-a estimat evoluția activității după data de 31 decembrie 2010, analiză ce a conturat două scenarii, ce sunt dezastruoase pentru Valea Jiului.

Scenariul I: Toate unitățile CNH–SA intră în program de închidere.

Scenariul II: Trei unități din cadrul CNH–SA intră în program de închidere.

Având în vedere că astfel de măsuri ar avea consecințe grave pentru comunitățile locale din Valea Jiului – primul scenariu ar duce la pierderea a 10.000 de locuri de muncă –, solicit noului ministru al economiei, comerțului și mediului de afaceri să se implice pentru adoptarea de urgență a unui set de reglementări de natură legislativă și organizatorică care să salveze unitățile miniere din Valea Jiului.

Cu toate că s-au prevăzut direcții clare până în anul 2020 în strategia energetică a României cu privire la contracte pe termen lung pentru furnizorii interni de cărbune care să le asigure acces la piețele financiare, să fie sporite investițiile în domeniul extracției de cărbune, în modernizarea și reabilitarea echipamentelor pentru continuarea susținerii producției de huilă nu s-a făcut nimic în acest sens.

Întârzie promovarea unui act normativ clar privind reorganizarea sectorului de huilă pentru crearea unei structuri organizatorice viabile.

„Ghinion pentru învățământul românesc”

Anul școlar a început în 2010 într-o zi parcă predestinată ghinionului, pe 13 septembrie.

Problemele care măcinau învățământul românesc în anii trecuți și care erau afișate în mass-media în fiecare septembrie, pentru ca apoi să cadă într-un con de umbră și să nu mai auzim de ele, se repetă într-un ritm sacadat, exact, sub tutela nepăsării guvernanților.

Până acum aveam unități de învățământ care stăteau să cadă pe elevi, care nu erau încălzite iarna, care nu aveau aviz sanitar de funcționare, care nu erau dotate sau, și mai rău, aveam copii care pentru a ajunge la școală trebuiau să străbată kilometri întregi. Anul acesta problemele de mai sus sunt doar o parte a dezastrului din învățământ, doar un palier din cele trei.

A doua hibă a învățământului este structura și componența curricumului școlar. Un an de zile este un timp

mult prea scurt pentru ca domnul ministru Daniel Funeriu să revizuiască un curriculum școlar despre care a recunoscut că este depășit de cerințele pieței de muncă. Promovabilitatea de 67,4%, înregistrată la examenul de bacalaureat anul acesta, este nu doar rușinoasă, dar și alarmantă, este dovada faptului că în sistemul educațional ceva nu funcționează bine.

Al treilea palier al imaginii de ansamblu asupra prăbușirii sistemului de învățământ este dat de părăsirea sistemului educațional de un număr mare de cadre didactice sau solicitarea concediului fără plată ca urmare a scăderii cu 25% a salariilor în luna iulie.

Acestea sunt realizările acestui Guvern, acesta este respectul pentru cei care formează și educă generații, aceasta este grija pe care o poartă sistemului educațional, sistem care are în mâinile sale starea acestei națiuni și viitorul său.

„A început cel mai trist an școlar din istoria României”

Luni a început un nou an școlar. Nu au fost deschideri fastuoase, cu prezența președintelui sau a premierului, iar agențiile de presă nu au consemnat participări ale vârfurilor principalului partid de guvernământ. Din două motive nu am consemnat augustele lor prezențe. Primul, dar nu principalul, este simplu: 2010 nu este an electoral, deci nu sunt neapărat necesare afișările în public. Cel de-al doilea este însă capital: mai-marii țării nu au riscat să dea ochii cu o categorie socială – cea a dascălilor – pe care au condamnat-o la salarii de mizerie și, în multe situații, la condiții de lucru mult sub standardele unui stat din Uniunea Europeană. De fapt, în ultimul timp, politica catastrofală din toate domeniile a „axei răului” Băsescu-Boc i-a determinat pe componenții acesteia să evite pe cât posibil contactul cu cetățenii.

Dacă nu au fost prezenți fizic la evenimentul din 13 septembrie, atât premierul, cât și președintele au găsit de cuviință să transmită câte un mesaj cu ocazia începerii noului an școlar.

Scurtul mesaj, 214 cuvinte, al președintelui Traian Băsescu, este antologic. Am descoperit că și Domnia Sa este posesorul unui clasic limbaj de lemn. Începutul și sfârșitul mesajului parcă ar fi fost extrase dintr-un discurs al lui Nicolae Ceaușescu ocazionat de un eveniment similar: „Doresc să urez celor aproximativ 3,3 milioane de elevi care se vor îndrepta de luni spre sălile de clasă mult entuziasm, curiozitate și putere de muncă. (...) Numai prin dezvoltarea unui simț al comunității în jurul școlii, în care toți actorii interesați să participe la îndrumarea copiilor noștri, vom avea generații mai educate, cu spirit civic, care prețuiesc cunoașterea și sunt animate de dorința de a învăța. Mult succes în noul an școlar tuturor elevilor și cadrelor didactice!”.

Lipsesc doar aplauzele.

În ceea ce privește mesajul premierului Emil Boc, acesta a fost unul hilar și, evident, cu tentă electorală. O frază sugestivă în acest sens: „Viitorul an școlar este unul cheie pentru ceea ce înseamnă învățământul românesc. În 20092010 nu a fost ușor pentru nimeni, dar după ploaie apare soarele de fiecare dată”.

„Politica de securitate europeană la granițele României”

Integrarea țării noastre în Uniunea Europeană a adus cu sine o avalanșă de informații, oportunități și, nu în ultimul rând, obligații, fie ele oficiale, legate de negocieri, sau pur și simplu obligații de conduită și de moralitate. Fără doar și poate, așteptările noastre, ale românilor, sunt mari, plecând de la standardul de viață până la respectarea actelor normative și abordarea unui comportament moral corespunzător în cadrul structurilor europene. În acest ultim aspect, un lucru demn de precizat este faptul că Europa nu ne poate ajuta în acest sens, ajutorul nu poate veni într-o formă convențională, cu care suntem, istoric vorbind, obișnuiți. Europa ne ajută să ne ajutăm noi înșine, să aplicăm noi singuri mecanisme care să ne faciliteze accesul la noile oportunități, la noi abordări. Din păcate, aceste noi oportunități au fost, uneori, înțelese și experimentate totalmente greșit, astfel încât, plecând inclusiv de la dreptul de liberă circulație în Comunitatea Europeană, de multe ori cetățenii români au fost ținta unor atacuri directe sau indirecte și responsabili de anumite acte criminale, justificate sau nu.

Contextul economico-financiar actual, grav afectat de criza internațională, pe de o parte, iar, pe de altă parte, marcat de accelerarea globalizării, contribuie, fără doar și poate, la amplificarea actelor criminale în regim organizat și, desigur, la consolidarea grupărilor infracționale. Astfel, prin politica din domeniul securității naționale, avem menirea de a consolida condițiile politice și administrative necesare pentru garantarea unei securități reale și eficiente în mod deosebit la nivel transfrontalier. Și menționez acest aspect deoarece, prin poziția geografică a țării noastre, respectiv ca țară de tranzit, avem o obligație sporită să aplicăm o politică coerentă și eficientă pentru prevenirea și contracararea riscurilor și reducerea vulnerabilităților.

În calitate de președinte al Comisiei juridice, nu îmi sunt indiferente raportările pe domeniul justiției ale forurilor europene și am criticat tot timpul neajunsurile sistemului, dar trebuie să recunosc faptul că țara noastră a făcut în ultimii doi ani progrese semnificative în reformarea sistemului judiciar românesc privind lupta împotriva infracționalității și a criminalității și, evident, întărirea controlului la granițe.

„An școlar cu ițele-ncurcate”

A sunat iar clopoțelul pentru un nou an școlar.

2010–2011 începe sub auspicii dintre cele mai sumbre, în haos și degringoladă: salarii mici pentru cadrele didactice, umilințe, școli funcționale care stau să se prăbușească, iar altele noi, închise, tensiuni sindicale și expectația unor ample mișcări de protest.

Guvernul a decis reducerea a 15.000 de posturi din învățământ și desființarea a peste 3.000 de școli, din rațiuni de economisire la un buget de stat găurit până și în petice. Numai că multe dintre aceste școli, contrar unei strategii de bun-simț de cheltuire a banului public, sunt obiective nouconstruite sau reabilitate și dotate, în conformitate cu normele europene, în timp ce 400.000 de elevi continuă să învețe în școli improprii.

Cheltuielile pentru o parte dintre aceste investiții școlare au fost alocate în anii trecuți de către chiar același Executiv care acum pare că a uitat oportunitatea și necesitatea probată deja a acestor obiective, pe care le flutura pe lista realizărilor guvernării expiratului serial Boc.

Dar s-au sucit în stilul caracteristic. Nu rămâne decât să recunoască hăhăind că au greșit, că banii s-au risipit și că trebuie să înceapă negocierile pentru noi împrumuturi pe piața externă. Aceste investiții executate și apoi lăsate pradă paraginii sunt exemple bune de bani risipiți în vânt pe proiecte fără o analiză a durabilității și o anticipare a rezultatelor sau a eficienței.

Un studiu al situației din învățământ ne demonstrează că aproape 2.000 de școli și grădinițe funcționează fără autorizație sanitară, din lipsă de utilități sau reparații neterminate, iar, drept consecință, unii elevi vor fi nevoiți să facă naveta sau să învețe în două sau trei schimburi.

În plus, programa școlară este nereformată, studiul efectuându-se după o curriculă școlară sufocantă, învechită, mult prea teoretizată și neatractivă. La ora actuală, 60% din locurile la licee au specializări teoretice și vocaționale și se adresează unui procent de doar 20% din piața muncii.

Situația profesorilor e dezastruoasă, încât mulți preferă să-și ia concediu fără plată și să presteze alte munci, mai bine remunerate. Tăierea de salarii i-a aruncat la limita subzistenței pe mulți dintre ei sau le-a anulat recompensele dobândite prin ani de vechime sau promovarea unor grade profesionale. Oficial, veniturile s-au redus cu 25%, dar, efectiv, tăierea sporurilor și eliminarea altor avantaje duc la o scădere chiar de peste 50%, în unele cazuri. În viitor, auspiciile nu sunt cu nimic mai bune, noua lege a salarizării unice menținându-i sub media grilei, cu indicii semnificativ micșorați, chiar față de nivelul actual.

„Despre morala fiecărei zile în politica românească”

După cum bine știți, astăzi, creștinii ortodocși s-au strâns la chemarea Bisericii pentru a fi laolaltă la sărbătoarea Înălțării Cinstitei Cruci. Această sărbătoare, care se ține încă din secolul al IV-lea, ne reamintește că, în viața aceasta, ajutorul lui Dumnezeu este fundamental, fie că ești împărat, fie că ești un om simplu. Dar, pe lângă aceasta, ne mai spune ceva, anume că noi înțelegem purtarea de grijă a lui Dumnezeu abia atunci când, în momente cruciale, socotind epuizate modalitățile omenești de a ieși din impas, ridicăm ochii și inimile spre cer. Ne facem semnul Sfintei Cruci și ne întărim, ne liniștim și căutăm să privim lucrurile cu mai multă răbdare și înțelepciune.

Acolo, în biserici, semenii noștri se roagă pentru noi astăzi ca să le fim de folos lor și copiilor lor, adică prezentului și viitorului acestei țări. Cu acest gând al recunoștinței față de aceste fapte bune, doresc să vă spun astăzi câteva cuvinte.

De la primul Legislativ al României postdecembriste și până astăzi, parlamentarii au inițiat și votat mii și mii de legi. Socotesc că nimeni dintre noi nu am putea cuprinde dintr-o privire acest uriaș mozaic al legilor. Noi, parlamentarii români, am încercat să îmbunătățim multe situații de-a lungul anilor. De multe ori nu am reușit aceasta. Drumul de la bunele intenții până la realizarea lor a fost deseori presărat cu fel de fel de obstacole, dar alteori, și faptul acesta l-a sesizat în multe rânduri poporul care are lumina credinței și arta măsurii, anumite legi nu s-au articulat cu morala creștină. Aceasta din urmă evidențiază întotdeauna valoarea persoanei umane și frumusețea traiului în comun, după modelul vieții creștine.

Am auzit cu toții de-a lungul acestor ani cuvinte aspre, dar adevărate la adresa Parlamentului: „Faceți politică fără Dumnezeu” sau „Nu vă mai interesează de cei care v-au ales”. Cum putem să îi convingem pe cei care ne spun

acestea că le vrem binele, când noi legalizăm vânzarea drogurilor, discutăm legalizarea prostituției, a vrăjitoriei, a căsătoriilor între persoane de același sex, a obligativității de a trăi într-o societate a suspiciunii și a monitorizării totale a celuilalt? Oare nu sunt acestea legi care bulversează societatea? Parcă îi și aud pe unii care vor spune: „România modernă trebuie să se schimbe la față, cu orice risc, cu orice preț. Să lăsăm în urmă cadavrul societății tradiționale și să ne aruncăm fără zăbavă în valurile viitorului”.

„Cum vom sprijini fermierul român?” Nu cred că mai sunt cuvinte pentru a exprima starea de insatisfacție a fermierilor români față de politica agricolă din România și lipsa totală de sprijin pentru activitatea acestora.

Oameni politici, jurnaliști și chiar cetățeni simpli reclamă zilnic inflația prețurilor produselor agroalimentare, precum și calitatea din ce în ce mai scăzută a produselor de origine străină. De asemenea, în lipsa produselor românești, consumatorii români sunt din ce în ce mai nemulțumiți de faptul că sunt constrânși să consume produse din import, în producerea cărora se utilizează substanțe chimice sau amelioratori, soiuri modificate genetic cu efecte negative asupra calității și gustului produsului și poate chiar asupra sănătății oamenilor.

Nu am afirmat niciodată că elaborarea și implementarea unei politici agricole coerente la nivel național ar fi un moft, ușor realizabil. Istoria Uniunii Europene a demonstrat că acest sector este cel mai complex domeniu de decizie și cu un impact semnificativ asupra produsului intern brut.

Speranța mea se leagă de înțelepciunea și experiența extraordinară a noului ministru însărcinat cu miile de probleme ale agriculturii românești, pe care atât eu, personal, cât și opoziția parlamentară îl învestește cu o încredere fără precedent pentru un ministru în ultimii 20 de ani.

Toată această încredere va trebui, însă, să se fructifice în veritabile politici orientate către fermierii care desfășoară activități licite, în sprijin real către cei care cultivă suprafețele, și nu către cei care obțin subvenții pentru suprafețe lăsate în paragină, pentru cei care se află în dificultate pentru că rezultatele muncii lor se orientează către piață, și nu către rețelele subterane ale economiei agrare.

Și economia agrară oficială, asemenea celorlalte ramuri ale economiei, trebuie încurajată. Chingile politicii agricole comune sunt încă destul de largi în România, permițându-ne încă sprijin pentru semințe, un minim ajutor pentru combustibil și deplin ajutor pentru infrastructura agricolă, de la drumuri agricole, sisteme de irigații, până la mașini și utilaje specifice.

Pe termen scurt, obiectivele politicii agricole trebuie îndreptate numai către cei care orientează produsele către piață și plătesc în mod corect obligațiile către stat. Ei sunt ținta politicii noastre, nu economia subterană, nu fermele de subzistență. Până să ajungă să adauge valoare la exporturile românești, fermierii români vor trebui să distrugă definitiv concurența pe piața locală, căci, fără niciun fel de superlative, faima agriculturii românești ar fi păcat să piară.

„Județul Botoșani aparține României!”

A devenit deja un negru obicei acela prin care toți oamenii politici compătimesc sărăcia, efectele calamităților naturale, infracționalitatea și Dumnezeu știe câte alte probleme nu afectează județele din nordul țării.

Nu a devenit, însă, în ultimii douăzeci de ani, un obicei acela de a construi strategii clare de dezvoltare, de a aloca prin prevederi bugetare stricte sume pentru investiții locale sau regionale, nu a devenit nicidecum un obicei acela de a elimina disparitățile de dezvoltare economică și socială între regiunile țării.

Pe fondul unei astfel de stări de lucruri, județul Botoșani nu mai domină statisticile naționale doar la cea mai mare rată a șomajului, cel mai mic salariu mediu, cea mai mică productivitate a muncii, cea mai defectuoasă infrastructură, dar și la cele mai mari amenințări demografice pentru populația locală.

Natalitatea extrem de scăzută, completată de serviciile medicale deficitare cu impact asupra unei rate a mortalității infantile demne de secolul trecut au creat un climat de incertitudine și lipsă de speranță fără precedent.

Bruma de tineret care mai populează așezările este deja în căutarea unui loc de muncă în străinătate, dacă nu au reușit deja să plece, iar activitățile economice locale, chiar și cele agricole, sunt în pericol, pentru că nu mai pot fi sprijinite decât de botoșăneni de vârsta a treia.

Există soluții și ele sunt la îndemâna noastră. E vorba despre investițiile reale și despre promisiuni sau proiecte demarate și niciodată finalizate. Botoșaniul poate deveni puntea economică de legătură a Europei cu nord-estul continentului și poate redeveni un pol de prestigiu al economiei agroalimentare.

Plătiți bine și cu perspectiva construcției unei vieți decente, tinerii vor considera mai profitabil să se întoarcă în satul natal decât să ia drumul străinătății.

„Lecții de solidaritate de la oamenii școlii către politicieni”

Doresc să încep intervenția mea reiterând o idee pe care am mai exprimat-o de la această tribună, aceea că școala românească reprezintă una dintre soluțiile viabile și pe termen lung la problemele cu care se confruntă țara noastră, prin educația trainică pe care o dă tinerei generații și prin valorile adevărate pe care le transmite copiilor români. În vremuri grele, trebuie să ne gândim la viitorul copiilor noștri și cred că cel mai sigur mod de a-i proteja de vicisitudinile vremurilor este să învestim în educația lor.

În calitate de aleși uninominal în Parlamentul României, cred că este de datoria noastră să ne implicăm în găsirea de soluții pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă sistemul educațional și, împreună cu toți membrii comunității și cu factorii decizionali din administrația locală și centrală, să redăm școlii locul pe care îl merită în societatea românească.

Din păcate, începutul anului școlar 2010–2011 ne înfățișează o clasă politică blocată în clișee cu pronunțat iz electoral și încă prea puțin convinsă că școala nu este un instrument de adunat voturi. Toate canalele media abundă în declarații politicianiste prin care se critică nerealizările din sistem. Se refuză cu obstinație să se constate și lucrurile bune și, lucrul cel mai grav, nu se oferă soluții pentru îmbunătățirea situației.

În calitate de cadru didactic, dar mai ales ca părinte, mi-am pus mari speranțe că noua Lege a educației va reprezenta un pas înainte în ceea ce înseamnă așezarea școlii pe fundamente corecte și în redefinirea rolului pe care îl au toți participanții la procesul educațional. Încă mi-e străin motivul pentru care această lege, care reprezintă, din punctul meu de vedere, un progres important al sistemului educațional românesc, stă blocată de luni de zile într-o comisie de specialitate a Parlamentului României. Mă întreb cine are interesul ca un nou an școlar să înceapă fără a defini noi principii de funcționare a unui sistem învechit, care, în mod evident, își arată astăzi limitele. Consider că, după douăzeci de ani de experimente nereușite, România merită șansa de a se dezvolta printr-o resursă umană educată, responsabilă și implicată în construcția propriului viitor.

„Să nu uităm să celebrăm democrația!”

„Democrația este un sistem politic imperfect, cel mai bun, însă, pe care omenirea l-a inventat până acum!” spunea, în urmă cu mai bine de jumătate de secol, Winston Churchill.

În acest sens și pentru că prea mulți oameni s-au jertfit și prea multe state ale lumii au luptat de-a lungul anilor pentru câștigarea sau recâștigarea drepturilor și libertăților individuale, în data de 8 noiembrie 2007, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 15 septembrie ca „Ziua Internațională a Democrației”.

Aș dori să reamintesc că, pe 16 septembrie 1997, Consiliul Interparlamentar, reunit la Cairo, semna un document, cu rezonanță mondială, ce avea să poarte numele de „Declarația universală asupra democrației” și care conținea dezideratele principale ale extinderii democrației pe întreaga planetă, atât în interiorul statelor, cât și în relațiile dintre ele.

Nu cred că noi, românii, ar trebui să trecem cu indiferență peste un astfel de eveniment, mai ales că în luna decembrie vom sărbători douăzeci și unu de ani de la recâștigarea propriilor drepturi democratice. În ciuda crizelor, a sfidărilor și dificultăților pe care țara noastră le traversează, democrația din România există, chiar și imperfectă, și ne creează toate premisele de a ne bucura de toate drepturile și libertățile cetățenești.

România, țară care, poate, prețuiește recâștigarea valorilor democratice mai mult decât alte state, care nu au înregistrat în istoria lor regimuri opresive sau totalitare, trebuie să devină un adevărat promotor regional al valorilor democratice în regiune. Sunt state în regiune care au nevoie de sprijinul și experiența noastră în a depăși momente critice și a alege pentru popoarele lor regimul care garantează cel mai bine drepturile și libertățile individuale.

„Cum a început școala?”

Încercând să ne detașăm de puternicele emoții ale primei zile de școală, ca oameni politici trebuie să privim cu multă atenție la auspiciile sub care a început noul an școlar.

Lipsa severă a resurselor bugetare, restructurarea rețelei școlare, precum și restructurarea numărului de cadre didactice din sistemul educațional românesc nu avea cum să nu aibă puternice ecouri în toată țara, în toate școlile, liceele și grădinițele, în toate familiile care au copii școlari sau preșcolari.

Din pricina încăpățânării nejustificate a opoziției parlamentare, în anul 2010 am pierdut șansa de a deschide un adevărat nou an școlar, care să se ghideze după o nouă lege a educației, modernă, eficientă, adaptată noilor condiții socioeconomice din România.

În aceste condiții, este datoria noastră, a tuturor oamenilor politici, o datorie pentru care am depus jurământ de credință la începutul mandatului, de a veghea ca soarta educației copiilor români să nu rămână un alt subiect abordat doar în campanii electorale și fără efecte în realitate.

De ani de zile declarăm obligatorie asigurarea unei finanțări de minimum 6% din produsul intern al țării pentru educația românească, slogan și prevedere legală ignorată an de an.

În privința investițiilor în instituțiile școlare, a îndeplinirii condițiilor igienico-sanitare, a asigurării unui minim de logistică pentru desfășurarea actului educativ, s-au făcut pași importanți, chiar dacă mai sunt încă multe de făcut. Mult mai important și mai grav, însă, cred că este migrația masivă a personalului didactic bine pregătit, cu ani de experiență în învățământ, care nu mai are niciun fel de stimulent să rămână la catedră.

Ceea ce toți oamenii politici au uitat, au ignorat sau, mai grav, n-au știut, este că educația se face de oameni pentru oameni. Or, cine pierde acest lucru din vedere este imposibil că va putea realiza obiectivele unei educații moderne.

Soluțiile acestei probleme sunt simple și cred că stau la îndemâna noastră, a tuturor. Imediat, dar absolut imediat finalizării procesului de restructurare, stimularea pe cale salarială a cadrelor didactice trebuie să devină realitate. Dacă restructurarea se va realiza în termeni reali, nu pot să nu propun ministerelor abilitate reanalizarea grilei privitoare la salarizarea cadrelor didactice. Valoarea din sistem se va putea menține numai cu o salarizare adecvată, iar dacă cineva mă va întreba de ce propun aceste lucruri, îi voi răspunde ferm că, personal, consider că importanța socială a muncii dascălilor ar trebui să fie cea mai mare pentru români și România.

„Starea necorespunzătoare a autostrăzii A1 pune în pericol siguranța rutieră în sezonul rece”

Cunoaștem cu toții că starea generală a drumurilor europene sau naționale, dar și lipsa de operativitate în intervenții rapide de reparare la timp a acestora au condus la cheltuieli mult mai mari. Un exemplu în acest sens îl constituie drumul european Pitești–Râmnicu-Vâlcea, care a necesitat reparații și acoperirea cu un covor asfaltic de uzură pe o porțiune de peste 50%.

Din nefericire, în loc să se tragă învățămintele necesare, asistăm la un fenomen repetitiv cu autostrada A1 Pitești–București. Pe ambele sensuri de circulație, aceasta prezintă fisuri și degradare pe toată lungimea.

Dacă până cel târziu în luna octombrie nu se vor concentra toate forțele în vederea reparării și acoperirii cu strat asfaltic de uzură, la iarnă, din cauza intemperiilor (apă, îngheț-dezgheț), autostrada A1 va reprezenta un pericol pentru siguranța traficului rutier.

„A început cel mai trist an școlar din istoria postdecembristă”

Un nou an școlar a început cu stângul, în aceste zile de septembrie. Din păcate, este primul an care deschide școlile dezolant de trist, cu prea mulți părinți săraci, cu mare parte din școli nerenovate, insalubre și neautorizate sanitar, deși ministrul educației susține cu totul altceva, cu elevi debusolați, triști, și, mai ales, cu extrem de puțini profesori rămași în sistem.

Unul din zece elevi, adică peste 320.000 de copii vor merge în continuare în școli fără apă curentă și grupuri sanitare. Aproape 30% din numărul de școli existente nu au primit autorizații de funcționare, adică peste 5.900 de unități, conform datelor oficiale comunicate de minister. Ministrul de resort a anunțat concedierea a 10.000 de angajați dintre cei 370.000, iar alte zeci de mii pleacă de bună-voie, din cauza salariilor de mizerie la care s-a ajuns în domeniul educației.

Premierul Boc se laudă în _prime time_ că este cel mai reformist premier de care au avut parte vreodată românii. La auzul unor astfel de declarații, stupefacția este mare pentru orice contribuabil din țara asta care se lovește la fiecare pas de efectele măsurilor dezastruoase întreprinse de cele cinci guverne reformiste. Dar, cine știe, poate miniștrii domnului Boc au aplicat reforma de care ne tot vorbesc într-o altă țară, în care trăiesc bine dumnealor, dar de care noi nu am aflat încă și, în niciun caz, în cea falimentară în care abia mai respiră, de atâtea poveri și neajunsuri, cele câteva milioane de români rămași ca supraviețuitori.

Dacă prin reformă, guvernanții portocalii înțeleg doar sărăcie acutizată, concedieri în masă, proteste nesfârșite și, eventual, cât mai multă muncă voluntară, prestată cu maximă condescendență din partea rarilor profesori rămași pe baricade, atunci da, acești măreți reformiști și-au îndeplinit obiectivele!

Probabil, punerea pe butuci a sistemului de educație românesc a constituit prima prioritate a celor cinci guverne bociene, conduse spre aceste impresionante culmi de însuși președintele Băsescu, cu toată energia de care dispune.

Dacă reformă înseamnă, domnilor Boc și Băsescu, în accepțiunea dumneavoastră, doar celebra promisiune, legiferată în campania din 2008, dar neonorată niciodată, referitoare la faptul că profesorii vor fi mai bine plătiți (cu 50%) decât până la acea dată și repuși în drepturi cum se cuvine după o lungă perioadă de discrepanțe față de alte categorii sociale, da, ați reușit să-i „mulțumiți” pe deplin, după reducerea veniturilor acestora, de la 1 ianuarie 2010, cu peste 40%.

„În România nu mai sună clopoțelul pentru elevi, ci strigătele protestatarilor pentru guvernanți”

De această dată, clopoțelul veseliei nu a mai sunat de intrare în noul an școlar. Au putut fi, în schimb, auzite strigătele profesorilor protestatari, așezați cu mărinimie de guvernanții domnului Boc al cincilea în fața celei mai grele situații cu care s-a confruntat vreodată această greu încercată tagmă.

Elevii s-au trezit în acest an fără profesori la clase deoarece mulți dintre aceștia au fost puși deja pe liber, cu voia Ministerului Educației, care a dispus concedieri în masă în domeniu, începând cu data de 1 septembrie. Alți profesori și-au agățat în cui profesia și au ales calea pribegiei, îndrumați de cel mai bun ghid al țării, nimeni altul decât, bineînțeles, domnul Băsescu, iar cei rămași pe loc de sacrificiu nu au cum să acopere nevoia reală de posturi calificate.

Nicio problemă! Rezolvă instant totul domnul ministru Funeriu, cu suplinitori la îndemână și ajunge imediat la standardele de calitate dorite.

Cu ce sunt răsplătiți profesorii după numeroșii ani de stat la catedră de către cei mai înalți demnitari ai țării, premierul etern și președintele neînfricat? Doar cu sărăcie, șomaj și, mai ales, cu foarte multă critică pentru munca lor fără rezultatele cerute de cei mai calificați miniștri aflați la cârma educației în ultimii doi ani.

Ce ar mai putea face, oare, profesorii altceva decât să protesteze în fața situației fără precedent în care au fost aduși cu bună-știință de cele mai dezamăgitoare și incapabile guverne portocalii?

Meseria de profesor nu a fost niciodată una bănoasă, dar decentă aproape că ajunsese să fie, până în anul 2008, deși mai erau încă multe de făcut pentru a putea fi îndeplinit pe deplin acest deziderat. Nici profesorii nu au avut vreodată pretenția de a fi plătiți cu salarii de lux, la fel ca angajații domnilor Boc, Videanu, Berceanu sau ai doamnei Udrea, de prin instituțiile sau direcțiile protejate de către aceștia, cu prețul furiei unui întreg popor.

Dar decența în veniturile meritate și-au clamat-o întotdeauna dascălii noștri și acest drept nu le poate fi îngrădit și nici înșelat fără scrupule, la infinit, așa cum au procedat, _in corpore_ , conducătorii PDL-iști după ce și-au văzut sacii în căruța plină de minciuni.

„Este o certitudine: 2011 va și mai greu pentru România!” După ultimele aprecieri ale specialiștilor în domeniu, dar și conform rezultatelor economice obținute ca urmare a măsurilor de austeritate întreprinse de puterea portocalie, se pare că dezastrul economic în care România se afundă, cu aportul întregii energii guvernamentale, nu se va sfârși curând, așa cum ni s-a tot „jurat”, ba chiar va fi mult mai profund în anul următor.

Un prim semnal al acestor negre previziuni este dat chiar de știrea promovată, nu întâmplător, la bursa zvonurilor, de către președintele Băsescu și ale sale ecouri guvernamentale, referitoare la faptul că România are nevoie, din nou, de un împrumut de la FMI.

Ni s-a promis că măsurile de austeritate drastice, luate de la 1 iulie anul curent, deși cele mai grele din Europa, sunt foarte necesare României pentru a grăbi ieșirea din criza fără precedent în care aceasta se blocase de prea multă vreme! Dar surprizele neplăcute, anunțate mai mult sau mai puțin voalat de către domnul Boc sau alți guvernanți PDL-iști, nu mai contenesc să ne copleșească prezentul și, din nefericire, pe termen nelimitat și viitorul.

În ultimii doi ani nu am avut parte de vești bune în ceea ce privește oprirea prăbușirii tuturor indicatorilor economici, decât sub formă de promisiuni mincinoase, care s-au dovedit ulterior a fi cele mai mari aberații emise vreodată la Palatul Victoria.

Ni s-a tot spus că miliardele de euro împrumutate necontenit sunt pentru investiții masive în infrastructură și pentru crearea a cât mai multor locuri noi de muncă, dar, în realitate, acestea s-au dovedit a fi doar cârpeli ale găurilor bugetare prin care s-au tot scurs bani grei, însă absolut necesari pentru contractele cu destinații trasate privilegiat de PDL.

Ni s-a promis modernizare, calitate, într-un cuvânt reformă profundă și susținută atât în educație, cât și în sănătate, dar avem parte, în schimb, de cele mai grave falimente ale celor mai importante domenii pentru orice națiune sănătoasă.

Nici măcar acum, în al treisprezecelea ceas al coșmarului în care se tot zbate economia românească, guvernanții domnului Boc nu dau vreun semn de trezire la realitate și nici nu par a fi impresionați de strigătele de disperare ale mulțimilor pe lângă care aceștia mai trec cu diferite ocazii.

„Boc al cincilea, mândru de «performanțele» sale falimentare”

Ne-am despărțit de mai bine de 20 de ani de faimoasa „Epocă de Aur”, care ne-a ținut în frig, întuneric, sărăcie și în extrem de multă minciună și demagogie, cu prețul multor sacrificii, umane în mare parte, ca să ajungem acum, în anul 2010, să ne îndreptăm vertiginos spre aceeași nefastă direcție.

În ultimii doi ani am avut parte de cei mai demagogi, corupți, mincinoși și incapabili conducători din toată perioada postdecembristă, dar, cu toate acestea, fiecare român a mai îndrăznit să spere că lucrurile nu vor degenera într-o măsură atât de mare încât premierul în funcție să aibă tupeul să ne cosmetizeze permanent realitatea, după bunul său plac și al șefului său suprem.

Domnul Boc al cincilea ne prezintă, ori de câte ori are ocazia, dezastrul măsurilor sale, de un haotism nemaiîntâlnit în Europa, ca pe cele mai inteligente și necesare reforme, care au avut magnificul rol de a ne salva de la prăpastia în care tot dumnealui și ale sale cinci guverne ne-au aruncat.

Spre disperarea românilor, toleranți o vreme la acest stil de make-up artist al domnului Boc – care vede realitatea de fiecare dată cu alți ochi decât toți experții și analiști români sau străini –, această șmecherie, dezavuată deja de rezultatele dezastruoase obținute cu fiecare trimestru care mai trece, nu mai poate acoperi în continuare eșecul instalat cu desăvârșire în mai toate domeniile.

Promisiunile veșnice ale celui de al cincilea premier Boc că de luna viitoare sau din trimestrul următor ne va fi cu siguranță mai bine și economia românească va reînvia ca urmare a inovatoarelor și inteligentelor sale idei, care au doar rolul de a căpușa profund resursele firmelor supraviețuitoare, precum și buzunarele fiecărui cetățean, nu mai au cum să înșele la infinit percepția adresanților.

Și, cu toate acestea, „Al Cincilea” recidivează: deși FMI ne avertizează că în 2011 relansarea economiei își va încetini destul de tare viteza, premierul Boc ne liniștește, asigurându-ne că „marea sa reformă” ne va face mândri că existăm pe meleagurile bocciene, începând cu anul 2012.

„Remanierea guvernamentală față cu criza”

Recenta reconfigurare guvernamentală a consfințit, într-un ambitus temporar relativ mic, al cincilea guvern condus de Emil Boc. Remanierea, în sine, este un act constituțional, legitim, dezirabil atunci când situația o impune. Așa cum am văzut, covârșitoarea majoritate a celor numiți în noul Cabinet Boc V nu au o imagine bine structurată, sunt chiar

necunoscuți, aleși parcă din garnitura de rezervă a partidului. Și, cel mai rău, acest lucru se întâmplă în contextul în care România alunecă fără oprire pe toboganul crizei, iar țara este afundată într-o datorie fără precedent.

Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, președintele Traian Băsescu declara, după întâlnirea cu șeful FMI în România, Jeffrey Franks, că este de văzut „dacă soluția potrivită este să extindem acordul existent sau să avem un alt acord preventiv”. Întrebarea-cheie este dacă acest împrumut va fi folosit pentru investiții care, la rândul lor, să genereze creștere economică. Dacă nu, pe principiul bulgărelui de zăpadă în rostogolire, va fi nevoie de alte și alte împrumuturi, cu consecințe catastrofice pentru viitorul țării. Vecinii noștri de peste Dunăre, bulgarii, au declarat că ei nu mai au nevoie de vreun împrumut, Executivul bulgar luând la timp măsurile necesare.

Pe premierul Emil Boc și pe președintele Traian Băsescu îi auzim clamând numai cuvântul „austeritate”, austeritate pe toate planurile, nicidecum vreun plan fiabil de relansare economică care să facă posibilă o întrezărire a speranței. Nu numai că deriva socială, asociată austerității, nu a putut fi domolită, dar până la sfârșitul anului se vor mai face încă 63.600 de concedieri, „aproximativ jumătate din totalul anunțurilor de restructurare făcute în spațiul Uniunii Europene”.

Economistul Joseph Stiglitz atrăgea atenția că „promovarea măsurilor de austeritate reprezintă un pariu greșit al guvernelor europene”.

Sufocarea populației și a agenților economici prin impozite și taxe din ce în ce mai împovărătoare, lipsa de interes și fonduri cu care se confruntă agricultura (unul din domeniile care ar fi contribuit major la redresarea economică prin potențialul existent), degradarea majoră a învățământului și a sănătății, incapacitatea atragerii fondurilor europene, toate acestea fac din România o țară cu prezent și viitor incert. Mai mult ca oricând, România ar fi avut acum nevoie de somități recunoscute, de profesioniști capabili și responsabili.

„România lui Boc și Băsescu – țara tuturor aberațiilor” Dacă SUA este țara tuturor posibilităților, România, cu siguranță, este țara tuturor aberațiilor. Numai într-o țară ca România se poate organiza o manifestare de genul celei care a avut loc pe 11 septembrie la Miercurea-Ciuc. Se știe, sâmbătă, o organizație maghiară din regiune a celebrat împlinirea a 70 de ani de la semnarea Dictatului de la Viena și, implicit, intrarea în Miercurea-Ciuc a trupelor de ocupație horthiste.

