Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·15 septembrie 2010
Camera Deputaților · MO 129/2010 · 2010-09-15
Declarații politice și intervenții ale deputaților:
Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple inițiate de 53 de deputați (MS 72/2010; amânarea votului final)
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
· Declarații politice
43 de discursuri
## Bună dimineața!
## Domnilor,
Am făcut o greșeală în Bucureștiul domnului Prigoană și, în loc să plec pe jos să ajung la Parlament, am plecat cu mașina și am uitat că în ultimii 8 ani de zile am avut doi primari care au fost aproape de cetățeni și împreună cu ei, unul fugărea câinii și celălalt punea borduri. Drept pentru care, Bucureștiul a rămas format din oameni și mașini.
Bună dimineața!
Haideți să începem declarațiile politice!
O să fie o zi frumoasă, sunt convins că sunt colegi care vor ajunge la ora 12.00 la serviciu, drept pentru care Guvernul va avea un motiv în plus să facă reduceri de personal, aceasta fiind reforma pe care noi o gândim astăzi. Mai glumim și noi de dimineață...
Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal sunt 29 de colegi înscriși în acest moment, PSD+PC – 21, PNL – 25, Grupului parlamentar al UDMR, în acest moment, nu văd pe nimeni; minoritățile naționale – 2 distinși colegi, deputații fără apartenență la un grup parlamentar – 3 colegi în acest moment; deputații mai independenți decât independenții, așa cum se numesc ei după noile norme făcute de...
Bine ați venit în Partidul Democrat Liberal, domnule Prigoană!
...doar unul singur, distins coleg, și, bineînțeles că sunt convins că foarte mulți vor mai depune astăzi în scris sau vor veni să completeze această listă spunând că și telefoanele au fost ocupate de dimineață și ieri în Parlament.
Dacă din partea Grupului parlamentar al PDL vreun distins coleg vrea să ia cuvântul?
Domnule deputat, știți, trei minute și restul o să-i citesc că au depus. Da?
Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule președinte.
Viorel Arion – Grupul parlamentar al PDL.
„Avram Iancu, Luceafărul libertății”
Motto: „Uitați-vă pe câmp românilor, suntem mulți, ca cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari, că Dumnezeu e cu noi!”. (Avram Iancu, 1848 – Câmpia Libertății de la Blaj)
S-au împlinit, la 10 septembrie 2010, 138 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Avram Iancu a fost, în fapt, liderul moților, comandant de oști, un adevărat revoluționar. A fost avocat, un intelectual de frunte care a luptat pentru emancipare socială și națională.
În primăvara anului 1848 a participat la începutul evenimentelor revoluționare din Transilvania și la Adunarea Națională de pe Câmpia Libertății de la Blaj. Ulterior, va ajunge să conducă armata moților împotriva invaziei trupelor maghiare. După revoluție începe prigoana autorităților austriece împotriva lui Iancu.
În februarie 1850 Avram Iancu pleacă spre Viena pentru o audiență la împăratul Francisc Iosef. Avram Iancu a refuzat decorațiile imperiale pe motiv că el a luptat pentru drepturile poporului român, nu pentru medalii, și nu acceptă să fie decorat. Câteva zile mai târziu este chemat la poliția din Viena și i se sugerează să primească medaliile imperiale. Refuzând din nou, Avram Iancu este expulzat din capitala austriacă. Neprimind medaliile imperiale, Iancu declara: „...Eu distincția ce mi s-a acordat, pentru care în ceea ce privește persoana mea îi mulțumesc Maiestății Sale cu toată supunerea, nu o pot primi atâta timp cât acele făgăduieli nu vor fi împlinite și dorințele juste ale națiunei române nu vor fi satisfăcute, fiindcă în caz contrar, făcând abstracție de faptul că eu aș fi considerat ca un bărbat de rea-credință de către popor, pe care aș fi ținut numai să-l înșel cu promisiuni goale, dar mi s-ar face imposibilă calea ca să mai realizez ceva în viitor pentru monarhul meu și pentru națiunea mea.”
În anul 1850 își face testamentul, un scris scurt, dar cuprinzător, care oglindește întreaga sa dorință față de poporul pentru care a luptat, poporul român, pe care nicio forță străină nu a reușit până în zilele noastre să-l îngenuncheze și nu va reuși niciodată, în vecii vecilor. În testamentul său, Avram Iancu spune: „Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica. Nu știu câte zile mai pot avea, un fel de presimțire îmi pare ca mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dar și hotărât dispun ca, după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii, pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi; tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile națiunii mele”.
Avram Iancu a fost contemporan cu Mihai Eminescu. Putem spune, fără să greșim, că România a avut pentru scurt timp doi luceferi în constelația națională, unul menit să înalțe spre eternitate sufletul nemuritor și sensibil al neamului românesc, celălalt menit să facă să-i vibreze inima de mândrie și patriotism.
Inimă și suflet. Vorbele înălțătoare ale criticului George Călinescu, dedicate poetului nostru național, se potrivesc ca o mănușă și pentru celălalt luceafăr românesc, Luceafărul libertății, Avram Iancu.
„Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea se va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
Vă mulțumesc.
Vă rog frumos, distinse coleg, numai o secundă. Mulțumesc mult.
Dintre cei 3 corifei ai PSD și PC, care ar vrea să fie primul?
Transilvania, de data asta. Data trecută a fost Muntenia, domnule deputat.
De data asta începem cu fruntea... Suntem prieteni, nu-i problemă.
Domnule Itu, vă rog frumos, scurt, ca domnul Damian, după aceea să ia cuvântul. Da?
Vă mulțumesc mult.
Domnule președinte de ședință, Stimați colegi, „Libertatea presei este în pericol”
Politicienii de la putere urăsc ziariștii, cum urăsc și oamenii cu casele distruse de inundații care-și spun păsurile, cum urăsc profesorii care-și cer drepturile, cum urăsc pensionarii care n-au acceptat să li se reducă pensiile. Politicienii de la putere au ajuns să-și urască propriul popor, popor ce nu mai acceptă minciuna, batjocura și crasa lor incompetență. Iar ziariștii, cu minusurile și plusurile lor, ca toți oamenii, sunt cei ce scriu despre starea de spirit existentă, despre calvarul prin care trece România sub conducerea lui Traian Băsescu și a camarilei sale, ceea ce nu convine și exasperează, ceea ce produce prăbușirea în sondaje a acestor oameni pricepuți doar în nepricepere, încolțiți de teama apropiatului lor sfârșit politic, ceea ce este inevitabil.
Asemuirea ziariștilor cu teroriștii, ca un risc pentru siguranța națională, într-un document al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, a fost primul semn de netăgăduit, nedrept, revoltător și stupid, al urii față de presă. A urmat istoria cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010, umilitoarea creatorilor, printre care se numără și gazetarii, ceea ce a născut un imens scandal despre care am vorbit în declarația mea politică anterioară, când m-am solidarizat cu acești oameni de valoare, nestins încă, fiindcă bâjbâielile de ultimă oră ale Guvernului nu au reparat încă răul generat. Nu amintesc ieșirile bruște în peisaj ale câte unui potentat, zbârlelile câte unuia cu nervii slăbiți la presă, acestea sunt insulițe pe marea de ură a guvernanților față de presă, pe care ar dori-o obedientă și controlată, poate asemenea celei din Estul nu prea îndepărtat. Controlul asupra presei a devenit o obsesie a guvernanților, simptomatică pentru teama lor, în fond, pentru dorința lor arzătoare de a ascunde ce nu le convine.
Ca politician, nu ai cum să nu fi omenește nemulțumit de ce scrie câteodată vreunul despre tine, dar trebuie să accepți situația, face parte din regula jocului, nu poți să-i mulțumești pe toți, și să încerci să tragi o concluzie, dacă textul nu este vădit rău-intenționat, ca să vezi dacă ai greșit. Însă când aproape toți te critică, atunci ai o problemă. Ca în povestea cu insul căruia îi zice și al treilea apropiat că este beat și el se hotărăște, în final, să meargă să se culce, așa-i și cu actuala putere, numai că liderii ei nu recunosc că ar trebui să meargă să se culce, să se eclipseze.
Ca politician, fără să mă tem că greșesc folosind cuvinte mari, am convingerea că trebuie să încerc să veghez și asupra libertății presei, presă confruntată și așa cu grele probleme economice, care-i fac extrem de dificilă activitatea,
pentru că românii au murit în decembrie 1989 și pentru libertatea cuvântului, nu numai pentru căldură în case și alimente. Din această cauză, proiectul de lege depus la Parlament de un grup de parlamentari în frunte cu Silviu Prigoană, de trecere a presei scrise sub controlul Consiliului Național Audiovizualului, care să emită licențe publicațiilor și să le retragă la o adică, atunci când ziariștii nu ascultă comenzile politice, a fost pentru mine picătura care a revărsat paharul.
Libertatea presei este într-un serios pericol.
Fac apel la toți oamenii responsabili din Parlament să nu mai tolereze această stare de lucruri. Mulțumesc.
Domnule deputat, mulțumesc mult.
Dați-mi voie să fac o primă citire a celor care au depus în scris.
De la Grupul parlamentar al PDL: domnul Daniel Buda, doamna Carmen Axenie, domnul Marius Rogin, domnul Cristian Burlacu, domnul Avram Marian, domnul Constantin Chirilă, domnul George Ionescu, domnul Gheorghe Ciobanu, domnul Samoil Vîlcu, domnul Petru Călian, domnul Marius Dugulescu, domnul Arion Viorel a citit, domnul Petru Movilă depune și Domnia Sa în scris.
De la PSD: subsemnatul, Valeriu Zgonea, domnul Ioan Stan și domnul Cornel Itu, deocamdată, a citit.
Domnul Ioan Oltean de la PDL și Domnia Sa a depus în scris.
Iar de la Grupul parlamentar al PNL: domnul Teodor Atanasiu, domnul Mihai Donțu, domnul Andrei Dominic Gerea și domnul Marin Almăjanu au depus în scris, ca și domnul Radu Stroe.