Vreau să fiu foarte clar: nu am absolut nimic împotrivă ca minoritățile naționale care trăiesc în România să-și celebreze evenimente marcante ale națiunii lor, indiferent dacă sunt de natură culturală, religioasă sau politică. Dar de aici și până la a se celebra un act care a generat ocupația țării în care trăiesc, un act care a generat numeroase tragedii în rândul populației autohtone, un act care a generat traume care s-au vindecat extrem de greu este o cale lungă. În ultimă instanță, ceea ce s-a întâmplat la Miercurea-Ciuc reprezintă și o încălcare a legii privind arborarea însemnelor fasciste.

Dacă evenimentul de la Miercurea-Ciuc reprezintă un fapt grav, extrem de grav este și faptul că autoritățile competente nu au reacționat deloc. De sâmbătă și până marți, la ora la care am conceput această declarație politică, am monitorizat din oră în oră toate agențiile de știri interne. Nu am remarcat nici măcar o dezavuare verbală a manifestării de la Miercurea-Ciuc. Este rușinos modul în care s-au comportat autoritățile competente. Niciun cuvânt din zona Administrației Prezidențiale. Nu cred că președintele Traian Băsescu sau consilierii Domniei Sale nu au aflat nimic despre cele întâmplate la Miercurea-Ciuc. Niciun cuvânt din partea premierului Emil Boc. Mă rog, Domnia Sa are o scuză. A fost ocupat cu probleme de ordin propagandistic, pentru că țara trebuia să afle că în 2012 vor fi câștigători cei care susțin PD, UNPR și UDMR.

Ministrul de interne Vasile Blaga – deși probleme de genul celor de la Miercurea-Ciuc intră în fișa postului instituției pe care o conduce – nu a scos, de asemenea, niciun cuvânt, iar procurorul general sau Parchetul, care aveau obligația să se autosesizeze, nu au avut nicio reacție. Mi se pare normal, ținând cont de faptul că, în ultimul timp, procurorii nu au altă preocupare decât să ofere spre publicare probe din dosarele adversarilor politici ai lui Traian Băsescu.

„Globalizarea, spațiul geopolitic și multiplele lor implicații în plan național”

Fenomenul globalizării este acum o etapă certă a procesului general de dezvoltare politico-economică, dar și culturală, a omenirii.

Pentru moment, având în vedere actualele probleme de ordin economic și, implicit, social care ne preocupă, este destul de dificil să vorbim cu certitudine despre efectele de lungă durată ale procesului de globalizare asupra comunității internaționale și, implicit, naționale. Dar, chiar și acum, este clar că procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât și unul negativ.

Să le luăm pe rând. Partea pozitivă a acestui proces este că va spori interacțiunea dintre țări, care la rândul ei deschide noi posibilități, îndeosebi în sfera economică. Intensificarea schimburilor comerciale, investiționale și tehnologice între diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane sunt, cu siguranță, benefice. Cât despre partea negativă, se știe că

odată cu aceasta, globalizarea comportă și noi provocări. Multe „pericole” au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice și tehnologice, criminalitatea transnațională, terorismul internațional, traficul de persoane etc.

Expansiunea necontrolată a unor modele culturale de calitate îndoielnică aduce un prejudiciu tradițiilor naționale și culturale ale popoarelor, și nu exagerez când spun că poate amenința chiar originalitatea lor. Dar să fim realiști și să recunoaștem că intensificarea procesului de globalizare prezintă chiar și unele pericole pentru economiile naționale. În același timp, din cauza distribuirii neuniforme a avantajelor globalizării, aspectele negative ale acestui proces se pot răsfrânge negativ în special asupra țărilor cu economii mai puțin dezvoltate. Astfel, într-un scenariu considerat de unii ca fiind sumbru, acestea ar putea rămâne departe de progres sau chiar ușor în afara lui.

Creșterea interdependenței în relațiile internaționale, generată de globalizare, aduce în discuția publică și noi aspecte ale noțiunii de „securitate națională și internațională”, crescând numărul factorilor externi care influențează funcționarea societății. De aceea, menținerea stabilității la nivel global, acordarea asistenței în crearea unor astfel de mecanisme internaționale ce ar asigura o dezvoltare durabilă și echilibrată vor deveni o prioritate și unele dintre principalele probleme pentru comunitățile regionale.

„Început de an școlar fără politicieni”

Anul acesta, începutul anului școlar a fost deosebit față de anii anteriori. Pentru prima dată, după mult timp, evenimentul a avut loc fără participarea politicienilor. Este o schimbare de salutat, întrucât învățământul nu trebuie sub nicio formă politizat. Nu este o platformă pentru campania electorală. Procesul educației este crucial pentru evoluția oricărui popor. El trebuie ferit de lupta între diverși poli de interese. De altfel, legea spune foarte clar că în școală nu este voie să se facă politică. Mulți colegi de-ai noștri au fost sau mai sunt încă profesori. Unii, spre cinstea lor, uită că fac parte dintr-un partid atunci când intră în sala de curs. Alții confundă catedra cu tribuna Parlamentului.

Dincolo de profesia fiecăruia, politicienii ar trebui să aibă o singură preocupare față de învățământ, și anume aceea de a elabora cele mai bune legi pentru sprijinirea procesului pedagogic, de a crea cadrul necesar pentru ca specialiștii din domeniu să își poată desfășura activitatea în condiții optime.

Din păcate, învățământul românesc trece printr-o perioadă foarte grea. Acest an școlar îi urmează celui în care s-a înregistrat cel mai slab procent de promovabilitate la bacalaureat – 67,4% – din ultimul deceniu.

Au existat județe precum Ialomița, Călărași, Dâmbovița și Brașov, în care doar jumătate din numărul candidaților au luat toate examenele. Perspectivele sunt și mai îngrijorătoare, în condițiile în care nemulțumirea cadrelor didactice este în creștere, după micșorarea cu 25% a salariului. Harul și dragostea de a-i învăța pe tineri vor duce o luptă crâncenă cu disconfortul psihic cauzat de grijile cotidiene.

Este o situație delicată și ne trebuie calm și înțelepciune pentru a trece peste ea. În acest context, revenim și spunem că începutul de an școlar fără politicieni este un important pas în față.

Sperăm că vor urma și alții, în spiritul depolitizării multor domenii de activitate în care clientela politică ocupă locuri nemeritate și care a dus și va duce în continuare la neprofesionalism și nonperformanțe în domenii în care nu ne mai putem permite niciun moment acest lucru, pentru că intrarea în Uniunea Europeană și din acest punct de vedere implică altceva.

## „Ceaușescu are de ce să invidieze PDL”

A venit toamna și a început școala. Anul școlar 2010–2011 a debutat cu flori și fluturași. Este vorba despre fluturașii pe care dascălii clujeni și i-au prins în piept și pe

care era inscripționată noua stare a sistemului bugetar, minus 25%. În alte părți, protestele au fost mai puțin elegante, profesori și părinți huiduind reprezentanții puterii.

Ieri am aflat vești noi: sindicatele bugetarilor purced la proteste. Unele de stradă, pe 22 septembrie, dar o federație vorbește și de cea mai radicală formă de protest, greva generală, protest ce ar urma să se declanșeze pe 27 septembrie. Ca număr, că or fi 12 sau 34 de mii, probabil că potențialii greviști nu impresionează, dar ar trebui să impresioneze faptul că este vorba despre funcționari publici cu activități în zona combaterii evaziunii fiscale, funcționari a căror grevă ar urma să afecteze circa 350 de instituții publice, adică Garda Financiară, Inspecția Muncii, Protecția Consumatorului, Ministerul de Externe, CNSAS, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Garda de Mediu, instituții ai căror angajați sunt afiliați la Sindicatul Național al Funcționarilor Publici. Mai mult, e foarte posibil ca și sindicaliștii din administrația publică să se solidarizeze cu această grevă, adică alte sute de instituții, în general primării și consilii județene, s-ar putea să aibă activitatea blocată din cauza acestei greve.

Motivele acestor proteste au fost cum nu se poate mai bine prezentate de unul dintre liderii de sindicat. „Funcționarul public este flămând, îndatorat, n-are stabilitatea locului de muncă, stabilitate salarială, iar cu acești funcționari nu se pot combate fenomenele care afectează bugetul de stat, adică evaziunea fiscală, munca la negru, protecția consumatorului”. Personal nu sunt de acord cu greva drept mijloc de protest, dar nu pot să nu fiu de acord cu spusele liderului de sindicat. După reducerea salariilor din sectorul bugetar, cei mai afectați s-au dovedit a fi funcționarii de execuție din instituțiile publice și din administrația publică locală. Cea mai mare parte a acestora au salarii mai mici de 800 de lei, iar apropierea iernii, cu toate creșterile de prețuri anunțate, de la alimente la utilități, are darul de a-i îngrijora chiar și pe cei mai bine plătiți. Singurii care par să stea liniștiți și să nu vadă dezastrul care se apropie sunt guvernanții. Închiși în turnul de fildeș al puterii, ei văd doar ceea ce le convine și le place: ciolanul.

„Institutul «Cantacuzino» a înființat «cutia milei»”

Încă de anul trecut, Institutul „Cantacuzino” se confruntă cu dificultăți de ordin financiar și organizatoric deosebite. Poate că vă amintiți și dumneavoastră de închiderea unor linii de fabricație, neautorizate, de protestul salariaților de acolo, de necesitatea importării de vaccinuri BCG etc.

Ca membru al Comisiei pentru sănătate, consider că este nevoie să readuc în atenția opiniei publice și, desigur, a Guvernului acest institut ajuns în pragul falimentului... din cauza statului. Pe scurt, vă spun că, anul trecut, pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul gripei porcine, Ministerul Sănătății a comandat fabricarea a 5 milioane de doze de vaccin, care urmau să fie livrate, ritmic, până în luna aprilie. În februarie, când deja se livraseră 3 milioane de doze, celelalte două aflându-se în diferite faze de producție, oficialii au ajuns la concluzia că, dat fiind numărul mare al refuzurilor de vaccinare, livrarea și producția ar trebui stopate.

Ministerul a achitat comanda integral însă, în urma verificărilor financiare, institutul a fost obligat să returneze tot ce încasase în plus față de cele trei milioane de doze livrate, deși, repet, cheltuise și pentru restul comenzii nefinalizate. Acest blocaj s-a suprapus celui deja existent, iar Institutul „Cantacuzino” a ajuns să înființeze o „cutie a milei” online.

Cum suntem prea săraci ca să ne putem permite la nesfârșit importul unor vaccinuri mult mai scumpe și, se spune, și mai puțin performante decât le putem produce în București, le solicit domnilor miniștri ai sănătății și finanțelor să identifice posibilitatea deblocării situației apărute la Institutul „Cantacuzino”.

„Situația învățământului. Închiderea școlilor din mediul rural”

În aceste zile, la începerea unui nou an școlar, în județul Constanța 41 de unități de învățământ nu își vor mai deschide porțile. Dintre acestea, 39 provin din mediul rural.

## Câte or fi la nivelul întregii țări?

Am ajuns în această situație, în condițiile în care în ultimii 20 de ani sistemul de învățământ din România a fost declarat prioritate națională de fiecare guvernare și a suportat atâtea reforme câți miniștri ai învățământului au fost. N-am avut viziune, ne-a lipsit o strategie coerentă în educație, managementul a fost defectuos, au lipsit investițiile și banii care să-i motiveze pe dascăli. Toate acestea sunt doar câteva dintre elementele care au adus învățământul din țara noastră aici.

Odată cu scăderea nivelului de trai și sărăcirea satului românesc care, oricum, era în urma urbanului, accesul la învățământ a devenit tot mai dificil. În unele sate, cheltuielile instituționale sunt acoperite cu greu. Multe primării nu dispun de sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de menținere a școlii. Nici nu se mai pune problema unor lucrări importante de reparații sau de investiții noi în clădiri sau în echipamente școlare.

Stimați colegi,

Educația are nevoie de o strategie națională coerentă, acceptată de toate forțele politice din țară, pentru că toți copiii trebuie să meargă la școală, atât cei din mediul urban, cât și cei din mediul rural. România are nevoie și trebuie să investească în pregătirea continuă a oamenilor, capitalul uman fiind cea mai importantă resursă.

În intervenția de astăzi – succintă, concretă și fără obsedantele preocupări de a releva sensuri și semnificații – vom releva, prin argumentul faptei, încă o modalitate prin care Guvernul celui de al V-lea Boc transformă încet, dar sigur, statul român din stat de drept în stat de drepți.

Concret, prin OUG nr. 41/2010 privind unele măsuri de întărire a disciplinei în construcții, onor Guvernul celui de al V-lea Boc, sub motivația protejării zonei costiere, prin derogările de la Legea nr. 50/1991 prevăzute în art. 1, încalcă în mod flagrant autonomia locală și introduce, în mod abuziv, prin prevederile art. 2 și art. 3 imixtiunea

administrației publice centrale în sfera de competență a autorităților locale, ignorând faptul că la nivelul autorităților locale există servicii specializate de constatare a construcțiilor fără autorizații de construire sau fără respectarea acesteia.

Statul de „drepți”, focalizându-se exclusiv asupra litoralului Mării Negre în detrimentul zonelor din Valea Prahovei sau de aiurea, prin procedura rapidă de desființare a construcțiilor, fără posibilitatea contestării măsurilor administrative, își creează platforma de a beneficia de o prezumție absolută de adevăr și încalcă nonșalant principiul potrivit căruia plângerea împotriva unei măsuri administrative dispuse printr-un proces-verbal suspendă executarea actului administrativ.

Concomitent, definirea absurdă și arbitrară a limitei prevăzute în art. 1, respectiv 200 de metri de la linia de coastă, conduce la abuzuri semnificative. În sensul menționat, invocând tehnica de argumentare prin reducerea la absurd, dacă mâine, în condițiile dramaticelor schimbări geoclimatice, nivelul apei crește cu doi metri înseamnă că cei 200 de metri invocați ar putea să întindă limita invocată până la bulevardul Tomis, iar toate locuințele dincolo de această limită ar trebui demolate.

Iată de ce, doamnelor și domnilor, linia de coastă și depășirea limitei autorizației de construire reprezintă un element de analiză tematică, eventual expertizată, și nu o simplă constatare din teren.

„Referendumul constituțional din Turcia”

Europa și Statele Unite au salutat rezultatul referendumului constituțional din Turcia, prezentat de Ankara ca un atu pe calea integrării sale în UE, perspectivă care continuă însă să întâmpine reticențe foarte puternice în rândul celor 27 de state ale blocului comunitar. Ministrul spaniol al afacerilor externe, Miguel Angel Moratinos, a văzut în rezultatul referendumului „un semnal clar al vocației europene a Turciei. „Acest rezultat deschide ușa europeană, chiar dacă realizarea acestui pas va dura”, a declarat și omologul său suedez, Carl Bildt, apreciind că Ankara „pregătește terenul pentru o evoluție mai deschisă și democratică a țării”.

Statele Unite, care militează puternic în favoarea aderării Turciei la Uniunea Europeană și acuză autoritățile de la Bruxelles că îndepărtează Turcia de Occident prin tergiversarea negocierilor, au salutat prin vocea președintelui Barack Obama nivelul ridicat de participare la referendum. Obama a declarat că acesta este un semn al „vitalității democrației turce”.

Chiar și șeful diplomației germane, Guido Westerwelle, care se teme de o derivă a țării către Orientul Mijlociu și Asia, a evocat „un pas suplimentar important pe drumul Turciei către Europa”. Totuși, el este cunoscut pentru faptul că este mai deschis la ideea de integrare a Turciei în UE decât cancelarul german Angela Merkel, care preferă un „parteneriat privilegiat” cu Ankara. În aceste condiții, adoptarea reformelor constituționale nu va fi suficientă pentru intensificarea ritmului negocierilor de aderare la UE pentru Turcia.

„Există o coaliție a refuzului care se formează în mai multe țări și care grupează partide de dreapta antiislam și proeuropene ce se tem de o dizolvare a proiectului UE prin integrarea Turciei. Este o spirală foarte nefavorabilă pentru Ankara”, a adăugat el. „Nu cred că acest rezultat va modifica situația. Pozițiile mai multor state-cheie, cum ar fi Germania sau Franța, au devenit mai inflexibile pe tema aderării. Și, orice ar face Turcia azi, ele nu se vor schimba”, apreciază Jose Ignacio Torreblanca, analist la European Council on Foreign Relations.

Aproximativ 58 la sută dintre alegători au aprobat reforma propusă prin referendum, a anunțat, la Istanbul, premierul Recep Tayyip Erdogan. Poporul turc a dat un câștig de cauză net Guvernului islamo-conservator, circa 58 la sută aprobând, potrivit premierului, o reformă constituțională care limitează puterea ierarhiei judiciare și a armatei, două bastioane ale regimului laic, opuse actualului regim.

„Noul acord cu FMI poate fi colacul de salvare al României?”

Economiștii Fondului Monetar Internațional au devenit un sac fără fund din care România își extrage periodic sumele necesare pentru a ține în viață actuala guvernare a țării.

Până în momentul de față, banii împrumutați de la Fondul Monetar Internațional s-au dus în consum și în buzunarele clientelei politice. Dacă vom continua să ne împrumutăm de la Fondul Monetar Internațional, datoria publică va crește și asta va pune presiune pe moneda națională, dar mai ales pe buget.

Nu ne-am opune acestui împrumut dacă am fi asigurați că, în urma contractării acestuia, România va avea o relansare economică și banii sunt destinați în principal investițiilor. Dacă nu se vor lua măsuri de stimulare a economiei subterane sau a mediului economic, în general, toate aceste împrumuturi de la Fondul Monetar Internațional nu vor duce decât la o îndatorare mult prea mare a României, însă fără nicio posibilitate reală de a putea înapoia banii primiți.

Ținta principală a actualului Guvern ar trebui să fie atragerea banilor europeni, accelerarea reformelor în domeniul sănătății, muncii, precum și măsuri care generează creșterea economică. Pe de altă parte, în cazul în care este impetuos necesar acest nou acord cu Fondul Monetar Internațional, populația României ar trebui înștiințată referitor la modul de alocare a banilor.

În momentul de față, România este mult prea înglodată în datorii, nu ne putem permite să mai facem altele, în condițiile în care nu producem nimic. Cum vom plăti toate creditele contractate? Din ce bani?

Un lucru este cert de foarte mult timp – singurul principiu de guvernare al actualului Executiv este următorul: tăiem ca să avem. Dar întrebarea este: cât putem tăia?

Cred ca ar fi de datoria partidelor din arcul de guvernare să gândească puțin mai departe de mandatul Domniilor Lor.

„Bolnavii de diabet cheamă la solidaritate”

Federația Română de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice și Societatea Română de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice, împreună cu Federația Asociațiilor Bolnavilor de Diabet din România, declară solidaritate totală cu persoanele pe care le îngrijesc: persoane cu diabet zaharat, obezitate, dislipidemii, alte boli metabolice.

Prin natura profesiei noastre am fost întotdeauna solidari cu semenii noștri, dar considerăm că în această perioadă de criză economică manifestarea solidarității trebuie atât rostită, cât și demonstrată.

În spiritul acestei declarații, ne manifestăm solidaritatea cu asociațiile persoanelor cu diabet, pentru ca să nu se producă nicio modificare calitativă în tratamentul diabetului zaharat. Aceasta presupune păstrarea actualului standard de gratuitate pentru medicamentele antihiperglicemiante, precum și optimizarea facilității automonitorizării glicemice, în mod deosebit ne referim la copii.

Ne manifestăm plenar dorința ca profesia de educator specializat în diabet, nutriție, boli metabolice să fie recunoscută și statuată ca atare.

O mențiune specială este necesară pentru a sublinia încă o dată că tratamentul cu insulină este cel mai complex tratament din patologia umană. Dacă savantul român Nicolae Paulescu a avut o contribuție excepțională la descoperirea insulinei, noi să avem o contribuție excepțională pentru ca tratamentul cu insulină să se desfășoare în condiții optime în România.

Ne permitem să sugerăm ca oricine, oricând și sub orice formă să ajute la creșterea calității vieții semenilor pe care noi îi îngrijim. În acest sens, acțiunile de optimizare a stilului de viață la toate vârstele, la cei bolnavi și la cei sănătoși de pe cuprinsul întregii țări, ar fi o garanție a sănătății poporului. Consider că este puțin ceea ce solicită bolnavii de diabet din România și este la îndemâna oricui să ajute.

## „Mic manual de antidemagogie”

Spre surprinderea unora, a început din nou școala. Deși nu s-au mai înghesuit să participe la festivitățile de deschidere a anului școlar ca în trecut, toți liderii politici au ținut să-și arate încă o dată, vocal sau doar în scris, marea dragoste față de școala românească.

I-am auzit pe liderii PNL exprimându-și speranța că vor veni și vremuri mai bune. Le înțeleg nostalgiile, dar nu îi scuz. Niciodată, în istoria recentă, nu s-au risipit atâția bani ca în guvernarea liberală. În județul Iași, tocmai s-a închis o școală nou-nouță, care a costat câteva milioane de euro. Motivul? Nu erau elevi. Nici nu fuseseră vreodată, dar pentru că fostul primar este membru PNL, fosta guvernare s-a grăbit „să ajute” școala românească din mediul rural. Sau, poate, doar clientela politică a PNL. Liberalii și-au format mâna din timp, când au construit, prin toată Moldova, toalete de sute de mii de euro, care deservesc școli ce sunt pe punctul de a se prăbuși peste elevi.

I-am auzit și pe liderii PSD manifestându-și încrederea în viitor. Și pe ei în înțeleg, dar nu îi pot ierta. Vreme de 15 ani au ținut școala românească pe loc, învățându-i pe copii doar cum poate fi falimentată economia românească sau cum pot fi arestați cei care criticau regimul direct de pe stradă. Da, mă refer la Mugur Ciuvică. Au mai predat elevilor lecții de onoare, de modestie și de bună creștere, inspirându-se din viața lui Che Guevara sau Ion Iliescu.

Și i-au mai învățat cum se pot planta trandafiri chemând minerii la București.

Și pentru că, așa cum mai spuneam, a început școala, poate n-ar fi rău să fie introdus în liceu și un mic manual de antidemagogie. Cursul i-ar ajuta pe elevi să-i identifice foarte rapid pe politicienii care vorbesc doar ca să se afle în treabă. I-am văzut pe liberali și PSD-iști cât de pricepuți au fost la toate atunci când au fost la guvernare. Încă plătim greșelile lor!

## „Politica formelor fără fond continuă...”

Mă întreb de câteva zile care este utilitatea acordării unor sume considerabile din banii publici pentru servicii de publicitate și promovare ale ministerelor. Într-o țară aflată sub spectrul austerității, în care Guvernul decide tăierea unui sfert din salariile a milioane de cetățeni și prevede noi taxe și impozite majorate, te-ai aștepta ca astfel de măsuri de criză să fie însoțite de o atitudine mai conservatoare a autorităților în ceea ce privește felul în care manevrează banii publici.

În condițiile în care atât președintele, cât și membrii Guvernului îți repetă zi de zi cât de adâncă este criza economică și cât este de important în aceste momente grele să dăm dovadă de solidaritate și să ajutăm statul să depășească perioada de recesiune, te-ai aștepta ca aceiași guvernanți să dea dovadă că știu să folosească în mod inteligent și cu rezultate maxime banii pe care îi au totuși la dispoziție.

Ei bine, nu! În România, așa ceva nu se va întâmpla niciodată câtă vreme la conducerea acestei țări se află echipa Boc-Băsescu și Partidul Democrat Liberal, pentru că, de bună seamă, prioritatea autorităților de azi nu este scoaterea României din criza economică, ci mulțumirea finanțatorilor de partid care se doresc recompensați pentru efortul financiar acordat în ultima campanie electorală.

Altfel cum poți explica sumele fabuloase cheltuite de miniștri PDL pentru acțiuni de publicitate și imagine. În urmă cu un an, fostul ministru al tineretului acorda contracte de publicitate în valoare de peste 600.000 de euro fără licitație unor firme de apartament. Încă actualul ministru Udrea a plătit din fondurile ministerului 800.000 de euro pentru un brand de țară supraestimat. Adăugăm aici și mult mai recentul contract de jumătate de milion de euro atribuit de fostul ministru al muncii, domnul Șeitan, cu puține zile înainte să părăsească această funcție.

Astfel de decizii, însoțite probabil de altele despre care încă nu am aflat, nu fac altceva decât să dovedească până la ce punct au ajuns reprezentanții PDL, aflați azi la guvernare, să sfideze cetățenii acestei țări.

Toate lucrurile astea sunt de două ori mai stranii la vreme de criză, când statul anunță de dimineața până seara că nu mai are bani și că va face economii la sânge. Parcă-parcă îți vine să crezi că, îndărătul perdelei de fum asigurată de criza economică, politicienii aflați la cârma țării se grăbesc să caute cele mai bune soluții pentru a folosi eficient resursele de care dispun.

## „Împrumut FMI”

Traian Băsescu vorbește de prelungirea acordului de împrumut cu FMI în octombrie, ori de încheierea unui acord preventiv. Mai exact, alte împrumuturi, alte datorii. Pentru ce? Pentru a plăti datoriile existente deja. Cu plusul de dobândă aferent.

Prin lipsă de viziune și prin incompetență, Guvernul Băsescu-Boc a împins și mai tare România în criză. Majorarea TVA, diminuarea cu 25% a salariilor, trimiterea în șomaj a zeci de mii de bugetari, ignorarea avertismentelor și a strigătului de sprijin venite din partea firmelor, toate acestea au condus la scăderea consumului și, implicit, a veniturilor bugetare. La toate acestea se adaugă dobânzile la împrumuturi și, într-un viitor nu foarte îndepărtat, înapoierea banilor împrumutați.

În loc să atragă mai mulți bani la buget prin stimularea economiei, Guvernul bagă tot mai mult mâna în buzunarul populației.

Problema e că atât timp cât suntem condiționați de rambursarea împrumuturilor de la FMI nu poate fi vorba de nicio relaxare fiscală, nici de măsuri care să stimuleze investițiile. Singurul lucru care se obține e prelungirea agoniei, adică moarte sigură, iar dacă cineva mai crede că banii respectivi vor fi folosiți pentru investiții, le recomand să recitească declarațiile făcute de actualii guvernanți în urmă cu un an.

Ce s-ar obține, practic, cu un eventual nou împrumut? Supraviețuirea actualei guvernări încă un an sau doi, pe spatele contribuabililor români care vor rămâne cu datorii de plătit pe ani de zile.

Așadar, banii împrumutați nu se vor duce în investiții, ci în plata primului împrumut. România trăiește pe datorie. Împrumut după împrumut, Guvernul Băsescu-Boc va îndatora generațiile viitoare.

Băsescu și PDL împrumută bani pe care îi consumă ei și pe care îi plătim noi, miliarde și miliarde de euro.

Actuala guvernare a distrus prezentul, iar acum vrea să distrugă și viitorul acestei țări.

* ## „Banul public, risipit de guvernanți”

Dă-i putere unui om pentru a-l cunoaște cu adevărat. De la constatarea anticului înțelept Pitagora, lucrurile au rămas neschimbate, aspect dovedit în fiecare zi de către guvernanții noștri. În momentul în care au ajuns la putere, au început să își dea măsura caracterului – minciună, înșelătorie, parvenitism.

„Fondurile structurale – o oportunitate de modernizare a României”

Documentul prin care se stabilesc prioritățile de intervenție ale Instrumentelor Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune) este Cadrul Strategic Național de Referință. Acesta realizează legătura dintre prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite conform Planului Național de Dezvoltare 2007–2013, și prioritățile la nivel european, atât cele expuse în documentul denumit Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007–2013, cât și cele prevăzute de Strategia Lisabona, revizuită. Obiectivul strategic național stabilit de CSNR este utilizarea Instrumentelor Structurale în scopul reducerii disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și statele membre ale Uniunii Europene.

În perioada 2007–2013, Comisia Europeană alocă României o sumă totală de aproximativ 19,67 miliarde euro, dintre care 19,21 miliarde euro pentru Obiectivul „Convergență” și 0,46 miliarde euro pentru Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”. Momentul adevărului va fi la 31 decembrie 2010, când România va trebui să prezinte la Bruxelles situația fondurilor structurale atrase după aderarea la UE. Atunci vom trage linie, iar partenerii europeni vor trage concluzii.

Cu ce rezultat ne prezentăm în fața forurilor europene? Din păcate, răspunsul este mai mult decât dezamăgitor. După 5 ani de existență în cadrul Uniunii Europene nu rămânem decât cu un sentiment amar că nu am reușit să învățăm și să acumulăm nimic din spiritul pragmatic, din abilitățile și capacitatea de organizare, dorința de implicare și devotament față de obiectivele de dezvoltare ale țărilor cu economii avansate și cu tradiție în inițierea și derularea de proiecte europene.

Domnul prim-ministru ne vorbește în mod constant despre absorbția acestor sume. Mesajul Domniei Sale este mereu același: gradul de absorbție este scăzut și urmează, de acum încolo, să accelerăm ritmul, să cizelăm procedurile, să mobilizăm personalul etc.

Raportul publicat la 31 iulie 2010 de Guvernul României este grăitor pentru slabele performanțe ale Guvernului. Astfel, la data de 31 august 2010, valoarea totală a alocărilor din perioada 2007–2010 era de 8.669.952.888 euro. Au fost depuse un număr de 19.371 de proiecte, dar au fost aprobate doar 4.878 de proiecte, restul de 8.589 fiind respinse și 5.802 în curs de evaluare. Valoarea totală a plăților către beneficiari este de 4.650.403.195 lei, ceea ce înseamnă aproximativ un miliard de euro. Deci din cele 8 miliarde și jumătate alocate, abia dacă s-au făcut plăți în valoare de un miliard, adică bani efectiv intrați în economie. Este o sumă îngrijorător de mică, mai ales dacă avem în vedere perioada de criză economică pe care o traversăm. Acești bani ar fi fost o adevărată șansă pentru investiții mai multe, pentru mai multe locuri de muncă și pentru menținerea economiei pe un trend măcar constant, dacă nu ascendent.

„Câteva întrebări fără răspuns”

Nu știu, zău, în ce țară își închipuie președintele Traian Băsescu și premierul Emil Boc că trăiesc și guvernează, dar sigur nu este țara în care restul românilor își duc zilele. Cei doi, ca niște optimiști incurabili, ne spun de doi ani de zile că țara iese din criză, că economia românească pare să-și revină, că alții o duc mai rău decât noi și că, de fapt, lucrurile nu sunt atât de grave precum par la prima vedere.

Aveau dreptate. Lucrurile sunt și mai grave decât s-au manifestat până acum, pentru că cei doi lideri sunt total rupți de realitatea cruntă care ne înconjoară, altfel nu s-ar explica mesajul președintelui la deschiderea anului școlar, prin care ne-a transmis că școala românească are nevoie de creativitate, inovație și inițiativă în momente dificile din punct de vedere economic.

Domnule președinte, cereți cumva inițiativă din partea unor profesori cărora le-ați tăiat salariul cu un sfert, asta în cazul fericit în care nu i-ați disponibilizat? Faceți apel la creativitate către elevii care învață din manuale învechite și neadaptate la programa școlară și la realitatea de azi sau vă așteptați la uimitoare experimente inovatoare de la cercetătorii cărora le-ați tăiat fondurile constant în ultimii ani?

Președintele Băsescu ne spune totodată că ce e mai greu a trecut, din punctul de vedere al crizei economice. Toate bune și frumoase, doar că, potrivit acestuia, am mai trecut peste acest hop și în noiembrie 2009, atunci când Domnia Sa candida pentru încă un mandat la Cotroceni. Să înțelegem că România a regresat financiar în 2010 sau că statul român a depășit deja viteza precaută de recuperare a celorlalte state membre? Sau că, de fapt, ne mințiți, la fel cum ați făcut-o în ultimii ani?

Nici premierul Emil Boc nu se lasă mai prejos și ne oferă o mostră din același optimism iremediabil: peste abia doi ani românii se vor putea mândri în Europa cu țara în care trăiesc, în urma procesului de reformare promovat de PDL. Cu ce exact ne vom făli în fața europenilor, domnule prim-ministru? Cu o viitoare lege a salarizării care îi imunizează pe cei numiți politic în administrație? Cu acte normative care sfidează contribuabilul român? Sau cu o frunză de sute de mii de euro și cu branduri de țară penibile de milioane de euro?

„Telejustiție cu telecomandă de la Palatul Cotroceni”

Cel mai recent episod, cazul Vântu, din „Telejustiția”, serialul de succes care ni se servește curent în ultimii șase ani, a debutat fără vreo surpriză majoră: mascați luând cu asalt mai multe domicilii și publicarea în presă a stenogramelor interceptărilor telefonice ale principalului acuzat. În legătură cu acest ultim aspect, să facem un apel la memorie: ce stenograme din dosare judiciare au mai apărut în presă? Nu într-o ordine cronologică, amintesc că am avut ocazia să lecturăm convorbirile lui Adrian Năstase, Dinu Patriciu, Decebal Traian Remeș (în acest caz am avut și un bonus, când, cu concursul neprecupețit al postului public de televiziune, am vizionat și un așa-zis flagrant filmat), Ioan Mureșan, Cătălin Voicu și alții.

Vreau să precizez de la bun început că nu comentez în niciun caz problemele de ordin judiciar în care sunt implicate toate persoanele mai sus enumerate. Este problema magistraților să se pronunțe. Altceva este însă foarte interesant. Toate persoanele cărora li s-au publicat interceptările convorbirilor telefonice au ceva în comun: într-o anumită perioadă, mai lungă sau mai scurtă de timp, s-au aflat în opoziție cu președintele Traian Băsescu.

Să-i luăm pe rând:

– Adrian Năstase: a fost contracandidatul lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale din 2004, iar în campanie au ieșit scântei. Cum au ieșit și în perioada în care Adrian Năstase era premier și Traian Băsescu primarul Capitalei. În plus, după alegerile din 2004, Adrian Năstase s-a declarat în permanență un oponent al șefului statului;

– Dinu Patriciu: a intrat în divergențe cu Traian Băsescu între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale, s-a opus planurilor lui Traian Băsescu de a subordona PNL și a devenit, după 2004, un critic al acestuia;

– Decebal Traian Remeș: personal nu a intrat în vreo dispută directă cu șeful statului, dar fiind ministru al agriculturii la data când au fost publicate stenogramele sale a fost însă o țintă indirectă, șocul loviturii urmând să fie resimțit de guvernul liberal și, implicit, de premierul Tăriceanu;

– Ioan Mureșan a avut divergențe cu Traian Băsescu în perioada în care amândoi se aflau în Cabinetul CDR-PDUDMR, a fost unul dintre țărăniștii care nu au agreat întotdeauna soluțiile democraților în respectivul Guvern;

„Un nou an școlar – un nou an de proteste”

Luni, 13 septembrie anul curent, peste 3,2 milioane de elevi din învățământul preuniversitar au început cursurile școlare care se vor încheia pe 17 iunie 2011. Cu toți ne-am dori ca acest an școlar să fie unul liniștit, fără prea multe proteste, iar dascălii și elevii să-și concentreze întreaga atenție asupra creșterii calității actului educațional. Din păcate, semnalele actuale ne indică faptul că acest lucru nu va fi posibil, profesorii protestând încă de la festivitatea de deschidere, nemulțumiți fiind de nivelul foarte scăzut al salariilor – în prezent, un profesor de școală generală, proaspăt titularizat, câștigă 400 de lei pe lună, în timp ce salariul mediu pentru învățământul preuniversitar este de aproximativ 900 de lei – și mai ales de reducerea salariilor cu 25% începând cu data de 1 iulie anul curent. La acestea se adaugă și faptul că de la 1 ianuarie au fost tăiate toate sporurile.

O dovadă în plus a faptului că în acest an școlar nu vom avea parte de o bună desfășurare a cursurilor și de o eficientizare a actului educațional o reprezintă atitudinea pe care o are Guvernul condus de premierul Emil Boc cu privire la personalul din sectorul bugetar, inclusiv profesori. În loc să găsească măsuri pentru ameliorarea problemelor existente, Guvernul Boc nu face altceva decât să le acutizeze pe cele prezente și să mai dea naștere și la altele, cum ar fi, spre exemplu, decizia de a concedia 10.000 de angajați din învățământ și, în consecință, creșterea alarmantă a numărului de șomeri.

Problema nivelului foarte scăzut al salariilor din învățământ nu este singura problemă existentă în domeniu la momentul actual. Deschiderea pentru un nou an școlar a unităților de învățământ a readus în discuție condițiile de igienă existente în școlile românești. Astfel, cu doar câteva zile înainte de primul clopoțel, sute de școli din țară nu îndeplineau condițiile necesare pentru a-și primi elevii, fie din cauza faptul că lucrările de reabilitare și/sau de modernizare nu s-au finalizat încă, fie din cauza faptul că astfel de lucrări nu au fost demarate din lipsa fondurilor. În ceea ce privește autorizațiile acordate, ministrul educației e mândru de faptul că 90% din copii vor învăța în școli autorizate sau în curs de autorizare, fără a pomeni niciun cuvânt despre ceilalți aproximativ 320.000 elevi care vor fi nevoiți să meargă în continuare în școli fără apă curentă și grupuri sanitare, punându-și în pericol sănătatea.

„Primele semne de frică ale puterii că pierde puterea!” În urmă cu 20 de ani auzeam profeția lui Silviu Brucan și îmi închipuiam o Românie în care orice tânăr sau cetățean de orice vârstă își va dori să trăiască. În aceste vremuri, când termenul profetic se împlinește, pot spune, fără aroganță și suficiență de sine: din păcate, ați greșit.

Am crezut că purgatoriul României a fost trecut în perioada 2000–2004, atunci când corupția politică stăpânea România, când instituțiile statului nu serveau cetățeanul, ci asupreau interesele acestuia, când aroganța și tupeul guvernanților lezau bunul-simț și moralitatea românilor. Am privit urcușul plin de speranță al României în perioada de până la sfârșitul anului 2009, dar toate acestea s-au prăbușit în momentul în care Traian Băsescu a conferit întreaga putere hoardelor PDL-iste.

Realegerea lui Traian Băsescu reprezintă începutul puterii discreționare în România, reprezintă slobozirea – pentru a folosi un termen deja celebru – câinilor puterii asupra oricăror instituții sau persoane ce încă doresc să respecte procedurile democratice. Așa s-a întâmplat în Parlament săptămâna trecută când, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, puterea PDL ce a denaturat voința cetățenilor prin coruperea unora dintre parlamentari a schimbat regulamente și a încălcat proceduri democratice de care nici Iliescu sau Năstase nu au îndrăznit să se atingă. Mai mult, vedem o întețire a show-ului mediatic dat de către instituțiile ce răspund comenzii de la Cotroceni: arestări și judecăți pe timp de noapte, dinamitare a unor instituții de presă, iar loviturile cu dosul palmei au devenit metode de comunicare publică.

Cu toate că acestea par semne de întărire a puterii, cred că sunt de fapt primele semnale ale faptului că PDL-iștii se tem că pierd dominația asupra României. Un regim democratic este unul care respinge autoritarismul excesiv și teroarea, este unul care respectă drepturile și libertățile fiecărui cetățean.

Nu în ultimul rând, vreau ca astăzi, 15 septembrie, să urez succes dascălilor și elevilor, chiar dacă același Guvern Boc a schimbat discreționar data începerii anului școlar și a limitat manifestările festive, luând în acest fel și singurul motiv de sărbătoare pentru cei atât de greu încercați de tăieri de salarii și concedieri.

Ne confruntăm la începutul acestei sesiuni parlamentare cu o nouă serie de discursuri fanteziste ale membrilor Guvernului referitoare la starea proastă a finanțelor țării. Acestor discursuri li se alătură tot soiul de zvonuri, informații date „pe surse” de aceeași guvernare privind posibile creșteri de taxe și impozite. Mai mult decât atât, cu câteva zile în urmă, președintele a readus în dezbaterea publică perspectiva unui nou împrumut de la FMI.

În acest peisaj întunecat în care România pare că nu găsește resurse să întrezărească luminița de la capătul tunelului, ne întrebăm cu îngrijorare unde ne va duce guvernarea PDL patronată de președintele Traian Băsescu.

Dacă pentru unii mai optimiști deciziile de la începutul lunii iunie privind tăierile salariale, reducerile de personal și creșterea TVA au părut că reprezintă soluția ieșirii din criză, realitatea ne arată că nu ne apropiem nici pe departe de finalul recesiunii economice.

În timp ce alte țări europene în jurul nostru raportează creșteri economice de până la 2% pe ultimul trimestru,

România, sub guvernarea Boc-Băsescu, se afundă într-o datorie publică pe care nu o va putea plăti zeci de ani de acum înainte.

Mai rău decât atât este faptul că Guvernul Boc, în continuare, nu vorbește despre nicio măsură de relansare economică. Singurele lucruri despre care se discută la palatele Cotroceni și Victoria sunt reducerile salariale, reducerile de personal și creșterile de taxe, ignorând cu încăpățânare faptul că și buzunarele românilor au ajuns să fie tot mai goale.

Din informațiile disponibile știm că situația României a ajuns disperată, dacă ne gândim că datoria externă a țării s-a dublat în doi ani și a ajuns la 87 miliarde de euro, iar o parte dintre aceste împrumuturi va ajunge la scadență în 2011.

Redresarea economică nu poate fi obținută prin impunerea de noi biruri. Trebuie să punem ceva în schimb, trebuie să sprijinim activitatea economică pentru a spera la o îmbunătățire a veniturilor încasate la bugetul de stat.

În fața acestei provocări, Guvernul Boc-Băsescu rămâne însă mut și indiferent. Singurul răspuns pe care l-a oferit a fost înlocuirea ministrului de finanțe și anunțarea unui nou împrumut de la FMI.

„Realizări «fără număr» pe tărâmul educației”

Recunosc că l-am criticat de mai multe ori pe actualul ministru al educației, domnul Funeriu, nu doar de dragul de a critica, ci dintr-un motiv simplu și elocvent: educația ne privește pe toți, în egală măsură, elevi, studenți, profesori, părinți.

Acum, la început de an școlar, îmi propusesem să nu îl mai critic, însă copilul meu, spre deosebire de copilul domnului ministru Funeriu, nu este protejat de experimentele PDL-iste din școala românească. În plus, m-a uimit tupeul actualilor guvernanți de a veni în fața elevilor și a dascălilor, în prima zi de școală, pentru a le vorbi cu seninătate despre dăruirea cadrelor didactice și împlinirile din școala românească.

Un scurt bilanț al „realizărilor” guvernării Băsescu-Boc în domeniul educației demonstrează, încă o dată, că această guvernare nu este capabilă să construiască nimic.

Peste 1.000 de școli au fost închise, deși cele mai multe dintre acestea au beneficiat de investiții capitale. În județul Dolj, 48 de unități de învățământ, printre care și Școala „Obedeanu” din Craiova, instituție cu valoare de patrimoniu, fiind cea mai veche școală din Oltenia, vor rămâne cu lacătul pe ușă. Școlile au fost desființate „din pix”, la ordin, fără nicio reținere. Sunt convins că nimeni din Ministerul Educației nu știe cum arată satele Georocel, Lăcrița, Curmătura sau Moșneni, nimeni nu s-a interesat dacă elevii din aceste sate au mijloace de transport până la o altă școală din localități învecinate.

Vă spun eu, domnule ministru, că nu au microbuze școlare! Îi condamnați pe acești copii, le călcați în picioare dreptul la educație și șansele la un viitor mai bun.

Toate investițiile în sistemul de învățământ au fost stopate. Aproape 30% din școli nu au autorizație sanitară de funcționare. Un primar din Gorj a adunat pentru ministrul educației o căruță de păpuși fără mâini și picioare, în speranța că nu se vor cheltui 2,75 de milioane de euro pe păpuși cu dizabilități, când primăriile din mediul rural nu au bani nici de cauciucuri pentru microbuzele școlare, nici de materiale de curățenie și dezinfectanți pentru grădinițe și școli.

„Prima zi de școală: în loc de sărbătoare, îngrijorare” Zeci de ani, în România, prima zi de școală a fost una de sărbătoare pentru elevi, pentru părinți și pentru profesori. Luni, prima zi a anului școlar 2010–2011, nu a mai fost o sărbătoare. Nici pentru cei 3,2 milioane de elevi, nici pentru cei mai mulți dintre părinții lor și nici pentru corpul didactic.

Perspectivele sunt mai mult decât sumbre. Cu un buget aflat la limita de avarie, cu profesori – și așa prost plătiți – cu salarii diminuate cu 25%, cu foarte mulți părinți care nu sunt siguri pe ce le oferă ziua de mâine, prima zi de școală nu a putut genera decât îngrijorare. O școală care începe cu 10.000 de dascăli mai puțin, și numărul celor care vor părăsi catedra s-ar putea să crească dacă se vor ivi oportunități în alte domenii, în țară sau în străinătate. Am fost șocat să aud că au fost cadre didactice care au renunțat temporar la meserie pentru a pleca în străinătate, chiar dacă nu aveau decât perspectiva unor munci necalificate, dar, cu siguranță, mai bine plătite decât activitatea didactică din România.

O școală care începe cu un cost de instruire pe cap de elev de 2.857 lei în mediul urban și 3.494 lei în mediul rural. În Spania și Franța, cheltuielile pe cap de elev sunt de 5 ori mai mari, iar în Marea Britanie, de 6 ori. Cred că orice comentariu la acest capitol este inutil.

Domnul ministru Daniel Funeriu spune că principala misiune a mandatului său este „recredibilizarea învățământului”. După câteva luni în fruntea ministerului de resort nu există nicio speranță că va realiza ceva. Rezultatele mai mult decât mediocre de la cele două sesiuni de bacalaureat din acest an trebuie să-i dea de gândit domnului ministru de resort. Sau, dacă Domnia Sa ignoră acest lucru, ar trebui ca un sondaj realizat între 6 și 8 septembrie de IRESCOP, și dat publicității ieri, să fie un semnal de alarmă pentru Domnia Sa.

Conform datelor prezentate în cadrul respectivei cercetări de piață, 61% din români au o părere proastă și foarte proastă despre școala românească și tot 61% ar prefera studiul în străinătate pentru copiii lor.

O mică paranteză: între acești 61% se află și ministrul de resort și cred că ne aflăm în fața unei premiere. Într-un stat care se consideră civilizat, într-un stat membru al Uniunii Europene, copilul ministrului educației învață la o școală din altă țară.

„Uniunea Elenă din România, multiculturalitate și voluntariat”

Europa a devenit un pământ roditor al multiculturalității. Extinderea Uniunii Europene, cât și mulți alți factori au amplificat caracterul multicultural al multor state, contribuind la diversificarea religiilor, etniilor și culturilor. Ca urmare, dialogul intercultural are un rol primordial în promovarea identității și cetățeniei europene. Trebuie să recunoaștem și să păstrăm marea diversitate culturală a Europei ca pe un avantaj unic ce oferă oportunitatea de a învăța trăind și a trăi învățând din diferitele tradiții culturale europene.

În acest context, proiectele emblematice ale Uniunii Elene din România (UER), care poartă pecetea proiectelor europene, precum și a programelor de parteneriate, sunt menite să mobilizeze societatea civilă, în general, și pe membrii noștri, în special, în evidențierea bunelor practici și în identificarea nevoii de dialog intercultural.

Trebuie să recunoaștem contribuția voluntară a membrilor Uniunii Elene din România la dezvoltarea comunităților teritoriale ca o formă de cetățenie activă de nivel european, cu atât mai mult cu cât anul 2011 a fost declarat „Anul european al voluntariatului”.

Uniunea Elenă din România încurajează și sprijină dezvoltarea voluntariatului, într-un context european în care trei din zece europeni sunt voluntari și 80% din populația Uniunii Europene consideră implicarea activă în viața socială drept crucială pentru democrație.

Declarația mea de astăzi vine în sprijinul celor afirmate de ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, în legătură cu penalizarea proprietarilor de terenuri nelucrate atât extravilan, cât și intravilan, care nu îngrijesc și nu curăță respectivele suprafețe.

Suntem cu toții conștienți de marile probleme cu care se confruntă agricultura românească, iar necultivarea terenurilor agricole constituie una dintre multele probleme. În momentul de față, în România, valoarea terenurilor nelucrate este de circa 20% din suprafața arabilă, în condițiile în care sunt cultivate circa 8,1 milioane hectare.

România a plătit 581 de milioane de euro din subvenții directe pe suprafață fermierilor români, subvenții aferente anului 2009. Mulți dintre aceștia se înscriu pentru primirea subvențiilor europene, însă sunt cazuri în care terenurile pentru care se plătesc aceste sume de bani nu au văzut niciodată un utilaj agricol, singurul lucru care crește acolo fiind ciulinii.

Apreciez implicarea domnului ministru Tabără și salut luarea unor asemenea măsuri, dar să nu uitam că o astfel de lege există din 1991, Legea nr. 18, o lege care îi amendează pe cei care nu își cultivă terenul, lege care până în momentul de față nu s-a aplicat.

Oamenii trebuie să înțeleagă că pământul trebuie lucrat în asociații sau arendat. Sunt oameni care, deși nu au puterea financiară pentru a lucra terenul, refuză să îl dea în arendă. Prin aplicarea acestei legi se elimină aceste cazuri.

„Joc pasiv PSD, aruncare liberă pentru echipa Boc!”

Exact cu o săptămână în urmă, moțiunea simplă pe agricultură a PSD+PC, intitulată „Agricultorii români sufocați de importuri și falimentați de politica agricolă a Guvernului Boc”, a fost respinsă.

Nu vreau să mă întorc, acum, la fondul demersului respectiv, ci vreau să ridic o problemă de principiu. Desigur, este dreptul și chiar obligația unui partid de opoziție de a sancționa prin moțiuni activitatea Guvernului, însă, și de această dată, am avut de-a face cu ceea ce, în handbal, se numește „joc pasiv”.

După ce, în urmă cu un an, PSD, dând de greu, și-a luat jucăriile și a plecat de la guvernare și după ce, de aproape un

an, cere demisia Guvernului Boc fără a avea curajul de a spune ferm: să plece PDL pentru că noi ne asumăm responsabilitatea scoaterii țării din impas prin măsurile A, B, C..., și de această dată, același PSD mimează... activitatea parlamentară.

Tragerea de timp, jocul pasiv despre care aminteam, nu sunt unele întâmplătoare: orice zi care trece greu pentru poporul român pune procente în contul PSD. Logica este simplă: blocăm, două zile, activitatea Parlamentului cu inițiative inutile, ca cea a moțiunii simple pe agricultură, două zile în care majoritatea parlamentară nu are posibilitatea să urnească niciuna dintre legile așteptate de români de luni de zile, facem zgomot la televizor, facem și puțin teatru... dacă tot se televizează... și mai ciupim un procent-două de încredere din partea românilor...

Ce alt rost ar fi putut avea o moțiune cu referire la un ministru deja demis, în contextul în care, în locul acestuia, tocmai fusese numit un altul, ale cărui competență și onestitate sunt indubitabile?

În handbal, când arbitrul constată o posibilă tendință de joc pasiv arată semnalul de preavertizare, dând posibilitatea echipei să schimbe modul de atac.

Prin declarația politică de astăzi nu am pretenția să mă substitui poporului român, singurul arbitru îndreptățit să ne invite în sau afară din arena politică. Doresc doar să atrag atenția că jocul pasiv practicat de PSD durează cam de mult, că se vede și că, aici, în Parlament, timpul înseamnă... legi!

„Un popor care mai crede în glume”

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea, Guvern PDL, a scăpat din mână orice legătură cu populația, cu economia, cu viața reală, cu problemele oamenilor și ale societății românești și se ocupă de îmbărbătarea propriilor aleși în administrația publică locală.

Am văzut de curând cum reprezentanții de seamă ai PDL au petrecut un sfârșit de săptămână în județul Mehedinți pentru a discuta despre problemele lor, și nicidecum ale țării.

Am văzut că miniștrii, primarii, consilierii locali PDL, în frunte cu prim-ministrul său formal, s-au ocupat de activul de partid, spunându-și cât de bine conduc ei țara, cum tăierea pensiilor și a salariilor este un lucru bun, cum contractarea de împrumuturi de la FMI sau de oriunde se mai poate este mană cerească pentru românii din ce în ce mai datori, cum în justiție nu se face dreptate și oamenii aleargă cu anii prin diverse procese, cum prețurile cresc, în special la alimente, cum toate se înrăutățesc..., iar PDL va câștiga viitoarele alegeri parlamentare chiar dacă țara noastră o duce tot mai greu.

Românii sunt oameni toleranți, cu răbdare multă și foarte inteligenți, preferând să fie ironici, să dea dovadă de umor, să creeze bancuri așa cum făceau înainte de 1989 ca să facă față regimului dictatorial, plin de suferințe pentru mulți din cauza lipsei de alimente, de lumină, de TV etc.

În ultima vreme s-au înmulțit bancurile, și asta dovedește nemulțumirea gravă a cetățenilor care își găsesc refugiul în glume acide la adresa guvernanților. Am citit câteva într-o revistă de rebus cu glume.

Două prietene vorbesc la telefon, din care una îi spune celeilalte că își va schimba modul de salut când va răspunde la telefon, astfel: Bună ziua, dragă, ție și... ascultătorilor noștri!

O altă glumă: Guvernul a decis să mute orășenii fără serviciu la țară. Ce au răspuns aceștia? De acord, dar... în altă țară! Iată starea de spirit a tot mai multor români după 18 luni de guvernare catastrofală portocalie, condusă de gruparea odioasă Băsescu-Boc-Udrea – PDL.

România este o țară în care poporul său mai crede în glume ca formă de protest și supraviețuire, alternativă la batjocura guvernamentală PDL.

## „Remanierea guvernamentală din 2010”

Mesajul pe care doresc să îl transmit se adresează atât dumneavoastră, colegilor, cât și cetățenilor României, care au fost și sunt în continuare afectați de măsurile anticriză adoptate de Guvern. Fie că vorbim despre un fost guvern sau despre structura guvernamentală nou-formată, trebuie să punem accentul pe proiectele de reformă inițiate, al căror curs trebuie să continue înspre realizarea obiectivelor propuse, și anume: ieșirea din criză care, de altfel, actualmente, reprezintă prioritatea și totodată responsabilitatea Guvernului.

Referitor la criticile aduse la adresa noilor miniștri, atât de o parte a presei, cât și de opoziție, consider că, pentru început, ar trebui să acordăm noului Guvern o perioadă de grație pentru că, în situația în care se află țara noastră în momentul de față, abilitatea de a-și conduce fiecare în parte ministerul nu poate fi dovedită decât odată cu trecerea unei perioade de timp de la instalare, iar îmbunătățirile pe care aceștia le pot aduce pot fi resimțite treptat. Or, în contextul acesta, criticile sunt nefondate, și spun asta deoarece nu poți critica modalitatea de conducere a unei persoane, dacă, în prealabil, nu ai lăsat-o să își demonstreze capacitatea de administrare.

Susțin noua structură guvernamentală pentru că vorbim despre o echipă formată din oameni de bună-credință, care cred că vor face tot posibilul pentru a aduce economia României la liman.

„Profesori, elevi și părinți disperați”

A început un nou an școlar. Din păcate, condițiile în care învață elevii români sunt la fel de nefavorabile ca și în anii trecuți. Degeaba tragem semnale de alarmă privind importanța educației pentru dezvoltarea și viitorul acestei țări. Administrarea proastă a învățământului și falsul entuziasm al miniștrilor care au vrut mereu să schimbe sistemul nu au făcut decât să înrăutățească starea școlii românești. Nu pot să nu mă întreb care sunt motivele pentru care ministrul Funeriu a fost păstrat în funcție la mult trâmbițata remaniere a Guvernului Boc IV. Un ministru fără zvâc, mereu în conflict cu dascălii și sindicatele, lipsit de calitățile necesare unui om care gospodărește un domeniu atât de important, mai mult, un ministru care își recunoaște incapacitatea afirmând că „nu oferim educația necesară copiilor noștri”.

Este adevărat că învățământul din România nu oferă copiilor educația pe care aceștia trebuie să o aibă, dar primul motiv pentru care acest lucru se întâmplă este chiar prezența domnului Funeriu la conducerea Ministerului Educației. Așazisa reformă pe care domnul Funeriu o invocă atât de des nu este decât un set de născociri gata să agraveze situația sistemului de învățământ.

Anul școlar care a debutat ieri a luat din nou autoritățile prin surprindere, astfel încât multe unități școlare nu sunt pregătite să primească elevi. Lipsesc avize, nu există grupuri sanitare funcționale, în unele școli reparațiile abia au început, iar în altele s-au suspendat din lipsă de fonduri. Cum pot fi aceste autorități luate prin surprindere când școala începe în fiecare an în septembrie, după un calendar destul de clar?

Răspunsul nu poate fi decât unul, și anume lipsa de interes pentru educația copiilor.

Elevii români, oricât de dornici de performanță ar fi, nu pot să reușească în asemenea împrejurări. Nu au rechizite, nu au clase încălzite iarna sau locuri de recreare, nu au acele condiții minime în care să poată învăța.

Doamnelor și domnilor deputați, între educație și învățare există o mare diferență, însă România nu își învață copiii și, cu atât mai mult, nu îi educă. Învățarea se poate face în condiții prielnice și ține mai mult de culegerea de informații. Educația se poate face de către dascăli cu talent și cu vocație, însă puțini sunt dascălii care își mai permit să trăiască din salariul de profesor, nimicit de deciziile guvernanților, și care nu visează un viitor mai bun în afara țării. Profesorii care s-au prezentat în școli la începutul acestui an școlar sunt din ce în ce mai îngrijorați și trăiesc din ce în ce mai greu. Cum putem aștepta performanță de la acești oameni și ce drept are ministrul Funeriu să le ceară acest lucru când nu a putut nici măcar să stabilească un dialog cu ei, darămite să le protejeze drepturile în Guvern?

„Un nou an școlar”

Pentru mine, parcă dintotdeauna și pentru totdeauna, în septembrie începe școala. Nu este o continuă reamintire, nu este nici nostalgia pentru anii trecuți, este pur și simplu sentimentul unui început ce exprimă noutăți, acum doar bănuite, și mai ales dorința de a le afla. Și tot în septembrie, într-un ciclu constituțional, de data aceasta, începe o nouă sesiune parlamentară. Poate nu este întâmplător ca aceste instituții atât de diferite să-și suprapună măcar momentul de reluare a activității. Ambele sunt destinate să formeze și să proiecteze pentru viitor o națiune, prin educație sau prin lege, de ambele depinzând soarta acestei națiuni. Și, atunci, să nu uităm că dascălii noștri ne-au pregătit pentru ce trebuie să facem acum, pentru că datorită lor am căpătat în viață un sens și o perspectivă.

Am învățat principii și legi, am tocit teoreme și declinări latine. A venit momentul să înțelegem de ce am învățat toate acestea. Toate s-au ordonat, și mai ales s-au sintetizat, în modul în care gândim și acționăm în viață. De aici și neliniștea mea la acest început de sesiune parlamentară. Oare să fi uitat tot ce am învățat în mereu reluatul septembrie al studiilor noastre? Oare nu am înțeles nimic sau, dacă am înțeles, am înțeles oare bine? Se poate demonstra că tehnic este posibil, dar tot atât de bine se poate demonstra că este lipsit de sens. Principiile și legile științelor exacte și ale științelor naturale au fost aduse, prin studii îndelungate, aproape la gradul de a fi imuabile și, în orice caz, definitorii în timp.

Noi am acumulat numai finalitatea unei imense și laborioase activități de secole a umanității. Este timpul să gândim ca și legilor fundamentale ale vieții sociale să le dăm aceeași valoare. Unele dintre ele există, exemplul Codului civil napoleonian, în vigoare și astăzi după 102 ani, având rădăcini viguroase în dreptul roman milenar, îmi este cel mai la îndemână. Câte dintre legile noastre vor rezista măcar 10 ani? E păcat că am uitat definiția și scopul legilor. E păcat că am început să uităm să aplicăm principii simple care din principii ale științelor devin principii de viață.

E septembrie și începe școala, dar și o nouă sesiune parlamentară, ultima din această legislatură, o legislatură în care individual ne-am pregătit, fiecare în felul său, pentru examenul din această toamnă, și unii dintre noi, pentru un nou ciclu parlamentar.

„Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)”

În luna septembrie a anului 1960, la Conferința de la Bagdad, a fost creată Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).

Ideea înființǎrii acestei organizații a venit atunci când companiile monopoliste au luat măsuri de scădere la jumătate a prețului petrolului brut exportat de țările producătoare. Acest lucru a produs pagube materiale semnificative în economiile țărilor producătoare, care au fost forțate să se gândească la noi modalități de asigurare a intereselor lor și de prevenire a irosirii surselor lor de venit.

Organizația a cǎrei limbǎ oficialǎ este engleza, a avut sediul la Geneva pentru primii cinci ani de activitate, iar din 1965 sediul central se află la Viena, Austria.

Organizația interguvernamentală permanentă, care include în componența ei statele exploatatoare de petrol brut, indiferent de naționalitatea acestora, coordonează și uniformizează politicile în domeniul petrolului ale țărilor membre, în vederea asigurării unor prețuri stabile și echitabile pentru producători.

Statutul OPEC stipulează că „orice țară cu un substanțial export net de țiței care are interese fundamental asemănătoare cu cele ale țărilor membre poate deveni membru cu drepturi depline al Organizației dacă este acceptat de o majoritate de ¾ din membrii cu drepturi depline, având toate voturile membrilor fondatori”.

Statutul face diferența între cele trei categorii de membri: membru fondator, membru cu drepturi depline și membru asociat. Organizația de apărare a intereselor producătorilor a avut ca membri fondatori Iranul, Irakul, Kuweitul, Arabia Saudită și Venezuela. Cele 5 state fondatoare au fost urmate ulterior de alte state membre, în prezent organizația fiind formată din 12 membri de pe 3 continente (Africa, Asia și America de Sud): Algeria, Angola, Libia, Nigeria, Irak, Iran, Kuweit, Qatar, Arabia Sauditǎ, Emiratele Arabe Unite și Venezuela. Ecuador a fost membru deplin între 1973 și 1992, revenind în organizație în octombrie 2007. În mai 2008, Indonezia, care a devenit importator net de petrol, a anunțat că se va retrage din OPEC. Gabon a fost membru deplin OPEC între 1975 și 1995. Sudan și-a exprimat intenția de a deveni membru, state candidate la poziția de viitori membri ai organizației fiind și Norvegia, Bolivia, Mexic și Siria.

„Administrate judicios, terenurile statului pot contribui la micșorarea deficitului bugetar”

Doresc să vă supun atenției problema terenurilor aflate în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului. Recent, mi-a fost adusă la cunoștință informația potrivit căreia există suprafețe de terenuri date spre exploatare către agenți economici, prin contracte care au pretenția de a concura cu Matusalem ca vârstă. În vremuri de criză, este necesar să privim cu atenție fiecare contract prin care bunurile statului sunt date spre folosință, să vedem care este câștigul adus bugetului. În

cazul în care acest câștig nu există sau este ridicol de mic, consider că este mai bine să adoptăm o formulă mai eficientă de acordare a acestor bunuri spre folosință.

Criza economică trebuie combătută cu măsuri de reducere a costurilor, de maximizare a câștigurilor, de renunțare la activități neprofitabile. Dacă transpunem aceste principii economice din mediul privat către activitățile economice ale statului, trebuie să dăm dovadă de o aliniere corectă la cerințele momentului. Prin urmare, contractele de folosință ale terenurilor din patrimoniul Agenției Domeniilor Statului trebuie să fie reanalizate periodic, în așa fel încât încasările să fie cât mai mari.

Rămânând la capitolul încasări provenite din închirierea sau concesionarea terenurilor Administrației Domeniilor Statului, am remarcat că există importante suprafețe de teren care nu au fost preluate spre exploatare de către agenții economici. Astfel, la șirul de terenuri lăsate în paragină de către proprietarii care nu au bani să le lucreze sau le-au cumpărat doar pentru potențialul imobiliar, mii de hectare ale statului vin să completeze peisajul dezolant al agriculturii românești. În acest fel, Agenția va cheltui resurse pentru a proteja terenurile de intruși, dar nu va atrage resursele necesare acestor costuri. După cum se știe, orice cheltuială a statului se adaugă deficitului bugetar.

Extrapolând aceste aspecte sesizate de mine la nivelul tuturor activităților statului din care se pot încasa venituri, trebuie să remarcăm faptul că reducerile de cheltuieli cu salariile și numărul de personal nu sunt suficiente. Trebuie ca autoritățile de resort să găsească formule eficiente de lucru, pentru a micșora povara cheltuielilor statului.

„Învățământul, nota 4 la lucrarea de control”

Începutul gri din acest an școlar a fost în concordanță cu discursul ministrului Funeriu, care a urat copiilor un bun venit în clasa „întâia”. Tradiția școlii noastre, interesul pentru un anumit câmp de cercetare înalt specializat, bagajul de cunoștințe, metoda și stilul de muncă, toate acestea nu mai reprezintă țelul elevilor și cadrelor didactice. Auspiciile sub care a început anul școlar sunt dureroase și adânci. Ponderea cadrelor didactice fără pregătire pedagogică adecvată, reprezentată de studenți și de persoane provenite din programe de reconversie profesională, lipsa autorizațiilor sanitare și a utilităților, precum și starea tensionată a profesorilor compun rețeta marca Funeriu, intitulată „Recredibilizarea învățământului românesc ca principală misiune a mandatului său de ministru”.

Criza fără precedent din sistemul educațional pălește în fața remanierii anunțate de către ministrul de resort, remaniere care, din păcate, rămâne un proiect nefinalizat.

Noua abordare a educației are, cu siguranță, intenții bune, dar vedem cu toții că în ciuda speranțelor de a intra în normalitate, învățământul din România se confruntă cu un continuu proces de degradare și instabilitate. Dezvoltarea societății constă în dezvoltarea capacității intelectuale a viitoarelor generații. Remodelarea, transformarea, reorganizarea și modernizarea sunt concepte pe care societatea le ia din mers, în evoluția sa în timp. Societatea românească, în ansamblu, este supusă unor ample și complexe procese de reformare, palierele sistemului educațional depinzând de criza economică prin care trecem.

Reformarea învățământului trebuie concepută în corelare cu tradițiile valoroase ale școlii românești, dar și cu valorile europene. Aceasta trebuie dezvoltată pe mai multe planuri și direcții, cu finalități specifice. E suficient să copiem modelele altor țări, care au reușit cu succes să-și dezvolte societatea datorită educației.

Sunt de părere că școala reprezintă nucleul unei societăți sănătoase îndreptate spre dezvoltare.

În prima zi a noului an școlar, a fost publicat un sondaj de opinie privind modul în care este perceput învățământul românesc. În funcție de întrebare, numărul nemulțumiților variază între 60 și 80%. Peste jumătate dintre români apreciază școala românească drept mai slabă decât școlile din celelalte state UE. O mare parte dintre respondenți au găsit drept soluție a redresării nivelului învățământului românesc revenirea la câteva reguli din vremea comunismului. Acest lucru confirmă faptul că învățământul românesc necesită trecerea de la un sistem bun la unul adaptat actualelor cerințe ale societății.

„Învățământul, domeniu strategic pentru România”

Un nou an școlar a început pe 13 septembrie. Emoția începutului pentru cei de clasa I, dar și a revederii colegilor și profesorilor a fost ușor de sesizat în prima zi de școală. Învățământul, cred eu, este un domeniu strategic pentru orice țară. Având un învățământ de calitate, poți spera în evoluția societății și chiar într-o clasă politică mai bună.

Conform Constituției, în țara noastră au dreptul la învățătură toți cetățenii țării, indiferent de origine socială, sex, apartenență, politică sau religioasă și fără alte îngrădiri care ar putea constitui nerespectarea drepturilor omului. Învățământul de stat are un caracter deschis, toți cetățenii având acces la toate gradele și formele de învățământ, și este gratuit.

Trebuie să recunoaștem că învățământul românesc este unul performant, dacă avem în vedere numărul mare al cercetătorilor, oameni de știință, ingineri, care fac carieră și în afara granițelor României, în importante institute, companii din Occident, și care, prin contribuția lor, au revoluționat dezvoltarea mondială.

Este adevărat, numeroasele modificări aduse sistemului de-a lungul anilor au slăbit calitatea învățământului sau au scos la suprafață probleme majore ce nu pot fi rezolvate rapid, dar învățământul românesc a fost și este o rampă de lansare pentru oameni de o deosebită valoare.

La fel ca întreaga societate, și învățământul românesc trece printr-o perioadă dificilă, dacă ne gândim la reducerea numărului de posturi și la închiderea unor școli, dar toate acestea ar putea duce la creșterea calității actului de învățământ.

Începerea unui nou an școlar îmi oferă prilejul, stimați colegi, de a ura cadrelor didactice și elevilor succes și rezultate deosebite!

În calitate de deputat ales în Colegiul nr. 3 Diaspora, dar și de cetățean al Statelor Unite ale Americii, doresc să-mi exprim cu claritate convingerea că toți românii din Diaspora merită pe deplin să beneficieze de o lege electorală conform căreia să voteze în condiții mai accesibile, fără a consuma atâta timp și, implicit, resurse materiale în acest scop nobil.

În acest context, reamintesc compatrioților mei din țară că românii din SUA, Canada și Australia, pe care-i reprezint – țări care reunesc 35 de secții de votare – se deplasează de multe ori de la sute de kilometri depărtare, cheltuind bani și timp, pentru a-și exercita dreptul democratic de a vota, în semn de iubire și loialitate față de patria-mamă.

Proiectul de lege privind votul prin corespondență pentru românii din străinătate – inițiat de ministrul de externe Teodor Baconschi – vine tocmai să rezolve aceste probleme ale alegătorilor români din diaspora, ca și o inițiativa legislativă similară aparținând colegei de partid, doamna deputat Raluca Turcan.

Proiectul de lege al Ministerului Afacerilor Externe privind votul prin corespondență vine să rezolve aceste neajunsuri și să asigure accesul mai amplu, mai ușor și mai puțin costisitor al românilor din străinătate la procesul electoral din România, eliminând în același timp supraaglomerarea secțiilor de vot din străinătate și asigurând o alternativă de exprimare a votului pe care multe democrații avansate o utilizează deja cu succes. Menționez că votul prin corespondență există în multe dintre țările occidentale cu democrație consolidată.

Pentru cetățeanul român din străinătate, votul prin corespondență creează o modalitate alternativă de vot fără a exclude însă modalitatea tradițională de vot. Pe de altă parte, dacă alegătorul dorește să-și exercite dreptul de vot chiar în ziua alegerilor, direct în secțiile de vot deschise de ambasadele sau consulatele României, acesta va avea în continuare această posibilitate, cu condiția să vină la secția de vot cu certificatul de alegător și cu buletinul de vot nefolosit.

Pe de altă parte, este vorba doar de avantaje – potrivit noului proiect de lege – și pentru românii aflați în străinătate, dar fără domiciliul stabil acolo (doar aceștia pot vota la ambasade), care nu pot vota pentru că au în actul de identitate o adresă diferită față de locul în care trăiesc de fapt. Dreptul de a alege este garantat de Constituție, dar cu toate acestea mulți cetățeni – în 2008 a fost vorba de cel puțin un milion, se pare – nu și l-au putut exprima, tocmai din această cauză.

„Banii s-au dus, iar ecologizarea perimetrelor miniere nu se vede”

Am vorbit de mai multe ori de la tribuna Parlamentului despre problemele pe care le au Baia Mare și Maramureșul din cauza sistării activității miniere. Și am mai spus că închiderea minelor este una dintre afacerile netransparente, ca să nu spun necurate, nu doar din Maramureș. Stau argument cele peste 35 milioane euro alocate, pentru ecologizare, dar fără a se vedea și rezultatele. Prezentă în Maramureș, în acest an, directoarea adjunctă a SC Conversmin spunea că, până la sfârșitul anului 2009, pentru activitatea de proiectare, conservare, închidere, ecologizare și monitorizare postînchidere pentru obiectivele miniere din Maramureș au fost alocate fonduri bugetare în valoare totală de 99.695.562 lei, iar pentru 2010, pentru obiectivele miniere din județ s-au alocat fonduri în sumă totală de 48.351.443 lei, adică peste 35 milioane euro pentru punerea în siguranță, stabilitatea și ecologizarea a patru iazuri de decantare, pentru funcționarea și retehnologizarea a 4 stații de colectare și epurare a apelor de mină amplasate în bazinul hidrografic Someș–Tisa, cu posibil impact transfrontalier, iar pentru conservarea și protecția perimetrelor miniere a căror activitate a fost sistată (15 obiective miniere, 5 stații de tratare a apelor și 7 iazuri de decantare la care nu s-a început punerea în siguranță) s-au repartizat 7,5 milioane lei. Au mai fost alocați 1,4 milioane lei pentru serviciile de asistență termică pentru lucrările de închidere și ecologizare încheiate cu Conversmin, dar și a celor finanțate prin Banca Mondială.

Sumele sunt mari, iar o parte dintre autoritățile județene recunosc că lucrările au fost făcute de mântuială, semn că mulți dintre banii alocați n-au ajuns la lucrările care trebuie efectuate, ci s-au pierdut pe drum, de la licitație și proiectare, până la execuție. Iar dacă te iei după ce se scrie în presă, cei care verifică modul de execuție a lucrărilor sunt pe aceeași mână cu executanții. Se decontează lucrări care nu s-au făcut, iar din stațiile de epurare ies tot ape poluate, sau stațiile nu funcționează deloc, banii au ajuns la firmele abonate la banul public, în loc să ajungă în economia reală.

## „Regulamentul trădării”

E de groază ce poate să mai scornească gașca portocalie și vasalii ei pentru a se menține la putere! În locul lor, niște politicieni de bun-simț ajunși la o așa de joasă încredere în ochii poporului pe care declară că-l conduc și-ar lua bocceluțele și ar călători către vastele locuințe proprii, în așteptarea unor zile mai bune, dar ei se țin cu ghearele și cu dinții de putere, deoarece sunt convinși că nu mai pupă puterea în următorii 50 de ani în nicio combinație guvernamentală rațională posibilă. Așa că trag cu toții de actuala coaliție nerațională, sub pretextul reformei, pentru a face prostii cât Casa Poporului și cu imbecila justificare a crizei și a lipsei banilor la orice nu reușesc să facă într-o guvernare reală. Piară România, trăiască guvernarea portocalie! Nu contează că sunt incapabili, nu contează că habar n-au să atragă fonduri europene, cât contează faptul că aceste fonduri de orice natură sunt pentru jumulit. Din acest motiv speculează orice cuvânt scris care i-ar putea avantaja, se dau de ceasul morții și cu fundul de asfalt doardoar or rămâne încă o zi în scaunul puterii și se roagă permanent să mai rămână puțin la guvernare, că n-au jumulit suficient și altă ocazie nu mai pupă. Ce jalnici! Ce penibili! Ei sunt mai răi ca popoarele migratoare, își lasă semnele pe tot ce ating: onoare, conștiință, legi, regulamente... Să amintim

doar jenanta prestație cu iz de pseudointeligență prin care se dau toți portocaliii de ceasul morții ca să le ofere niscaiva funcții în Parlament vasalilor lor, foștii independenți fugiți din toate partidele, actualii neindependenți, dar membri de partid liber-schimbist al generalului peste curele și obiele.