Dacă de la Grupul parlamentar al UDMR este cineva? Nu.
Din Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul Grosaru sau domnul Amet Aledin, care dintre colegii mei vrea să ia cuvântul?
Am înțeles, deci minoritatea musulmană are dreptul să vorbească astăzi.
Domnule Amet Aledin, aveți cuvântul. Vă rog frumos.
Bine ați venit!
Bună dimineața!
Și atunci înseamnă că domnul deputat Mircea Grosaru depune în scris.
Vă mulțumesc mult.
Bună dimineața! Stimați colegi,
Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Împotriva reducerii numărului personalului de specialitate din cadrul bibliotecilor județene”
Am susținut, în ultimii ani, în Parlamentul României, problemele bibliotecilor și, firesc, problemele bibliotecarilor. Chiar dacă, de multe ori, acestea sunt minimalizate, mergându-se pe principiul „există situații mai dificile în alte domenii”, nu trebuie omise teme precum numărul mult prea mic de specialiști în biblioteconomie, salarizarea la limita minimă, lipsa de investiții în ceea ce privește achiziționarea materialelor specifice.
Trecerea unor instituții de cultură, așa cum sunt bibliotecile județene, în subordinea autorităților locale nu a reprezentat, în unele locuri, un succes. Se poate afirma chiar că, mai degrabă, procedura a fost greșită, altfel nu se poate explica de ce din ce în ce mai mulți reprezentanți ai unor instituții de profil își propun ca acestea să revină la starea inițială, adică să fie din nou preluate de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.
Sigur, situația generală nu este una favorabilă. Bugetul alocat unui sector vital pentru păstrarea identității unei națiuni, mă refer la cultură, nu a cunoscut, în ultimii ani, creșteri spectaculoase. Protecția oferită însă de un minister constituie un avantaj suplimentar.
Iată de ce există aceste tendințe. Nu este normal, chiar și în condițiile de criză economică, ca numărul personalului de specialitate din cadrul bibliotecilor județene să fie redus drastic. Unii au impresia că astfel pot fi făcute economii. Ceea ce nu cunosc însă persoanele respective este că, în timp, se va dovedi inutilitatea acestor hotărâri.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule deputat.
Au mai depus în scris, în acest moment, de la Grupul parlamentar al PSD, domnul Mircea Dușa și domnul Neculai Rățoi, deocamdată, iar de la Grupul parlamentar al PDL, domnul Alin Trășculescu, domnul Răzvan Mustea și domnul Iacob-Strugaru.
De la Grupul parlamentar al PNL, am să-i citesc pe toți: Ciprian Dobre, Virgil Pop, Sorinel Știrbu, Relu Fenechiu, Viorel Buda, Dan Ștefan Motreanu, Grațiela Gavrilescu, Bogdan Tîmpău, Titi Holban, Nini Săpunaru, Cristian Adomniței, George Scutaru, Cristian Buican și Diana Tușa. Au depus în scris.
De la Grupul parlamentarilor fără apartenență la un grup parlamentar, deci, cum spuneam, independenții mai independenți, domnul Dan Morega a depus în scris.
Și dacă doamna Luminița Iordache este în sală și dacă vrea să citească.
Vă rog frumos, doamnă deputat.
Ciclic, totul se repetă, domnule deputat.
Lăsați, Iașiul, ați văzut, e fruntea. După Transilvania vine Moldova lui Ștefan cel Mare.
Bună dimineața, domnule președinte! Bună dimineața, stimați colegi!
Declarația mea politică se intitulează: „Poliția e cu noi?” Titlul nu e întâmplător. Am ocazia de multe ori să asist la evenimente, să primesc sesizări la cabinet, să mi se întâmple chiar și mie lucruri care îmi pun la îndoială credința în faptul că poliția e chiar cu noi, adică cu cetățeanul român, pe care are obligația să-l apere de toate și de toți.
Îmi aduc aminte cu mare neplăcere anii de dinainte de revoluție, când numai la vederea unui milițian – că așa li se spunea atunci – orice om avea imediat o senzație de frică, de teamă și chiar se speria săracul om că putea să i se întâmple ceva foarte rău. Da, așa era, Miliția era un instrument de oprimare la îndemâna statului, cu ajutorul căruia li se punea oamenilor pumnul în gură, li se inocula un sentiment de frică, ca să nu mai spun de nesiguranță totală atât a lui, dar mai ales a familiei sale. Cine nu încremenea când suna milițianul la ușă? Pe cine nu apuca leșinul când era oprit și legitimat de un milițian? Dar a venit revoluția, așa-zisa revoluție, când mii de oameni au murit. Dar pentru ce? Pentru ca noi toți să fim liberi să călătorim, să vorbim, să scăpăm de acea frică continuă.
Da, au murit oameni pentru a ne bucura de libertate, de a fi beneficiarii unor legi, unor regulamente care să ne pună la adăpost de orice instrument de represiune, de a ne bucura că în sfârșit putem să ne vedem visul îndeplinit.
Dar iată că nu s-a întâmplat chiar așa, și încă au mai rămas, chiar și peste 20 de ani, reminiscențe ale trecutului. Deci:
– am transformat Miliția în Poliție, am încercat să-i învățăm pe noii angajați, dar și pe cei vechi, că poliția este acum un instrument în slujba cetățeanului căruia trebuie să îi asigure securitatea și siguranța;
– am încercat, noi toți, să le demonstrăm polițiștilor că sunt plătiți din banii noștri, din bani publici, că sunt în slujba cetățeanului și numai în slujba cetățeanului;
– am încercat să îi învățăm că e mai ușoară munca de prevenție, mai benefică pentru cetățean, mai ales dacă ținem la viața și la siguranța lui;
– am încercat să îi învățăm că e mai important ca oamenii să respecte legea, să fie educați în acest sens, și că mai presus de orice e viața și siguranța cetățeanului în slujba căruia s-au angajat și ne-am angajat;
– am încercat să îi învățăm să privească orice cetățean ca pe un cetățean corect și onest, și nu ca pe un eventual infractor.
Primează prezumția de nevinovăție pentru fiecare, nu? Dar câte s-au realizat din toate acestea?
Puține, chiar foarte puține.
Cel mai des, zi de zi, ne întâlnim cu polițiștii de la rutieră. Îi vedem peste tot: în trafic, în oraș, pe drumurile județene, pe drumurile europene. Dar credeți că vederea echipajelor de poliție ne asigură o circulație în siguranță? Foarte rar.
De obicei, echipajele de la rutieră sunt primele care încalcă legea: merg cu semnale luminoase și sonore și atunci când nu se justifică, de crezi că s-a întâmplat, ferească Dumnezeu!, nu știu ce grav accident sau poate că e în vizită chiar Președintele Americii. Dar nu, nu e așa. Ei sunt regii șoselelor de care toți șoferii trebuie să se teamă. Când ești la volan și vezi un echipaj de poliție trebuie automat să te gândești că sigur o să ți se întâmple ceva – o amendă, câteva puncte luate –, în loc să te simți protejat și apărat.
Te simți hăituit când, cu viteză maximă, întorc în plin drum european și încalcă linia continuă, și sigur tot tu ești cel amendat. Și crezi că amenzile sunt toate conform legii? Daʼ de unde? Sunt sute și sute de procese-verbale anulate de instanță. Și te întrebi: polițiștii nu cunosc legea, sunt superficiali, sunt rău-intenționați, au normă de amenzi sau pur și simplu nu le pasă?
E adevărat, sunt multe accidente, mulți oameni își pierd viața pe șoselele României, dar unde e munca de prevenție? În afară de unele pancarte puse ici și colo, nimic.
Nu le pasă ce se poate întâmpla, le pasă numai să facă constatări, să întocmească prost procese-verbale, să pară persoane importante. Că de, poartă uniformă și asta nu e la îndemâna oricui! Ca și cum ne-am întrece în statistici, în cifre, în norme. Viața omului nu mai contează și nici ce am putea realiza. Contează numai imaginea lor de polițiști corecți care se ascund în spatele unor regulamente care, și acelea, nu sunt la îndemâna noastră, să le știm măcar.
Îmi aduc aminte de vremurile când excepționalul Mihai Alexa era inspector-șef la Bacău. De la ieșirea din Bacău până la ieșirea din județ întâlneai un echipaj de poliție care, elegant, dar și cu bune rezultate, avertiza din când în când: „Reduceți viteza! Circulați mai pe dreapta! Puneți-vă centura! Viața are prioritate!” Adevărat, parcă te simțeai mai în siguranță.
E atât de greu să facem prevenție întâi în trafic, să-i avertizăm pe șoferi de pericole și apoi să aplicăm sancțiuni? E așa de greu? Eu cred că e mai important să îi avertizezi pe oameni, să-i înveți cum să se protejeze și mai puțin e important să constați și să dai sancțiuni.
Mă întreb dacă autoritatea de ordine publică își face bine treaba la nivelul fiecărui județ și dacă se mai fac proiecte comune pe linie de prevenție, dacă societatea civilă constată și sancționează și atitudinea polițiștilor, care se trezesc pe tarlaua lor proprie, și mă mai întreb dacă chiar poliția încearcă să-și îmbunătățească modul de a lucra cu cetățeanul, că programe și proiecte europene sunt, important e dacă le accesează cineva și, dacă da, unde se vede eficiența?
Și mă mai întreb dacă orice polițist e conștient că e plătit din banii contribuabililor, că tocmai de aceea e slujba lor: să-i apere, și nu să-i hăituiască.
Mulțumesc.
Doamnă deputat, mulțumim mult. Domnul Gheorghe Tinel.
M-am și speriat, m-am gândit că ați revenit în Grupul parlamentar al PSD. Cum criticați Poliția română...
Să nu vă speriați prea tare, domnule președinte. Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică din această dimineață, stimați colegi, se numește: „Școala – între a fi sau a nu fi de tip european”.
Deschiderea noului an școlar și schimbările efectuate au produs multă agitație atât printre profesori, cât și printre părinți, elevi, dar și politicieni.
Pe părinți și profesori îi înțeleg, unii nemulțumiți de condițiile oferite – școli nefinalizate, grupuri sanitare în lucru, realocări de elevi la alte școli, cu disconfortul de rigoare, alții, profesorii, de faptul că li s-au redus salariile cu 25%.
Dar pe politicieni nu-i înțeleg deloc. Practic ce se întâmplă acum în unitățile de învățământ este din vina exclusiv a politicienilor, care, în ultimii 20 de ani, au vândut iluzii pentru voturi. La mine în județ și în colegiu nu știu de ce până acum Ministerul Învățământului nu a cerut o verificare a tuturor investițiilor începute în ultimii 4 ani și nefinalizate încă.
Ar fi putut afla că la Sinești, aici, la 30 de kilometri de București, un grup sanitar s-a construit cu circa 6 miliarde de lei, și este nefinalizat.
La Drogoești, la vreo 40 de kilometri de București, s-au băgat circa 12 miliarde de lei în reabilitarea școlii la sfârșitul anului 2006, iar în 2007 copiii au fost mutați în comuna vecină, Roșiori, la Patru Frați, un sat aparținând de comuna Adâncata, un grup sanitar încă neterminat a costat până acum 6,3 miliarde de lei și mai necesită încă 500 de milioane, aceeași școală, deși în scripte apare învelită Lindab, în realitate are tot tablă zincată de 30 de ani pe acoperiș. La mine, la Fierbinți, lucrurile sunt mai complicate, până acum s-au băgat circa 15 miliarde lei într-un corp de campus și cred că în realitate nu sunt mai mult de 2-3 miliarde. De altfel, cred că multe astfel de nemernicii, care produc dispute interminabile și pe care nu le pot finaliza decât organele abilitate ale statului, sunt în tot județul și în toată țara.
Vă rog, domnule ministru, să dispuneți în județul Ialomița, și mai ales în Colegiul 4 Urziceni, un control al tuturor acestor investiții începute, făcând o analiză privind oportunitatea, necesitatea și eficiența acestora.
Solicit ca această declarație politică să ajungă expres pe masa Ministrului Educației Naționale. Mulțumesc.
Mulțumesc, domnule deputat.
Are cuvântul reprezentantul celui mai frumos și celui mai
important județ al României, domnul Damian.
Vă rog frumos...
- Nu, Doamne, îmi permit așa ceva? Sunteți prietenul meu
- de atâția ani de zile...
Domnule deputat, aveți cuvântul.
Se pregătește, din partea deputaților independenți, domnul doctor Tudor Ciuhodaru.
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,
Oriunde v-ați afla în această dimineață, declarația mea politică se referă la un domeniu, sunt absolut convins, drag dumneavoastră, majorității dintre dumneavoastră – la domeniul sportului, și se intitulează, nu știu dacă, până la urmă chiar sugestiv: „Sportul românesc – în mare suferință”.
Nutresc convingerea că foarte mulți dintre dumneavoastră, stimați colegi, sunteți mari iubitori ai sportului, acest fenomen social al planetei care înseamnă nevoia de sâmbătă și duminică a săptămânii popoarelor.
Sportul românesc a fost – folosesc, din păcate, perfectul compus – dintotdeauna ambasadorul cel mai frumos și performant al României în lume.
O întâmplare fericită face ca, în actualul Parlament al României, să fi fost alese câteva personalități din această lume minunată a sportului: senatorul Anghel Iordănescu, antrenorul secolului la fotbal, deputatul Marian Săniuță, maestru emerit la volei, dar și cel mai plăcut rostitor de slovă sportivă românească, inegalabilul Cristian Țopescu, senator.
Ca unul care am reprezentat România, ca arbitru judecător de box, la șase ediții ale campionatelor mondiale, patru campionate europene, la două ediții ale jocurilor olimpice de la Sidney și Atena, două cupe mondiale, dar și zeci de turnee de categoria întâi, cu îngrijorare și teamă mă întreb și îl întreb pe domnul ministru Funeriu, de la educație, ce se întâmplă cu sportul României de azi, unde se va opri această cădere liberă în care se află acesta.
Nu vă voi enumera marile valori, fostele glorii sportive, din teama de a nu omite pe cineva și pentru că sunt foarte multe nume imense. De la Nicolae Linca la Ivan Patzaichin și de la Nadia Comăneci la Alina Dumitru, sportul românesc a făcut cunoscut într-un mod glorios numele României, pentru că trebuie să fim corecți și să recunoaștem că pentru întreaga lume România înseamnă acum: Nadia, Ilie Năstase, Hagi, Bute, Drăgulescu sau Gabi Szabó, nu înseamnă Boc, Udrea, Funeriu, Ponta, Antonescu și nici măcar Băsescu.
Anul 2011 va fi premergător Jocurilor Olimpice de la Londra, iar în funcție de condițiile create pentru pregătirea sportivilor vor depinde rezultatele României la olimpiadă. Lipsa banilor, lipsa sălilor, a terenurilor, puținătatea sponsorilor, care nu sunt încurajați de o lege favorabilă, creează un orizont sumbru și o mare lipsă de speranță privind bilanțul sportului românesc la olimpiada londoneză. Nu sunt singurul care mă îndoiesc că de la Londra vom veni cu vreo medalie de aur.
Avem campionate mondiale, europene, calificări pentru jocurile olimpice și este greu să ne descurcăm fără sprijinul Ministerului Educației, prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport, condusă de fosta regină a semifondului mondial, doamna președinte Doina Melinte.
La recenta rectificare, sportul a fost uitat. Sperăm la puțini bani, ca suplimentare, la următoarea rectificare de buget, pentru că, domnule ministru Funeriu, în zadar vom face rost de bani peste doi ani la data olimpiadei, dacă nu vom reuși să ducem sportivii la turneele de calificare. Adică vom merge acolo doar delegație de oficiali.
Automat prioritățile trebuie să însemne sporturile olimpice, chiar dacă și celelalte federații merită să fie respectate și susținute.
Fac un apel sincer și călduros către dumneavoastră, domnule ministru Funeriu. Sunteți un om tânăr, un spirit fin, cu o cultură aleasă și nu cred că vă este indiferentă situația de acum a sportului românesc.
Ați văzut lumea și cunoașteți, desigur, ce importanță acordă alte state sportului de performanță.
Acești adolescenți și tineri care practică sportul de performanță trudesc din greu, fără sâmbătă, fără duminică și, în unele discipline, fără copilărie. Despre alte renunțări nici nu vreau să mai amintesc, pentru că vă sunt cunoscute.
Și încă ceva, sportul nu a avut și nu trebuie să aibă culoare politică. Pe spatele tricourilor tinerilor sportivi români nu scrie nici PDL, nici PSD și nici PNL, scrie întotdeauna România, iar atunci când drapelul nostru este înălțat pe cel mai înalt catarg, din nefericire foarte rar în ultimul timp, nu se cântă imnul niciunuia dintre partide, ci se intonează, printre lacrimile învingătorilor, Imnul dulce al României.
Ajutați mai mult sportul, domnule ministru Funeriu, așa cum zice românul, „din toată sărăcia”, pe care o cunoaștem și pe alocuri chiar o înțelegem.
Vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat.
Domnule deputat, mulțumesc mult de tot.
Au mai depus în scris domnul Bogdan Ciucă de la Partidul Social Democrat și domnul Dorel Covaci de la același partid.
Are cuvântul domnul Cătălin Cherecheș, se pregătește domnul doctor Ciuhodaru.
Iertați-mă. Am două grupuri de independenți. Nu mai știu pe care să-l citesc primul.
Un grup de deputați liberi și unul de independenți. Doamnelor și domnilor deputați, Domnule vicepreședinte,
Declarația mea politică de azi se intitulează „Distrugerea învățământului românesc.”
Există câteva realități care îmi argumentează acest titlu al declarației. România nu are bani de salarii pentru cadrele didactice, dar când vine vorba de tocat banul public pe construcții inutile, este campioană. Sume uriașe din bani publici au fost alocate pentru modernizarea unor școli care, însă, se vor desființa din cauza lipsei elevilor.
S-au reabilitat clădiri acolo unde nu mai sunt copii, iar școli în care învață copii nu au autorizații de funcționare din cauza condițiilor în care sunt nevoiți să stea copiii. În toată țara sunt 1.400 de construcții începute în 2008 și care acum zac în paragină, din lipsa fondurilor.
Pe de altă parte, statisticile UNESCO arată că suntem pe locul al doilea, ca număr de analfabeți, din Europa Centrală și de Est, după Rusia, și pe locul al cincilea pe întreg continentul. Conform statisticilor, România are 440.000 de analfabeți, așa încât este îndreptățită întrebarea, cum reușește România, de fiecare dată, să intre în topurile în care nicio țară nu și-ar dori să fie prezentă.
Europa este însă un continent norocos – nicio țară nu are mai mult de un milion de analfabeți, iar în regiunea central și est-europeană, pragul superior este chiar mai scăzut. La polul opus, Africa este continentul cu cei mai puțini oameni alfabetizați.
Reforma în învățământ bate pasul pe loc și din tot mai multe părți vin acuzații către ministrul Daniel Funeriu de distrugere a învățământului. Ele se referă la intenția Ministerului Educației de a închide peste 1.000 de școli și de a limita efectivul de posturi didactice și nedidactice din învățământul superior. În loc de măsuri viabile pentru reformarea învățământului, s-a demolat exact ceea ce în alte țări europene se construiește.
Doamnelor și domnilor colegi,
Nu știu dacă este vorba de nepricepere sau de reacredință, dar știu sigur că desființarea a sute de școli, inclusiv în Maramureș, județul pe care îl reprezint în Parlament, și distrugerea autonomiei universitare au condus la haos într-un domeniu esențial pentru viitorul României. Nici în cea mai neagră perioadă a României nu s-au desființat atâtea școli și n-au fost concediate sau în curs de concediere, după cum a promis domnul ministru Funeriu, atâtea cadre didactice.