O femeie de la care națiunea română ar avea pretenții că, cică, a reprezentat-o și cu o altă ocazie, se tot dă peste cap ca să nu priceapă că în Parlament funcțiile sunt date reprezentanților poporului. Cum transfugii lui Oprea (cu el în frunte) nu au dat ochii cu electoratul în postura de reprezentanți ai UNPR-ului, rezultă, chiar și pentru un om simplu, că nu pot avea un grup parlamentar al UNPR-ului, deoarece ei nu reprezintă pe nimeni. Ca să reprezinte pe cineva, băsiștii lui Oprea ar fi trebuit „să se întoarcă la popor”, de la Băsescu citire! Da, au fost votați, unii uninominal, dar au fost votați pe platforma partidelor din care provin. Pe vremea aia, juraseră credință electoratului partidelor respective, așadar au fost votați ei, dar pe motive ținând de partidele de proveniență. Dacă ar fi fost într-adevăr niște valori independente bine conturate, candidau independent de la bun început. Înregimentându-se sub flamură partinică, din start au pierdut atuul independenței pe care o clamează acum. Scuza că au fost votați uninominal pentru marile valori care sunt, și nu pentru doctrinele și ideile pe care le-au reprezentat, nu stă în picioare.

## „Dezastrul puterii portocalii”

În urmă cu un an, în campania electorală, președintele Băsescu le spunea românilor cu mândrie și satisfacție că România a ieșit din criză datorită Guvernului Boc, iar în aceste zile le transmite românilor că e dezastru și că toți trebuie să fim solidari și să acceptăm reducerea veniturilor în aceste vremuri grele. Dar, odată trecută campania electorală, deși puteau să mai mintă așa cum spunea un ministru cu puțin timp în urmă, pentru a nu îngropa de tot România, adevărul a fost spus și astfel dezastrul în care Guvernul de acum, de tristă amintire Boc, a aruncat România din cauza incompetenței și clientelismului fără margini de care dă dovadă a ieșit la iveală.

Nimic nu a rămas neatins de ciuma portocalie care distruge tot ce întâlnește în calea sa, de la sistemul de sănătate la sistemul asigurărilor sociale, la învățământ, orice poate aduce un venit pentru camarila portocalie care este din ce în ce mai înfometată și lasă impresia că nu vrea să se oprească decât după ce va falimenta totul în această țară.

Astfel, în timp ce bugetul asigurărilor sociale are un deficit mare, Guvernul nu se preocupă să rezolve situația, în sensul de a determina instituțiile statului să-și facă treaba și să ia măsuri pentru ca restanțele la bugetul asigurărilor sociale ale firmelor la care statul este acționar majoritar să fie plătite, astfel, încât să nu fie nevoie să se impoziteze pensiile pentru a reduce deficitul.

Însă această preocupare nu este printre prioritățile Guvernului cenușiu Boc, deoarece ar însemna să deranjeze clientela de partid care este instalată în toate consiliile de administrație și la conducerea companiilor de stat pentru a se îmbogăți pe spatele românilor, nu pentru a fi eficienți, competenți și a lucra pentru bunăstarea românilor. Dar ce contează pentru ei? Atâta timp cât își fac plinul, poate să se întâmple orice, cetățenii nu contează, importanți sunt doar șefii portocalii care trebuie mulțumiți.

În timp ce dezastrul se generalizează, oamenii puterii se preocupă de soarta partidului care se dovedește a fi mai importantă pentru ei decât viața românilor care, în această perioadă, au nevoie de măsuri concrete de redresare economică pentru a le da o speranță, și nu pentru a le distruge orice urmă de optimism. Dar în afară de a distruge viața cetățenilor din această țară, Partidul Democrat Liberal nu știe să facă altceva, și din acest motiv trebuie să plece de la putere pentru a da României și românilor o șansă.

„Campusurile școlare, șantiere veșnice”

S-au scurs trei ani de când fostul ministru al educației și cercetării, Mihail Hârdău, pe un ton triumfal, a prezentat Programul de reconstrucție și reabilitare a campusurilor școlare ca obiectiv prioritar al strategiei de dezvoltare a învățământului, aprobată de Guvern pentru perioada 2006–2008.

Inițial, programul la nivelul întregii țări cuprindea 84 de campusuri școlare, dintre care 15 obiective de investiții noi, 26 reabilitări și 43 extinderi și reabilitări.

Vă întreb, stimați colegi, ce s-a ales de acest program? Câte dintre aceste proiecte au fost finalizate?

Întrebările sunt retorice, realitatea se vede, se știe. Astăzi după trei ani, ne putem mândri cu o idee, cu o intenție, cu proiecte începute și nefinalizate, cu bani aruncați pe Apa Sâmbetei.

Pot spune că din entuziasmul de început s-a ales praful și pulberea. Unele campusuri au rămas în stadiu de proiect, altele, într-o situație și mai gravă, au ajuns niște șantiere abandonate, adevărate ruine, pentru care s-au făcut cheltuieli uriașe fără nicio finalitate. Aceste veșnice șantiere întregesc imaginea declinului economic în care ne zbatem și pentru care actualul Guvern n-are nicio soluție.

În aceste condiții, mă întreb dacă într-o țară cu o industrie precară, cu o agricultură de subzistență, cu o infrastructură învechită, distrusă de vreme, mai poate fi vorba de investiții în domeniul social, în învățământ, în sănătate?

Răspunsul oficial este arhicunoscutul laitmotiv: lipsa banilor.

În realitate este vorba, în primul rând, de elaborarea unor proiecte care, prin anvergura lor, depășesc posibilitățile noastre reale, precum și de cheltuirea ineficientă, necontrolată și părtinitoare a banului-public de către autoritățile teritoriale.

Astfel, multe dintre firmele angajate în executarea lucrărilor, de teamă să nu rămână fără bani, executând o parte din lucrări, au cerut recepție parțială, au luat banii și pe-aci ți-e drumul. Un exemplu concret îl oferă situația campusurilor școlare din județul Cluj.

La Dej și Huedin au început lucrări de reabilitare și extindere a campusurilor proiectate, apoi din lipsa banilor lucrările au fost sistate, iar ce s-a construit se deteriorează pe zi ce trece. Prin grija ministerului, ne-am procopsit cu niște șantiere în ruină, cu niște șantiere veșnice, în locul campusurilor școlare visate.

Îngrijorarea și nedumerirea mă fac să verific, încă o dată, valabilitatea zicerii că, orice ar fi, mai multe capete judecă mai bine decât unul singur, indiferent cât de bogată i-ar fi „încărcătura” acestuia din urmă. Acesta este motivul pentru care vă rog să-mi acordați atenție și sprijin.

Îngrijorarea se naște de fapt din nedumerirea care mă face să mă tot întreb cum se poate întâmpla așa ceva în lumea în care trăiesc, deși cred că mai corect ar fi să mă întreb pur și simplu în ce lume trăiesc.

Un polițist de 24 de ani se zbate între viață și moarte.

Un specimen de 21 de ani, căruia suntem obligați să-i spunem „om” doar pentru faptul că umblă pe două picioare și vorbește, este deja recidivist de penal. A crescut la sânul nașului atotputernic, s-a format după chipul și asemănarea celui care la 36 de ani de viață a adunat deja 38 de dosare penale, fiind acuzat de aproape toate infracțiunile cu violență

care se regăsesc în Codul penal. Și-a câștigat prin fapte dreptul de a se număra printre membrii clanului Ghenosu și, implicit, protecția nașului, realizată nu doar direct, ci, ticăloșia ticăloșiei, cu sprijinul unor magistrați!

Cu atari descendență și proptele, individul nu putea să nu valorifice apartenența la clan. Din acest punct de vedere n-am nicio nedumerire. Am doar îngrijorarea provocată de dezlănțuirea fiarei din acest produs interlop împotriva polițistului care a îndrăznit să creadă că legea trebuie respectată de toți și peste tot în această țară.

Vorbesc de lege așa cum este ea la ceasul acesta, care se dovedește că poate fi eludată de juriști ca Elena Turcu și Dumitru Rebegea, oameni plătiți din banii micului contribuabil ca să-i asigure traiul în adevăr și dreptate, și care au ales să semneze pactul cu diavolul. Ei sunt cei care l-au lăsat în libertate pe Florin Pîrjol, zis Ghenosu, pentru ca acesta împreună cu locotenenții săi să facă propria lege în Dâmbovița, Prahova și Argeș. Și mă cutremur văzând contrarierea de care se lasă dominat ministrul de resort când se întreabă retoric ce anume face posibil ca Dumitru Rebegea să se afle după gratii, iar fiare ca Ghenosu ori Danezul să se afle în libertate.

## **Domnul Vasile Mocanu:**

„Ce mai propune Cabinetul Boc?”

Guvernanții se întrec în propuneri de măsuri aberante. În primul rând, se pare că Guvernul Boc a găsit modalitatea de a pune agricultura pe roate. Amenzile! Astfel, proprietarii de terenuri agricole nelucrate ar putea fi amendați cu o sumă ce poate ajunge până la 60 de euro pe hectar.

Guvernanții nu se întreabă, însă, de ce circa 3 milioane de hectare de teren agricol au devenit pârloagă în 2010. Și de ce dezastrul în agricultură s-a consemnat taman în guvernarea portocalie. De cinci ani, dar mai ales în ultimul an și jumătate, agricultura s-a prăbușit aproape complet.

Lipsa unei strategii coerente privind agricultura din România, care nu poate porni decât de la sprijinirea fermierilor autohtoni și de la înțelegerea realităților din mediul rural, este principala cauză a dezastrului din agricultură. Nu de amenzi au nevoie agricultorii din România, ci de subvenții care să vină la timp! Suprafețele uriașe de teren lăsat pârloagă sunt doar efectul măsurilor proaste luate în ultimul timp.

Că PDL nu are niciun fel de viziune o dovedesc și noile angajamente ale Cabinetului Emil Boc luate față de FMI. În anul 2011, dacă PDL se va mai afla la guvernare, vom avea parte de concedieri masive în rândul bugetarilor, precum și de noi reduceri ale veniturilor. În acest moment, datoria externă a României este de peste 80 de miliarde de euro. Și crește continuu!

Din nefericire, din nou, lipsesc măsurile economice autentice care să dinamizeze mediul privat. Dimpotrivă, noile majorări de taxe și impozite vor avea drept rezultat o și mai mare reducere a consumului, o creștere a inflației, dar și a șomajului. Așadar, efectul acestor măsuri va consta doar în prăbușirea nivelului de trai al populației.

Dar Cabinetul Boc perseverează în greșeală. Propunerile de modificare a Codului muncii, a Legii sindicatelor și a conflictelor de muncă nu urmăresc altceva decât distrugerea drepturilor sindicaliștilor. Speriat tot mai tare de opoziția salariaților față de politica dusă de PDL, Guvernul vrea să închidă gura protestatarilor. În această toamnă, zeci de mii de sindicaliști din toată țara și-au propus să-și arate nemulțumirea față de lipsa de soluții a Guvernului la marile probleme cu care se confruntă România.

## Domnilor deputați,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaților și vă anunț că, până în acest moment, din totalul celor 333 de deputați și-au înregistrat prezența 181; sunt absenți 152 de deputați, din care 10 participă la alte acțiuni parlamentare.

Biroul permanent al Camerei a propus ca astăzi să începem lucrările cu o declarație politică – o declarație a Parlamentului României cu ocazia Zilei Internaționale a Democrației.

V-aș propune ca această declarație să fie citită imediat după moțiune, pentru că înțeleg că sunt încă niște discuții pe marginea acestei declarații în interiorul GRUI-ului.

- Dacă sunteți de acord cu această propunere? Dacă sunt obiecții? Nu sunt.

Mulțumesc mult.

Atunci intrăm în ordinea de zi, începând cu moțiunea simplă. Este o moțiune simplă inițiată de 53 de deputați, membri ai Grupului parlamentar al PNL.

În legătură cu timpul alocat pentru dezbaterea acestei moțiuni simple, vă prezint următoarele informații: moțiunea simplă va fi citită de către unul dintre semnatari; Guvernului i se rezervă 40 de minute, pe care le utilizează la începutul și la încheierea dezbaterilor, pentru dezbateri luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat, timpul alocat prezentându-se astfel: PDL – 19 minute; PSD+PC – 19 minute; PNL – 11 minute; UDMR – 4 minute; minoritățile naționale – 3 minute; Grupul deputaților independenți – 3 minute; deputații independenți fără apartenență la un grup – două minute.

Dacă sunt observații?

Dacă nu, vă supun la vot aceste propuneri...

Vă rog să pregătiți cartelele de vot.

Pe procedură, domnul Toader, până se pregătesc colegii.

## Doamna președinte,

Așa cum prevede programul de lucru pe care l-am gândit noi, avem o problemă pe care v-aș propune-o, să-l modificăm, în sensul citirii moțiunii, dezbaterea moțiunii, apoi intrăm pe ordinea de zi privind legile pe care le avem în dezbatere, iar votul final să fie finalizat sau să fie dat după ce se termină dezbaterea acestor legi și cele de ieri, și pentru moțiune.

Deci nu putem face la 12.30 vot final, fiindcă nu am dezbătut tot ceea ce aveam în program sau o parte din el, și nu putem să dăm un vot final fără dezbaterea unor legi.

Și vă rog să fiți de acord să schimbăm programul în așa fel încât să avem moțiunea, dezbaterea Legii pensiilor, la care avem raportul, după care – la finalizarea ei –, dacă mai avem timp, vom discuta și alte legi, și apoi votul final.

Pentru a nu începe o serie de dezbateri, o să vă propun cinci minute pentru o discuție cu liderii de grup, așa cum de altfel am stabilit.

Vă rog, domnule Dușa.

PAUZĂ

Legat de Proiectul de lege privind pensiile, în condițiile în care se finalizează redactarea raportului și se distribuie la caseta deputaților.

Corect.

Vă mulțumesc.

Cinci minute pauză pentru o discuție cu liderii de grup.

## PAUZĂ

## * * DUPĂ PAUZĂ

## Doamnelor și domnilor deputați,

Am discutat cu liderii de grup și, așa cum știți, azi-noapte – și vreau să le mulțumesc tuturor membrilor Comisiei pentru muncă și protecție socială – târziu s-a finalizat raportul, după o lungă perioadă în care s-a discutat Legea pensiilor în Comisia pentru muncă și protecție socială. În acest sens era și motivația făcută de liderul de grup al PDL, în sensul modificării programului.

Propunerea pe care v-o facem astăzi este aceea, evident, de a discuta moțiunea, de a o dezbate și, după ce această dezbatere este finalizată, să luăm o pauză de o oră – o pauză de masă –, după care să intrăm în dezbaterile generale și dezbaterile pe articole ale Legii pensiilor. Este o lege extrem de importantă, este o lege care merită toată atenția noastră, urmând ca acest program să fie, așa cum s-a propus, până la epuizarea acestui proiect, a acestui raport, deci finalizarea lui.

O să vă rog să pregătiți cartelele de vot.

Și votul va fi la final, așa cum vreți să completați.

Voiați să spuneți să fie la sfârșit votul?

Da, exact.

Aș avea o rugăminte: când noi, liderii, convenim ceva, să convenim să se și voteze.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc.

Deci cu vot final la sfârșitul dezbaterilor pe Legea pensiilor.

Votul este deschis.

Cu majoritate de voturi aceste propuneri au fost aprobate. Intrăm în votul cu privire la propunerile referitoare la timpul alocat dezbaterilor pe moțiune, revenim la programul nostru.

Vă rog să vă exprimați prin vot, dacă sunteți de acord cu propunerea făcută.

Votul este deschis.

Cu majoritate de voturi propunerile au fost aprobate.

Conform prevederilor regulamentului, trebuie să întreb dacă vreunul dintre semnatari își retrage semnătura de pe moțiune.

Nu.

Vă reamintesc că la moțiunea simplă nu pot fi depuse amendamente.

Pe procedură, domnul Eugen Nicolăescu.

Doamnă deputat Anastase, președinte de ședință, Este ciudat ce se întâmplă în acest moment: ați declanșat procedura de dezbatere a moțiunii simple.

Este prima oară de când în Parlament se începe o dezbatere de moțiune și nu este în sală reprezentantul Guvernului. Unde este?

Este, este!

## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:**

Păi, să fie la tribună, nu acolo, pentru că, altfel, o să avem impresia că noi vorbim singuri.

O clipă, că vă grăbiți degeaba!

Dacă domnul deputat-ministru nu știe unde-i este locul, este vina dumnealui.

Cred că domnul ministru preferă să stea cu colegii parlamentari. Sigur, acum și-a luat locul în banca Guvernului.

Am să îi invit pe liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de ședință numele deputaților înscriși la dezbatere.

O invit pe doamna deputat Cristina Pocora pentru a da citire moțiunii.

Am să vă rog să facem și liniște pentru a o putea asculta. Doamnă deputat, vă rog, aveți cuvântul.

## **Doamna Cristina Ancuța Pocora:**

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Moțiunea simplă depusă de Partidul Național Liberal se numește: „Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, instrument portocaliu pentru umilirea românilor!”

Oameni apăsați de griji și copleșiți de dările tot mai mari, ce nu le mai lasă niciun venit pentru o viață decentă..., cozi interminabile în fața unor ghișee cu funcționari nervoși și debusolați din cauza inconsecvenței măsurilor Guvernului..., un stat apăsător ce tâlhărește orice venit al oricărui român..., lipsa de speranță pentru ziua de mâine...

Și, nu, nu e realitatea vremurilor de dinainte de 1989! Este realitatea anului 2010 din România și cea mai importantă realizare a președintelui Traian Băsescu! Pentru că, indiferent de numele unui guvern, fie el și al eternului și fascinantului domn Boc, cauza tuturor realităților tragice din România se află în politica promovată de către alesul de la Cotroceni.

Astfel, dacă în anul 2004, o Românie întreagă a vibrat la promisiunea de „a trăi mai bine”, în ultimii doi ani, pretențiile românilor au scăzut considerabil. Pentru că, peste o noapte electorală, „prințul pe cal portocaliu”, proaspăt instalat la Cotroceni, s-a dat peste cap și s-a transformat în „balaurul cu șapte capete”, toate șapte conducând ministere la masa Guvernului, capabile astfel să înghită orice speranță de mai bine a oamenilor. Mulți dintre români au fost obișnuiți cu dictatura unui stat totalitar și represiv. Acum cu toții trebuie să ne obișnuim cu dictatura fricii de necunoscut.

## 1. Uciderea inițiativei.

Nimeni nu mai știe dacă respectă legea sau dacă este în afara ei, pentru că legile se schimbă de la o zi la alta, iar atunci când ele sunt promulgate, mare parte sunt declarate neconstituționale; nimeni nu mai știe ce taxe, când și unde trebuie să le plătească, pentru că legile fiscale din România au devenit ciurul prin care Guvernul Boc scurge banii contribuabililor; nimeni nu mai știe dacă va mai avea un loc de muncă, dacă va fi sau nu disponibilizat, și nici care este venitul lui de la o lună la alta.

Domnule președinte, am rugămintea ca domnul ministru să asculte textul moțiunii, pentru că este vorba despre sectorul pe care-l păstorește.

## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu**

**:**

E ocupat!

Vă mulțumesc.

Dacă îl lasă și colegii, poate o să ne asculte. Doamnelor și domnilor guvernanți,

În această perioadă de criză economică, România nu are nevoie de experimente, ci de instituții puternice și consolidate care să poată asigura protecția grupurilor și persoanelor vulnerabile, precum și justiție și egalitate pentru cetățenii săi.

În loc să includeți categoriile vulnerabile pe lista de priorități ale Guvernului din care faceți parte, precum și să-i considerați și să-i tratați pe români ca cetățeni europeni, ați ales să scădeți cu 25 la sută salariile asistenților maternali și ale celor personali ai persoanelor cu handicap, în condițiile în care îngrijirea necesită 24 de ore din 24. Ați ales să-i amenințați pe aceștia cu șomajul și neplata salariilor, deși asta înseamnă clar un risc de dezintegrare a rețelei de asistenți maternali, și așa insuficientă, pentru a cărei constituire și formare s-au consumat semnificative resurse materiale și umane.

Vă solicităm, domnilor prim-ministru și ministru, să reveniți asupra acestei decizii aberante și haotice prin care ați desființat instituții foarte necesare României – stat membru al Uniunii Europene –, de asemenea, să includeți categoriile vulnerabile pe lista de priorități ale Guvernului pe care îl conduceți și să considerați și să tratați românii ca cetățeni europeni.

Ați anunțat, de asemenea, o reducere cu 19% a personalului din asistența socială, deși în prezent se înregistrează o lipsă acută de personal specializat în domeniu, iar prestațiile sociale și salariile asistenților personali, în ultimele șase luni, nu s-au mai acordat în multe județe.

În condițiile în care primele persoane disponibilizate din sistemul bugetar au fost asistenții personali angajați cu contract de muncă în cadrul primăriilor, ați venit și ați declarat senini la posturile publice de televiziune că s-a făcut economie la buget prin tăierea unor drepturi de la persoanele cu handicap de 0,0002%, de parcă aceasta era soluția ca România să iasă din criză. S-a ignorat faptul că aceste persoane au cel mai mic venit din România, trăind sub nivelul de subzistență, prin diminuarea sumelor cuvenite pentru medicamente, dispozitive medicale, a indemnizației de însoțitor, prin lipsa centrelor de recuperare și integrare în societate, refuzul de angajare, lipsa accesibilizării instituționale și a mediului fizic și altele.

Mulțumesc, doamnă deputat, pentru lectura interesantă a textului moțiunii.

O să-l rog acum pe domnul ministru Ioan Botiș, care, cu certitudine, chiar dacă nu a fost tot timpul cu ochii pe doamna deputat, cunoaște textul moțiunii și poate să prezinte un punct de vedere extrem de autorizat.

Domnule ministru, aveți cuvântul.

## **Domnul Ioan Nelu Botiș** _– ministrul muncii, familiei și protecției sociale_ **:**

Domnule președinte, vă mulțumesc. Doamnelor și domnilor deputați, Doamnelor și domnilor, Domnule ministru Nicolăescu,

Doamnă deputat Pocora,

Aș dori să vă asigur că știu cu exactitate unde îmi este locul și sunt onorat că fac parte din Parlamentul României.

Am avut o ezitare în a-mi ocupa locul de ministru legată de modalitatea plăcută de a mă întâlni cu colegii din Cameră și de promisiunea făcută lor de a ține o legătură permanentă, în vederea punerii în practică a Programului de guvernare și a susținerii acestui program de către domnii parlamentari.

Doamnă deputat Cristina Pocora, vă admir săptămânal în comisie și cu atât mai mult sunt îndreptățit să vă urmăresc foarte atent și, cu siguranță, am reușit să citesc integral textul moțiunii pe care l-am primit și vă mulțumesc pentru acest lucru. Am fost tentat, la un moment dat, să răspund în aceeași notă, ușor oratorică, i-aș spune, și vă rog să luați între ghilimele ceea ce spun, pentru că introducerea a fost făcută din „Harap-Alb”, din „Povești nemuritoare”, și aș fi așteptat mai multă rigoare din partea unor colegi care cunosc foarte bine ceea ce se întâmplă în Ministerul Muncii.

Am avut îndoieli și am verificat dacă aceste îndoieli sunt într-adevăr regăsite în textul moțiunii, am avut îndoieli legate de faptul că această moțiune poate reprezenta un _copypaste_ , pentru că am regăsit foarte multe fraze într-o altă moțiune, depusă acum câtva timp la adresa domnului ministru Șeitan.

De asemenea, am întrebări legate de perioada la care dumneavoastră faceți referire. Aveți în textul moțiunii trimiteri la anul 2009. Este o moțiune și împotriva PSD-ului? Dacă da, poate că este o ocazie bună și pentru colegii din PSD să aducă răspunsuri la unele dintre problemele pe care dumneavoastră le-ați ridicat.

Dar am rămas până la urmă la ideea de a vă da un răspuns coerent, tehnic și profesional și, acolo unde sunt urme de îndoială, vă rog să le ridicați, și promisiunea mea este aceea de a vă răspunde cu profesionalism.

Primul punct... și, fiind de structură inginer, am să mă duc pe fiecare problemă ridicată de Domniile Voastre și am să răspund, neevitând nicio problemă pe care dumneavoastră ați ridicat-o aici.

Primul punct, legat de uciderea inițiativei. Pornind de la premisa existenței unei crize economice extinse la nivel global, criză care din nefericire nu a ocolit nici România, așa cum se știe, la nivelul anului 2009 și cu o continuare la nivelul anului 2010, România s-a angajat prin semnarea unor acorduri de împrumut cu organismele financiare internaționale să mențină stabilitatea economică și să respecte țintele de deficit ale bugetului consolidat, în cei doi ani.

Acest lucru este absolut necesar pentru diminuarea dezechilibrelor existente și pentru menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile, de natură să creeze premisele relansării economice.

În acest context, este necesar să se precizeze că în anul 2009 cheltuielile totale anuale pentru pensii în România au fost de circa 39 miliarde lei, constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare, ponderea acestora în PIB fiind de 8%, cu o tendință de creștere.

De asemenea, bugetul asigurărilor sociale de stat a înregistrat și înregistrează încă din anul 2006 deficite anuale, în anul 2009 ajungând la cel mai mare deficit, cu o valoare de 1,5 miliarde euro.

Principiul contributivității, principiul obligativității apartenenței la sistemul public de pensii, precum și principiul solidarității sociale reprezintă principiile care guvernează atât sistemul actual, dar care îl vor guverna și pe cel viitor.

Aceste principii presupun ca toate persoanele care obțin venituri profesionale, inclusiv din desfășurarea unor activități independente, să contribuie solidar cu toate categoriile sociale care realizează venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Participarea la sistemul public de pensii nu reprezintă în sine numai majorarea veniturilor bugetului din care se plătesc pensiile, ci constituie garanția evitării dependenței sociale în anumite situații care se ivesc pe parcursul vieții sau la anumite vârste, care fac vulnerabile financiar aceste persoane.

Față de cele prezentate, este greu de înțeles atitudinea prin care Grupul parlamentar al PNL acordă acest vot de blam Guvernului pentru inițiativa corect intenționată de a

asigura tuturor cetățenilor care realizează venituri ca urmare a unor activități profesionale desfășurate, dependente sau independente, protecție în situații ce pot conduce la pierderea posibilităților de susținere, absolut reale în perioada dinspre finalul vieții. Astfel de măsuri de asigurare a susținerii sociale ar trebui încurajate de către oricare partid aflat sau nu la guvernare.

De altfel, putem susține chiar că a conștientiza propriii cetățeni cu privire la necesitatea de a se afla integrați în sistemul public de pensii ar trebui să constituie o preocupare permanentă, și nu o atitudine de respingere și de instigare nefundamentată.

Scoțând în evidență unele aspecte privitoare la procedurile birocratice pe care în perioada sa de guvernare Partidul Național Liberal le-ar fi putut elimina, dacă tot consideră că pot fi eliminate în totalitate, acest partid recunoaște, de fapt, propriile vulnerabilități și limite în modernizarea actului administrativ și a serviciului public, cu atât mai mult cu cât din moțiune ar rezulta că PNL deține adevărul absolut și soluții infailibile.

Deși în moțiune nu se precizează în mod expres, intuim că aceasta se referă la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58 din 2010, ordonanță care reprezintă, la o analiză atentă, un curajos început spre legalizarea întregii piețe a muncii, mai exact reducerea formelor mascate ale muncii prin așa-numitele modalități de retribuire sub diverse alte forme decât cele reglementate de legislația muncii.

Nu putem astfel decât să ne întrebăm: în opinia liberală, este mai grav să respectăm prevederile legale sau să le încălcăm?

Pentru o mai bună informare, precizăm faptul că OUG nr. 58 din 2010 a fost modificată, astfel încât sarcinile persoanelor care desfășoară activități independente fiind retribuite pe baza drepturilor de autor, să fie preluate de către plătitorul de venit.

Ordonanța nr. 58/2010, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2010, definește cu claritate noțiunea de venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, precizându-se faptul că, în înțelesul acestui act normativ, sunt venituri realizate din drepturi de autor și drepturi conexe, astfel cum sunt acestea prevăzute de Codul fiscal, și/sau venituri realizate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil.

Asupra acestor venituri se datorează doar contribuțiile individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj, plata contribuțiilor de sănătate pentru veniturile obținute din activități profesionale, altele decât cele salariale, efectuându-se în condițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Aceeași ordonanță stipulează faptul că veniturile de natură profesională pentru care se datorează și se plătesc contribuțiile individuale de asigurări, pentru asigurări sociale și șomaj, se iau în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și al indemnizației de șomaj, potrivit legii, persoanelor în cauză fiindu-le recunoscută perioada de stagiu.

Aceeași ordonanță evidențiază și acele situații în care sunt realizate venituri de natură profesională rezultate din drepturi de autor și drepturi conexe în mod ocazional, respectiv cu caracter de regularitate, precizându-se pentru fiecare dintre situații dacă se datorează sau nu contribuții individuale la sistemul de asigurări sociale. Și am să detaliez.

1. Persoanele care în mod ocazional realizează, pe lângă veniturile de natură salarială, și venituri rezultate din drepturi de autor și conexe nu datorează contribuții individuale și pentru aceste venituri de natură profesională.

2. Persoanele care realizează cu caracter de regularitate, pe lângă veniturile de natură salarială, și venituri de natură profesională, drepturi de autor, datorează contribuțiile individuale și pentru aceste venituri de natură profesională la o bază de calcul ce nu poate depăși de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

3. Persoanele care realizează cu caracter de regularitate exclusiv venituri de natură profesională, vorbim de drepturi de autor, datorează contribuțiile individuale la aceeași bază de calcul ce nu poate depăși de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

De asemenea, impune obligația plătitorului de venit de a declara, calcula, reține și plăti contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj și totodată de a depune declarațiile privind evidența nominală a persoanelor care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială, și aceste declarații, rețineri, plăți se fac până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile de natură profesională. Începând cu 13 septembrie, plătitorul de venit va depune lunar, dacă este cazul, declarația și va face plata contribuțiilor individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj corespunzătoare veniturilor obținute în situațiile prevăzute în ordonanță.

Ordonanța redefinește baza de calcul la care se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj, așa cum am precizat și anterior, aceasta nu poate depăși în cursul unei luni calendaristice echivalentul a de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Cuprinde, de asemenea, reglementări cu privire la procedura de restituire sau compensare a sumelor reprezentând contribuții achitate în plus ca urmare a depășirii plafonului de 5 salarii medii brute pe economie menționat mai sus.

Sumele reprezentând contribuții achitate în plus, ca urmare a depășirii plafonului, se restituie sau se compensează la cererea asiguratului, depusă la casele teritoriale de pensii, respectiv agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București. Aceste instituții au obligația de a transmite cererile către Casa Națională de Pensii și către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Punctul 2 sesizat și prezentat în materialul moțiunii, șomajul-politică de stat.

## Doamnelor și domnilor deputați,

O prioritate constantă a Guvernului Boc este reducerea șomajului și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.

Cea mai bună formă de protecție socială pe care Guvernul a aplicat-o este asigurarea locurilor de muncă pentru cetățenii români, deoarece numai prin adoptarea și implementarea unor politici active și susținute de ocupare se poate asigura un echilibru social, politica de stat fiind aceea a ocupării, a obținerii veniturilor din muncă.

Ca urmare a aplicării acestor politici, în condițiile în care România se confruntă cu o criză economică și financiară, rata șomajului înregistrat, deși a cunoscut o evoluție crescătoare pe parcursul anului 2009, în anul 2010, începând cu luna aprilie 2010, rata șomajului s-a diminuat de la 8,36% în luna martie la 7,39% la finele lunii iulie, numărul de șomeri scăzând în aceeași perioadă cu 89.495 de persoane, de la

un număr de 765.285 persoane în luna martie, la 675.790 persoane la finele lunii iulie.

Este cert că măsurile de politică adoptate și implementate în această perioadă și-au dovedit eficiența pe piața muncii.

În primele 7 luni ale anului 2010, ieșirile din șomaj prin încadrarea în muncă, repet, prin încadrarea în muncă, se cifrează la 226.623 persoane. Aceste ieșiri au fost superioare intrărilor în șomaj prin disponibilizări curente și colective de personal care se situează la 221.736 de persoane.

Acest aspect se remarcă începând cu luna aprilie, când intrările în șomaj din disponibilizări au fost de 28.555 de persoane, în timp ce ieșirile prin încadrare au fost de 41.491.

De altfel, începând cu aceeași lună, evoluția lunară ne arată indicatori pozitivi. Acest lucru înseamnă că intrările în sistem au fost mai mici decât ieșirile. Practic, dacă ar fi să exemplific, în luna mai am avut intrări în sistem – și vorbesc aici despre cei care au intrat în șomaj, despre 24.635 de persoane, și ieșiri prin încadrare de 40.583. Deci avem o diferență de 15.984 de persoane. În luna iulie, avem intrări în sistem de 22.996 și ieșiri prin încadrare de 25.574, o diferență de 2.578 în favoarea celor care au fost încadrați în muncă.

Prin aplicarea politicilor de ocupare, s-a reușit în perioada 2009 – 31 iulie 2010 plasarea pe piața muncii, chiar în condițiile dificile pe care le traversează țara, a circa 550 de mii de persoane, 304.588 persoane în anul 2009, iar până în data de 31 iulie 2010, 239.167 de persoane.

Pentru susținerea mediului de afaceri, singurul care poate fi motorul creșterii economice, Guvernul a adoptat o serie de acte normative menite să sprijine financiar eforturile de a menține salariații existenți sau de a crea noi locuri de muncă într-o perioadă dificilă.

Aceste măsuri sunt următoarele:

1. Scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii pe perioada suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare a activității potrivit Codului muncii, pe o perioadă de 3 luni, atât a angajatorilor, cât și a salariaților, măsură care a avut aplicabilitate pe perioada anului 2009, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2009, modificată și completată.

Măsura a fost prelungită și pe perioada anului 2010, începând cu luna februarie, urmând a se încheia la finele anului 2010 – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4 din 2010 privind reglementarea unor măsuri de protecție socială pentru anul 2010. Prin această măsură s-au reușit consolidarea locurilor de muncă la angajatori și menținerea activă a salariaților în cauză.

De această măsură au beneficiat 6.987 de angajatori, 292.268 persoane în 2009, iar în anul 2010, 7.138 de angajatori. Repet – 2010, 7.138 angajatori și 204.942 persoane în anul 2010 până la această dată.

2. Scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru angajatorii care în anul 2010, pe lângă locurile de muncă nou-create, stabilesc, în condițiile legii, raporturi de muncă cu persoanele provenite din rândul șomerilor, aflate în evidența agențiilor pentru ocuparea forței de muncă cu minim 3 luni anterioare datei angajării și pe care le mențin în activitate pe o perioadă de cel puțin 12 luni, OUG nr. 13/2010 privind reglementarea unor măsuri în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă și diminuării șomajului în 2010. De această măsură au beneficiat în acest an 1.297 de angajatori care au încadrat 2.097 de șomeri aflați în evidențele agenției de mai mult de 3 luni.

Măsurile de politică activă care au țintit mediul de afaceri au fost completate de acțiunile agențiilor teritoriale de ocupare a forței de muncă de a aplica măsuri active de combatere a șomajului cu adresabilitate mai ales grupurilor vulnerabile pe piața muncii, printre care se numără tinerii, șomerii de peste 45 de ani și cei care mai au 3 ani până la împlinirea vârstei de pensionare, șomerii unici întreținători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap.

În vederea asigurării competitivității forței de muncă, dar și adaptării acesteia la condițiile actuale, au fost realizate cursuri de formare profesională pentru persoanele în căutare de loc de muncă, cu susținere financiară din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cu convingerea că investiția în capitalul uman este cea mai importantă.

În perioada ianuarie 2009 – 31 iulie 2010, un număr de 54.676 de persoane au fost cuprinse în cursuri de formare profesională; 31.883 persoane în anul 2009 și 22.793 persoane până acum, în 2010.

Au fost ocupate din rândul celor care au urmat această modalitate de formare profesională 24.987 de persoane în 2009 și 9.765 de persoane în 2010. Vorbim de cifre parțiale pentru 2010.

De asemenea, alte 2.755 de persoane au beneficiat de formare profesională finanțată din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru șomaj, Fondul Social European, programe PHARE, 1.301 persoane în anul 2009, 1.454 persoane în 2010, din care s-au încadrat în muncă 816 persoane, 622 persoane în anul 2009 și 194 în 2010.

Din anul 2009, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă implementează proiecte finanțate din Fondul Social European, proiecte care au ca obiectiv dezvoltarea capacității instituționale de a oferi servicii de formare profesională la standarde europene care duc la ocupare pe piața muncii.

În vederea stimulării ocupării tinerilor, s-a acționat atât prin acordarea de subvenții angajatorilor, cât și prin stimularea financiară a absolvenților prin acordarea de prime de încadrare. În anul 2009, au beneficiat de astfel de prime 2.989 de absolvenți, iar în anul 2010, date parțiale, 2.356 de absolvenți.

Pentru asigurarea unei tranziții mai ușoare de la școală la viața profesională, s-au aplicat prevederile Legii nr. 72 din 2007, acordând subvenții angajatorilor care, pe perioada vacanțelor, dar nu mai mult de 60 de zile, încadrează elevi și studenți.

În anul 2009 au fost încadrați prin această formă de stimulare 610 elevi și 206 studenți, iar în acest an, 363 elevi și 56 studenți.

Știind că oportunitățile de ocupare în unele zone geografice sunt reduse, am continuat să stimulăm mobilitatea pe teritoriul României, prin acordarea de prime de încadrare și de instalare celor care acceptă un loc de muncă la o distanță mai mare de 50 de kilometri de domiciliu sau acceptă să-și schimbe domiciliul pentru a ocupa un loc de muncă.

În anul 2009 au fost acordate 949 prime de încadrare și 1.284 prime de instalare, iar în anul 2010, 1.162 prime de încadrare și 1.141 prime de instalare.

Pentru implementarea politicilor active de ocupare, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a cheltuit din bugetul asigurărilor pentru șomaj suma de 202,5 milioane lei în 2009 și 161,7 milioane în primele 7 luni ale anului 2010.

În scopul prevenirii șomajului de lungă durată și stimulării șomerilor de a se încadra în muncă înainte de expirarea perioadei de indemnizare, s-au acordat alocații pentru 18.033 de șomeri, din care 8.279 femei.

Șomajul în rândul persoanelor cu vârsta de peste 45 de ani sau șomeri unici susținători ai familiilor monoparentale reprezintă în continuare o problemă importantă a pieței muncii.

Astfel, în primele 7 luni ale anului 2010, s-a reușit încadrarea prin intermediul măsurii de subvenționare a locului de muncă 10.444 persoane, din care 10.166 șomeri peste 45 de ani, 278 șomeri unici susținători ai familiilor monoparentale.

Prin măsura de subvenționare a șomerilor care mai au 3 ani până la pensie, s-a realizat încadrarea în muncă a 185 de persoane.

Stimularea mobilității geografice a forței de muncă a contribuit la ocuparea a 2.303 persoane, dintre care: 1.162 persoane prin încadrarea într-o localitate la o distanță mai mare de 50 de kilometri față de domiciliu, persoane care au beneficiat de primă de încadrare.

Doamnă deputat Cristina Pocora, vă rog să vă notați cifrele. Sunt foarte importante, urmăresc evoluția în timp a realizărilor Ministerului Muncii:

1.141 persoane prin încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului – persoanele au beneficiat de primă de instalare.

Prin subvenționarea angajatorilor care încadrează absolvenți ai instituțiilor de învățământ s-a realizat încadrarea a 4.083 de persoane, iar numărul absolvenților beneficiari de primă de încadrare a fost de 2.356 persoane.

Prin măsura de subvenționare a locului de muncă la angajator pentru încadrarea persoanelor cu handicap s-a realizat ocuparea a 142 de persoane.

În urma acordării de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri, 356 de persoane au inițiat astfel de activități independente.

Prin măsura de subvenționare a cheltuielilor cu forța de muncă efectuată în cadrul unor programe pentru dezvoltarea comunității locale, s-a realizat ocuparea temporară a 13.811 persoane, dintre care 7.836 prin încadrarea pe o perioadă de minim 6 luni.

Din Fondul Social European sunt disponibile resurse pentru dezvoltarea resurselor umane, acestea fiind direcționate către următoarele principale grupuri-țintă: lucrători persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și șomeri, persoane inactive, persoane supuse riscului excluziunii sociale.

Operațiunile stabilite în axa prioritară nr. 3, Creșterea adaptabilității lucrătorilor și întreprinderilor, sprijină adaptabilitatea angajaților la mediul economic în schimbare și la provocările globalizării pentru a face față introducerii tehnologiilor moderne, a noilor forme de organizare a muncii și pentru a promova flexibilitatea și mobilitatea ocupării forței de muncă.

Pe parcursul anilor 2009–2010, au fost lansate scheme de finanțare pentru proiecte dedicate creșterii capacității forței de muncă la modificările tehnologice și economice. Țin să fac aici o paranteză: aceste propuneri vin și se compatibilizează direct cu strategia pe 2020 sau până în 2020 a Comisiei Europene.

Pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, în special prin susținerea și stimularea tinerilor întreprinzători, conform Legii nr. 76 din 2002, una dintre măsurile de stimulare a ocupării forței de muncă, implementată de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, este acordarea de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri. În cursul anului 2010, ne-am propus ca peste 4.600 de persoane până la sfârșitul anului să beneficieze de serviciile de consultanță și asistență în domeniul antreprenorial.

Obiectivele de creștere a ratei de activitate și a ocupării forței de muncă sunt statuate și le regăsiți în strategiile și programele guvernamentale după cum urmează:

1. Programul de guvernare 2009–2012, prin care se stabilește ca obiectiv de guvernare în domeniul pieței muncii echilibrarea pieței muncii și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.

2. Programul național de reformă 2007–2010, care prevede, ca prioritate în domeniu, creșterea gradului de ocupare și a ratei de participare pe piața muncii prin realizarea unei piețe a muncii favorabile creării de noi locuri de muncă, îmbunătățirea adaptabilității întreprinderilor și lucrătorilor, stimularea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea calității resurselor umane.

3. Strategia națională pentru ocuparea forței de muncă 2004–2010. În perioada imediat următoare, este programată elaborarea unui nou cadru strategic și programatic în domeniul ocupării forței de muncă în acord cu Strategia Europa 2020, recent adoptată la nivel european, și cu consultarea partenerilor sociali și a tuturor factorilor interesați.

Pilonul central al viitoarei strategii va fi creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, astfel încât ținta națională în domeniu să susțină realizarea țintei europene care vizează atingerea ratei de ocupare – și aici încă o paranteză, a ratei de ocupare pe segmentul de vârstă 60–64 de ani, cei care sunt în domeniu știu care este diferența –, a ratei de ocupare de 75% până în anul 2020.

În ceea ce privește măsurile de stimulare a ocupării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, acestea sunt prevăzute în legislația actuală, după cum urmează: Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, care prevede măsuri de stimulare a încadrării în muncă a șomerilor aparținând grupurilor cu un statut precar pe piața muncii – șomeri în vârstă de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap, tineri absolvenți, persoane care mai au trei ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare –, Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, care prevede realizarea unui acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste între 16 și 25 de ani, aflați în dificultate și confruntați cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă.

Facem precizarea că, în acest context, multiplicarea măsurilor de subvenționare a ocupării nu este suficientă și poate determina distorsiuni ale pieței.

Din practica europeană a reieșit faptul că cele mai bune intervenții pentru reducerea incidenței șomajului, în special în rândul grupurilor vulnerabile, sunt asistența și consilierea personalizată acordate șomerilor și asigurarea accesului la oportunități de dezvoltare a competențelor profesionale.

Acest tip modern de orientare a serviciilor este promovat prin mecanismele de finanțare oferite de Fondul Social European, Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea resurselor umane.”

Consider că aceste cifre și toate acțiunile întreprinse vorbesc de la sine. Toate acțiunile Ministerului Muncii s-au bazat și se bazează pe solidaritate și au venit în sprijinul cetățenilor, oferindu-le acea susținere de care fiecare dintre noi are nevoie în vremuri grele.

În ceea ce privește măsurile promovate de Ministerul Muncii având ca scop reducerea ratei șomajului în rândul tinerilor, cadrul actual prevede ca principale modalități de facilitare a tranziției de la școală la muncă a tinerilor următoarele: oferirea intensificată a serviciilor de informare și consiliere privind cariera, servicii ce sunt oferite și în școli de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă; stimularea încadrării în muncă a elevilor și studenților; asigurarea accesului rapid la măsuri de ocupare pentru tinerii șomeri.

Pe termen scurt este programată modificarea și completarea Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, prin care se urmărește simplificarea condițiilor de implementare și facilitarea accesului la programe de ucenicie la locul de muncă.

În ceea ce privește flexibilizarea relațiilor de muncă, în cursul acestui an, Codul muncii va fi supus modificării.

Modificările legislative vor avea la bază negocierile cu partenerii sociali reprezentativi la nivel național, în vederea instituirii unor relații de muncă flexibile, care să asigure atât protecția salariaților, cât și crearea condițiilor care să permită companiilor să se dezvolte.

Considerăm că o legislație mult prea restrictivă nu face decât să încurajeze munca la negru și să îngreuneze dezvoltarea companiilor.

Reglementările naționale cu privire la simplificarea procedurilor de angajare și concediere a lucrătorilor sunt în concordanță cu dispozițiile comunitare în domeniu. Cu toate acestea, apreciem că sunt necesare consultări cu partenerii sociali reprezentativi la nivel național, în vederea identificării soluțiilor legislative de modificare a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, în scopul flexibilizării relațiilor de muncă și a facilității accesului pe piața muncii, ceea ce ar scoate la iveală raporturile de muncă din zona neagră, și mai ales gri, a economiei în zona fiscalizată, reducând fenomenul muncii nedeclarate.

În acest scop, în perioada următoare vom aproba inclusiv strategia privind combaterea muncii nedeclarate.

În vederea creșterii capacității de adaptare a resurselor umane la schimbările de ordin tehnologic, precum și pentru reducerea barierelor de ordin administrativ, vom avea în vedere îmbunătățirea registrului general de evidență a salariaților.

Deși există în prezent reglementări referitoare la desfășurarea activităților cu caracter sezonier, cum ar fi munca temporară, reglementată de dispozițiile Legii nr. 53/2003, Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, și ale HG nr. 938/2004 privind condițiile de înființare și funcționare, precum și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, precum și posibilitatea încheierii contractului individual de muncă pe durată determinată cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă, precizăm că referitor la reglementarea raporturilor de muncă ocazionale Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale lucrează la elaborarea și prezentarea unui proiect de act normativ privind munca zilierilor.

3. Salarizarea unitară în sistemul bugetar – sublimă, dar

lipsește cu desăvârșire.

Doamnelor și domnilor deputați,

Mi-ați pus niște întrebări, vă rog să îmi permiteți să vă răspund acestor întrebări în mod profesionist. Vă rog să aveți răbdare.

Domnule ministru, Eu o să vă rog să fiți foarte scurt...

Ascultați tot materialul, pentru că materialul este extrem de complex.

Domnule ministru Botiș, Mă auziți? Se aude la Bistrița?

Se aude întotdeauna.

Domnule ministru,

Aveți un timp limitat, deci vă rog să vă înscrieți în timp. Dacă aveți întrebări, răspundeți foarte pe scurt și vă rog să vă înscrieți în timpul care v-a fost acordat.

Domnule președinte,

Cu tot respectul, colegii de la UDMR mi-au acordat timpul dumnealor, colegii de la PDL, de asemenea.

Și PDL-ul are timpul limitat. Deci toți aveți timpii limitați astăzi. O să vă rog să vă înscrieți în timpii pe care Biroul permanent ni i-a aprobat.

Salarizarea unitară

Deși începând cu anul 2000 toate programele de guvernare au inclus obiectivul elaborării unei legi unice, care să reglementeze salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acest obiectiv a fost realizat de abia în anul 2009, prin adoptarea Legii-cadru nr. 330/2009.

Propunerea dumneavoastră de a reevalua legislația salarizării unitare pentru personalul bugetar a fost realizată încă de la începutul anului 2010, întrucât, în Acordul cu Fondul Monetar Internațional este stabilită și asumată modificarea și simplificarea în continuare a Legii nr. 330.

Abandonul categoriilor vulnerabile

În ceea ce privește reducerea personalului cu 19%, subliniem că aceasta nu include personalul de specialitate, ci, în mod exclusiv, personalul administrativ din cadrul instituțiilor cu atribuții în domeniul asistenței sociale. Trebuie să precizez în acest sens faptul că asistenții personali sau asistenții maternali nu reprezintă o categorie de salarizați mai defavorizată decât altele, din următoarele considerente: conform prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare, persoana cu handicap grav beneficiază de o serie de drepturi, printre care și dreptul la asistent personal, în baza evaluării socio-psiho medicale.

Pentru aceasta, autoritățile administrației publice locale angajează asistentul personal, contractul individual de muncă al asistentului personal încheindu-se cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav.

De asemenea, Legea nr. 448/2006 prevede că părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare de însoțitor în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant, cu studii medii, din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar.

În ceea ce privește serviciile sociale, responsabilitatea înființării, organizării, administrării și asigurării finanțării

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, domnule ministru.

Doamna Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe procedură.

Vă rog, doamnă deputat.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am văzut că ați cronometrat timpul în care a vorbit domnul ministru. A depășit cu 20 de minute, în consecință vă rugăm ca la fiecare grup parlamentar să acordați același timp pentru dezbateri pe această moțiune.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Cum ați numărat dumneavoastră... După cronometrul meu, depășirea este de 8 minute și 36 de secunde.

## **Doamna Aurelia Vasile**

**:**

Atât acordați la toată lumea.

Deci Grupul PDL mai are 11 minute și 24 de secunde. Stimați colegi,

Am ascultat cu foarte multă atenție, stimată colegă! Primiți cu bunăvoință întreaga mea simpatie față de dumneavoastră.

După o citire artistică a textului moțiunii și după o prezentare a punctului de vedere competent din partea ministrului, intrăm în partea a doua a lucrărilor, aceea a dezbaterilor pe marginea moțiunii. Vă reamintesc timpii alocați grupurilor parlamentare: PDL – 19 minute minus 8 minute și 36 de secunde; PSD+PC – 19 minute; PNL _–_ 11 minute; UDMR – 4 minute; minoritățile au trei minute; Grupul independenților – 3 minute și deputații independenți fără apartenență la un grup politic – două minute.

Începem dezbaterea.

Domnul Mircea Toader, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

O să vă rog să aveți grijă ca și distinsa noastră colegă să aibă timp să se exprime. Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Am înțeles remarca făcută de dumneavoastră, dar, tot procedural, trebuie să vă spun că ministrul răspunde la sfârșitul dezbaterilor și timpul acela poate să fie scurtat. Da, am reținut, voi fi foarte scurt.

Am să fac o remarcă: mă uit la domnul Nicolăescu că nu este aici; a făcut o remarcă că nu este ministrul. Ministrul este, dar pe cei 53 de semnatari nu-i văd. Sunt câțiva; nu-i interesează dezbaterile? Cred că asta au dorit, să dezbatem această moțiune. Da, mai e câte unu și prin partea astalaltă, dar revenim la lucruri serioase.

Stimați colegi,

Cred că această moțiune, în afară de rolul ei politic, ar fi trebuit să fie și un punct real de dezbatere, și ce a făcut domnul ministru Botiș, un program care trebuie făcut și, cu regret o spun, aceste programe trebuie susținute cu precădere de Partidul Național Liberal, fiindcă asta este filozofia liberală, mi se pare că totuși modul în care au susținut și au prezentat această moțiune care trebuia să se încheie logic și cu demisia ministrului, dar probabil, dintr-o regulă care se numește și bun-sim, nu poți să pui demisia unui ministru după ce a stat nici o săptămână de zile.

Cred că ceea ce a remarcat și la care a răspuns ministrul, cu toate acuzele aduse și cu toate punctele de vedere, care, în prima parte a moțiunii sunt cu caracter general și care n-au nicio legătură cu cele care sunt în responsabilitatea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nu au rostul să fie într-o moțiune de acest tip. Este o moțiune care, de regulă, are caracter de cenzură, adresată primului-ministru, și

nicidecum responsabilității pe care o are un ministru al muncii și al protecției sociale.

Faptul că declară că Guvernul Boc este un laș, poate că totuși, odată și odată revenim la un vocabular mai civilizat. Nu poate să fie un guvern laș, când pur și simplu a luat măsurile pe care nu a reușit să le ia niciun guvern timp de 20 de ani. Nu poate să fie Guvernul Boc laș, când ne asumăm, tot ca partid, niște măsuri nepopulare cu riscul politic pe care-l avem și pe care îl ducem mai departe. Nu putem să declarăm lașitate atunci când măsurile pe care le iei, de natură economică sau de natură de protecție socială, sunt măsuri prin care dorim cu toții să nu devenim o țară de asistați. Modul în care, timp de 20 de ani, am căutat, prin măsuri hai să spunem mai mult electorale, să câștigăm electoral toți care suntem în această sală, ne-a dus într-o situație aproape fără ieșire: să cheltuim mai mult decât avem, să creăm un fond și o sumă de bani pe care putem să o acordăm nu celor care au cu adevărat nevoie, ci celor care, până la urmă, considerăm că au nevoie.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da, domnule deputat, v-am rugat să vorbiți puțin și ați vorbit foarte mult.

Domnul secretar, pe procedură.

## **Domnul Mihai Alexandru Voicu**

**:**

## Mulțumesc.

## Domnule Mircea Toader,

În conformitate cu Constituția, dar și cu Decizia Curții Constituționale în cazul Senat _versus_ Monica Macovei, moțiunile simple nu sunt îndreptate împotriva persoanelor, ci cer implementarea unor chestiuni de politici publice sectoriale în anumite domenii. De aceea, referirea dumneavoastră la durata de timp foarte redusă, într-adevăr, în care domnul ministru este în funcție nu este relevantă. Dacă veți citi cu atenție textul, veți vedea că textul moțiunii noastre respectă cu strictețe Constituția și nu cere demisia ministrului. Nici n-am fi putut să facem acest lucru.

De aceea, dacă domnul ministru, fie și foarte proaspăt în funcție, vine aici la microfon și se leapădă de politicile Guvernului de până acum și se angajează să respecte cele 11 sau 12 puncte de politici publice pe care noi le cerem în moțiune, suntem de acord să suspendăm dezbaterile.

Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Tot aceeași procedură ca a domnului secretar? Vă rog pe procedură, pe regulament, că aceea este procedura.

## Pe procedură.

Este o completare la ce a spus domnul secretar Voicu, pentru că noi am auzit discursul domnului ministru și a fost un elogiu adus domnului Șeitan. Și atunci i-am întrebat pe colegii mei de ce l-au schimbat și au zis pentru că a obosit.

Politica acestui Guvern este greșită în esența ei și asta încercăm să schimbăm, nu un ministru sau altul. De fapt, schimbarea domnului Șeitan n-a fost decât o formă de a-i curma suferința.

## Domnule coleg,

Vă rog pe procedură, nu vorbiți aici altceva.

## Păi pe procedură.

V-am explicat încă o dată că se pare că totuși e nevoie, în ciuda experienței dumneavoastră, să vi se explice rostul unei moțiuni simple.

## Domnilor colegi,

Procedură înseamnă că faceți trimitere directă la o normă din Regulamentul de funcționare a Camerei. Astea-s declarații politice.

O să-l rog pe distinsul deputat Dan Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să ia cuvântul și se pregătește domnul președinte Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Domnule ministru,

Suntem la puțină vreme după consumarea remanierii guvernamentale.

Putem aprecia acum faptul că acest act s-a dovedit unul perfect inutil, căci el nu numai că nu a însemnat o schimbare a conținutului politicilor publice, dar nici măcar nu a adus accente sau nuanțe noi, relevante pentru prioritățile puterii actuale.

Deși cu greu se poate imagina o perioadă mai complicată din punct de vedere social pentru cetățenii României, singura soluție în domeniu a fost și rămâne tăierea drepturilor, a fondurilor și a beneficiilor sociale obținute cu greu de-a lungul celor 20 de ani de construcție capitalistă a țării. În plus, confuzia și haosul legislativ instaurate ca urmare a încercărilor dezastruoase de reformare a sistemelor de salarizare și de pensii, precum și a celui de asistență socială, au condus la accentuarea tensiunilor sociale până la limite greu de gestionat, într-o perioadă de criză acută a societății și a economiei.

Deși remanierea presupune și recunoașterea implicită a greșelilor comise în gestionarea unui sector de activitate și deci ea generează așteptări pentru corecții majore ale politicilor specifice domeniului, în ceea ce privește Ministerul Muncii, singura constantă se dovedește a fi continuarea tăierii cheltuielilor sociale, socotite ca fiind excesiv de mari.

Așadar, chiar și în aceste momente de cumpănă pentru noi toți, Guvernul continuă să ascundă adevărul, afirmând că, în România, cheltuielile sociale sunt excesiv de mari, practic insuportabile, încercând astfel să-și motiveze măsurile de austeritate severă, măsuri fără precedent în istoria noastră recentă.

Adevărul, însă, este cu totul altul.

Conform datelor Eurostat și ale Institutului Național de Statistică, dimpotrivă, stimați colegi, cheltuielile sociale ale României sunt cele mai mici din Uniunea Europeană, atât ca pondere în produsul intern brut al țării, cât și ca pondere în bugetul național.

Astfel, în perioada cuprinsă între 1998 și 2010, ponderea cheltuielilor sociale este de numai 16,4% din PIB-ul României, față de o medie de 31,9% la nivelul Uniunii Europene. Deci aproape dublu.

Mulțumesc, domnule deputat.

Ați epuizat 11 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră. Îl invit pe domnul deputat Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să ia cuvântul, și-i rog pe reprezentanții grupurilor parlamentare UDMR, minorități și independenți să-și nominalizeze vorbitorii.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Domnule ministru,

Ați făcut o apreciere, domnule președinte de ședință, că moțiunea noastră are o prezentare artistică. Mi-aș permite și eu o apreciere: n-am auzit niciodată atât de multe minciuni, în atât de puține minute, câte a debitat colegul meu, domnul Toader, care a plecat din sală, probabil i s-a făcut rău.

De altfel, și domnul ministru făcea un comentariu, că moțiunea ține de „Povești nemuritoare”. Se pare că basmele au intrat în limbajul curent al colegilor de la PD și aș fi și eu curios dacă Domnia Sa este cu Alba ca Zăpada sau cu Capra cu Trei Iezi, deși bănuiesc.

Domnule ministru,

## Stimați colegi,

Moțiunea noastră este o moțiune împotriva politicii Guvernului, repet și subliniez și eu ceea ce colegii mei au spus. Moțiunea noastră se referă la prevederi ilegale, pentru că, domnule ministru, și Ordonanța nr. 58 și Ordonanța nr. 82 nu sunt legale, atâta timp cât nu au respectat Legea Codului fiscal; și știți foarte bine prevederile la care mă refer.

De altfel, se pare că moțiunea pe care am dezbătut-o în plenul Camerei Deputaților în urmă cu câteva luni, îndreptată împotriva politicilor acestui Guvern față de domeniul muncii și protecției sociale, nu a avut nici un rol în crearea unor măsuri pe care reprezentanții Guvernului și ai acestui minister trebuiau să le aibă în vedere pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, în general, și, în principal a pensionarilor, a salariaților bugetari, a persoanelor cu handicap sau a celor care sunt victime ale violenței în familie, a copiilor sau a șomerilor.

Mai mult decât atât, după principiul o nenorocire nu vine niciodată singură, actualul Executiv a ales să crească impozitarea și contribuțiile sociale pentru cetățenii cu venituri rezultate din plata drepturilor de autor, aceasta fiind o marcă a ticăloșiei și indiferenței, aceștia fiind printre puținii care nu erau afectați de măsurile haotice luate în pripă de Guvern.

Pe lista victimelor acestui mod de a guverna țara se află astăzi oameni care produc și vând idei, precum scriitorii, artiștii ori jurnaliștii. Din buzunarul acestor oameni guvernanții vor să compenseze cheltuielile publice exorbitante în beneficiul clientelei politice. Deși noile biruri și taxe nu au fost contestate, batjocura statului la adresa acestor oameni, prin proasta organizare a sistemului de plată a acestor contribuții, s-a văzut încă din primele zile. Incapacitatea administrativă de a prelucra cererile miilor de oameni, lipsa de pregătire a funcționarilor responsabili în a sfătui contribuabilii, precum și formularele indescifrabile au reușit să genereze un haos de nedescris la plata contribuțiilor sociale de către cei care realizează venituri din activități independente.

Domnule coleg, o să vă rog să vă apropiați de sfârșit, că timpul a fost epuizat.

Aș vrea să-i spun câteva cuvinte domnului ministru, la început de mandat.

Domnule ministru, taxa pe fumărit era o tradiție în Moldova și Muntenia. Aveți grijă, sunteți ardelean, dar se pare că ați luat obiceiurile dâmbovițene.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc, domnule deputat.

Timpul acordat grupului dumneavoastră a fost epuizat.

O rog acum pe doamna deputat Claudia Boghicevici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să ia cuvântul și se pregătește domnul deputat Ioan Cindrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

## Stimați colegi,

Vă rog să aveți alte preocupări, preocuparea timpului... este o preocupare a secretarilor aflați la prezidiu. ( _Vociferări din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.)_

Vă rog, stimată colegă, aveți microfonul.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnule ministru,

Stimați colegi,

Încerc să sintetizez materialul pregătit și vă spun că am citit cu mare atenție moțiunea prezentată, aplecându-mă asupra propunerilor susținute de dumneavoastră, dar vă spun sincer că mi s-a părut că documentul a fost scris în grabă, extras parcă dintr-o prelegere anterioară anului 2010, tratând domenii complexe, dar fără profunzime.

Stimați colegi,

Ați enunțat și utilizat termeni de specialitate din domeniul asistenței sociale, dar de cele mai multe ori explicitarea acestora nu a avut legătură cu conținutul. Dacă facem referire la reorganizarea agențiilor subordonate Ministerului Muncii s-a făcut o analiză, înainte de reorganizare, a cadrului legislativ în domeniul asistenței sociale și s-au constatat o serie de incoerențe și suprapuneri, datorate fragmentării instituționale a actului de reglementare.

Acestea au determinat instalarea unei forme de competiție nereală între diversele domenii administrate, precum și între instituțiile responsabile de acordarea drepturilor și prestațiilor pentru familia în dificultate. Construcția instituțională, cu mai multe autorități care reglementează activitatea socială, dar care se adresează aceleiași categorii de beneficiari, s-a dovedit ineficientă, limitează imaginea globală asupra sistemului, induce riscul apariției unor blocaje în coordonarea politicilor publice aplicate și determină creșteri importante de cheltuieli bugetare.

Așa cum ați spus și dumneavoastră, în 2007 am înființat autoritățile, la cerința Uniunii Europene, dar nu ne-am gândit dacă bugetul țării ne permite susținerea acestora. S-a scindat astfel domeniul protecției familiei aflate în dificultate, astfel încât instituțiile sociale de la nivelul județelor aveau subordonare metodologică la cel puțin 3 autorități, și beneficiarii primeau drepturile din mai multe surse, ajungându-se astfel să nu se cunoască numărul de prestații de care beneficiau familiile în dificultate.

Miniștrii Cabinetului Boc au fost nevoiți să realizeze o inventariere a alocațiilor și prestațiilor care se acordă în ansamblu familiei și, așa cum știm cu toții, a rezultat un număr de 202 prestații sociale, din care 34 oferite doar de Ministerul Muncii.

O să vă rog să vă apropiați de sfârșit, vă rog.

## Închei, domnule președinte.

În contextul actual, cunoscând seriozitatea și profesionalismul ministrului muncii, domnul Botiș, consider că dacă propunerile formulate de colegii de la PNL erau bine fundamentate, cu siguranță acesta le-ar fi luat în considerare.

Dați-i timp ministrului muncii să-și pună în aplicare planurile și strategia pentru următoarea perioadă și sunt convinsă că vom fi părtași la o reorganizare sustenabilă a sistemului social, reorganizare făcută în interesul superior al copiilor, al persoanelor cu dizabilități și al familiilor în dificultate.

Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_

Vă mulțumesc, stimată colegă.

Cu acestea, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal și-a epuizat timpul alocat dezbaterilor.

Îl invit la microfon pe colegul nostru Ioan Cindrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, căruia i-au mai rămas 8 minute din cele 19 alocate.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Mulțumesc frumos și sper să fiți la fel de îngăduitor cu timpul PSD-ului cum ați fost cu timpul ministrului muncii și al Grupului PDL.

Fiți fără nicio nădejde.

## E depășit cu 10 minute.

Eu aș începe în abordarea cuvântului meu de la obligația statului român. Obligația statului român, prevăzută în Constituție la art. 47, în care statul și Guvernul, ca reprezentant al său, este obligat să asigure cetățenilor săi un nivel de trai decent.

Asta înseamnă că suntem un stat democratic, un stat de drept, dar și un stat social. La ce asistăm zilele acestea – și sub Guvernul Boc, și sub guvernarea portocalie – este atacul la statul de drept, la statul democratic și la statul social din România și cred că este lucrul cel mai grav care se întâmplă în zilele noastre, și acest lucru se produce fiindcă tot sistemul legislativ care guvernează sistemul de asigurări sociale și protecție socială este și se dorește să fie desființat, să fie amputat, și statul să se retragă din obligațiile sale de a asigura, așa cum am spus, dreptul prevăzut în Constituție de a asigura un nivel de trai decent.

Sub motivul crizei, se încearcă să se construiască un sistem de asigurări sociale și protecție socială amputat, care nu realizează acest obiectiv prevăzut în Constituție. Cei care suferă sunt cetățenii, cetățenii obișnuiți, de la pensionari la salariați, de la salariații bugetari la salariații din mediul privat, agricultori, intelectuali și mici întreprinzători. Dacă continuăm așa și nu stopăm acest Guvern, această guvernare, vom ajunge să avem în România un stat sălbatic, un capitalism primitiv, în care omul nu mai contează, nivelul său de trai, veniturile sale nu mai contează, contează doar banul, profitul și vom crea o societate injustă.

Aș vrea să exemplific prin câteva modificări legislative pe care dorește să le facă, le-a făcut și vrea să le facă Guvernul Boc. În primul rând, sistemul unitar de pensii. Vom discuta astăzi Legea pensiilor. Marea nedreptate pe care o propune actualul Guvern este aceea de a nu asigura un prag minim al pensiilor din România, raportat la evoluția salariului minim pe economie. Practic, se dorește reducerea cheltuielilor cu pensiile de la 8 la 6% din PIB și ne vom situa de departe pe ultimul loc din Europa.

În domeniul salarizării, cu efecte grave asupra salariaților bugetari, dar și a salariaților din sistemul privat, se dorește ca prin Legea salarizării să scadă aceste cheltuieli de la 9,4% la 7%, și procesul va continua. Grav este că nu există o corelație între salariul minim și coșul minim de consum, și milioane de români care-și câștigă cinstit veniturile din muncă nu pot să se mai întrețină pe ei și familiile lor.

Mulțumesc, domnule coleg.

Grupul Partidului Social Democrat mai are două minute. Îl invit la microfon pe domnul Popa Octavian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, care a primit un bonus de un minut.

Domnule coleg, aveți microfonul, vă rog să luați cuvântul.

Da.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

O dezbatere adevărată ar fi presupus mult mai mult timp. Așa cum declarați că ați fi dorit, ar fi trebuit să fi putut să vă fi prezentat soluțiile, iar dumneavoastră să nu faceți un elogiu a ceea ce a făcut ministrul anterior, fără a face nicio comparație, în fapt, cu ce s-a întâmplat în alți ani, sub alți miniștri și sub alte guvernări.

Sunt atât de multe de spus, dar nu avem timp să le spunem.

Eu vreau să vă spun însă un lucru, și acesta vi-l spun fără răutate și fără încrâncenare. Vi-l spun în numele mamei mele, bătrână, bolnavă și pe moarte, căreia îi tulburați ultimele zile cu amenințarea c-o să-i luați din pensia mică pe care o are încă ceva. Și nu pentru că nu ar avea cine să o întrețină, ci pentru că bătrânilor le place să aibă banii lor. Și le place să nu fie umiliți. Le place să aibă independența lor, de care dumneavoastră nu țineți seama.

Colegul meu zicea că le-ați făcut pe toate din incompetență. Eu nu cred. Eu cred că unele le-ați făcut cu bună știință, pentru a arunca în sărăcie acest popor, pentru că un popor sărac și disperat se conduce mai ușor. Ați instaurat un regim mai rău decât regimul Ceaușescu. Și eu vă spun – și foștilor, și actualilor miniștri – s-ar putea să ajungeți odată și odată pe banca acuzării nu pentru faptele de corupție ale unora, ci pentru că ați distrus economia României și ați provocat un genocid împotriva acestui popor.

Da. Asta e când ai bonusuri. Mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul Adrian Solomon, distins deputat al Grupului Partidului Social Democrat, căruia i-au mai rămas două minute.

Domnule coleg, microfonul e la dumneavoastră.

Un minut și jumătate, un bonus din partea dumneavoastră.

Mulțumesc, domnule președinte.

Sper să mă contorizați și pe mine la fel ca pe domnul ministru.

Vă rog să fiți fără nicio nădejde în privința aceasta.

Vreau să încep prin a cita din textul moțiunii prezentate de colegii de la Partidul Național Liberal, și anume, din preambul, unde se spune că „un stat apăsător ce tâlhărește orice venit al oricărui român”.

Prin urmare, cred că am ajuns să avem de-a face în România cu un stat interlop, un stat care-i jefuiește pe români pentru a-și face afacerile proprii. Sper ca ceea ce citeam în presă astăzi, cum că banii pentru e-România, 500 de mii de euro, se duc în firmele unui distins membru al Partidului Democrat Liberal, și anume la trezorierul partidului, să nu fie adevărat, pentru că atunci nicio măsură de așa-zisă reformă în domeniul protecției sociale nu mai are justificare. Dacă luați de la gura pensionarilor, a copiilor, a asistenților personali, a persoanelor neputincioase din țara asta, care au nevoie de sprijinul statului, indiferent că au probleme de sănătate, că au probleme de adaptare în societate, că sunt într-un mediu din care poate nu pot să se ridice dincolo de limita sărăciei, deci toate aceste măsuri de tăiere a acestor drepturi impuse de Constituție și de formula stat social nu mai au nicio acoperire, pentru că ceea ce faceți nu e decât să furați de la români pentru a băga în buzunarele dumneavoastră și ale partidului dumneavoastră.

Îl auzeam pe domnul Mircea Toader, distinsul lider al PDL-ului, că veniturile toate trebuie „impozate”. Dacă spunea că trebuie impozitate, mai că-l credeam. Dar ferească Dumnezeu să gândiți exact cum vorbiți, pentru că iese exact ceea ce se întâmplă în zilele acestea, când noi toți strigăm împreună cu românii că o ducem din ce în ce mai greu, că Guvernul și primul-ministru sunt proști – eu îl citez pe Anton Bacalbașa și spun „Așa-i, l-a ferit Dumnezeu să fie deștept”. Dar asta nu vă scutește de nicio urmare a ceea ce se poate întâmpla după aceste măsuri antisociale.

Domnul ministru nici n-a apucat bine să se așeze pe scaunul de ministru și vine și ne explică nouă cum serviciile

sociale sunt în sarcina autorităților locale. Probabil că da, dar doar ca mijloace de aplicare ale unor politici naționale, fiindcă protecția socială nu este de competența exclusivă a celor de la primării și consilii locale, ci este de competența Guvernului să asigure pentru toți cetățenii țării noastre un grad egal de acoperire a nevoilor și a programelor de protecție socială.

Domnule coleg...

...despre cum această lege... o frază mai am, domnule președinte, și închei.

Vă rog.

...încurajează nemunca, cum nu reușește să strângă roșiile de pe câmp la Matca-Corod probabil, dar nu spune nimic despre faptul că nici primarii din acele localități poate nu își pun oamenii asistați social la treabă, pentru că dacă mergem prin comunele colegiului Domniei Sale, o să vedem că nu au nici rigole, nu au nici șanțuri, nici drumuri pietruite, nici... nimic. Lucrurile astea ar trebui să le facă acei oameni dacă ar fi... este în lege obligația să muncească nouă zile pentru banii pe care-i primesc în baza Legii nr. 416. Și dacă această lege vă este atât de inutilă, de ce n-o abrogați, stimați colegi de la PDL? Veniți cu o inițiativă legislativă, abrogați legea și nu mai amețiți mințile oamenilor spunând că din cauza celor de la 416 n-o duce poporul român cum trebuie.

Domnule coleg, ați spus șase fraze deja, nu una.

Vreau să mai citez tot din domnul Toader, cum că șomerii curăță economia. Probabil că așa este, curăță economia, dar o curăță de tot, pentru că măsurile pe care le faceți dumneavoastră punând taxe cât mai mari pe muncă și, prin gura domnului Videanu, încercând să puneți taxe cât mai puține pe profit, adică pentru ciocoii neamului nostru din care faceți și dumneavoastră parte și-i reprezentați aici, deci, în aceste condiții, eu nu pot să cred că politica socială a unui Guvern poate să ducă la creșterea costului muncii și la fugărirea din zona fiscalizată cel puțin a cât mai multor locuri de muncă și totodată să duceți la creșterea profiturilor la Marmosim și la cei care mai dețin nu știu ce mari afaceri din rândurile dumneavoastră... și Rompetrol, și tot ceea ce... înseamnă că nu am nicio problemă să recunosc...

Domnule Solomon...

...că și la alți reprezentanți ai dreptei sunt ciocoi. Deci ceea ce-și dorește și-și propune noul ministru, prin modificarea Codului muncii, nu este decât o legiferare...

Domnule coleg...

Acum am încheiat, ultimul cuvânt... o legiferare a ciocoismului în România, transformând angajații în sclavii celor pe care așa de mult îi susțineți dumneavoastră ca fiind întreprinzători.

Să vă fie rușine! Pentru că ieri, de fapt alaltăieri, luni, am fost și m-am întâlnit cu membrii de sindicat dintr-unul dintre puținele locuri unde se mai muncește în industria constructoare de mașini, și anume la „Rulmenți” Bârlad, și m-au rugat să vorbesc de la tribuna Parlamentului și despre muncitorii din aceste întreprinderi, nu numai despre bugetari și despre tot felul de măsuri...