În Maramureș, deși sunt 208 unități școlare care au personalitate juridică, doar 148 au fost autorizate de curând. Cea mai mare problemă, însă, o reprezintă școlile comasate sau arondate. Există 328 de astfel de unități de învățământ, dintre care doar 71 au autorizație sanitară de funcționare, o cifră care arată precaritatea în care funcționează școala românească.
Domnul ministru Daniel Funeriu a fost recent în Maramureș. Aș vrea să știu dacă s-a deplasat în teritoriu și a vizitat școlile din județul nostru, acolo unde sunt problemele reale, sau s-a limitat în a vizita doar birourile Prefecturii Maramureș. Nu vorbim aici despre dotări cu aparatură și material didactic modern, ci de apă curentă, toalete pentru elevi și cadre didactice, iluminat corespunzător, mobilier adecvat elevilor. Este minimul necesar pentru a fi avizate sanitar, minim care, din păcate, nu este asigurat. Despre ce fel de șanse să discutăm când vorbim de elevii României? Cum vede ministrul educației șansa oricărui copil de a merge la școală, în condițiile în care unele școli se închid, altele nu au autorizații de funcționare, altele sunt la kilometri buni de domiciliul elevilor, iar sărăcia bântuie dramatic viața satelor și orașelor României? În acest moment se poate vorbi despre o viziune defectuoasă a Guvernului și a ministerului de resort vizavi de educația elevilor României.
Acesta să fie viitorul copiilor și tinerilor României? Ca să nu fie așa, avem datoria, cel puțin morală, să acționăm împreună pentru binele învățământului românesc. Vă mulțumesc.
Domnule deputat, mulțumesc mult.
Cred că suntem din ce în ce mai mulți colegi care începem să spunem că criza aceasta este suportată de foarte mulți colegi din învățământ.
Au mai depus în scris domnul deputat Vasile Mocanu, domnul deputat Vasile Popeangă depune și Domnia Sa în scris.
Domnule deputat Ciuhodaru, aveți cuvântul.
Se pregătește domnul deputat Militaru, de la Partidul Democrat Liberal.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică se intitulează „Guvernul lacom”. Stimați colegi,
Poate vă întrebați de ce am ales acest titlu pentru declarația politică. Nu voi vorbi astăzi despre corupția din Guvern. Am ales astăzi să vorbesc despre un alt fel de lăcomie și despre tipul de om aflat la guvernare. George Orwell i-a numit sacerdoții puterii. Dintotdeauna sacerdoții au tins către absolut. În cazul de față este vorba nu numai de controlul resurselor economice, ci de controlul absolut al mecanismelor statului. În ciuda vastelor cunoștințe de drept constituțional ale premierului, se pare că Domnia Sa are în continuare dificultăți majore în interpretarea termenilor „executiv” și „legislativ”, probabil imprecis definiți în Constituția Republicii Socialiste România. Credeam că Parlamentul nu este doar un apendice al Guvernului, credeam că rolul său nu este doar de a aproba ordonanțe de urgență emise în urmă cu mulți ani și de a vota bugetul de stat.
Gravă eroare. Legile inițiate de parlamentari au slabe șanse de a trece prin comisii și de a ajunge în plen, atât timp cât zi de zi acestea sunt preluate de reprezentanții puterii și prezentate cu mici modificări ca proiecte proprii. Pentru cei care mai au încă dubii, aceasta este chiar definiția plagiatului.
Am început să îmi pun problema dacă să îmi înregistrez proiectele legislative la OSIM, dar nu vreau să îngroș și mai mult rândul celor care stau la coadă pentru plata contribuțiilor sociale aferente drepturilor de autor. Sau poate că Guvernul le va reține direct de la sursă, adică de la Guvern.
Am remarcat că mâna lungă și scormonitoare a Guvernului nu intră doar în buzunarele bugetarilor și ale firmelor care încă mai cred că trebuie să își plătească taxele. Mai nou, această mână ajunge și la inițiativele legislative pe care le-am depus în Parlamentul României, iar dacă memoria le e prea scurtă sau prea obosită, le amintesc de legile privind etnobotanicele, malpraxisul, agresiunea împotriva personalului medical, deblocarea posturilor din sistemul medical, transplantul și datele înscrise pe cardul național de sănătate. Toate aceste proiecte legislative, pe care le-am depus cu mult timp în urmă în Parlament, stau de prea mult timp în comisii, în timp ce membri ai Guvernului le pun pe tapet drept proiecte proprii.
Ar fi bine ca Guvernul să acționeze, și nu doar să reacționeze. În locul măsurilor pompieristice avem nevoie de inițiative parlamentare care să creeze un cadru legal care să supraviețuiască primei crize apărute într-un sistem.
Până atunci, Guvernul Boc papă tot. Până și inițiativa parlamentară...
Vă mulțumesc.
Domnule deputat, vă mulțumesc mult.
Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, domnul Constantin Militaru.
Vă rog frumos, aveți cuvântul.
Trei minute.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Prizonier la bancă”.
## Stimați colegi,
Una dintre categoriile de români cel mai puternic afectate de efectele crizei economice din România este reprezentată de cei care, bucuroși de creșterea economică din perioada 2007–2008, s-au încumetat să acceseze un credit bancar, fie pentru o casă, fie pentru achiziția unei mașini sau chiar pentru cheltuieli curente.
În entuziasmul lor, noii clienți ai băncilor nu au apelat la consultanță juridică specializată, atunci când au semnat contractul de creditare, motiv pentru care astăzi se văd confruntați cu îndeplinirea unor condiții și plata unor rate de rambursare pe care nu le mai pot susține. Comisioane ascunse, altele redenumite sau chiar unele total necuvenite,
dincolo de costul efectiv al creditului, modificări succesive ale ratelor dobânzii, pentru rațiuni care nu avantajează decât instituția bancară sau financiar nonbancară au adus clienții români, persoane fizice sau juridice, în pragul disperării.
Din nefericire, profitul uriaș pe care îl generează astfel de practici nu determină instituțiile bancare să abandoneze o astfel de relație cu clienții lor. Acest lucru e demonstrat faptic de sancțiunile aplicate atât de Consiliul Concurenței, cât și de Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor, pentru unele bănci, care nu au avut nicidecum efectele scontate.
Pericolul pe care îl generează această stare de fapt ar trebui să îngrijoreze în egală măsură atât autoritățile române, pe oficialii Băncii Naționale, cât chiar și pe managerii instituțiilor bancare, efectul cel mai vizibil al acestui comportament pe piață fiind concretizat în creșterea uriașă a restanțierilor și în abandonul bunurilor cumpărate în sistemul de finanțare leasing.
Transparentizarea condițiilor contractuale ale creditelor, în principal, a costurilor, fermitatea clauzelor prevăzute în contract, și nu modificarea lor pe baze unilaterale, fermitatea ratelor dobânzii, asistarea juridico-contractuală și informarea corectă a viitorilor clienți sunt măsuri obligatorii de implementat, de urmărit și de controlat de autoritățile române abilitate.
Vă mulțumesc.
Domnule deputat, vă mulțumesc că v-ați încadrat în cele trei minute.
Din partea Grupului Partidului Social Democrat nu mai există nimeni să ia cuvântul.
Din partea Grupului Partidului Național Liberal, doamna Lucia Ana Varga.
Doamnă deputat, aveți trei minute. Vă mulțumesc.
Se pregătește domnul deputat Mircea Irimescu din partea Grupului de independenți.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Declarația mea politică de astăzi se numește „Guvernul să privească cu precauție măsurile luate de Ministerul Agriculturii.”
În sesiunea parlamentară anterioară am depus în Parlament, împreună cu 78 de deputați și senatori, o propunere legislativă prin care ceream un moratoriu pe o perioadă de cinci ani pentru cultivarea în România a organismelor modificate genetic.
Deși este un subiect de care sunt preocupate majoritatea statelor europene, deși este o chestiune care vizează direct viața oamenilor, nu am primit niciun punct de vedere de la oficialii guvernamentali. Ignorarea acestui subiect de către Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului ne îngrijorează. Își asumă aceștia riscurile de sănătate și de mediu pentru generațiile actuale și viitoare de români? Țin oare cont guvernanții de avertizările specialiștilor în nutriție care atenționează asupra faptului că adevăratele efecte ale consumului de organisme modificate genetic încă nu au explodat, acestea fiind introduse în consum relativ de curând, zece ani, iar atacul asupra corpului uman putând fi cu adevărat evaluat pe parcursul unei generații?
La toate acestea se adaugă și efectele ireversibile asupra mediului înconjurător prin atacul asupra altor specii și contaminarea culturilor ecologice.
Tăcerea Ministerului Agriculturii este cu atât mai profundă cu cât la conducerea acestei instituții a fost numit domnul Tabără, om politic care s-a pronunțat public de mai multe ori în favoarea cultivării și consumului de organisme modificate genetic, ba chiar asociat unor interese ale marilor producători.
Este de explicat, de altfel, și faptul că noul ministru al agriculturii a fost contestat încă din prima zi de mandat, majoritatea asociațiilor de mediu cerându-i demisia imediat.
Acesta este motivul pentru care solicit Guvernului Boc, în ansamblul său, precum și premierului, în special, să privească cu precauție și responsabilitate deciziile ministrului Tabără. Trebuie să înțelegem că România nu poate ignora semnalele tot mai puternice care limitează zona extinderii organismelor modificate genetic, așa cum ar trebui să privim cu interes la exemplele altor state europene care au adoptat o poziție rezervată și de protejare a propriilor cetățeni și a mediului înconjurător pe acest subiect.
Vă mulțumesc.
Doamnă deputat, mulțumesc din suflet.
Întotdeauna ați fost o distinsă doamnă și ați vorbit de lucrurile care ne vor lovi în viitor și ne lovesc în fiecare zi când mâncăm.
Domnule deputat, aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică este intitulată „Relațiile românoucrainene astăzi”.
Stimați colegi,
Duminică, 12 septembrie, la Cernăuți a avut loc cea de a XXI-a ediție a celei mai importante serbări a comunității românești din nordul Bucovinei: „Limba noastră cea română”.
Instituită în 1990 după modelul patentat la Chișinău la începutul valului reformator ce a cuprins țările din centrul și răsăritul Europei, manifestarea de la Cernăuți s-a dovedit a fi în decursul anilor un important for de dezbatere a gravelor probleme naționale românești din partea înstrăinată a Țării de Sus. Dincolo de creșterea gradului de solidaritate a compatrioților de aici și de promovarea unei mișcări artistice naționale adecvate, printre câștigurile certe trebuie subliniat și faptul că dezbaterea problemelor minorității române din Ucraina se făcea în fața reprezentanților autorităților statului român din București și din județele învecinate, în prezența reprezentanților presei din țară. Multe greutăți ale nordbucovinenilor și-au găsit rezolvare prin aceste întâlniri ale demnitarilor cu locuitorii etnici români ai Regiunii Cernăuți.
Spre deosebire de cele întâmplate la Chișinău la sfârșitul lunii august, la Cernăuți, pentru prima dată de la ediția inaugurală, nicio autoritate românească nu a avut reprezentanți la manifestarea din Palatul Tineretului din capitala Bucovinei. Nici măcar Consulatul General al României din localitate nu a catadicsit să-și trimită un delegat la întrunire, mulțumindu-se să expedieze doar un mesaj de salut.
Efectul moral asupra comunității românești locale al acestei absențe generalizate este lesne de bănuit. Deznădejde, frustrare, amarul sentiment al abandonării din partea patriei istorice etc., etc. Și nu trebuie uitat că rana cauzată de încheierea Tratatului româno–ucrainean în sufletele acestor oameni nu s-a închis încă, ceea ce-i face să fie deosebit de sensibili la semnalele care le vin din țară. Ei suferă enorm la gândul că în acest an, când s-au împlinit 70 de ani de la ocuparea Basarabiei, Herței și a nordului Bucovinei, în țară, despre destinul lor tragic nu s-a discutat
nimic, în timp ce maghiarii din secuime au sărbătorit recent 70 de ani de la Dictatul de la Viena.
Nu știu care este cauza noii atitudini a statului român față de românii din Ucraina. Ar fi bine să fie vorba doar de o nefericită întâmplare accidentală care sper să nu se mai repete în viitor, dar mă tem că nu este așa. Fără implicarea statului român, marile probleme naționale ale comunității românești din Ucraina nu pot fi rezolvate.
Relațiile româno–ucrainene se află astăzi poate la cel mai scăzut nivel de la declararea independenței vecinului de la frontiera noastră nordică. Adevărurile istorice care privesc relațiile româno–ucrainene nu pot fi eludate. Este bine că președintele Băsescu s-a pronunțat răspicat despre starea cetățenilor ucraineni de etnie română, însă păstrarea unor relații acceptabile cu autoritățile de la Kiev este în interesul tuturor. Prestații diplomatice românești profesioniste, inteligent susținute, de eficiență deosebită, sunt mai necesare ca oricând.
Din păcate, nu totdeauna se întâmplă asta. De exemplu, românii din Ucraina consideră inadecvat comportamentul delegației conduse de președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase, care a participat la solemnitatea depunerii jurământului de către Președintele ales al Ucrainei. Absentarea de la prezentarea felicitărilor protocolare din finalul manifestărilor de învestire poate fi o atitudine în măsură să înrăutățească gratuit relațiile cu statul vecin. În aceste condiții, adversitatea pe care o practică Ucraina față de toate interesele românești din spațiul ex-sovietic, cu precădere în Republica Moldova, alimentată și din astfel de stângăcii politice, n-ar mai trebui să mire pe nimeni.
Amânarea _sine die_ a unei întâlniri la nivel înalt a conducerilor celor două țări poate compromite rezultatele eforturilor unor diplomați pricepuți. Acordurile pentru echivalarea în Ucraina a diplomelor obținute de românii din Ucraina care fac studii în România, pentru stabilirea condițiilor de mic trafic în zona frontierelor și pentru deschiderea unei filiale a Centrului Cultural Român din Kiev la Cernăuți, negociate cu succes cu partea ucraineană ce urmează a fi semnate cu prilejul întâlnirii dintre președinții Băsescu și Ianukovici sunt esențiale pentru viitorul european al comunității românești din țara vecină.
Dificultatea raporturilor noastre cu Kievul, cel puțin din punct de vedere politic și economic, este evidentă, dar ea nu scade prin neparticiparea instituțiilor statului la evenimentele naționale semnificative din viața etnicilor români din Ucraina. Dimpotrivă, adoptarea unei astfel de atitudini este o gravă greșeală în care este bine să nu se persiste.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule deputat.
Distinșii mei colegi din Grupul nealiniat, deputați declarați independenți în cursul mandatului, și-au închis lista.
De la Partidul Democrat Liberal, domnul Daniel Geantă are cuvântul. Se pregătește distinsul Octavian Bot.
Bună dimineața! Domnule președinte, Stimați colegi,
Declarația mea politică se numește „Promoții comerciale mincinoase”.
În ultimele luni, din ce în ce mai mulți români sunt înșelați de ofertele false din marile magazine, iar Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a constatat, după mai multe raiduri prin aceste supermarketuri și hipermarketuri, că multe dintre produse sunt vândute prin oferte promoționale, însoțite de campanii publicitare expirate, iar în foarte multe cazuri aceste oferte promoționale false induc în eroare mulți cumpărători.
ANPC recomandă consumatorilor să verifice de fiecare dată dacă aceste oferte sunt valabile atunci când fac cumpărături, avertismentul este pentru toți clienții acestor magazine, pentru că până la urmă aceste promoții sunt făcute doar pentru a atrage cumpărătorul, care odată ajuns la raft constată că este păcălit, iar de multe ori prețul este mai mare cu mult față de cel afișat.
ANPC trebuie să aplice legea, să se implice mai mult în aceste cazuri semnalate de către cetățeni. Chiar dacă marile lanțuri de magazine primesc amenzi, continuă să păcălească clienții.
Chiar dacă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a făcut eforturi serioase pentru ca la fiecare punct comercial să existe un număr de contact pentru reclamații, ANPC va trebui să desfășoare și campanii de conștientizare și încurajare a clienților păgubiți de a reclama inconvenientele create de comercianți.
Vă mulțumesc.
Domnule deputat, mulțumesc mult de tot. Așa cum am spus, următorul este colegul dumneavoastră, domnul deputat Octavian Bot.
Mulțumesc, domnule președinte.
Parafrazând titlul unuia dintre cele mai cunoscute romane ale lui Marin Preda, aș intitula declarația mea politică „Justiția, ca o pradă.”
De la o vreme, ai impresia că actul de justiție, procedurile judiciare, s-au transformat într-un interminabil serial de televiziune. Așa după cum îi stă bine unui serial, fiecare episod are același regizor, același scenarist, diferă doar distribuția; când Patriciu, când Becali, iar mai nou, Sorin Ovidiu Vântu.
Dacă „distribuția” este bine-cunoscută, în jurul regizorului sau scenaristului plutește misterul. Mister ce deschide un larg câmp pentru speculații, prilej pentru opoziția, molipsită de scenarită, de a bate câmpii cu grație.
Cine să fie regizorul, cine să fie scenaristul?, se întreabă o lume întreagă.
O fi vorba doar despre incompetență?
Arestarea controversatului Sorin Ovidiu Vântu ridică serioase semne de întrebare și amplifică misterul.
Ca cetățean român și, nu în ultimul rând, ca om politic, aș vrea să știu dacă SOV este sau nu vinovat. Nu știu dacă SOV trebuia sau nu trebuia să fie reținut. Se pare totuși că justiția română are măsuri diferite în ceea ce privește pericolul social pe care îl reprezintă învinuiții.
Dacă arestarea împricinatului ar fi fost înfăptuită și doar anunțată ca o știre de larg interes, ar fi fost o procedură judiciară obișnuită. Când însă am asistat la un adevărat spectacol televizat, te întrebi, pe bună dreptate, ce s-a urmărit sau cui folosește toată mascaradă.
Dacă mai adăugăm și scena cu împușcatul câinelui, poți crede că ai văzut un film cu proști. Poți crede, dar nu poți fi sigur. De un singur lucru poți fi sigur: procedând în modul acesta, justiția s-a compromis sau a fost compromisă.
În fața acestei situații, cetățeanul de rând stă și se întreabă năuc și contrariat: „oare de unde bate... Vântu”? Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule deputat.
Dați-mi voie să mai fac o scurtă citire a celor care depun în scris: de la Grupul PSD+PC, domnul Ioan Sorin Roman, domnul Mugurel Surupăceanu, doamna Antonella Marinescu, domnul Cristian Resmeriță, Costică Macaleți, Emil Radu Moldovan, Florin Pâslaru și Florentin Gust – și lista s-a încheiat la PSD – au depus în scris.
De la Partidul Național Liberal: domnul Nicolăescu, prezent întotdeauna și apreciat de domnul profesor Stanciu, depune în scris, e greu să vorbească, domnul Mihai Lupu, domnul Gheorghe Dragomir, domnul Cristian Mihai Adomniței, domnul Horia Cristian vor depune și Domniile Lor în scris.
Grupul UDMR nu are pe nimeni, toți independenții au vorbit.
Îi dau cuvântul distinsului meu coleg, domnul Silviu Prigoană.
Vă rog frumos, aveți cuvântul.
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Eu am ajuns la ședință chiar în aglomerația făcută de Partidul Democrat Liberal în ultima perioadă, ceea ce demonstrează că încă criza nu a ajuns în România, ținând cont de marea aglomerație de pe șoselele patriei care din ce în ce se lățesc mai mult și locurile sunt din ce în ce mai puține...
...e de pe vremea ailaltă.
Da.
Mulțumesc încă o dată, domnule președinte, pentru bunăvoință.
Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Școală, spital sau lăcaș de cult”.
Doamnelor și domnilor deputați,
Vă mulțumesc pentru numărul impresionant, pentru numărul mare de deputați care sunt astăzi prezenți în sală. Mulțumesc și domnului președinte că reușește să stăpânească sala atât de bine!
Am învățat de la dumneavoastră.