Domnule coleg, întreceți măsura. Eu am bunăvoință mai mult decât credeți dumneavoastră. Înțeleptul Solomon ar fi priceput de douăzeci de ori intervenția mea. Vă rog să vă limitați intervenția.

## **Domnul Adrian Solomon:**

Domnule președinte,

Aveți dreptate. Înțeleptul Solomon n-avea pe nimeni în spate, avea numai în față. Și eu cred că era și înțeles ca atare.

Vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați ascultat.

Da.

Mulțumesc.

Am rugămintea... e neplăcut să vă închid microfonul. Să știți că nu-mi face deloc plăcere, dar atunci când faceți apel la cunoștințe de matematică și spuneți că mai aveți un cuvânt, un cuvânt să fie, că așa v-ați angajat.

Pe procedură, stimate coleg. Vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Vreau să-i dau o replică, ca fost primar, stimatului nostru coleg. Pentru că a intrat în niște probleme care cred că nu-i aparțin și nici nu le cunoaște și așa că dacă ar fi să vă pun pe dumneavoastră la lucru să știți că v-aș da 144 de ore de lucru, nu 72.

Vă mulțumesc.

Nu vă băgați în lucruri care nu vă aparțin!

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Domnilor colegi,

## Domnule coleg,

Ați învățat...

Domnule coleg, vă rog să rămâneți, deocamdată vă rog să rămâneți acolo.

Tot ce e rău se învață repede.

Te-am rugat, domnule coleg, dacă e pe procedură, să fie pe procedură, nu învăța tot ce e rău din stânga mea. Vă rog, domnule coleg, un minut.

## **Domnul Adrian Solomon:**

## Domnule președinte,

Știți că în latinește stânga se cheamă _sinistra_ și de aceea probabil că tot ce-i rău se cheamă și sinistru. Dar domnul fost primar înțeleg că a fost primar de comună. Eu am fost viceprimar de municipiu, mult mai mare decât comuna

dumneavoastră, și vreau să vă spun că în 2004, când am ajuns viceprimar, erau 2.000 de dosare la 416 și, pentru că i-am pus la muncă, au renunțat singuri, și acum mai sunt 460.

Dacă pui oamenii respectivi cu adevărat la muncă și nu-i folosești doar ca masă de manevră electorală, atunci pleacă singuri și nu mai stau cu mâna întinsă la stat.

Domnul meu, eu n-am chemat-o pe doamna Udrea sau pe cine știe cine să dansez cu ea, cu copiii satului, îmbrăcați în costum popular și așa mai departe, cum făceați dumneavoastră în postura de primar.

Să vă fie rușine!

Vă rog, domnule coleg, aveți un minut. Vă rog foarte mult să vă controlați vocabularul. Vă rog din suflet.

Da, vă rog, domnule coleg.

Domnule președinte, Stimați colegi, Pe procedură.

V-am tot auzit invocând timpul. Vreau să vă spun că, după părerea mea, cred că timpul dumneavoastră a expirat, adică al Partidului Democrat, și nu al nostru.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da.

Mulțumesc, domnule coleg, pentru înțeleapta afirmație. Domnilor colegi,

Cu aceasta, am epuizat dezbaterea pe marginea moțiunii. Așa cum s-a stabilit în modificarea programului, votul final pe moțiune va avea loc după dezbaterea ce va avea loc dupăamiază în urma discutării Legii pensiilor.

Ne revedem în sala de ședință exact la ora 14.00.

Deci nu mai există comisii. Vom lucra în plenul Camerei exact începând cu ora 14.00.

Până atunci, pauză de masă. Poftă bună tuturor!

Vă mulțumesc foarte mult.

## DUPĂ PAUZĂ

Doamnelor și domnilor deputați, Continuăm lucrările Camerei.

Așa cum convenisem înainte de pauză, continuăm lucrările și vom începe cu acea declarație ocazionată de Ziua Internațională a Democrației.

Înainte de asta, o s-o invit pe doamna Diana Tușa pentru a face un anunț.

Mulțumesc mult, doamna președinte. Stimați colegi,

Vă spun că nu intenționam să vorbesc astăzi, însă ceea ce se întâmplă la Spitalul Județean Brăila este revoltător, iar eu, ca deputat de Brăila, nu pot sta deoparte. Este inadmisibil ca oamenii, în loc de salarii, să primească gaze lacrimogene. Cu atât mai mult este inadmisibil ca angajații unui spital, cadre medicale din acel spital, să fie bătuți de angajații unei firme de pază, și totul sub privirile nepăsătoare ale forțelor Ministerului de Interne.

De aceea, stimați colegi, cred că ar fi necesar aici, în Parlamentul României, să avem o dezbatere la care să participe și ministrul de interne, domnul Vasile Blaga, privitoare la gestionarea unor situații de acest tip.

Am început cu urmările a ceea ce s-a petrecut la Brăila, însă aș vrea să vă spun și de cauze, pentru că acestea sunt importante. Și aici, stimați colegi, îmi pare rău că nu toți dintre dumneavoastră sunteți atenți, aici este rezultatul... ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Județean Brăila este doar rezultatul descentralizării dumneavoastră, cei care sesiune de sesiune susțineți în Parlament acest Guvern. Este rezultatul descentralizării dumneavoastră.

Este inadmisibil ca acei oameni, vă repet, să primească gaze lacrimogene în loc de salarii. Și dumneavoastră, cei care priviți nepăsători la ceea ce vă spun eu aici, nu știu cum ați reacționa dacă pe 5 ale lunii, atunci când ar trebui să vă luați indemnizația, ați primi gaze lacrimogene.

Pot să vă spun că ceea ce se întâmplă la Spitalul Județean Brăila este doar ceea ce ați făcut dumneavoastră prin reforma sistemului medical și ați pasat pisica moartă deja în curtea altcuiva, adică, ați pasat toate atribuțiile la autoritățile locale, fără a le da însă și resursele necesare îndeplinirii acestei atribuții.

Cred că ajunge cu experimentele făcute pe pielea cetățenilor, fie ei pacienți, fie ei cadre medicale. Cred că dumneavoastră, stimați colegi de la PDL, de la UDMR, de la minorități și cei independenți, trebuie să dați dovadă măcar în al doisprezecelea ceas de rațiune și să conștientizați faptul că sistemul medical din România are nevoie de bani, de mulți bani și de un pic de înțelepciune, aș spune eu.

Și eu vă mulțumesc.

În continuare, am să-l invit pe domnul deputat Ionel Palăr, secretarul Comitetului Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, pentru a da citire declarației ocazionate de Ziua Internațională a Democrației.

Vă rog.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarație cu ocazia Zilei Internaționale a Democrației – 15 septembrie 2010.

La 15 septembrie, în întreaga lume se celebrează Ziua Internațională a Democrației. Momentul marchează o recunoaștere simbolică și un prilej de reafirmare a importanței apărării și promovării acestei valori universale fundamentale, bazată pe voința liber exprimată a popoarelor de a-și determina propriile sisteme politice, economice, sociale și culturale și pe dreptul de a fi consultate cu privire la toate aspectele existenței lor. Democrația are nevoie de o astfel de zi care să reamintească tuturor că ea trebuie ocrotită și consolidată permanent.

Democrația, fondată pe principiile statului de drept, înseamnă alegeri libere și corecte, garantarea și respectarea drepturilor omului, egalitate de gen și nediscriminare, supremația legii, o societate civilă activă, pluralism politic, mass-media independentă.

Astăzi, majoritatea țărilor lumii sunt considerate democrații, ceea ce confirmă o dată în plus nu doar viabilitatea acestui model de organizare și guvernarea societății, ci și succesul eforturilor de democratizare. Bazat pe principiul reprezentativității, edificiul democrației contemporane se susține pe instituția Parlamentului, expresie a voinței suverane a poporului.

Dincolo de dimensiunea ei formală, reprezentată de transpunerea în norme juridice a principiilor și valorilor care o definesc, democrația devine cu adevărat funcțională atunci când dă naștere la două realități aflate în corelație: o participare electorală consistentă și un Parlament puternic și eficient.

Cele două elemente sunt indisolubile și se influențează reciproc. Cu toate acestea, lipsa de participare nu este un efect al crizei democrației, ci un simptom al ei.

De aceea, democrația are nevoie de instituții parlamentare solide, performante, care să se bucure de încrederea cetățenilor. Un Parlament puternic este unul care dezbate cu responsabilitate, contribuie decisiv la procesul legislativ, exercită un control eficace al activității Executivului, apără interesul național și răspunde la timp și eficient nevoilor și exigențelor sociale.

Vă mulțumesc și eu.

Vă supun la vot, prin ridicare de mână, această declarație, în forma în care ea v-a fost prezentată de domnul deputat Palăr.

Voturi pentru? Voturi împotrivă? Abțineri? O abținere. Vă mulțumesc. Intrăm în dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice.

Procedura este de urgență și urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Îi dau cuvântul reprezentantului inițiatorului. Pe procedură, doamna Aura Vasile.

## Mulțumesc, doamna președinte. Doamnă președinte,

În Regulamentul Camerei Deputaților, la art. 97 alin. (3), se spune așa: „Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea și difuzarea acestuia Guvernului, deputaților, inițiatorilor, cu respectarea termenului prevăzut la art. 69 alin. (2).”

La art. 69 alin. (2) se spune, doamna președinte, că raportul trebuie prezentat parlamentarilor cu 3 zile înainte de data înscrisă pentru dezbatere sau 5 zile atunci când este un proiect de lege deosebit.

Ținând cont că acest raport de lege l-am primit numai acum 10 minute, eu împreună cu colegii mei nu știm ce vom dezbate, nu știm ce va trebui să susținem sau nu. Nu am avut timp nici măcar să-l răsfoim. Am tot așteptat ca în perioada pauzei să fie multiplicat și să-l primim. Nu l-am primit decât acum 5 minute.

## Dumneavoastră doriți să începem dezbaterea.

Așa cum am spus și aseară, la comisie, doamna președinte, este un proiect de lege important atât din punctul de vedere al Guvernului, pentru a putea să-și acopere incompetența și a acoperi găurile financiare pe care le are, cât și din punctul nostru de vedere, care dorim să nu nenorocim acești cetățeni care, teoretic, în acest moment au devenit dușmani ai Guvernului.

De aceea, doamnă președinte, cred că nu putem să începem dezbaterile generale pe acest proiect de lege, deoarece nu sunt respectate prevederile art. 97 cu alin. (3) și, de asemenea, art. 69 cu alin. (2).

## Doamnă Aura Vasile,

În ceea ce vă privește pe dumneavoastră, personal, sunteți și membră a Comisiei pentru muncă și protecție socială, sunt convinsă – așa cum vă cunosc eu – că dumneavoastră cunoașteți foarte bine acest proiect în forma în care el a ieșit din Comisia pentru muncă și protecție socială.

În al doilea rând, așa cum știți, cred că nu are rost să reluăm discuția, a existat o întâlnire între liderii de grup, lideri care au decis înscrierea pe ordinea de zi astăzi și dezbaterea acestui proiect.

De altfel, știți că există o întârziere deja foarte mare față de termenele asumate de grupurile parlamentare și de comisie, până la urmă.

Alte intervenții pe procedură? Domnul Duvăz, vă rog.

## Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Problema nu este de înscriere pe ordinea de zi. Înscrierea pe ordinea de zi se putea face și decizia era corectă.

Sigur, înscris pe ordinea de zi, însă nu înseamnă că trebuie dezbătut fără ca noi să putem lua cunoștință de

conținutul acestui raport, ca să putem vota în cunoștință de cauză.

Deci, din punctul acesta de vedere, doamnă președinte, luați notă de faptul că președinții, chiar dacă se întâlnesc, nu pot decide împotriva regulamentului și nici împotriva intereselor fiecărui deputat, care este la fel de legitim ca dumneavoastră sau ca președinții de grupuri parlamentare.

Deci, din punctul nostru de vedere, cerem în mod expres amânarea dezbaterii la termenul regulamentar, deci peste 3 zile. Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc.

Am să vă supun la vot propunerea făcută de domnul Duvăz: amânarea cu 3 zile a dezbaterii Legii pensiilor.

Vă rog să pregătiți cartelele de vot.

Votul este deschis.

S-a respins această propunere.

Domnul Dumitrescu, aveți cuvântul pe procedură.

## Doamnă președinte,

Vreau să vă spun că în acest moment constatăm, poate pentru a treia sau a patra oară numai în această sesiune în care dumneavoastră supuneți la vot, înfrângând prin votul majorității o prevedere din regulament.

Nu putem să dezbatem un proiect de lege decât în condițiile regulamentului. Dacă dorim să modificăm regulamentul, atunci procedăm la modificarea regulamentului și atunci putem să spunem că în situații excepționale sau de regulă timpul acordat deputaților pentru informare, prin prezentarea raportului cu 3 zile înainte de dezbatere, de regulă este respectat.

Supunând la vot și cu votul acestei majorități, dumneavoastră nu aveți o derogare de la regulament. Cel mult puteți să spuneți că ați modificat regulamentul, ceea ce nu este posibil.

În aceste condiții, dumneavoastră, prin vot, puteți orice să înfrângeți din acest regulament. Și vreau să vă atrag atenția că acest lucru este ilegal, inacceptabil și nu numai că nu este permis, dar este împotriva a 20 de ani de parlamentarism care s-au desfășurat sub aula acestui Parlament.

Vreau să dați un răspuns.

Nu cred că azi este Ziua Democrației, chiar dacă scrie în calendar.

Deci, în aceste condiții, doamnă președinte, vreau să ne dați un răspuns la această întrebare, procedural. Am dreptul, ca parlamentar, să vă întreb: prin ce hotărâre a plenului un drept prevăzut în regulament, al deputatului... Chiar dacă ar fi existat o înțelegere, la nivelul liderilor de grup, nu poate să-mi înfrângă mie un drept. Liderii de grup, dumneavoastră, membrii Biroului sunt egali cu noi în ceea ce privește drepturile. Pe noi ne judecă o singură persoană colectivă și ne dă drepturi: electoratul, cetățenii. Deci nu aveți voie să ne luați acest drept. Unul dintre drepturile fundamentale ale parlamentarului este acela la informare. Dumneavoastră ne luați acest drept.

## Vă mulțumesc.

Am supus la vot propunerea făcută de către un vicelider al Grupului parlamentar al PSD, de scoatere de pe ordinea de zi a unui proiect introdus pe ordinea de zi, conform procedurii, la propunerea Comitetului liderilor de grup.

S-a respins această propunere. Motivele invocate nu le discutăm.

Mergem mai departe.

Doamna Aura Vasile, vă rog, două minute.

## Doamna președinte,

În aceste condiții, când dumneavoastră a nu știu câta oară nu respectați Regulamentul Camerei Deputaților, chiar dacă argumentele v-au fost aduse, vă rugăm să acordați un timp de consultare de 30 de minute Grupului parlamentar al PSD+PC, pentru a putea să discutăm și să luăm o hotărâre față de atitudinea celor din grupul puterii.

Domnul Eugen Nicolăescu.

## Doamnă deputat Anastase,

Înainte să dați pauza de consultări, vreau să anunț, în numele Grupului parlamentar al PNL, că protestăm față de batjocorirea regulamentului – și nu e prima oară când o faceți – văd că aveți aceeași manieră de a conduce lucrările Camerei Deputaților și ne vom vedea din nou nevoiți să vă reclamăm la Comisia juridică, de disciplină și imunități pentru încălcarea regulamentului.

Mi-aș pierde antrenamentul, domnule Nicolăescu, dacă n-ați face-o. În plus, notez declarația politică pe care ați făcut-o, ușor în disonanță cu discuția pe care am avut-o mai devreme, dar înțelegem că suntem un for politic.

A solicitat Partidul Social Democrat o pauză de consultări. La ora 15.00 ne revedem în plen.

Vă mulțumesc.

PAUZĂ

* * DUPĂ PAUZĂ

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Doamnelor și domnilor deputați, Vă rog să luați loc pentru a relua lucrările.

Pentru început, am să dau cuvântul reprezentantului inițiatorului.

Domnule prim-ministru Emil Boc, vă invit la microfon.

**Domnul Emil Boc** _– prim-ministrul Guvernului României_ **:**

Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor deputați, Distinși colegi, membri ai Guvernului,

Începem dezbaterea uneia dintre cele mai importante legi care vizează reforma statului român.

Așa cum știți, în vara acestui an, Guvernul și-a angajat răspunderea asupra proiectului de lege care a vizat reforma sistemului de pensii sub componenta pensiilor speciale, pensiile de invaliditate și pensiile anticipate.

A fost un prim pas pe care l-am făcut în vederea reformării sistemului de pensii și, în consecință, Legea nr. 119/2010 este în Monitorul Oficial și se aplică. Prin acea lege au dispărut pensiile de lux și s-au recalculat pensiile speciale. În al doilea rând, se elimină abuzurile de la pensiile de invaliditate. Spun asta în contextul în care, în anul 2001, existau 657.000 de pensii de invaliditate, iar în anul 2010 sunt 904.000.

În acest moment, potrivit legii, se desfășoară procedura de reverificare și de încadrare corectă a acelor beneficiari de pensii de invaliditate, potrivit legii, repet, pentru a-i proteja pe aceia care cu adevărat se află într-o asemenea situație și a-i elimina pe cei care au intrat pe ușa din dos în acest sistem.

În privința pensionărilor anticipate, la fel, dacă în anul 2001 aveam 8.948 de pensionări anticipate, în anul 2010 avem 121.994. Este clar că și aici acest sistem a favorizat – sistemul actual al Legii pensiilor – a favorizat pensionările anticipate, în detrimentul susținerii fondului de pensii. De aceea, începând cu luna august, pensionările anticipate au fost înghețate până la 1 ianuarie 2011.

Deci o parte dintre problemele sistemului de pensii au fost rezolvate prin Legea nr.119/2010, asupra căreia Guvernul și-a asumat răspunderea.

Acum suntem în fața dumneavoastră cu forma finală a Legii pensiilor, astfel încât și alte aspecte, extrem de importante, care vizează reforma acestui sistem, să fie duse până la capăt.

## Și eu vă mulțumesc.

Îl invit pe președintele Comisiei pentru muncă și protecție socială, domnul Victor Paul Dobre, pentru a prezenta raportul comisiei.

## Mulțumesc, doamnă președinte. Domnule prim-ministru,

## Doamnelor și domnilor,

În temeiul art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaților, Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii a fost retrimis Comisiei pentru muncă și protecție socială în luna iunie, în vederea reexaminării și depunerii unui nou raport.

La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Consiliului Economic și Social, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională – cu amendamente – al Comisiei pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați și al Comisiei pentru politică externă – cu amendamente. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare crearea cadrului legal privind sistemul unitar de pensii publice, prin comasarea legislației în domeniu, având ca obiective principale următoarele: creșterea vârstelor standard de pensionare pentru bărbați și femei, integrarea persoanelor aparținând sistemelor speciale de pensii în sistemul unitar de pensii publice, procedura de stabilire a valorii punctului de pensie, creșterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice, descurajarea numărului de pensionări anticipate parțiale, descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive, nejustificate medical.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de lege cu amendamente, având în vedere necesitatea adaptării sistemului de pensii publice la tendințele demografice și socioeconomice din țara noastră și din Europa. De asemenea, proiectul de lege și amendamentele formulate propun soluții de echilibrare a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru diminuarea deficitelor și pentru asigurarea sustenabilității plății pensiilor.

Totodată, amendamentele admise corelează prevederile legii cu normele legale în vigoare, apărute după intrarea în procedură legislativă a proiectului de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art. 73 alin. (3) din Constituția României, republicată.

Și eu vă mulțumesc, domnule președinte.

Intrăm în cadrul dezbaterilor generale. Fiecare grup parlamentar poate interveni printr-un reprezentant al său.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule Toader?

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, dezbateri generale.

Dacă sunt intervenții?

Nu.

PSD?

Domnule președinte Ponta, vă rog.

## **Domnul Victor Viorel Ponta:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Domnul prim-ministru, prin proiectul pe care l-a prezentat și prin cuvintele spuse astăzi aici – ca de obicei, a vorbit foarte mult – nu a spus ceea ce cred că era important pentru pensionari, pentru beneficiarii acestui proiect de lege, și ceea ce este important este că ei vor fi puși să plătească ceea ce Guvernul actual nu reușește să obțină, fie din incompetență, fie din corupție.

Din punctul nostru de vedere – și cred că votul oricărui deputat care a ajuns în acest Parlament prin votul unor oameni care trăiesc din pensie va fi în acest sens – vom vota această lege doar dacă amendamentul acceptat de comisie privind punctul de pensie 45% din salariul mediu pe economie va fi acceptat și de plen. Este promisiunea pe care toate partidele politice, inclusiv Partidul Democrat Liberal, inclusiv parlamentari care acum nu mai sunt în niciun partid, dar atunci erau la PSD, au făcut-o oamenilor în campania electorală, este promisiunea pentru care am fost votați și o promisiune pe care Partidul Social Democrat și deputații PSD înțeleg să și-o respecte, nu față de partid sau față de propriul interes, ci față de cei care i-au votat.

Bani pentru a păstra pensiile așa cum sunt ele astăzi sunt cu două condiții: cei care se află azi la guvernare să fie mai puțin incompetenți și să fie mai puțin corupți – de acolo vor fi bani, de acolo au fost bani –, și să mintă mai puțin. Auzim la televizor, în zilele acestea, cum pentru anumite categorii, de fapt, cresc pensiile, și pentru altele scad. Poate o să ne explice domnul prim-ministru cum se întâmplă lucrul acesta. Mă îndoiesc că o să o facă.

Spun, însă, un singur lucru: în momentul în care prețul incompetenței și al corupției Guvernului actual trebuie să fie suportat de către pensionari, votul nostru va fi negativ, am reușit să votăm în comisie și îi felicit pe toți membrii comisiei pentru faptul că au sprijinit amendamentul privind păstrarea punctului de pensie 45% din salariul mediu pe economie, putem să plătim aceste pensii, care oricum nu sunt prea mari, și în același timp putem să îndreptăm dezechilibrele în ceea ce privește pensiile care au cuantumul prea mare printr-o impozitare diferențiată, nu prin povești nemuritoare cu taxa pe nu știu ce avere, pentru că pensionarii români nu cred că au așa de multe averi pe care să le impozităm ca să ne dea cineva la televizor, ci printr-o impozitare diferențiată care se aplică în absolut toate țările care reușesc să iasă acum din criză.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul vicepreședinte al Camerei Deputaților, Ludovic Orban.

## **Domnul Ludovic Orban:**

## Doamnă președinte, Stimați colegi parlamentari,

Îmi încep luarea de cuvânt prin a-mi exprima dezacordul total și revolta profundă pe care o simt pentru că suntem nevoiți astăzi să dezbatem pe picior, pe fugă, fără ca marea majoritate a parlamentarilor să fi citit textul legii și să votăm în orb o lege care, în mod normal, ar fi trebuit să o dezbatem probabil un an sau doi ani de zile și să o facem astfel încât să fie dreaptă și să fie în folosul actualilor și viitorilor pensionari.

Astăzi facem o cârpeală, din nou pe genunchi, pentru că avem un Guvern care își asumă responsabilități pe care nu le poate duce la capăt, pentru că avem un Guvern care nu are capacitatea de a face ceva trainic și spre binele românilor.

Venisem pregătit cu câteva idei, dar înainte de a susține acele idei, aș vrea să spun câteva lucruri ca replică la discursul domnului prim-ministru Emil Boc.

Domnule prim-ministru, dumneavoastră susțineți că ați adoptat modelul de creștere economică bazat pe investiții.

În primul rând, singurul model de creștere economică pe care l-ați adoptat dumneavoastră este modelul de creștere economică prin descreștere economică, prin scădere economică, pentru că trebuie să vă readuc aminte că în 2009 ați avut o scădere economică de 8%, mult peste media europeană, iar în anul acesta, când creșterea economică la nivelul Uniunii Europene este de aproape 2%, de peste 1,8%, România înregistrează o scădere economică de peste 2%. Acesta este modelul de creștere economică pe care l-ați adoptat dumneavoastră.

Dumneavoastră vorbiți de model de creștere economică pe datorii și pe stimularea consumului? Păi cine a făcut datorii, domnule Boc? Guvernul Tăriceanu...

## **Domnul Emil Boc**

**:**

Da.

## **Domnul Ludovic Orban:**

...sau Guvernul Boc?

Dumneavoastră ați adus nivelul datoriei publice, l-ați dublat în nici doi ani de guvernare și v-ați bătut joc de politica prudentă în materie de îndatorare a statului român pe care a practicat-o Guvernul Tăriceanu, Guvernul liberal. Dumneavoastră sunteți cei care v-ați întemeiat politica pe împrumutarea, în numele fiecărui cetățean, și pe crearea unei poveri, pentru anii următori, care va afecta grav nivelul de viață al fiecărui român.

În ceea ce privește actualul proiect al Legii pensiilor, trebuie să vă spun că este o rușine pentru clasa politică din România că, prin intermediul Guvernului Partidului Democrat, vine cu un astfel de proiect de lege, care, după 20 de ani de la Revoluție, ce propune? Propune ca toate prostiile guvernanților, incapacitatea Guvernului, toate actele de corupție, toate actele de devalizare a banului public, criza provocată în sistem de guvernarea, de camarila pe care o conduceți fără niciun pic de cinste și de onoare, să o pună pe umerii cui, această catastrofă economică pe care ați produs-o României? Pe umerii părinților și bunicilor noștri, pe umerii celor care s-au sacrificat și au muncit o viață ca să

aducă România, așa cum au putut, în vremurile în care au putut, să o ducă înainte și să ne aducă pe noi să trăim într-o societate mai bună.

Pe ei, pe spinarea lor puneți întreaga dumneavoastră incompetență, rea-credință, corupție, egoism și insensibilitate față de binele public.

Nu pentru aceasta ați fost votați, domnilor de la PD și domnilor guvernanți, ca să condamnați pensionarii actuali și viitori pensionari la sărăcie, la izolare, la incapacitatea de a-și asigura cheltuielile minime ale subzistenței, să-i condamnați la o viață tristă, la o viață fără niciun fel de speranță, să-i condamnați pur și simplu, de ce să nu spunem adevărul, la o reducere a speranței de viață. Aceasta faceți, domnilor, în numele unei pretinse responsabilități în ceea ce privește sistemul public de pensii.

Domnule prim-ministru și domnule ministru al muncii, vreau să vă demontez câteva minciuni mari. Prima minciună, că veniți cu legea aceasta ca să asigurați sustenabilitatea sistemului de pensii pe termen mediu și lung. Este o minciună sfruntată, domnilor, și oricine cunoaște puțină aritmetică poate să-și dea seama că introducând aproximativ un milion de noi contribuabili în sistemul de pensii, de fapt, pe termen mediu și lung creșteți viitoarele cheltuieli ale bugetului fondului de pensii, în timp ce astăzi nu faceți altceva decât să vă asigurați în mod nedrept niște venituri în plus, de la niște categorii sociale care nu ar trebui să plătească contribuțiile de asigurări sociale și care în nicio țară civilizată din Uniunea Europeană nu plătesc contribuții de asigurări sociale.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR există vreo intervenție?

Nu.

Grupul minorităților? Nu. Grupul independenților? Domnul Eugen Nicolicea.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Este evident că există un deficit în ceea ce privește fondul de pensii și el se cifrează între 3 miliarde, dacă se aplică măsurile propuse de Guvern, sau 5 miliarde, dacă aceste măsuri nu se aplică.

Între măsurile restrictive impuse de Guvern mai există și măsuri active, pe care și Guvernul încearcă să le obțină, și anume suplimentarea surselor de venituri pentru acest fond de pensii, după cum există și măsurile pozitive pe care le încercăm și noi, parlamentarii independenți, membri ai UNPR, pentru a obține, ca să zicem așa, bani din piatră seacă pentru susținerea fondului de pensii.

În acest sens, impozitul criticat de un antevorbitor, de fapt, taxa de solidaritate, este o soluție temporară, propusă de noi pentru trei ani, care să susțină acest fond de pensii, se aplică pe averea mai mare de 450.000 de euro și considerăm că se pot strânge până la 3 miliarde de euro, exact cât ar trebui să nu mai avem problema pensiilor, iar pensionarii să nu fie îngrijorați că vor rămâne fără pensie.

Evident că acea confuzie pe care a făcut-o Victor Ponta între taxa pe avere și impozitul pe venit ar fi de neiertat pentru un jurist obișnuit. Pentru unul slab, care a terminat cu 6,5 la penal și 6 la civil, sau invers, că nu se mai știe, este evident că impozitul pe venit, fie el în formă de cotă unică, fie impozit diferențiat, este mult mai mic în unele cazuri decât taxa pe avere. Averea este ceva acumulat de generații și generații și poate ai o avere mare chiar dacă nu ai niciun fel de venit, după cum poți să ai un venit foarte mare, de pe o slujbă pe care ai căpătat-o ieri, și să nu ai niciun fel de avere. Confuzii din acestea sunt de neiertat, v-am spus, pentru un jurist obișnuit, nu și pentru unul slab.

Ca să comparați măsurile propuse de noi, care sunt măsuri active în sprijinul pensionarilor, vă dau citire sau vă fac o trimitere la măsura nr. 5 propusă de același deputat, în partidul pe care îl conduce, și anume micșorarea garanției de bună execuție la lucrările de construcții de la 10% la 2%.

Și în aceste momente de criză, clientela politică, regii asfaltului trebuie rezolvați, creează o pagubă la construcția unei autostrăzi de 50%, statul se poate îndrepta doar cu 10% împotriva lor, de fapt le ia taxa aceasta de bună execuție, rămânând în pagubă cu 40%, și acești 10% trebuie să fie returnați, să nu cumva bieții regi ai asfaltului, care au sprijinit niște campanii electorale, să fie păgubiți.

Am încheiat dezbaterile generale.

Intrăm în dezbaterea pe articole. Până atunci am să-l invit pe domnul președinte Dobre pentru a face propunerile cu privire la timpul alocat dezbaterii pe articole.

Doamna președinte,

Cinci minute intervenția la fiecare articol din partea fiecărui coleg.

Vă referiți la cinci minute dezbaterea pe articole? Domnule Toader?

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Având în vedere că ne-am asumat cu toții să finalizăm dezbaterile, dacă mergem pe cinci minute, este un termen mult prea lung și eu v-aș propune două minute de fiecare.

În regulă.

Pe procedură, doamna Aura Vasile.

Doamnă președinte,

Sincer îmi pare rău că trebuie să vă aduc din nou la Regulamentul Camerei Deputaților. Președintele comisiei de fond este cel care face propunerea, discutând cu dumneavoastră, nu parlamentarii sunt cei care fac această propunere.

Deci supuneți la vot ceea ce președintele Comisiei pentru muncă a propus.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Doamnă Aura Vasile, încercam să iau și pulsul liderilor de grup, ținând cont de faptul că o astfel de propunere probabil că va pica.

De obicei, intervențiile sunt de maximum două minute, iar dezbaterea pe articole 5 minute. E deja destul de clar, dar eu o să supun la vot propunerea făcută de domnul președinte Dobre, ca intervenția să fie de 5 minute, intervenția fiecărui parlamentar.

Votul este deschis.

Vă rog.

## Doamnă președinte, sunt două elemente.

1. Vă rog să repetați, pentru că nu a fost timpul de pregătire a cartelelor și colegi de-ai noștri, din ambele părți ale sălii, n-au reușit să voteze, eu însumi, nu.

2. Dacă există o altă soluție, ea trebuie propusă tot de președintele comisiei, după ce obțineți un rezultat al acestui vot.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Domnul președinte Dobre.

## Doamnă președinte,

Insist, totuși, pe propunerea pe care am făcut-o, în ce sens? Există puncte unde dezbaterea va fi importantă și, probabil, de exemplu punctul de pensie, de exemplu cuprinderea unor anumite categorii, de exemplu contribuțiile celor care au activități independente, sunt dezbateri importante, celelalte sunt mai puțin. Deci nu cred că e o propunere excesivă.

Pot, eventual, să spun că putem reduce la trei minute intervenția fiecărui deputat, dar cred că mai mult nu se poate.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Conform art. 120 din Regulamentul Camerei, pe care am să-l citez, alin. (1): „Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedură de urgență nu poate depăși durata de timp aprobată de Cameră, la propunerea președintelui acesteia, după consultarea biroului comisiei sesizate în fond”.

Domnule președinte, v-am consultat. Dragi colegi, vă supun la vot.

Dezbatere 5 minute – articol, două minute maxim, intervenție.

Votul este deschis.

O să-i rog pe secretari să țină și timpul fiecărei intervenții. Vă rog, domnule Duvăz, pe procedură.

## Doamnă președinte,

Sensul consultării președintelui comisiei de către președintele de ședință este de a afla care este intenția acestuia și de a urma propunerea lui. Pentru că, e adevărat că dumneavoastră aveți un mentor în ceea ce privește consultările, care, după ce consultă Parlamentul, face ce vrea el, și asta nu a făcut-o numai o dată, împotriva prevederilor, și mai ales sensului Constituției.

Dar vă rog să respectați spiritul acestui regulament pentru că, dacă nu, iar ne trezim în fața unei dezbateri care este extrem de importantă și este viciată de o tensiune. Pentru că nu putem să introducem în această dezbatere o bătaie de joc față de regulile... atunci nu mai aveți nevoie de Parlament. Atunci nu mai aveți nevoie de prezența noastră. Noi devenim doar justificarea „democratică”, azi, de Ziua Democrației, a abuzurilor dumneavoastră zilnice. Deci, vă rog foarte mult, reveniți în dimensiunea regulamentară. Această atitudine ironică și persiflantă față de președintele comisiei este de fapt inacceptabilă și, vă spun cinstit, protestez în numele meu și în numele grupului parlamentar pe care-l reprezint.

Am reținut protestul. Înțeleg că de fapt dumneavoastră nu vreți să intrăm în dezbaterea pe articole. Ăsta este tot jocul pe care-l faceți în acest moment.

În condițiile acestea, o să-mi indicați după aceea în regulament unde scrie că trebuie să cobor.

În condițiile acestea, am consultat președintele comisiei, am întrebat plenul care este suveran, restul este spectacol de care beneficiem în fiecare zi.

Intrăm în dezbatere.

Titlul legii: „Lege privind sistemul unitar de pensii publice” Observații? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, Capitolul „Dispoziții generale” este nemodificat de comisie.

Observații? Nu sunt. Punctul 3, art. 1. Dacă sunt observații? Textul este cel inițial, nemodificat de comisie. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 4, art. 2, nemodificat de comisie. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5, art. 3, nemodificat de comisie. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 6, art. 4. Dacă sunt observații? Există și un amendament respins, la poziția 22. Doamna Boghicevici. Vă rog.

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Grupul PDL nu susține amendamentul comisiei și vă propunem votul pe acest articol.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Înțeleg că articolul respins de la poziția 22, da? Doamna Aura Vasile.

Există un amendament respins la acel punct, pe care dorește să-l susțină.

Doamnă președinte,

Amendamentul respins de comisie și propus de un grup de parlamentari ai Partidului Democrat Liberal la art. 4 alin. (1) spune că „De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale devine Casa Națională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP, instituție care păstrează modul de organizare și funcționare, preia personalul, precum și drepturile și obligațiile acesteia”.

Față de textul inițial, doamnă președinte, stăm și ne întrebăm în acest moment de ce este nevoie de această modificare care conduce, după aceea, la cheltuieli privind alte imprimate, alte ștampile, alte cărți de muncă, alte hârtii și alte tipărituri.

Domnul prim-ministru, de la acest microfon, și colegii noștri din Partidul Democrat Liberal, împreună cu ministrul muncii, aseară, au tot încercat să ne explice cum trebuie făcute economii. Deci noi încercăm să facem economii de la cei săraci și să cheltuim banii pe lucruri care, cred eu, nu-și au sensul.

De aceea noi nu am susținut acest amendament, de aceea spunem că nu trebuie să fie bani aruncați pe fereastră.

Vă rog să vă gândiți că începând de la antet, începând de la ștampile, începând de la ecusoane, începând de la știu eu ce Dumnezeu, toate trebuie schimbate, de la toate datele înscrise pe cartea de muncă și pe toate documentele celor

care spun aici că se preia personalul, precum și drepturi și obligații ale acesteia.

Deci vreau să întreb: când suntem serioși? În momentul în care cerem celor mulți să strângă cureaua, sau alții să moară, sau atunci când aruncăm banii pe geam?

Guvernul, un punct de vedere.

Doamnelor și domnilor deputați,

De la 1 ianuarie 2011, în sistemul public de pensii vor fi asigurate majoritatea persoanelor din România. În aceste condiții, considerăm că este oportună modificarea prezentată ca amendament de deputații PDL, întrucât formula este completă, având în vedere că această Casă de Pensii nu poate păstra în definiție „și alte drepturi de asigurări sociale”. Deoarece sistemele se integrează și preluăm absolut toate obligațiile.

În caz contrar, va trebui să desființăm Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi, așa cum este definită actualmente, și să reînființăm o altă instituție care în denumire să prindă în totalitate sistemul public de pensii.

Aceasta este rațiunea pentru care susținem ca denumirea instituției să fie Casa Națională de Pensii Publice. Susținem în totalitate amendamentul. Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc și eu.

Domnule Voinescu, probabil că stați bine cu tensiunea, dar nu contați pe ea totdeauna.

Dacă-mi permiteți, nu există nicio justificare a acestei modificări de denumire, decât, probabil, o anumită intenție de reorganizare într-o etapă sau alta, lucru care noi credem că nu este cazul. Nu se pune în acest moment problema reorganizării unei instituții create, consolidate, pentru care s-au făcut eforturi, bani cheltuiți, fonduri europene și așa mai departe.

Până și practica asta de a schimba toată ziua denumirea instituțiilor nu este corectă.

De aceea comisia nu a fost de acord cu amendamentul.

Vă mulțumesc. Doamna Aura Vasile.

## **Doamna Aurelia Vasile:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Am să încerc din nou să-l conving pe domnul ministru să revină asupra deciziei de a face această cheltuială care nu-și are sensul, pentru că aseară, domnule ministru, ne-ați prezentat la comisie niște cifre care, dacă sunt adevărate, ți se făcea pielea furnică, în condițiile în care ați spus...

Am împrumutat de la domnul ministru Oprea. Știți, voi vorbi în continuare la fel.

Deci spuneați, domnule ministru, aseară, că gaura care există acum în sistemul de pensii nu este de cât a spus-o președintele Băsescu, nu este nici 10,6, cât a anunțat Guvernul, ci, prin preluarea deficitelor de la militari, a ajuns undeva la 13,6 miliarde. Cam așa îmi aduc aminte de cifrele de aseară.

În condițiile în care dumneavoastră prezentați acest deficit, vă rog să vă gândiți, stimați colegi, cât înseamnă numai schimbarea emblemelor și a tuturor acestor lucruri, în condițiile în care, bineînțeles, trebuie să faci licitație și așa mai departe.

Stau să mă întreb dacă nu cumva sunt adevărate zvonurile, domnule ministru al muncii, că prin reorganizare, pentru că este strecurat și acest cuvânt în amendamentul care a fost respins de comisie, vă gândiți cumva să privatizați o parte a Casei Naționale de Pensii, în condițiile în care să ajungă pe mâna unei camarile toate datele importante ale celor care, în acest moment, și-au încredințat existența în grija acestui Guvern, care, încă o dată spun, face orice, dar numai de cetățenii României nu are grijă.

Deci, dacă, probabil, reorganizarea este mai importantă decât cheltuielile pe care încercați să le faceți, plecând de la marele deficit pe care l-ați anunțat dumneavoastră aseară în comisie, cred că se ascunde ceva în spatele acestei dorințe care nu se justifică.

Vă mulțumesc.

O precizare importantă și s-au epuizat cele 5 minute. Vom trece la vot după această ultimă intervenție.

Doamnă președinte,

Dacă rămâne Casa Națională de Pensii Publice, ajutorul de înmormântare, ca să menționez unul singur, nu se mai plătește de aici și va trebui să găsim o altă reglementare legală. Pentru că nu toți consumăm păducel. Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc.

Vă referiți la faptul că întâi trebuie să supun la vot amendamentul comisiei.

## Doamnă președinte,

Vă rog să vedeți ce se întâmplă cu sistemul tehnic, că nu vă funcționează. Eu am încercat în patru părți acum.

L-ați stricat, domnule Dușa! L-ați stricat?

Nu prea am asemenea talente, doamnă președinte.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Bun.

Votul este deschis.

Avem la punctul 7, tot art. 4, alineatele (2), (3), (4). Dacă sunt observații?

Nu a fost modificat de comisie.

Acum, dați-mi voie să vă supun la vot întregul articol, așa cum el a fost modificat de dumneavoastră prin adoptarea amendamentului respins.

Votul este deschis.

La punctul 9, dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat.

La punctul 9, domnul vicepreședinte, vă rog.

La punctul 9 avem un amendament admis și susținem acest amendament prin excluderea soldaților și gradaților voluntari din textul de lege.

Exact!

## Supun la vot.

Vă supun la vot amendamentul admis propus de reprezentantul PSD.

Votul este deschis.

E-n regulă. Supun la vot amendamentul comisiei. Votul este deschis.

Nu merge!

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

O să reluăm votul imediat. Reluăm votul, pentru că nu a funcționat și atrag atenția Tehnicului, poate reușește să-și intre într-un anumit ritm.

Votul este deschis.

Vă supun la vot acum amendamentul respins de comisie și susținut de Grupul parlamentar al PDL. Votul este deschis.

Bun. Începe acum votul.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul.

79 de voturi pentru, 138 împotrivă și 4 abțineri. Amendamentul a fost respins.

Vă supun la vot articolul în forma lui inițială. Votul este deschis.

Doamna Boghicevici.

Doamnă președinte, înainte o precizare.

Grupul parlamentar al PDL nu este de acord, nu susține amendamentul comisiei și propunem să supuneți la vot, la amendamente respinse, poziția 25.

Vă mulțumesc. Domnul deputat, un amendament admis aveați. Domnule deputat, nu-l mai susțineți.

## **Domnul Adrian Solomon:**

Doamnă președinte, sunteți atât de rapidă în desfășurarea lucrărilor, încât ne-ați pierdut pe drum...

Și dacă eu, care lucrez de jumătate de an la legea asta, nu mai știu unde sunt, vă dați seama, cei care nu au raportul în față că habar n-au despre ce este vorba.

La punctul 10 art. 6...

Nu, nu, nu...

## Doamna președinte,

Eu cred că ne jucăm de-a votul pe Legea pensiilor și ne jucăm cu soarta, pe mai mulți ani de acum încolo, a peste 6 milioane de oameni.

Deci haideți să vedem dacă ceea ce faceți dumneavoastră aici este chiar corect.

Era un amendament admis de comisie. Trebuia să întrebați plenul dacă este de acord cu acesta și pe urmă să-l treceți la respinse. Poate, cine știe, domnul Oprea, în excesul său de onoare și demnitate pentru interesul național, ar fi fost de acord ca militarii să fie, în sfârșit, socotiți ca o categorie specială în această țară, care, de-a lungul activității lor întregi – de la sergent până la general –, au fost grevați de tot felul de incompatibilități și nu pot să beneficieze de același statut ca noi, toți ceilalți, care am decis să nu fim militari în această viață, ci ne-am ales cariere civile.

De aceea, noi credem că punctul 10, deci art. 6 lit. c), ar trebui eliminat din cuprinsul acestei legi și să vedem o soluție și o rezolvare rezonabilă pentru cei care au adus onoare și demnitate poporului român, de la Independență încoace.

Vă mulțumesc.

Vă supun la vot întâi amendamentul admis.

Punctul de vedere al comisiei, și după aceea domnul Mircovici.

Bine.

Domnule Mircovici, domnul președinte vrea să se pronunțe după ce aveți și dumneavoastră intervenția.

Doamnă președinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor,

Am avut și ni s-a prezentat raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială și, în acest raport, la punctul 10 art. 6 alin. (1) punctul 1 lit. c) era un amendament admis de comisie, în sensul că prevederile referitoare la cadrele militare în activitate, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale se elimină.

Am fost extrem de bucuros în momentul în care am văzut raportul, pentru că din 20 de membri ai comisiei, din 22, 20 prezenți, nu a existat niciun vot împotrivă. Înțeleg că au participat reprezentanți de la toate grupurile politice la această Comisie pentru muncă și protecție socială.

Dacă atunci nu a fost niciun vot împotrivă, nu înțeleg cum un grup parlamentar, în momentul de față, face o astfel de propunere. Și, iertați-mă, eu nu vreau să dau niciun sens politic lucrurilor pe care le discut, dar în momentul în care în Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal îl avem pe fostul șef al armatei, pe generalul Bădălan, în momentul în care în Parlamentul României îl avem în UNPR, care formează Guvernul, pe domnul ministru Oprea, de ce trebuie un anume deputat, și am tot respectul față de dumnealui, dar care probabil că se pricepe la armată un pic mai puțin decât cei nominalizați, ca să nu mai zic și de alți oameni care au avut funcții de răspundere, au fost miniștri – domnul Săniuță, domnul Atanasiu și alții care sunt prezenți –, n-ar trebui dumnealor să-și exprime acest punct de vedere?

De aceea...

Deci rog..., cel puțin ar fi bine pentru binele democrației de la noi, să avem și punctul de vedere al generalului Bădălan și al domnului ministru Oprea.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc.

Avem, prin urmare, două amendamente: un amendament admis și un amendament respins.

- Se supun la vot...

- E în regulă. Puteți să susțineți alte amendamente

- respinse. Nu este nicio problemă. Domnul Cindrea. Vă rog.

Permiteți-mi, înțeleg graba puterii de a trece Legea pensiilor și a de tăia pensiile, pensiile tuturor categoriilor, dar cred..., ca procedură, conform regulamentului, este un amendament admis, este votat de majoritatea comisiei, care propune scoaterea din corpul legii a pensiilor speciale ale militarilor, polițiștilor și altor categorii.

De ce? El este corelat cu un articol cu care toată lumea a fost de acord. După art. 201 să se introducă o lege specială și Guvernul să prezinte și să depună în Parlament, până la sfârșitul anului, o lege a pensiilor ocupaționale. Militarii, polițiștii au o astfel de lege, și noi am trecut acest lucru în argumentația respingerii, fiindcă ele sunt legi și au făcut parte din procesul României de intrare în NATO și de intrare în Uniunea Europeană. Avem aceste legi și eu nu cred că trebuie distrus acest sistem legislativ al pensiilor ocupaționale.

Ca procedură, trebuie supus la vot în primul rând amendamentul admis și pe urmă, în ordine – fiindcă sunt două amendamente respinse –, cel al Grupului PNL, ulterior cel al Grupului PDL, și cred că procedând așa va fi mai multă liniște în sală și mai puțină tensiune.

Vă mulțumesc frumos.

Domnul Bădălan, drept la replică. După aceea, e doamna Pocora.

## **Domnul Eugen Bădălan:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Nu o să uzitez de dreptul la replică, pentru că este foarte greu să-i dau o replică colegului Mircovici, pentru că aceasta ar însemna să-mi contrazic o întreagă existență.

De aceea, eu am să deschid doar subiectul procedurii, pentru că, așa cum știm toți, în toată lumea civilizată există și principiul ocupațional și toți cei care lucrează în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale se încadrează în acest principiu.

Pe cale de consecință, eu vă propun, doamnă președinte, să

Vă mulțumesc. Domnul Dobre, vă rog.

Dacă-mi permiteți, ca să fim foarte clari. În legea prin care Guvernul și-a asumat răspunderea astă-vară se face recalcularea așa cum se face ea. Aici știți opiniile noastre. Acest amendament acceptat de comisie, admis de comisie, are în vedere ca segmentul respectiv să facă obiectul unui alt amendament, acceptat de comisie, acceptat și de domnul ministru, respectiv articolul nou, care prevede legea pensiilor ocupaționale.

Din acest motiv, logica este să eliminăm, conform amendamentului, și să mergem mai departe.

Vă mulțumesc. Vă supun la vot primul...

Domnule Mircovici, am epuizat timpul alocat dezbaterii pe articole. Se votează întâi amendamentul admis, pe care înțeleg că-l susțineți și dumneavoastră, după aceea amendamentul respins și vedem ce se întâmplă la vot, da? Vă rog.

## **Domnul Niculae Mircovici:**

## Doamnă președinte, Domnule prim-ministru,

## Doamnelor și domnilor,

Ca drept la replică, pentru că mi-a fost pronunțat numele, eu, din respect față de cariera militară pe care am avut-o și datorită faptului că domnul general Bădălan mi-a fost șef, am dorit să aflu opinia dumnealui aici, și nu doar să-mi exprime numele aici, și, în această situație, am vrut să vă arăt că actualul sistem de pensii de stat din România ca pensii militare face parte din sistemele ocupaționale de pensii guvernate de Directiva europeană 86 și 97/1996. Că aceste legi se referă la „o categorie particulară a lucrătorilor” – citesc numai din directivă – și că „acordarea pensiei e legată direct de durata serviciului militar, iar pensia este calculată raportat la ultima soldă a gradului militar” – am citat din Directiva europeană.

Dar pentru că mi-a fost pronunțat numele și am senzația că trebuie să devin un fel de ciucă a bătăilor, am să-mi permit să vă mai citesc din ceva, din Arhivele naționale istorice centrale, Fond Președinția Consiliului de Miniștri, stenograme, Dosar 12 din 1949, fila 66. În ședința Consiliului de Miniștri din 19 octombrie 1949, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luca și-au manifestat în mod deschis opoziția față de regimul special de pensionare a cadrelor militare. Și acum citez din stenogramă, citez din procesulverbal al reuniunii respective:

„Tovarășul Bodnăraș a prezentat Proiectul de decret privind micșorarea duratei de disponibilitate și stabilirea procedurii de rechemare din retragere pentru boală a ofițerilor, subofițerilor și maiștrilor militari. Luând parte la discuții, tovarășii Vasile Luca, Ana Pauker și Teohari Georgescu arată că nu este just să se aplice un regim de

pensionare diferențiat ofițerilor, ci trebuie stabilit un regim unic, aplicabil tuturor oamenilor muncii, inclusiv ofițerilor.”

O să vă rog să finalizați, ați epuizat timpul alocat intervenției.

## **Domnul Niculae Mircovici:**

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Voiam să vă spun că Emil Bodnăraș a fost împotrivă, ca ministru al apărării, a perseverat și, în luna următoare, pe 15 noiembrie, într-o altă ședință, sistemul special de pensionare a cadrelor militare a fost menținut.

Vă mulțumesc.

Mai ales că nu este vorba despre cuantum. Nimeni dintre militari n-a discutat de cuantum, toată lumea a discutat numai de principiu.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Doamna Cristina Pocora.

## Doamnă președinte,

S-au prezentat aici argumente pro și contra. Noi, în Comisia pentru muncă, am dezbătut intens. Atunci ne-am bucurat de prezența ministrului muncii, dar și de prezența ministrului apărării. La acel moment, ministrul apărării ne-a clarificat cum Domnia Sa nu susține această nedreptate făcută cadrelor militare, cum se va veni cu o pensie ocupațională.

Sigur, aș putea să-l invit pe domnul ministru Botiș să ne dea un punct de vedere, ca să clarifice situația, dar, dacă este prezent domnul prim-ministru, cred că cel mai oportun ar fi ca Domnia Sa să vină la microfon și să ne clarifice foarte clar cum este cu pensiile militarilor în viziunea Guvernului Boc.

Vă mulțumesc.

Vă supun la vot amendamentul admis.

S-au epuizat cele cinci minute. Aveți un talent să jigniți un plen întreg încât n-are niciun rost.

## Doamnă președinte,

Nici pe procedură nu mai avem voie? Spuneți-ne clar, ca să știm. Nu pierdem vremea aici, că poate unii au avion și noi îi reținem.

Hai să intrați pe procedură, ca să poată să fie clar.

Ceea ce a citit domnul Mircovici aici este extraordinar de relevant pentru ceea ce discutăm noi în acest moment.

Care e procedura?

Procedura este că ar trebui să facem o clarificare pentru colegii noștri de la PD, pentru că am văzut, comuniștii au încercat să desființeze aceste pensii speciale...

Pro-ce-du-ră!

...și n-au reușit!

Vă mulțumesc.

Dacă nu faceți o propunere de procedură, forțați ca eu să vă întrerup. Deci vă rog.

Acum propun procedura, doamnă. Deci, deși toată lumea i-a considerat pe comuniști proști, am văzut că nu-s așa hotărâți ca domnul Boc.

La fel am spus și atunci că, în condițiile recalculării pensiilor militarilor, pensiile sub 30 de milioane de lei vechi nu vor scădea, afirmație care a fost și rămâne valabilă.

În rest, așa cum am declarat, toate pensiile se integrează într-un sistem unitar, pentru că așa este firesc, impunem la bază principiul contributivității din respect pentru fiecare contribuabil din această țară, iar acest proiect de lege răspunde și acestei nevoi, dar, pe de altă parte, și asigurării sustenabilității sistemului de pensii din România. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Pe procedură era domnul Mircea Toader.

## Nu sunt medic.

Pe procedură.

Domnule deputat, de la acest microfon o să vă rog să vă adresați civilizat, dacă se poate.

Vă rog.

Nu dumneavoastră. Era antevorbitorul.

## Doamnă președintă,

Reiterez, în numele Grupului parlamentar al PNL, solicitarea făcută de doamna deputat Pocora. Subiectul este foarte important și credem că plenul Camerei Deputaților are dreptul să asculte punctul de vedere al prim-ministrului pe acest subiect.

Vă rog, domnule Boc, dacă vă simțiți pregătit și apt să răspundeți românilor și Camerei Deputaților, să veniți la microfon, așa cum v-am solicitat noi, și exprimați-vă punctul de vedere.

Pe procedură, domnul deputat.

Vă mulțumesc, doamna președinte. Tot pe procedură.

Eu n-am înțeles ceva: n-am înțeles procedura pe care a propus-o domnul general Bădălan, fostul șef al Statului Major al Armatei, de aceea îl rog să mai vină o dată să ne mai explice.

Domnul prim-ministru.

## Distinși colegi,

Vă mulțumesc pentru invitația adresată.

Aș vrea să precizez că am crezut că la acest microfon sunt intervenții în cunoștință de cauză, mai ales din partea unor colegi care provin din comisia de specialitate.

După cum știți, a fost adoptată Legea nr. 119/2010. Această lege a început procesul de integrare a pensiilor speciale în sistemul unitar al pensiilor, prin recalcularea acestora.

De aceea au dispărut pensiile de lux și se recalculează pensiile speciale.

Sper că acest lucru îl cunoașteți. În luna iulie nu știu dacă ați fost prezentă la Parlament sau nu, doamnă deputat, dar trebuie să știți că răspunsul la această întrebare a dumneavoastră există încă din luna iulie.

Doamnă președinte,

Am o rugăminte. Am stabilit de comun... au fost dezbateri pe durată, pe timp, vă rog tare mult să respectăm... și aveți această posibilitate de a întrerupe inclusiv microfonul, că dacă pentru fiecare punct încercăm să facem declarații politice plus jigniri care nu-și au rostul, și să profite de situația că e domnul prim-ministru aici și să-i pună întrebări, cred că nu-și are rostul această dezbatere.

Vă mulțumesc. Doamna Aura Vasile.

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Domnule prim-ministru, trebuie să vă readuc aminte că acea lege la care ați făcut referire, 119... e procedură...

Puteți să vă adresați plenului!

...a fost prin asumare, iar acea lege pe care dumneavoastră ați pomenit-o nu are nicio legătură cu ceea ce dumneavoastră susțineți, pentru că în acea lege – și ați susținut la momentul respectiv – era o perioadă fixată, mai ales pentru militari, până la data de 31 decembrie, fiind o situație specială.

Dumneavoastră vă contraziceți în ceea ce spuneți. Colegii noștri și eu am așteptat ca dumneavoastră să ne explicați sau să recunoașteți, în sfârșit, în fața noastră și a întregii țări, că teoretic nu faceți decât o cacealma.

Doamnă Aura Vasile, procedură, procedură. Timpul a fost epuizat.

Domnule premier,

Vreau să fie atent un pic premierul la mine, vă rog.

Doamnă Aura Vasile, vă rog să finalizați, să spuneți care e intervenția pe procedură, lăsați declarațiile.

## Domnule prim-ministru,

Vreau să faceți precizarea: 119 a fost prin asumare, nu prin adoptare și a avut un termen-limită. Ceea ce dumneavoastră vorbiți acum are altă temă.

Doamna Aura Vasile, și a fost și moțiune, asta e... Domnul Calimente, ultima intervenție.

Am înțeles că domnul prim-ministru nu are niciun fel de poziție, dar referitor la ceea ce spunea domnul prim-ministru cu principiul contributivității, vreau să-l întreb: cei un milion de pensionari pe care i-ați introdus anul trecut în sistem ce contributivitate au? Poate ne spuneți acum, pentru că n-au contribuit cu mai nimic.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc. Intervenții pe procedură e clar că nu mai sunt. Votul este deschis.

Vă supun la vot amendamentul admis de comisie. Votul este deschis.

Vă supun la vot amendamentul respins, pe care l-a susținut în fața dumneavoastră Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Votul este deschis.

Deci voiam să vă spun că, în condițiile în care a trecut acel amendament, suntem obligați să ne întoarcem la art. 9, unde inițial am trecut că „persoanele care desfășoară activități de bază cu contract general de muncă, inclusiv soldații și gradații voluntar”. Faptul că există acest amendament ne duce spre amendamentul trecut de comisie „persoanele care desfășoară activități de bază cu contract individual de muncă” și vă rog să ne reîntoarcem, că altfel n-are logică.

Doamna Cristina Pocora avea un amendament respins de comisie.

În contextul în care s-a adoptat amendamentul PD-ului, care, de fapt, era textul inițial al legii cu care a venit Guvernul, amendamentul nostru la art. 6 alin. (1) punctul 1 lit. c) propune eliminarea sintagmei „în activitate”.

Deci rămân „cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale”.

Practic, argumentația constă în aceea că, în acest caz, legea se poate aplica și acelor persoane care au lucrat în acest sistem, dar nu au ieșit la pensie din aceste sisteme.

Pe procedură, doamna Aura Vasile, și după aceea o să supun la vot acest amendament.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Din nou trebuie să-i spun colegului și prietenului meu Toader că stă rău la capitolul regulament, chit că este lider de grup.

Deci, doamnă președinte, propunerea colegului, dacă o supuneți la vot, conform regulamentului, puteți doar să retrimiteți la comisie pentru articolul respectiv. Votul odată dat nu ne putem întoarce. Deci am spus eu: varză-Guvern, varză-grup.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Doamna Aura Vasile o să încerc să fac apel și la dumneavoastră să vă exprimați colegial de la microfon.

Vă supun la vot amendamentul respins de comisie și susținut de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal. Votul este deschis.

Amendamentul a fost respins.

La punctul 11 avem art. 6 alin. (1) punctul I, avem un amendament admis de comisie, care cuprinde introducerea a două alineate noi. Un amendament susținut de doamna Pocora.

Vă rog să-l susțineți.

Practic, vizează două categorii, și anume personalul diplomatic și consular și personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar care-și desfășoară activitatea în teren, din sistemul național de urgență, conform Legii nr. 95/2006, reprezentat prin serviciile de ambulanță. Și aș mai face o corectură, cred că este o eroare materială, „servicii de ambulanță și SMURD”.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Doamnă Pocora, nu sunt cuprinse în... amendamentul dumneavoastră nu este cuprins în lit. a) a art. 6? Că sunt persoane cu contract de muncă, practic.

Supunem la vot propunerea făcută de comisie, inițiativa Grupului parlamentar liberal.

Votul este deschis.

La punctul 12, art. 6 alin. (1) punctele II și III, dacă sunt observații?

Este nemodificat acest punct de comisie.

Nu sunt observații.

Atunci acest punct este adoptat.

La punctul 13, tot art. 6 alin. (1) punctul IV, există un text propus de comisie, amendamentul unor deputați și mai avem un amendament respins la poziția 29.

Deci amendamentul propus de comisie dacă dorește cineva să-l susțină?

Nu.

Amendamentul respins, poziția 29, doamna Boghicevici.

Doamnă președinte,

Grupul PDL susține poziția 29 de la amendamente respinse.

Vă mulțumesc.

Am să supun întâi la vot amendamentul admis de comisie.

Comentarii, vă rog, domnule deputat.

## Doamnă președinte,

Eu cred că n-ați avut timp să citiți nici dumneavoastră raportul. Există amendamente ale Comisiei pentru muncă și amendamente ale Grupului PSD+PC.

Dacă vă uitați la poziția 13, adică pagina 21 din amendamente admise, aici sunt deputați de la PSD+PC, plus câțiva, domnul Mircia Giurgiu, de exemplu, de la PDL.

Deci haideți să nu amestecăm, pentru că amețim lumea. Vă spun, eu nu vă pot urmări.

Nu știu, dumneavoastră vă puteți urmări?

Dumneavoastră, nu știu, dumneavoastră nu citiți regulamentul, că dacă este un amendament admis este asumat de comisie. Am indicat și inițiatorul. Altfel...

Doamnă, la aceeași poziție din lege există și alt amendament, propus de membrii comisiei. Deci haideți să le lămurim puțin.

Deci, domnule ministru, trebuie să vă sfătuiesc să nu mai folosiți argumentul Ordonanța nr. 82, că „așa se spune în Ordonanța nr. 82”.

Aseară ați încercat să mă convingeți și m-ați lămurit că sunt amendamente ale grupului dumneavoastră și ale ministerului.

Deci dacă mai pomeniți 82 am să consider că este neconstituțional, iar dumneavoastră, doamnă președinte, puteați să spuneți poate că nu știți Maica Domnului, că Dumnezeu nu sunteți.

Nici nu mi-am permis. Am spus că nici măcar Dumnezeu nu-l poate ajuta pe domnul deputat.

Aveți o precizare, domnule președinte Dobre, vă rog.

Doamnă, e un text destul de tehnic și aș vrea să vă explic în două minute despre ce e vorba: te pune să plătești contribuții de două, de trei, de cinci ori și pensie iei numai o dată, domnule, asta urmăresc de fapt amendamentele ministerului, pentru că mai e un amendament la punctul 33.

Deci e ceea ce spuneam mai devreme la moțiune: un fel de taxă pe fumărit. Ce a mai scăpat, și pe acelea le taxăm.

Vă mulțumesc. Domnul Cindrea.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Domnule deputat, încerc să vă ajut cât pot de mult, dar nici Dumnezeu nu poate să facă uneori... Vă indic numărul, vă indic articolul, amendamentul.

Domnul ministru.

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Guvernul susține amendamentul prezentat de membrii Partidului Democrat Liberal, pentru că se pune în acord legea cu Ordonanța nr. 82/2010. Dimineață ați avut o prezentare succintă a ceea ce înseamnă Ordonanța nr. 82/2010 și practic acest text nu face decât să se pună de acord cu Ordonanța nr. 82.

Vă mulțumesc.

Pe procedură, doamna Aura Vasile.

E mai rapidă doamna Aura Vasile decât dumneavoastră.

## Doamnă președinte,

Îi spuneam domnului ministru și îi spun și acum că tot ceea ce este cuprins într-o ordonanță nu poate fi cuprins într-o lege, mai ales într-o lege organică. O ordonanță poate să pice, poate să fie amânată sau poate să fie modificată, iar legea pe care noi astăzi o dezbatem nu poate să fie modificată decât printr-o altă lege. Nu prin ordonanță sau prin trimiteri în modificarea unei ordonanțe care să fie transformată în lege.

Or, faptul că dumneavoastră, săptămâna trecută, ați modificat Ordonanța nr. 58, și acum se numește 82, și că ați mai băgat câteva nenorociri pe lângă cele care erau în Ordonanța nr. 58, care nu numai TVA-ul... teoretic o groază de alte biruri și alte țepe pe care încercați să le dați la o serie de cetățeni care, teoretic, și-au încredințat viața dumneavoastră...

## Mulțumesc mult, doamnă președinte.

De fapt aici este o problemă fundamentală și o viziune diferită a colegilor mei și a noastră, a Partidului Social Democrat, față de colegii care se află în arcul guvernamental.

De aici încep să apară efectele Ordonanței nr. 58 cu contribuții la asigurări sociale pe drepturi de autor, persoane fizice și așa mai departe.

Or, toată raportarea se face la venituri brute. În veniturile brute realizate de cei care obțin venituri din drepturi de autor și ale persoanelor fizice autorizate intră contravaloarea cheltuielilor materiale, fiindcă ca să realizezi un produs și un serviciu trebuie să ai niște cheltuieli materiale, și contravaloarea manoperei. Unde ajungem? Ajungem să impozităm, să stabilim contribuții sociale la pensii, la sănătate, la șomaj și pe cheltuielile materiale pe care le obțin persoanele fizice autorizate din veniturile realizate și cei care realizează venituri din drepturi de autor.

Poziția noastră este că ar trebui ca aceste persoane, din veniturile realizate, în mod opțional, să-și încheie contracte de asigurare pentru pensii, pentru sănătate, în cazul în care depășesc un anumit plafon. Este incorect ca unui electrician, unui frizer sau oricărei alte persoane care obține venituri ca persoană fizică autorizată, dar și unor persoane care au drepturi de autor să le impozităm social, să-i obligăm să plătească contribuții sociale pe contravaloarea cheltuielilor materiale, care se regăsesc în venitul brut realizat.

Sper că am fost destul de clar, și aici ne distanțăm de dorința puterii de a impozita tot ce mișcă în țara asta, inclusiv cheltuielile materiale, care în mod natural se regăsesc în veniturile realizate, și nu manopera.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Pe procedură, dar sper să fie procedură, domnule deputat.

## Doamnă președinte,

Eu am în față pagina 209 de la amendamente respinse și pagina 21 de la amendamente admise. La amendamente admise, e drept, apare un amendament respins, dar nu spune al cui este. Dacă dumneavoastră aveți alt raport, vă rog să ne faceți și nouă cunoștință despre el, pentru că, așa cum apare raportul aici, doamna Boghicevici nici nu trebuia să fie la microfonul ăsta ca să vorbească în numele său, pentru că regulamentul, pe care dumneavoastră ne păziți să-l respectăm aici, spune că nu se pot face amendamente în plenul Camerei. Dacă vreți ca doamna Boghicevici să apară pe acest raport ar trebui să ne întoarcem cu toată legea la comisie, să ne întoarcem mai târziu sau mâine să discutăm lucrul ăsta.

Dacă aveți pagina 209, puteți să-mi demonstrați mie și tuturor celor de aici că apare numele unui deputat de la Grupul PD, ca să vorbească în numele său?

Cât despre Dumnezeu care ne ajută sau nu, să știți că...

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Că trebuie să citez iar din Bacalbașa, de data asta despre dumneavoastră: „V-a ferit Dumnezeu!”.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Domnule deputat, nu are rost să mai comentez.

Vă supun la vot amendamentul admis de comisie și susținut de Grupul parlamentar al PSD+PC.

Votul este deschis.

## Doamnă președinte,

Cer ca cineva de la comisie măcar să vină să ne lămurească despre ce este vorba.

Da, este o greșeală, s-a redactat astă-noapte, știm cu toții, și este o eroare de redactare.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Supun la vot amendamentul respins de comisie și susținut de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Votul este deschis.

La poziția 14, art. 6 alin. (1) punctul V, avem un amendament admis de comisie și avem un amendament respins la poziția 30.

La amendamente admise, doriți să le susțineți, doamna Aura Vasile?

Vă rog.

## Mulțumesc, doamna președinte.

Grupul parlamentar al PSD și membri PSD+PC din Comisia pentru muncă și protecție socială propun eliminarea punctul V, art. 6 alin. (1) care spune: „Cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciarelor ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condițiile legii.”

Noi considerăm că diferența de tratament pe care încearcă Guvernul să o impună nu se justifică, acestor categorii socioprofesionale, pe parcursul carierei militare, le-au fost drastic restrânse tot felul de alte drepturi civile și politice fundamentale, de aceea grupul nostru propune eliminarea art. 6 alin. (1) punctul V, în condițiile în care dorim ca toți cetățenii să fie tratați egal, și nu preferențial, așa cum, de altfel, am privit cu stupoare zilele trecute, când s-a dat un act pentru membrii de partid PD.

## Domnul Adrian Năstase...

Domnul Toader înainte, pe procedură.

## Doamnă președinte,

Și în regulament, și în cutume, și în ce vreți dumneavoastră există o modalitate de a dezbate. Practic, ce a trecut prin comisie cu votul comisiei se consideră vot pozitiv, dacă există amendamente respinse, se discută acele amendamente, dacă sunt amendamente respinse și trec, automat se supun la vot și celelalte. Dacă luăm fiecare punct care a trecut prin comisie sau cel inițiat de Guvern și-l prezentăm, cred că nu ne mai încadrăm în cele 5 minute.

Există amendament respins, îl susține cineva, bine, nu-l susține, mergem pe ce a făcut comisia și votăm dacă suntem sau nu de acord cu el.

Vă mulțumesc, domnule Toader.

Atâta timp cât există parlamentari care susțin amendamentele admise și susțin amendamentele respinse, se supun la vot.

Domnule Adrian Năstase, vă rog.

## **Domnul Adrian Năstase:**

## Stimați colegi,

Aș vrea să vă prezint în premieră o hotărâre a Guvernului care n-a fost publicată în Buletinul Oficial. Este o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 1959. Acea hotărâre, practic, stabilea decăderea din dreptul de pensie pentru anumite categorii de militari, pentru marea majoritate a lor, și ceea ce vreau să vă spun, pentru că nu vreau să vă rețin prea mult cu acest argument, este că după 5 ani de la decăderea militarilor din dreptul de pensie, Guvernul comunist și-a dat seama că a făcut o eroare și, în 1964, și aș putea să vă arăt textul pe care îl am aici, s-a revenit la acea măsură.

Sigur, eu sper să nu treacă 5 ani până când noi ne vom da seama de această greșeală, poate doi ani sau depinde de alegerile anticipate, dar hotărârea din 1959 a Consiliului de Miniștri de atunci seamănă, din păcate, extrem de mult cu abordarea de acum a Guvernului Boc. Cred că este o mare greșeală care se face, este o greșeală pe care nu ar trebui s-o permitem redactând, finalizând această lege.

Și pentru cei interesați, sigur, le pun la dispoziție acest text, este, puteți să mă credeți pe cuvânt, dar ceilalți, sigur că pot să urmărească textul respectiv și pe blogul meu. Repet, pentru cei interesați.

Vă mulțumesc.

Înțeleg că ați scormonit bine în arhivele partidului dumneavoastră să găsiți diverse... ( _Amuzament._ ) Vă rog, domnule deputat Mircovici.

## **Domnul Niculae Mircovici:**

Vă mulțumesc frumos, doamnă președinte.

Într-adevăr, argumentele de la punctul 10 n-au reușit să reziste în fața votului democratic și e OK.

Problema la punctul 14 însă este mult mai delicată și, dacă democrația funcționează pe voturi și probabil că același va fi și efectul, cel puțin stenogramele rămân și, poate, un alt partid, al dumneavoastră sau altul, peste 50 de ani va revedea inclusiv aceste stenograme.

La punctul 14 noi vorbim de o problemă de siguranță națională a României, și aici nu e o problemă a Ministerului Muncii, ci e o problemă a Ministerului Apărării, pentru că avem o lege a mobilizării. Cadrele militare care sunt în rezervă și la care face referire art. 14 au obligații la mobilizare. Întrebarea mea este foarte simplă: în condițiile în care nu ținem cont de ceea ce înseamnă compensarea parțială a unor restrângeri de drepturi și obligații pe care le au cât timp sunt militari activi și prin aceasta le asigurăm pensia, ce se va întâmpla cu cei pe care îi vom chema la mobilizare.

Doamnelor și domnilor deputați,

Este motivul pentru care Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a solicitat imperativ în avizul pe care l-a dat ca acest amendament să rămână, amendamentul dat de Comisia pentru muncă, să rămână în conținutul acestei legi.

Și vreau să vă mai spun ceva. Eu nu sunt reprezentantul niciunui partid care va guverna sau guvernează România. Eu sunt un simplu deputat al minorității bulgare care apără interesele siguranței naționale a României și Armata Română.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat. Doamna Boghicevici, aveți două amendamente respinse, pozițiile 30 și 33.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Grupul parlamentar al PDL susține amendamentele respinse de la „amendamente respinse”, pozițiile 30 și 33.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc.

Am să supun la vot întâi amendamentul admis de comisie, susținut și de domnul deputat Mircovici, și de doamna Aura Vasile.

Da, acum îl supuneam la vot pe cel admis. OK!

Mulțumesc, doamnă președinte.

Făcând trimitere la amendamentul admis și la amendamentul respins, apărând o așa mare distonanță între ceea ce susținem noi și ceea ce susține colega noastră și făcând trimitere la ceea ce domnul Năstase a prezentat plenului, aș putea să spun că actualul Guvern cu premierul Boc și Grupul Partidului Democrat Liberal fac astăzi ce nici comuniștii n-au avut curajul, pentru că atunci comuniștii n-au avut curajul că publice în Monitorul Oficial. Și stau să mă gândesc că o fi fost domnul Năstase comunist, dar domnul

Boc a fost șef la UTC-iști și probabil că acum a devenit comunist și vrea să pună în practică ce au început atunci.

Pe procedură.

Dar vedeți să faceți diferența, că procedura e una, și cu amendamentele e altceva.

Bine, doamnă.

Vă dau eu procedură acum, să văd cum o lămuriți.

De exemplu, la poziția 30 de la amendamente respinse, eu tot în numele comisiei spun că nu susținem acest amendament, iar doamna Boghicevici spunea că susține. Ia lămuriți-ne cum facem, că dacă întrunim comisia acum, o să vedeți că nu susține.

Domnul ministru.

Sunt și domnul Calimente, și domnul Bădălan. Nu e nicio problemă, vă dau cuvântul tuturor celor care...

Mulțumesc, doamna președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

O să-mi permit să fac puțină lumină acolo unde este cazul și mă adresez domnului deputat Solomon. Guvernul susține amendamentul depus de grupul PDL, unde apare și doamna deputat Boghicevici.

Vă mulțumesc. Și la 30, și la 33.

Numai o secundă, vine domnul președinte al comisiei. Întâi domnul Bădălan.

În al doilea rând, sunt două amendamente respinse de comisie, nu susținute de comisie.