## Vă mulțumesc.
Sunt un model de inspirație, după cum se observă.
Aproximativ 3.300.000 de elevi și preșcolari au început luni cursurile primului semestru din anul școlar 2010–2011. Peste 220.000 dintre ei sunt boboci de clasa I, iar 500.000 sunt copii de grădiniță. Cursurile, atât la grădiniță, cât și la școală și liceu, vor fi predate de aproximativ 250.000 de cadre didactice titulare și suplinitoare.
Sunt cifre impresionante pentru un sistem de învățământ pe care mai toată lumea îl consideră anacronic și lipsit de performanță.
Din păcate, există peste 5.900 de unități școlare ce nu au primit autorizații sanitare de funcționare, elevii fiind obligați să suporte condiții improprii desfășurării în bune condiții a procesului de învățământ. Deși avem cu circa 7.000 de școli mai puține decât în urmă cu 20 de ani, nu reușim să rezolvăm problema permanentă a salubrizării corespunzătoare a acestora, în schimb, reușim să construim noi și noi lăcașuri de cult, ca posibilă asigurare a unora că, probabil, pe lumea cealaltă, vor putea să-și cumpere spălarea păcatelor din lumea asta.
În ultimii ani, sume importante din bugetul de stat au fost alocate pentru lucrări de construcție și consolidare a noi lăcașuri de cult. Statul și comunitățile locale preferă să-și bage banii în ridicare de biserici, nu în construirea și renovarea unor școli sau spitale.
După 1989, în medie, România s-a ales cu 200 de biserici noi pe an, în timp ce numărul școlilor a scăzut cu peste 300 de unități pe an.
În ritmul acesta, peste 20 de ani nu știu dacă vom fi mai credincioși, însă cu siguranță vom fi un popor mai puțin educat, mult mai analfabet.
Nu neg importanța religiei în societate și pentru fiecare dintre noi, însă este necesar să înțelegem că educația și sănătatea sunt nevoi primare ale societății contemporane.
Autoritățile locale trebuie să înțeleagă faptul că descentralizarea realizată în ultimii ani le obligă să ia decizii de care depinde, în bună măsură, viitorul cetățenilor din localitățile pe care le administrează. Sunt cei în măsură să decidă dacă școala, dispensarul sau spitalul, drumul, podul sau alimentarea cu apă a localității trebuie făcute înainte de a fi construite biserici.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**
Domnule deputat, sala dumneavoastră a vibrat după o asemenea declarație politică.
Din sală
#62772Aplauzele nu se aud!
După cum ați observat, există murmur în sală. Vă mulțumesc foarte mult pentru declarație.
Dintre următorii colegi de la Partidul Democrat Liberal, dacă mai există vreun coleg care vrea să ia cuvântul? Domnule deputat, vă rog frumos, aveți cuvântul.
Domnule președinte de ședință, vă mulțumesc. Bună dimineața, stimați colegi!
Să știți că până ieri nu eram decis dacă voi depune această declarație politică, dar ceea ce mi s-a întâmplat mie în 8 septembrie mâine vi se poate întâmpla și dumneavoastră, și cred că ar fi foarte bine ca pe viitor să luăm măsuri ca asemenea acțiuni să nu se mai întâmple.
Declarația mea politică de astăzi este intitulată: „PSD-iștii lui Ponta vor să câștige alegerile cu bătaie și cu amenințări”. Domnule președinte,
Stimați colegi,
Sunt sigur că mulți dintre dumneavoastră ați aflat sau ați văzut cum în România anului 2010, la 20 de ani de la căderea comunismului și, implicit, a dobândirii libertății de exprimare atât de mult dorite, am ajuns să fiu agresat fizic și verbal de către hoarda de primate comuniste aflate în așteptarea mentorului lor Victor Ponta.
Toate acestea în contextul în care, cu ocazia alegerilor locale parțiale din comuna Racșa, județul Satu Mare, însoțit de alți 12 colegi, făceam campanie electorală într-un loc public, pentru susținerea candidaților noștri.
În acest județ, comuna Racșa este renumită pentru unipartidismul de tip comunist al primarului PSD-ist, a cărui camarilă formată din evazioniști și infractori locali intimidează oamenii care ar putea fi o amenințare la dictatura instaurată de „ciuma roșie”, prin ai săi exponenți.
Anul trecut, în campania prezidențială, ne-a fost blocat drumul către localitate și am fost amenințați cu bătaia. În urmă cu un an, un lider local liberal a fost bătut tot în această localitate de către același primar cu a sa trupă. Drumul a fost totuși eliberat, dar numai după intervenția poliției.
Bineînțeles că celui care a blocat drumul și ne-a amenințat nimeni nu i-a pus niciun fel de întrebare. Acum, un deputat ales și legitimat prin voturile a mii de alegători, adică subsemnatul, a fost lovit, iar poliția locală s-a limitat la a ne trimite acasă, pentru a nu deranja prezența și primirea oficială a președintelui PSD.
„Dacă nu ești cu noi, atunci ești dușmanul nostru” este sloganul cu care sunt terorizați sătenii simpli. Și atunci poți fi bătut și amenințat. Prin astfel de metode a rămas Racșa ultimul bastion comunist din județul Satu Mare. Nu credeam că în secolul XXI așa ceva se mai poate întâmpla în România, să avem un sat unde primarul îi terorizează pe oameni, îi amenință că le va închide firmele sau că îi va muta din localitate, dacă nu vor vota cu dânsul.
La Racșa am fost nu numai eu jignit, ci și Președintele țării, Guvernul, Parlamentul, uitându-se că toate realizările din această comună (primărie, sală de nunți, bloc social, post de poliție) s-au făcut în ultimii 6 ani, pe timpul guvernărilor PNL – UDMR și PDL – UDMR și în perioada în care Președintele României era domnul Traian Băsescu.
Cu sprijinul mass-mediei aservite, din agresat am devenit peste noapte, brusc, agresor. Deși am fost lovit mișelește, pe la spate, de către tatăl fostului primar interimar, m-am trezit apoi acuzat că eu l-aș fi lovit pe fiul actualului primar, și toată această diversiune, pentru a ne îndepărta cu violență de spațiul în care trebuia să ajungă, după cum spunea într-una din zile colega noastră (Raluca Turcan), „adevăratul moștenitor ideologic al lui Iliescu”, cel care odată ajuns la București, în acea seară, pe un post de televiziune național și la o oră de vârf instiga oamenii din Racșa la mai multe violențe.
Cum este posibil ca în anul 2010 un parlamentar al României să fie lovit, iar președintele principalului partid de opoziție să instige la și mai multă violență?
Domnule Ponta, așa vreți să câștigați alegerile viitoare? Aceasta este strategia dumneavoastră – bătaia și amenințările? Sunteți mândru cu astfel de susținători bețivi și primitivi?
## Stimați colegi,
De aproape 20 de ani, PSD ne-a adus încet, dar sigur, în pragul ruinei. Acum, în loc de o competiție corectă între programe și strategii, la Racșa PSD ne-a mai servit un exemplu de democrație PSD-istă. Văd însă că la felul în care conducerea PSD înțelege democrația, pluralitatea politică și dreptul alegătorului la o opțiune politică, oricare ar fi ea, atitudinea violentă a militanților săi nu ar mai trebui să surprindă aproape pe nimeni și deloc.
Ceea ce s-a întâmplat la Racșa este un eveniment în plus, în caz că mai era nevoie, ca să înțelegem că PSD nu se va reforma niciodată. Este un partid înțepenit în trecut, și chiar dacă și-a primenit de fațadă conducerea, habar nu are ce înseamnă democrația. E regretabil că acesta promovează politica urii, a violenței, a șantajului, așa cum este evident că PSD-ul de azi încă nu poate oferi un viitor democratic României și românilor.
## Stimați colegi,
Ceea ce mi s-a întâmplat mie astăzi mâine vi se poate întâmpla dumneavoastră.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**
Domnule deputat, vă mulțumesc mult de tot.
Îmi dau seama acum de ce ați luat doar 13%, fiind doar 12 – 1,1 procente de fiecare om, dar este regretabil că totuși unui parlamentar i se întâmplă... Să știți că și eu sunt vechi în politică și am pățit și eu de foarte multe ori ceea ce ați pățit dumneavoastră. Câteodată și fuga este sănătoasă.
Asta e. Suntem toți cetățeni ai României.
Dacă mai există vreun coleg de la Partidul Democrat Liberal care vrea să ia cuvântul?
Domnul Gheorghe Roman, domnul Viorel Arion, domnul Adrian Gurzău, domnul Mircia Giurgiu, domnul Mircea Lubanovici și domnul Mihai Apostolache au depus în scris din partea Partidului Democrat Liberal.
Salut prezența presei.
Bună dimineața, doamnelor și domnilor, bine ați venit! Ați reușit în acest București..., cred că pe jos ați ajuns. Sau aveați aici depuse...
Doamnelor și domnilor,
Declar ședința de declarații politice închisă.
Ne vedem peste un sfert de oră la ședința de plen. Vă mulțumesc mult.
O zi plăcută!
„Nu triplării contribuțiilor sociale pentru activitățile independente!”
Declarația mea politică de azi se referă la intenția Guvernului de a modifica Codul fiscal astfel încât, de la 1 ianuarie 2011, cei care au venituri din drepturi de autor și cei cu profesii liberale și care plătesc în prezent contribuții totale de 16,5%, odată cu intrarea în vigoare a modificărilor, să achite aproximativ 35%. Contribuțiile pentru pensie ar urma să se majoreze de la 10,5 la 24,43%. De asemenea, la sănătate ar putea să fie mai mare contribuția, de la 5,5% la 8,35%, iar la șomaj, de la 0,5% la 0,78%. Asta s-ar traduce cam așa: cine câștigă, de exemplu, 2.000 de lei, va da statului 690 de lei contribuții sociale, față de 330 lei în prezent. Adică exact ce ne mai lipsea după ce același Guvern a distrus sute de mii de microîntreprinderi prin introducerea impozitului forfetar!