## **Domnul Eugen Bădălan:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Vă mulțumesc că, în sfârșit, m-ați văzut că stau cu mâna ridicată la ultimele patru articole și, chiar dacă o să vă supăr și o să supăr o parte dintre membrii grupului căruia îi aparțin și îi voi aparține până la sfârșit, să știți că eu, chiar dacă aparțin acestui grup parlamentar, repet, îi voi aparține până la sfârșit, am dreptul la liberă exprimare în Parlament, ca oricare dintre toți ceilalți. Așa că am să vă rog, de acum încolo, ori de câte ori vreau să intervin, să mi se dea cuvântul.

Vă mulțumesc anticipat.

Vreau să clarificăm câteva chestiuni.

Prima, pensionarii militari nu au pensii de lux.

A doua, pensionarii militari sunt pensionați după legi speciale _(Aplauze._ ) pentru că și existența lor se întâmplă tot după legi speciale, legi care le interzic drepturi cetățenești, și prin măsurile drepturilor care li se asigură, considerăm că este o compensație a tuturor interdicțiilor care li se induc prin lege.

A doua chestiune. Sunt multe categorii de oameni care depun jurământ la intrarea în profesie. Niciunii nu depun jurământ să moară, în interiorul profesiei lor, pentru țară. Este singura categorie de oameni care jură să-și facă misiunea cu prețul vieții. Pe cale de consecință, credem că respectarea principiului pensiei ocupaționale este obligatorie, și nu discutăm aici despre cuantumul pensiei. Pe cale de consecință, vă rog, așa cum am spus și prima dată, pentru că eu nu vreau să transformăm discuțiile din Cameră în discuții care se bazează în primul rând pe emoții, pe afecte, ci să lăsăm să curgă activitatea democratică și fiecare amendament să-l

Domnule deputat, ați epuizat două minute, vă rog să finalizați.

...și, de aceea, dacă amendamentul de la punctul 14 se admite, pentru că admiterea sau respingerea trebuie să se facă prin votul majorității Parlamentului, a Camerei, dar, dacă el se admite, este obligatoriu să ne întoarcem la amendamentul de la punctul 10 care a fost respins.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc și eu.

Domnule deputat, îmi cer scuze dacă a fost o scăpare a secretarilor de la prezidiu de a nu vă vedea.

În ceea ce privește amendamentele, pentru a fi clar pentru toată lumea, în momentul în care se susține un amendament respins, și există și un amendament admis, de asemenea, până acum a fost, la rândul lui, fiecare amendament susținut, e firesc să supun la vot, chiar dacă vi se pare o premieră.

Vă mulțumesc.

Domnul Cindrea și domnul Márton Árpád. După aceea domnul Calimente.

Cred că ne apropiem să vedem lucrurile și mă bucur că domnul general Bădălan a înțeles corect amendamentele Partidului Social Democrat, asta vrem, sunt pensii ocupaționale. Aceste pensii ocupaționale la categorii care au avut niște limitări de drepturi cetățenești, au fost în slujba țării, să le respectăm pensia pe care au câștigat-o. Nu sunt pensii mari, nu sunt pensii exagerate, cred că dacă ne-ar spune, ar trece peste confidențialitate domnul general și alți generali prezenți aici, sau cei care ne privesc, am ajunge la concluzia că este un act de respect față de militarii care au slujit această țară.

Asta vrem. Să rămână pensii ocupaționale, să nu intre în cadrul sistemului public de pensii, să nu încarce bugetul de pensii, fiindcă bugetul de pensii, cu 200 de militari și polițiști și oameni care au lucrat în servicii speciale se va prăbuși mai repede, fiindcă ei vor consuma din acest buget de pensii.

Și art. 201, care prevede legea-cadru a pensiilor, ocupaționale din care fac parte aceste legi, va reglementa în mod special. Dacă există pensii exagerat de mari

ocupaționale, ar trebui, prin impozitul diferențiat, peste un anumit nivel, să crească impozitarea acestor pensii. Este corect și, domnule general, ne vom uita la dumneavoastră să vedem cum veți vota acest amendament. Fiindcă la amendamentul de la punctul anterior, votul dumneavoastră n-a fost pentru susținerea militarilor din această țară.

Mulțumesc frumos.

Și eu vă mulțumesc.

Domnule Márton Árpád, vă rog, și după aceea, domnul Calimente.

## Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Nu am vrut să intervin la aceste dezbateri, însă acest punct 14 și mai ales discuțiile purtate pe marginea acestuia m-au îndemnat să intervin.

Am impresia că de la o vreme nu se dezbat textele din proiectul de lege, din amendamentele scrise, adoptate și cele respinse, ci niște idei. Sunt niște confruntări de idei pe marginea a ceva care nu se regăsește sau se regăsește altfel. Vă dau un exemplu anterior: tare mult s-a vorbit de necesitatea menținerii variantei comisiei, propuse de comisie, pentru a nu schimba denumirea acestei autorități. Or, tocmai în varianta comisiei s-a propus schimbarea denumirii. Bun. Acum vorbim despre comuniști, foștii comuniști, actualii comuniști, împotriva comuniștilor și așa mai departe.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Ați citit acest text? Vorbește inclusiv de persoane trecute în rezervă care au lucrat în domeniul siguranței naționale. Să vi-l traduc? Foștii securiști, doamnelor și domnilor. Doriți să li se mențină pensiile mari. La fel, foștii polițiști, unii dintre ei împotriva revoluționarilor în 1989, doriți să le mențineți pensiile mari, pe când toate celelalte categorii de pensionari care au activat în această perioadă, care s-au pensionat sau urmează să fie pensionați pe baza unor reglementări specifice, vor trece în rând cu ceilalți. Vi se pare corect? Mie unul nu mi se pare corect.

Nu voi vota niciodată ca foștii securiști să aibă în continuare pensii mari.

Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_

Domnul Calimente.

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Poate că dacă domnul Márton Árpád n-ar fi luat cuvântul, n-aș mai fi zis nici eu ce am vrut să spun, pentru că am stat să mă gândesc dacă să spun sau să nu spun.

Deci mi se pare anormal ca această lege care, la momentul în care discutăm, tratează și Armata României să fie trecută totuși de Partidul Democrat cu ajutorul minorității maghiare și al celorlalte minorități, cu excepția domnului Mircovici, care nu cred că sunt chiar interesate tocmai de Armata României și de ce se întâmplă cu acești militari ai Armatei României.

Vă mulțumesc. (V _ociferări, aplauze.)_

Domnul Frunzulică era înscris, domnul Năstase și după aceea domnul Korodi.

Domnul Adrian Năstase era înaintea dumneavoastră. După aceea, drept la replică. Domnul Korodi era, de asemenea, înscris la cuvânt.

## Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

După cum bine cunoașteți, România, după eforturi îndelungate, începând din 1991 a reușit să fie acceptată ca membru al NATO în anul 2004. Acest lucru presupune și obligații, nu numai drepturi ale României privind statutul său în cadrul acestei organizații. Și nu numai în cadrul NATO, ci și al Uniunii Europene, privind componenta de securitate și apărare a Uniunii Europene.

Toate țările, stimați colegi, din NATO și Uniunea Europeană au legi speciale privind pensiile cadrelor militare și ale persoanelor care lucrează în sistemul securității naționale.

Venim aici cu o invenție pe care trebuie s-o respingem, pentru că sistemul securității naționale se bazează pe toate aceste cadre care sunt nu numai active, dar și în retragere. Ele au un rol în sistemul securității naționale. Nu cred că putem să facem o asemenea eroare, gândindu-ne la securitatea națională, la siguranța cetățeanului.

Vreau să vă spun un lucru. Gândiți-vă că România are la ora actuală mari probleme privind integrarea, după aderarea la NATO, pe numeroase componente, și asta din cauză că militarii și cei care lucrează în sistemul securității naționale, trebuie să spunem foarte clar, sunt foarte nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în România la ora actuală.

Gândiți-vă bine înainte de a vota acest punct 14 cu art. 5, pentru că punem în pericol securitatea națională a României.

Cred că ați citit cu toții noua strategie de apărare națională a României și vreau să vă spun că acolo apare un punct foarte sensibil: slaba aplicare în instituții din domeniul securității și siguranței naționale a legilor la ora actuală – această strategie de apărare națională provenită de la Președinția României. În același timp, sunt menționate mai multe sfidări și amenințări la adresa securității din cauza slabei guvernări, a unei guvernări care nu vine să răspundă intereselor României și ale cetățeanului român.

Domnule deputat, ați depășit de mult două minute. Vă rog să finalizați.

Vă propun să nu devenim o țară singulară în contextul euroatlantic și european, să mergem împreună cu celelalte țări din NATO și Uniunea Europeană și să menținem un statut special pentru cadrele care lucrează sau care au lucrat, pentru că și acestea care lucrează astăzi, gândiți-vă că mâine vor fi pensionari. Gândiți-vă cum privesc cadrele actuale active această lege a pensiilor, gândindu-se că vor avea niște drepturi mult diminuate.

Vă mulțumesc, domnule Frunzulică. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

N-aș fi intervenit și ați văzut că am lăsat fără răspuns chiar și replica dumneavoastră anterioară, dar, ceea ce a spus domnul Márton Árpád mi se pare extrem de preocupant. Și am stat să reflectez dacă trebuie să ascultăm acest argument sau nu, fiindcă, practic, ceea ce a adus ca argument împotriva pensiilor ocupaționale pe care le-am propus, domnule Márton Árpád, vizează anumite situații de excepții.

Practic, pentru anumite situații de excepție, pe care noi, eventual, le putem trata distinct în legea care va viza pensiile ocupaționale respective, noi vrem să respingem principiul general, abordarea generală pentru militarii Armatei Române. Aici nu vreau să spun că ar fi vorba de o șmecherie în argumentare, prezentarea unei situații-limită sau de excepție pentru a înlătura o abordare de principiu, dar nu-mi place deloc acest mod de a pune problema.

Eu am dat exemplul de dinainte fără să-l comentez mai mult, pentru că arată că s-au mai făcut astfel de încercări și, dacă veți citi cu atenție acel text, veți vedea care erau excepțiile care erau făcute, cei care se manifestaseră într-un fel, cei care... nu intru în detaliu... Am vrut numai să spun, dincolo de aspectele ideologice, că s-au mai făcut greșeli de acest gen și, chiar și în perioada aceea, s-a revenit asupra deciziei inițiale.

De aceea, vreau să sprijin ceea ce a spus domnul general Bădălan, pentru care am toată prețuirea și care știe foarte bine care este starea de spirit a militarilor, ce așteaptă oamenii aceștia de la noi, un răspuns de responsabilitate și că, într-adevăr, dacă vor exista anumite chestiuni care sunt deranjante, atunci, în legea respectivă, vom putea introduce excepțiile necesare.

De aceea, vreau să susțin acest punct de vedere, să încercăm să dăm un răspuns potrivit cu seriozitate și fără patimă.

Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_

Domnul Varujan Pampuccian, după aceea este domnul Korodi.

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Nu vreau să iau cuvântul pe fondul discuțiilor, ci pe un lucru care m-a surprins astăzi, auzit din gura unuia dintre colegii noștri al cărui nume nu îl voi rosti.

Surprinderea mea este că această replică a venit din partea unui coleg pe care îl știu demult și căruia i-aș propune să pună în balanță, dacă tot e să vorbim despre ce a făcut fiecare dintre noi pentru țara asta, ce am făcut eu, stimate coleg, pentru dezvoltarea României și ce ați făcut dumneavoastră. Nu știu cum ar arăta de dezechilibrată balanța. ( _Aplauze.)_ Și nu cred că ar fi un dezechilibru în favoarea dumneavoastră. Am însă o satisfacție. Că această replică, în mod amuzant, nu a venit și este firesc să nu fi venit din partea cuiva pe care îl cheamă Ionescu, Popescu sau Georgescu.

Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_

Domnul Korodi.

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Să știți că armata română nu este armata dumneavoastră, ci este Armata României, poliția română nu este poliția dumneavoastră, ci este Poliția României, România care înseamnă români, maghiari, nemți și foarte multe naționalități este a noastră.

Ceea ce ați făcut dumneavoastră nu cred că vă face demn de a fi deputat în Parlamentul României, din partea Partidului Național Liberal, un partid care prin tradiție – și pentru că vorbim pe fond de un articol – a luptat împotriva a ceea ce însemna Securitatea în România, a ceea ce însemna torționari în penitenciarele României.

De aceea, domnule Nicolăescu, vă rog, din partea Partidului Național Liberal, să cereți scuze, pentru că ceea ce s-a afirmat aici nu vă face demn, ca partid politic cu tradiție. Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu.

## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:**

Doamnă deputat Anastase, Domnule deputat Korodi,

Dacă ceea ce a afirmat de la acest microfon colegul meu a lăsat de dorit, a fost interpretat greșit, eu vă cer scuze.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru acest gest de eleganță. Domnul Duvăz.

De mult timp ridicase mâna domnul Duvăz.

## **Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:**

Îmi cer scuze, stimate coleg, dar cred că voi fi foarte concis.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Aș vrea să nu derapeze această discuție în două direcții: una, să suprapunem situația militarilor români dintotdeauna și de astăzi peste ceea ce a însemnat aparatul de represiune comunist și cu un pretext anume să facem economii, de fapt, pe spinarea lor doar pentru că-i arătăm cu degetul.

Stimate coleg,

Te informez că în Revoluția română, la care am participat și sunt mândru de asta, armata română era de partea Revoluției române în cea mai mare parte a ei. Ca să vorbim poate doar de revoluție.

Pe de altă parte, nu vreau să derapăm în a socoti că cetățenii români de altă etnie nu sunt la fel de atașați de interesele armatei române și nu susțin interesele militarilor români. Nu cred asta și nici nu accept asta, ca punct de vedere.

Din punctul ăsta de vedere, dacă dânșii doresc, din partea mea să aibă tot sprijinul și scuzele, dacă vreți, în opinia unui etnic român.

În final, vreau să vă spun, doamnă președinte, că dacă noi am căutat în arhive să vedem la ce-i ducea mintea pe bolșevici, un regim instalat sub putere militară sovietică, avem surpriza ca unii care n-au citit arhive să ajungă la aceleași concluzii astăzi, fără să fie sub putere militară și mână sovietică de fier. E surprinzător, cel puțin noi pomenim istoria ca să n-o uităm.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Domnul deputat.

Ultima intervenție, după care vă propun să

## **Domnul Florian Popa:**

Mulțumesc, doamnă președinte.

Vă rețin numai 20 de secunde. Dacă nu vorbea domnul general Bădălan, n-aș fi luat cuvântul.

Sunt fiu de militar, sunt dascăl și sunt cetățean român, și vreau să amintesc Parlamentului că, de 20 de ani încoace, toate sondajele de opinie, să amintesc colegilor mei din Parlament, au dat drept cu maximă încredere trei elemente importante ale neamului: armata, religia-biserica și învățământul și e bine să nu ne mai bălăcărim noi aici și să facem ceea ce poporul român, care eventual ne-a trimis aici, apreciază cel mai mult.

Vă mulțumesc, domnule general.

Vă mulțumesc și eu. Domnule președinte Dobre, vă rog.

Amendamentul de la pagina 210 era făcut inițial pentru reglementarea unei probleme de gramatică. În locul „administrației penitenciarelor”, „administrației penitenciare”. Ulterior, în ședința de aseară, comisia vă propune eliminarea acestui punct 5.

Și aș vrea să fac și eu câteva precizări, pentru că s-a vorbit de armată, dar aș vrea să mai vorbesc despre niște categorii la fel de importante și la fel de numeroase. Este vorba despre sistemul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, care este aproape jumătate cât armata, este vorba despre Poliția de frontieră care reprezintă cam 30% din armată, este vorba de Poliția Română, este vorba de oameni în activitate, este vorba de circa 200 de mii de oameni.

Aș vrea să vă mai spun un lucru. În analiza pe care am făcut-o în comisie, am stat de vorbă întreaga comisie cu reprezentanții întregului sistem: apărare, ordine publică, siguranță națională, discuție la care a fost și domnul ministru Oprea, au fost secretari de stat, au fost reprezentanți ai conducerii fiecărei structuri. 75% la ora actuală au pensii sub 20 de milioane, între 10 și 20 de milioane. Vreo 10% sunt chiar sub. Până în 95% nu depășesc 30 de milioane.

Deci ceea ce s-a discutat aici sunt câteva sute de pensii mari, dar care, în general, vin și din magistratura militară. Cele mai mari pensii sunt de cel puțin 3-4-5 ori mai mici decât cele mai mari pensii actuale în sistem. Este vorba de pensiile celor câțiva șefi ai Marelui Stat Major General sau chestori generali în Poliție.

Deci vreau să vă spun că demersul comisiei de a face o lege a pensiei ocupaționale pe acest sistem, propunerea pe care o facem se justifică și din discuția care este despre deficitul, miliardele de euro, care, între noi fie zis, de la un miliard jumătate de euro am ajuns la cinci miliarde, și aseară am întrebat foarte clar care e valoarea și nici domnul ministru nu putea să ne-o precizeze exact.

Deci revin și fac același demers, pentru a merge pe art. 201, care este în corpul legii aprobat de comisie, să mergem pe o nouă lege a pensiilor ocupaționale, în care să reglementăm și o serie de chestiuni care s-au discutat mai devreme aici. Și salut și eu poziția colegului, domnul deputat Bădălan, care este unul dintre cei care au condus armata. Mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc și eu.

Vă supun la vot primul amendament respins, amendamentul de la poziția 30, susținut de Grupul parlamentar al PDL.

Votul este deschis.

Vă supun acum la vot amendamentul de la poziția 33, amendament respins de comisie și susținut de Grupul parlamentar al PDL.

Votul este deschis.

La punctul 15, avem art. 6 alin. (2), nemodificat de comisie.

Acum, pentru că am epuizat art. 6, am să vă supun la vot articolul în integralitatea lui, așa cum el a fost modificat de dumneavoastră prin vot.

Votul este deschis.

Pe procedură, domnul Duvăz.

## **Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:**

Doamnă președinte, vă mulțumesc.

O singură frază: cerem oficial lista votului asupra acestui articol, în numele Grupului Partidului Social Democrat și Partidului Conservator.

Vă mulțumesc.

Domnule secretar, pe procedură, vă rog.

Mulțumesc.

Este o chestiune de procedură cu caracter profilactic. Vă rog să rețineți că toate voturile de până acum au fost 120 la 80.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da.

Mulțumesc, domnilor colegi. Poziția 15.

Nu avem amendamente. Poziția 16. Dacă sunt observații? Nu. Pozițiile 17 și 18? Nu avem. Poziția 19. Dacă sunt observații? Nu avem observații. Poziția 20. Poziția 21. Dacă sunt observații?

Da, vă rog, doamnă Stoica, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În numele Grupului parlamentar al PDL din comisie propunem respingerea amendamentului trecut prin comisie și adoptarea textului inițial al proiectului, trecut la Senat. Mulțumesc.

Deci, domnilor colegi, suntem la poziția 21. Doamna deputat Stoica a propus respingerea amendamentului care a fost admis de comisie.

Domnilor colegi, numai puțin, suntem la poziția 21. Domnule secretar. Numai puțin, domnule deputat Duvăz.

Domnilor colegi, nu vă impacientați. Vă rog să aveți răbdare.

Am spus că suntem la poziția 21, numărul curent 21 din raport, art. 11 alin. (2), doamnă deputat Stoica?

Art. 11 alin. (2), la poziția 21 din raport.

Este foarte clar. Da. Vă rog, domnule deputat.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Cred că ne duceți sau mergeți într-o zonă a ridicolului. Este amendamentul PDL. Aseară s-au bătut să-l susțină și astăzi nu-l mai susțin și spun că nu-l votează. Hotărâți-vă, oameni buni, ce vreți?

Asta demonstrează lipsa de profesionalism, faptul că votul nu se dă în cunoștință de cauză, lucru pe care l-am spus, și riscul enorm este ca această lege încă o dată să fie necorespunzătoare, nefuncțională și chiar neconstituțională.

Vreau să vă spun că deja are un element de neconstituționalitate, iar lucrurile acestea le vom face mâine cunoscute, când cred că hotărârea Grupului PSD va fi să atacăm această lege la Curtea Constituțională. Dacă vreți să grăbiți această lege, vă faceți de râs.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule coleg. Domnul deputat Dumitrescu, domnul președinte.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

## Domnule președinte de ședință,

Vedeți unde am ajuns dacă ne băturăm joc tot timpul de regulament? Că nu mai știm ce facem, nu mai știm ce votăm. Și o distinsă colegă de-a dumneavoastră vine în fața plenului și spune în legătură cu un amendament admis – e admis –, spune, eu vă spun ce vă mai spuserăm noi, partidul nostru, să nu votați.

Stimată doamnă, distinsă doamnă, sunteți nouă în Parlament, că v-am văzut c-ați venit așa... n-aveați de unde învăța, pentru că dacă ne-am bătut joc tot timpul, dumneavoastră procedați cum ați văzut, nu vă fac niciun proces de intenție. Nu sunteți de vină dumneavoastră.

Păi, doamnă, dumneavoastră veniți la microfonul ăsta să susțineți ori un amendament admis, ori un amendament respins, dar ca să veniți să vorbiți împotriva unui amendament care a fost al comisiei, dumneavoastră...

## A! Că-și retrage amendamentul?

Bun.

Aveți aici un distins domn, Toader, pe care-l cunoaștem, pentru că are o experiență deosebită în Parlament, și care a adus regulamentul în așa hal încât am ajuns în situația să trebuiască să traducă pentru dumneavoastră și să vă spună ce ați vrut de fapt să spuneți. Ăsta e rezultatul, în care nu mai avem niciun control!

Și acum să vă spun încă ceva, așa, o chestie, și cu asta termin: regulamentul este foarte important, pentru că trebuie să îl respecți când ești la putere, ca să te ajute atunci când ajungi în opoziție. Făcând varză acest regulament și nemaiexistând niciun respect față de regulament, când se întoarce roata, atunci dumneavoastră, când o să-l invocați, o să pățiți în mare parte ceea ce pățim și noi acum. Da?

Nu e bine, domnilor! Și avem acolo pe domnul vicepreședinte, care e și el un parlamentar cu experiență, și știe foarte bine că ducând în derizoriu Parlamentul ajungem la situația în care eu sunt „domnul”, dumneavoastră, că sunteți și mai nouă în Parlament, mi se pare normal să fiți „doamna”, sigur, că n-o să vă spun duduie sau altceva, tot doamna, plin de respect, și să uitați sau nici măcar să nu știți că de fapt sunteți „doamna deputat” și eu sunt „domnul deputat”.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Mai sunt alte intervenții?

Da.

Domnul vicepreședinte Adrian Năstase. Vă rog.

## Stimați colegi,

Eu aș vrea să-mi exprim solidaritatea cu reprezentanții Grupului PDL din comisie care sunt, iată, public dezavuați de grup în cadrul acestei dezbateri. Eu cred că nu este un gest elegant și vreau să-mi exprim solidaritatea cu ei.

Vă mulțumesc.

## Da.

Mulțumesc pentru atitudinea dumneavoastră. Doamna Aura Vasile, pe urmă domnul deputat Márton Árpád.

Doamna Aura Vasile, vă rog.

Domnule președinte de ședință, Domnule ministru al muncii,

Vă rog să priviți cu atenție poziția 21 de la amendamente admise și amendamentul pe care doamna deputat a arătat că astăzi grupul Domniei Sale nu-l mai susține. Gândiți-vă, vă rog, la ordonanța pe care tot ați pomenit-o aseară, ca nu cumva să se schimbe întreg sensul, absolut întreg sensul proiectului de lege.

Domnule președinte,

Pentru că este un lucru foarte important, eu vă propun să retrimitem la comisie, așa cum de altfel spune regulamentul, pentru ca acolo să putem din nou să discutăm cu ministerul și poate până atunci ministerul realizează că teoretic se dă peste cap proiectul de lege.

## Mulțumesc.

Domnule deputat Márton Árpád, vă rog.

## Domnule vicepreședinte,

## Doamnelor și domnilor,

Art. 110 alin. (4) din regulamentul nostru spune destul de clar: „Textele articolelor la care nu se formulează amendamente, obiecții și observații se consideră adoptate”. Teza 1.

Teza 2: „Textele articolelor la care s-au formulat amendamente sau asupra cărora s-au făcut obiecții și observații – inclusiv observații – se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți”, deci indiferent ce ar decide colegii noștri din Grupul parlamentar al PDL. Un deputat a intervenit la acest microfon, la această poziție, în legătură cu un amendament admis de comisie, care există, nu poate fi retras.

Trebuie să se decidă cu vot. Dacă între timp s-au răzgândit colegii noștri și vor această variantă propusă de dânșii, vor vota pentru. Dacă susțin textul inițial al legii, vor vota împotrivă și vor vota pe urmă textul inițial al legii, dar dumneavoastră, oricum, trebuie să supuneți votului acest amendament al comisiei.

Și, referitor la propunerea de procedură, regulamentul prevede acea procedură spusă de doamna deputat Aura Vasile, că atunci se retrimite obligatoriu la comisie, dacă s-a intervenit cu un amendament nou. Or, nu suntem în această situație.

Și dacă mă întrebați pe mine, chiar și în interesul cetățeanului este să aibă 30 de zile la îndemână după schimbarea situației sale, față de a doua, a cincea zi în luna următoare, cum prevede acest amendament. Deci dacă ne uităm la cetățean, cred că textul inițial este mai bun.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da. Mulțumesc. Precizările sunt absolut clare. ## Stimați colegi,

În această situație, îngăduiți-mi să

În această situație, rămâne valabilă forma inițială a art. 11 alin. (2).

Doamna deputat Stoica, vreți să interveniți aici?

## **Doamna Mihaela Stoica:**

Domnilor colegi mai vechi de la PSD, eu aș avea o scuză, că sunt mai nouă în Parlament și nu cunosc regulamentul. Dumneavoastră, care stați de câteva mandate, ce scuză aveți că nu cunoașteți regulamentul?!

Domnilor colegi, haideți să...

O intervenție presupune o altă intervenție. Vă rog eu foarte mult, nu mai creați discuții inutile.

Domnule deputat Dumitrescu, nu v-am dat cuvântul.

Vreau să spun că...

Domnule deputat Dumitrescu, nu v-am dat cuvântul!

Vi-l cer, domnule președinte.

Vă rog să rămâneți deocamdată în afara microfonului. Vă rog foarte mult, interveniți doar pe procedură și nu vă găsiți de lucru la microfonul Camerei!

Domnule Dumitrescu, vă rog, și vă rog să fiți foarte scurt.

## Distinsă doamnă,

Sunt oricând la dispoziția dumneavoastră. Eu vreau să-mi ajut colegii și să știți că niciun moment nu am încercat față de dumneavoastră să am o astfel de poziție. Că nu sunteți dumneavoastră de vină. Nici dumneavoastră. Capii dumneavoastră sunt de vină.

Domnilor colegi, mergem mai departe. Alin. (3) de la art. 11. Doamna Boghicevici.

## Mulțumesc.

La alin. (3), membrii PDL din Comisia pentru muncă susțin poziția 43 de la amendamente respinse. Mulțumim.

Numai puțin. Vă rog să repetați.

Poziția 43 de la amendamente respinse.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da. Mulțumesc. Domnilor colegi,

## Domnule președinte,

Dumneavoastră vă conduceți după principiul „iuțeală de mână și nebăgare de seamă”. Sper că nu e o practică în PDL.

Avem amendamente admise, amendamente respinse. Poate că dumneavoastră n-ați fost când am stabilit. Se discută întâi amendamentele admise și la art. 11 alin. (3) avem un amendament admis, după care discutăm eventual amendamentul respins.

Rog, respectați această procedură.

Deci dumneavoastră ați trecut direct la amendamentul respins, ați invitat-o pe colega dumneavoastră de partid și vreți să ne băgați pumnul în gură, să nu ne mai putem susține efectiv amendamentele. Am înțeles că dumneavoastră vreți să tăiați pensii, să tăiați salarii, să tăiați ajutoarele sociale, dar nici să nu ne lăsați să vorbim, asta este de neconceput! Înseamnă că înmormântăm democrația în acest templu al democrației.

## Domnule deputat,

V-aș ruga cu tot respectul să urmăriți cu atenție ceea ce spun eu și să judecați la fel. Am spus că ne aflăm la art. 11 alin. (3) și discutăm amendamentul admis al comisiei.

Ați spus amendamentul respins.

## **Domnul Ioan Oltean:**

N-am spus niciun respins.

Domnule președinte de ședință,

Nu ne păcăliți. V-am întrebat clar poziția. Mi-ați zis poziția 42 la respinse, deci vă rog să respectați ceea ce am stabilit. Știu că sunteți mai abil decât doamna președinte, dar și noi avem câțiva ani pe aici.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Domnule președinte,

Vă rog să mă urmăriți dumneavoastră cu atenție. Era vorba de poziția 43 pe care n-am pronunțat-o.

Acum supun discuției dumneavoastră amendamentul respins aflat la poziția 43 din Capitolul „Amendamente respinse”.

Domnule ministru, vă rog.

Vă rog să-mi permiteți să-l formulez, pentru claritate: „Venitul lunar asigurat pentru persoanele menționate la alin. (1) este cel stabilit prin declarația individuală de asigurare și nu poate fi mai mic decât suma reprezentând 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și mai mare decât valoarea corespunzătoare a de cinci ori câștigul salarial mediu brut”.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Domnilor colegi,

Poziția 23 art. 11 alin. (4). Supun dezbaterii amendamentul comisiei. Vă rog, domnule deputat Duvăz, aveți cuvântul.

Domnule președinte, Domnule ministru,

## Stimați colegi,

Pentru a avea o oarecare coerență, măcar așa, că tot lucrăm în orb, fără să fi luat cunoștință măcar de raportul comisiei, aș vrea să înțelegem: când susține domnul ministru amendamente la legea depusă de Guvern?! Dânsul era inițiator ca deputat, dar având în vedere că ne aflăm în situația că este ministru și reprezintă Guvernul, și proiectul este al Guvernului, v-aș ruga – și domnule ministru, vă fac și sugestia, este absolut colegială – să nu mai spuneți Guvernul „susține” amendamentul PDL, că nu există așa ceva, ci „acceptă”, dacă vreți, amendamentul depus.

Deci, ca să fie clar, da, dânsul este mai nou, este adevărat, vă dau dreptate, dar noi sau vechi, să învățăm cât de cât, ca să ne înțelegem în aceeași limbă și să funcționăm ca o instituție – unii spun într-o Constituție anume – cea mai înaltă instituție a statului.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Îmi însușesc ceea ce a spus domnul Duvăz, este absolut corect.

Deci, domnilor colegi,

În această situație rămâne valabil alin. (4) în forma inițială. Domnul vicepreședinte Adrian Năstase, vă rog, pe procedură.

## **Domnul Adrian Năstase:**

## Stimați colegi,

Aș vrea să vă atrag atenția asupra faptului că de vreo oră și jumătate a dispărut prim-ministrul.

Ieri, la comisie, înțeleg că a stat două minute, dar astăzi eu am înțeles că a venit pentru a urmări această dezbatere importantă și pentru a răspunde și clarifica unele dintre problemele care se pun în discuție aici. Deci eu nu am înțeles de ce, practic, a venit la începutul acestei dezbateri și nu a venit să susțină, după aceea, și să răspundă la unele aspecte importante.

Este bine că e domnul ministru aici, fără îndoială, dar, dacă a venit la începutul acestei dezbateri, înseamnă că a

considerat și dânsul că este o lege importantă și că trebuie să intervină, cu autoritatea șefului de guvern, pentru a tranșa unele dintre problemele în discuție.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule vicepreședinte. Doamna deputat Boghicevici, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Membrii PDL din Comisia pentru muncă și protecție socială susțin la acest articol – de la amendamente respinse – poziția 44.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da, la poziția 44 avem trei alineate, care completează acest articol.

Am să

Alin. (6).

Domnule președinte, pe procedură, vă rog.

## Domnule președinte de ședință,

Țin încă o dată să remarc că nu procedați corect. De fapt, vreți să evitați discuția pe aceste amendamente. Deci aici sunt dările pentru cei din activități independente, care vor plăti în plus și vor lua tot o pensie. Deci acest lucru se evită a se discuta, printr-o procedură în forță.

Domnule președinte, sunt amendamente care au fost respinse de comisie, se susțin, se cere punctul de vedere al Guvernului, al domnului ministru, al comisiei, de ce l-am respins, și după aceea colegii pot să decidă. Deci respectați acest lucru. Nu încercați să evitați dezbaterea. Dezbaterea aceasta nu o facem pentru noi, o facem pentru toată lumea, pentru toată țara, să înțeleagă fiecare exact ce votăm aici și de ce votăm și mai ales cine votează într-un fel sau altul.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamna Aura Vasile, pe procedură.

## Domnule președinte,

Apelez la înțelepciunea dumneavoastră, în condițiile în care, așa cum am spus la debutul lucrărilor, raportul a venit exact înainte de a începe ședința. Nu am apucat să răsfoim, nu am avut încă obișnuința poziționării fiecărui amendament, el fiind scris altfel decât a fost pe materialele pe care le-am avut spre studiu până în acest moment. V-am rugat să indicați și poziția de pe prima coloană, pentru a fi mai ușor să putem să urmărim, în condițiile în care ceea ce dumneavoastră ați supus la vot – deci poziția 44 – urmărind-o, o să vedeți că a fost foarte greu de urmărit și pozițiile 6 și 7, ceea ce dumneavoastră ați supus la vot.

Deci ar trebui, domnule președinte, pentru a fi corecți – și noi cu dumneavoastră, și dumneavoastră cu noi – să reluați votul.

Mulțumesc. Domnilor colegi,

Mai departe, continuăm cu poziția 44 – amendamente respinse – alin. (7).

Domnule vicepreședinte, aveți vreo observație de făcut? Domnule vicepreședinte, vă invit pe dumneavoastră. Guvernul, dacă are, o să ceară cuvântul. Domnul președinte al comisiei, vă rog. Nu aveți.

Domnul Duvăz, pe procedură.

## Domnule președinte,

Insist în a vă ruga, așa cum am pomenit mai devreme, având în vedere că este o lege care n-a făcut parcursul corect, care nu a stat trei zile pe masa deputaților ca să se uite în acest raport – la raport mă refer –, care nu și l-au putut asuma, și este o lege de maximă importanță, cel puțin, haideți să respectăm procedurile în ceea ce privește amendamentele.

În cazul amendamentelor respinse, invitați-i pe cei care au avut amendamentul să-l susțină în fața plenului. În cazul în care nu vor să-l susțină, atunci invitați direct comisia să-și spună punctul de vedere și, dacă se poate, și Guvernul.

Nu este inutil. Sigur, dacă dumneavoastră tratați lucrurile prin efectul zdrobitor al majorității, fără reguli, subliniez „majoritate fără reguli”, atunci puteți decide altceva: că în Parlamentul României nu există decât majoritatea. Numai ea votează și veți avea numai unanimități.

Deci vă rog mult de tot să revenim, deși astăzi s-au încălcat regulamentele de nu știu câte ori, cât de cât la o dezbatere care să clarifice pozițiile fiecăruia, atâta tot. Vă mulțumim.

Mulțumesc, domnule deputat. Inițiatorul? Vă rog, doamnă deputat.

Guvernul României, care nici măcar nu dorește să le încaseze, ținând oamenii așa cum i-a ținut nu demult.

Deci cred eu că iar ne grăbim, în condițiile în care aruncăm niște amendamente, ne angajăm cu niște probleme, așa cum probabil alți stăpâni decât stăpânii Guvernului Boc au solicitat, fără ca România să fie pregătită pentru astfel de lucruri.

Dările continuă, stimați colegi.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Mulțumesc.

## Domnilor colegi,

Aș vrea să fac două precizări, ca să fie lucrurile foarte clare: autorul unui amendament are dreptul să-l susțină sau nu. Deci nu este o obligație pentru el să vină și să susțină amendamentul în fața dumneavoastră. Ministrul, dacă apreciază că este nevoie să vină să susțină, cere cuvântul și vine și-l susține. La fel și președintele comisiei sesizate în fond.

Deci vă rog să aveți în vedere aceste lucruri. Președintele comisiei a fost invitat, dar nu s-a pronunțat.

În această situație, dați-mi voie să

Poziția 24 art. 12, nu avem niciun amendament, și îl considerăm însușit.

Poziția 25 art. 13 alin. (1).

Dacă sunt intervenții?

Rămâne forma inițială a art. 13 alin. (1). Numărul de ordine 26 alin. (2).

Nu avem amendamente.

Poziția 27. Nu avem. 28, de asemenea. 29. Nu avem. Domnule președinte, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Așa cum apare la amendamente respinse ca amendament al colegilor din Partidul Democrat Liberal, el spune că plătitorii de venit prevăzuți la alin. (5) – și o să explic imediat – nu au obligația depunerii declarației pentru persoanele care au și calitatea de pensionari ori sunt asigurați în alte sisteme neintegrate sistemului public de pensii.

Deci, mergând la alin. (5), este clar că e vorba despre cei care, nu demult, i-am văzut pe geamul televizoarelor făcând acele cozi interminabile – la punctul (5).

Iar la punctul (7), este vorba de societăți comerciale sau angajatori, dar așa cum știm noi, încă nu este pus nimic la punct, încă nu există sistem integrat, deci vom vedea în continuare, domnule președinte de ședință, acea nebunie generală a celor care vin să-și plătească dările către

## Domnule președinte,

Faceți un efort să vă concentrați: la poziția 28 alin. (3) sunt niște chestiuni de gramatică, este bine să le rezolvăm. Deci supuneți la vot.