Majorarea contribuțiilor sociale pentru persoanele cu venituri din activități independente nu este o măsură justificată nici din punct de vedere economic, nici politic sau social. Când în toate teoriile economice despre criză se precizează că soluția în astfel de perioade o regăsim ori în investiții publice masive ori în reducerea taxelor și impozitelor, guvernanții noștri propun majorarea dărilor. Dar cine va mai plăti taxe? Micii întreprinzători s-au „curățat”, a avut grijă de ei domnul Boc! Acum, aceste majorări vor duce practic atât la dispariția liber-profesioniștilor, cât și a persoanelor fizice autorizate, care se vor vedea nevoite să renunțe la afacerile pe care le desfășoară din cauza fiscalității foarte ridicate.
Și ce rezolvăm prin asta? Din ce bani publici își vor mai trage domnii de la putere comisioanele? Eu cred că ar trebui să se mai gândească. Nu de alta, dar iobăgia și fumăritul n-au adus numai nenorociri.
## „Reforma à la Boc”
Declarația mea politică de astăzi se dorește a fi un semnal de alarmă pentru cei responsabili de buna administrare a sistemului sanitar din România.
Efectele dramatice ale celor doi ani de guvernare PDL ne demonstrează încă o dată că lipsa profesioniștilor este una dintre marile hibe ale actului guvernamental. Din păcate, e lesne de constatat faptul că Guvernul Boc a reușit ceea ce niciun guvern postdecembrist nu a reușit: să îi scoată pe români în stradă, cum de altfel s-a și întâmplat ieri la Brăila, în curtea Spitalului Județean de Urgență, unde angajații, speriați de reducerea drastică a salariilor, au ieșit să protesteze în fața spitalului.
Îi înțeleg și sunt alături de ei, cu atât mai mult cu cât m-a indignat modul incalificabil în care au reacționat angajații firmei ce asigură paza spitalului, ajungându-se până la a se folosi spray-uri lacrimogene împotriva angajaților. Se pare că se uită faptul că acești oameni au familii acasă care trebuie întreținute, au rate la bănci care trebuie plătite, au copii de trimis la școală și statul nu mai plătește nimic, iar când ești anunțat că salariul îți va scădea cu 60-70%, asta după ce ți-a mai fost scăzut deja cu 25%, într-adevăr, te apucă disperarea.
Acesta este rezultatul mult doritei descentralizări și al reformei mult lăudate de domnul Boc: transferul pe genunchi, fără fondurile aferente, al spitalelor către autoritățile locale.
În luna iulie, de exemplu, Casa Națională de Sănătate a transferat Spitalului Județean din Brăila 50 de miliarde. În condițiile în care 49 de miliarde merg la plata salariilor, alte 3-4 pe produse medicale, alte câteva pe medicamente, altele pe întreținerea aparaturii și altele pe utilități și hrana pacienților, cum poți să asiguri serviciile medicale de calitate de care vorbea domnul Boc?
În aceste condiții nu trebuie să ne mai mire faptul că oamenii aleg să iasă în stradă ca să își reclame drepturile. Disperarea oamenilor este de înțeles în condițiile în care, pe bună dreptate, majoritatea românilor sunt convinși de faptul ca România se îndreaptă într-o direcție greșită.
„Importanța și necesitatea reabilitării podului CFR de la Grădiștea, comuna Comana, județul Giurgiu, pentru fluidizarea transportului de persoane și mărfuri pe ruta Giurgiu–București”
În data de 12 august 2010 s-au împlinit 5 ani de când a fost închis traficul feroviar pe ruta București–Giurgiu, din cauza avarierii podului de cale ferată de la km 23+577, mai exact podul vechi din satul Grădiștea, comuna Comana, județul Giurgiu, creând astfel grave sincope în ceea ce privește transportul de persoane și mărfuri pe ruta București–Giurgiu. De atunci, în ciuda demersurilor făcute de Ministerul Transporturilor și Sucursala Regională CF București, traficul nu a mai fost reluat, linia se degradează pe zi ce trece și, poate cel mai grav, mii de giurgiuveni fac naveta cu ce pot sau chiar au renunțat la slujbele avute în Capitală. În fapt, acesta este cel mai dificil aspect al blocării traficului CF.
Localitățile din județul Giurgiu, în special cele din zona de sud, nu excelează la capitolul locuri de muncă. Nici măcar municipiul nu este un magnet din acest punct de vedere, iar anii _boom_ -ului economic au trecut peste orașul de la Dunăre fără să lase urme. Dacă în alte părți, 2000–2008 a reprezentat o perioadă înfloritoare și mai peste tot au răsărit zone industriale, la Giurgiu nu a însemnat decât ștergerea ultimelor urme ale industriei comuniste. Acum, locuri de muncă sunt din ce în ce mai puține și mai prost plătite. În atari condiții, aici s-a creat un real exod al forței de muncă spre Capitală, de care, evident, a profitat cineva: proprietarii firmelor de transport, cei care au crescut nepermis de mult tarifele. Astăzi, o călătorie Giurgiu–București dus-întors costă 30 de lei, iar un abonament pe o lună întreagă înseamnă jumătate de salariu. Nu mai vorbim despre faptul că o călătorie durează o oră și jumătate, iar programul unui giurgiuvean care muncește în București depășește binișor 12-13 ore zilnic. Din păcate – și acest lucru trebuie subliniat – mulți au renunțat la această navetă chinuitoare. Azi ei se mulțumesc cu câteva milioane salariu în Giurgiu sau sunt, pur și simplu, asistați social ori lucrează la negru.
Nu aș fi vrut să vă vorbesc neapărat de problema socială din Giurgiu. Ea are cauze multiple și rezolvarea ei depinde de o analiză complexă. Ceea ce vreau să vă prezint azi ca posibilă măsură de creștere economică pentru județul vecin Capitalei este reluarea transportului de persoane și marfă pe calea ferată. Ar însemna o scădere a costurilor de deplasare pentru cei care fac naveta, ar fi o variantă de transport sigură și economică între România și Bulgaria și ar reprezenta și o opțiune de luat în seamă pentru operatorii economici. Gândiți-vă la următorul aspect: se poate face transport de orice fel pe Dunăre, iar legătura dintre Dunăre și Capitală, pe cel mai scurt traseu, ar fi prin Giurgiu.
Știu că în acești cinci ani care au trecut de la închiderea podului, Ministerul Transporturilor a făcut câteva demersuri pentru reluarea circulației. Nu știu, însă, de ce aceste demersuri nu au avut finalitate. La Grădiștea există două poduri: cel vechi, despre care vorbeam, care s-a surpat la inundațiile din 2005, și unul mai nou, început înainte de 1989, nefinalizat. În plus, la minister mai există un studiu de fezabilitate care s-a concretizat, în anul 2008, într-o hotărâre de guvern prin care sunt aprobați indicatorii tehnicoeconomici ai obiectivului de investiții „Redeschiderea circulației feroviare pe podul nou de cale ferată peste râul Argeș, linia CF București–Giurgiu între stațiile CF VidraGrădiștea”.
Acest studiu nu este, însă, suficient pentru ca giurgiuvenii să poată circula din nou pe un traseu scurt, de doar 60 de kilometri, cu un mijloc de transport rapid, ieftin și sigur.
Fac cu această ocazie un apel către noul ministru de resort, doamna Anca Boagiu, să analizeze cazul podului de la Grădiștea, județul Giurgiu, și să ia o decizie rapidă și fermă în avantajul giurgiuvenilor. Știu că problematica autostrăzilor este prioritară pentru reabilitarea infrastructurii din România, dar cred că și „drumurile de fier” pot avea importante avantaje economice și sociale. Astfel, în doi-trei ani vom putea vorbi de reluarea activității și a transportului pe cea mai veche cale ferată din România. Or, dacă nu, va fi reprimată, poate iremediabil, speranța de a progresa a municipiului Giurgiu și a majorității localităților din județ.
## „Necesitatea unui nou program de guvernare” Stimați colegi,
Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă supune atenției un lucru extrem de grav care se întâmplă de ceva timp în România condusă de căpușele portocalii. Este vorba despre lipsa unui program de guvernare pe baza căruia Executivul să își desfășoare activitatea. După cum probabil bine știți, orice guvern dintr-o țară normală guvernează pe baza unui program pe care și-l asumă. Astfel, atunci când vine în fața Parlamentului pentru învestitură, pe lângă echipa miniștrilor, parlamentarii votează și un program
de guvernare. Acest document ar trebui să reprezinte pentru Executiv „Biblia” după care se ghidează activitatea sa. Nu e normal să stipulezi în programul de guvernare o anumită măsură, pentru ca după doar câteva luni să adopți un act normativ contrar. Nu e normal să îți asumi în cadrul programului de guvernare o anumită direcție, iar apoi să nu o mai respecți. Însă, trăind în România condusă de căpușele portocalii, orice e posibil.
Votul acordat Guvernului de parlamentari este cu siguranță și pentru programul de guvernare. Sprijinul anumitor grupuri parlamentare se primește și în urma negocierii programului de guvernare. Astfel, ținând cont de aceste lucruri, lipsa unui program de guvernare sau nerespectarea lui ar trebui să fie condiții obligatorii pentru demiterea unui executiv. Nu am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a înșirui o serie de motive ce reies din aberațiile legislative pe care actualul Executiv le promovează și pentru care acest Guvern trebuie să plece, ci pentru a supune atenției dumneavoastră un principiu: respectarea programului de guvernare asumat. Or, acest Guvern ne-a demonstrat cu prisosință nu numai că nu respectă programul de guvernare pe care și l-au asumat, ci și adoptă acte normative ce vin să contrazică principii de bază enunțate în „actul constitutiv” al unui executiv.
Pentru a vă oferi un singur exemplu de decizie a Guvernului care vine în contradicție cu programul de guvernare aprobat, o să mă refer în continuare la majorarea TVA-ului de la 19% la 24%. Am ales acest exemplu, dintr-o listă ce ar putea părea mult prea lungă, deoarece îl consider cel mai grav, atât în ceea ce privește efectele acestei măsuri, cât și în ceea ce privește legalitatea aplicării lui. Astfel, dacă vreun pedelist din Guvern, din Parlament sau din teritoriu ar citi măcar programul de guvernare ar putea observa foarte clar că unul dintre principiile asumate în acest program a fost păstrarea nivelului taxelor și impozitelor, explicitându-se „păstrarea cotei unice la un nivel de 16% și a TVA-ului de 19%”. Or, în aceste condiții de clară contradicție între două acte oficiale ale Executivului, noi, Parlamentul României, ar trebui să luăm măsuri. Pot asculta explicații și argumente legate de necesitatea majorării TVA-ului, chiar dacă nu le pot accepta, însă problema de fond rămâne aceeași: o contradicție gravă între programul de guvernare și o măsură luată de Executiv.
Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă supune dezbaterii acest subiect și dintr-un alt motiv: în urma numeroaselor interpelări adresate membrilor Guvernului legate de probleme de interes național sau județean, o parte dintre răspunsurile primite făceau trimitere la același program de guvernare. Credibilitatea acestor răspunsuri a fost astfel grav afectată de nerespectarea programului de guvernare. De ce aș crede eu un ministru care vine și îmi spune că într-o anumită speță rămâne ca în programul de guvernare, iar la nici două săptămâni distanță îmi demonstrează că actul normativ semnat de el contrazice același act numit anterior. Or, și în acest caz, fie e vorba de incompetență, fie e vorba de minciună.
Vă solicit pe această cale o poziție comună a Parlamentului prin care să obligăm actualul Executiv fie să respecte programul de guvernare asumat, fie să vină în fața noastră cu un nou program de guvernare pentru care să ceară votul.
*
## „Un nou an funebru pentru sistemul de învățământ” Stimați colegi,
Am venit astăzi în fața dumneavoastră în dublă calitate, aceea de parlamentar, având astfel posibilitatea de a vorbi de la această tribună, și de profesor, vocația și meseria mea. Am ales această profesie, aceea de profesor, deoarece am considerat că atât prestigiul meseriei, cât și vocația principală, aceea de modelator al caracterelor cetățenilor de mâine, sunt principalele caracteristici ale unei meserii nobile. Însă, am ajuns astăzi să vorbesc în calitate de deputat despre profesori și sistemul de învățământ și nu mai regăsesc niciuna dintre caracteristicile de mai sus atunci când mă gândesc la meseria de profesor. Prestigiul acestei meserii a fost, nu doar în ultimii 20 de ani, tocat treptat și aproape a dispărut. Vocația însă se zbate ca un fluture multicolor dintr-o specie rară, atins pe aripile-i superbe de un funebru anonim biped.
Astăzi, la două zile de la începerea anului școlar 2010–2011, la doi ani de când nu mai profesez, mă gândesc la ce le-aș fi putut spune elevilor mei la începutul unui nou an educațional, cu ce le-aș mai fi putut suscita interesul pentru școală când ei văd în fiecare zi că succesul, funcțiile și banii sunt obținuți de cei ce țipă mai tare, de cei ce dau cu pumnul în masă, de impostori și de agramați, ce le-aș fi putut transmite generațiilor de mâine în condițiile în care școala ar pica pe ei, dotările ar lipsi cu desăvârșire, iar lipsurile financiare ce caracterizează majoritatea familiilor din țara asta s-ar vedea și pe fețele lor nevinovate, cum i-aș putea îndemna la studiu și muncă în timp ce la televizor defilează miniștrii ajunși în posturile respective doar pentru că au fost slugarnici, obedienți, mincinoși și lipsiți de caracter.
Nu știu câți dintre dumneavoastră sunteți profesori, însă vă spun sincer că atunci când vorbesc cu foștii colegi care au rămas în învățământ mă îngrozesc. Nu e zi în care să nu mă sune și să îmi spună ce năzbâtie a mai făcut cel aflat în fruntea Ministerului Educației, nu e zi în care să nu aud despre lipsa banilor pentru renovarea școlilor și nu e zi în care să nu primesc cereri de la directorii de școală de la mine din colegiu în care să mă roage să îi ajut cumva, oricum.
Ieri a fost dat publicității și un sondaj de opinie despre opinia cetățenilor asupra sistemului de învățământ. Rezultatele sunt grăitoare și probabil le cunoașteți. Concluzia este una singură: suntem la pământ. Iar de acest dezastru îl pot numi ca principal vinovat pe anonimul, până mai ieri, Daniel Petre Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, care se putea lăuda, înaintea instalării sale ca ministru, că a calculat viteza brațului cu care Traian Băsescu a lovit acel copil în 2004. Or, la așa ministru, așa sistem de învățământ!
Soluția pe care o întrevăd în îmbunătățirea sistemului de învățământ ține de voința politică de a lăsa acest sistem degrevat de influențele politice. Poate suna ca o utopie, poate suna ca o promisiune electorală, însă, în lipsa unei asemenea direcții, nu va mai rămâne nimic din acest sistem ce odată se putea mândri cu multe realizări. Educația este o prioritate pentru orice stat civilizat. La noi, însă, doar pe hârtie. În orice democrație din lumea asta, liderii politici știu că doar prin educație se pot clădi națiuni puternice, se pot educa viitorii lideri de mâine și se poate obține progres. Păcat însă că, în România, profesorii sunt muștruluiți de către președinte fie că pe oră sunt plătiți mai bine ca el, fie că nu sunt în stare să scoată decât chelneri și tinichigii.
## „Politicieni, întoarceți-vă cu fața spre oameni!”
Când nimeni nu se mai aștepta, epoca lui Caragiale revine în forță în România, politicienii și certurile lor interminabile aruncând în haos și debandadă întreaga societate de o bună bucată de vreme. Actorii de atunci, Cațavencu, Trahanache, Agamiță Dandanache sau coana Joițica, au fost mici copii față de protagoniștii de astăzi, care,
mai grav, conduc _de facto_ interesele României. Toată această mascaradă balcanică de joasă speță denotă faptul că avem o clasă politică slabă, cu partide interesate doar de a-și menține oligarhiile financiare, cu politicieni preocupați doar de binele lor, în disprețul simplului cetățean. Dacă politicienii ar coborî în mijlocul oamenilor, numai în cazul în care sunt inumani nu ar încerca să propună soluții și să încerce să facă în așa fel încât criza economică mondială și cea tipic românească, mult mai accentuată, să poată fi suportabile pentru marea majoritate a românilor. Nu am auzit pe nimeni să fie interesat de viața de mizerie a pensionarilor, de soarta celor care sunt evacuați din casele naționalizate, nimeni nu arată vreun interes pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru a oferi o șansă românilor să muncească în România, nu în alte țări, nimeni nu este preocupat de situația încă precară a sănătății și învățământului.
Din păcate, acest comportament politic de cabaret dâmbovițean a trecut granițele țării, a ajuns și la Bruxelles, oficialilor europeni fiindu-le transmis deliberat un mesaj de îngrijorarea față de soarta României, care este măcinată de instabilitate, neseriozitate și lipsă de preocupare față de adevăratele probleme preconizate să le rezolvăm. Nefiind în niciun fel implicat în aceste scandaluri cu parfum de mocirlă, eu am ales să îmi dau demisia din Partidul Democrat Liberal, cu convingerea că în acest fel nu voi rămâne stigmatizat pe viață din punct de vedere moral, aidoma politicienilor care se complac în situații neplăcute.
În calitate de deputat independent, fac un apel la moralitate, și solicit tuturor forțelor politice să se trezească la realitate, să ne conturăm prioritățile reale și să ne concentrăm atenția înspre oameni și nevoile lor stringente, să rezolvăm problemele grave ale populației și ale economiei. Nicolae Iorga spunea cum nu se poate mai bine că „Țara noastră are, înainte de toate, datoria de a munci”. Consider că oamenii politici trebuie să se apuce cu toții de muncă adevărată și spornică, iar munca nu se poate face decât prin seriozitate și solidaritate națională.
## „S.O.S., viitorul școlii românești”
Noul an școlar a început, din nefericire, sub aceleași auspicii nefaste ca și în anii precedenți. Problemele nu numai că nu s-au rezolvat, spre exemplu cea a lipsei autorizațiilor sanitare a unităților de învățământ, dar s-au și acutizat, prin desființarea a numeroase școli. Avem din ce în ce mai multe știri despre situația precară în care se află învățământul românesc. Paradoxal, cele mai multe dintre informațiile difuzate de media nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare impresionante destinate educației cu care se laudă guvernanții din ultimii ani. Din păcate, constatăm la toate nivelurile învățământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanțarea copiilor din ziua de astăzi de școală sau, mai exact, de principiile oferite de școală.
Este evident că procesul de maturizare a copiilor încă din ciclul gimnazial este mult superior față de cel existent cu 20 de ani în urmă. Avem de-a face cu copii într-o formare rapidă, practic, cu adolescenți care sunt altfel de copii decât am fost noi, mult mai maturi. Indiscutabil, acești copii au alte nevoi, au alte cerințe educaționale, iar abordarea oferită de școală ar trebui să fie făcută din cu totul alte perspective, ceea ce, din păcate, nu se prea întâmplă în România. De asemenea, accesul copiilor la mass-media, la televiziuni și din ce în ce mai mult la internet, mai ales în mediul urban, unde adolescenții au calculator în proporție de 80-90 la sută, le conferă o mare diversitate de informație. Școala însă și ceea ce se predă la ore a rămas mult în urma copiilor, oferindu-le o programă școlară extrem de încărcată de lucruri cu care ei nu au ce să facă. În continuare, sistemul de învățământ românesc se bazează pe transmiterea de informații, și nu pe crearea de abilități, nu pe crearea de competențe. În plus, ceea ce lipsește aproape cu desăvârșire din sistemul de învățământ românesc este formarea și educarea copilului. Ar trebui să ajungem la transmiterea doar a informațiilor foarte importante, care sunt obligatorii pentru formarea intelectuală a elevilor, să învățăm copilul să și gândească, să-și pună întrebări, să identifice răspunsuri, nu doar să învețe pe de rost lecțiile predate.
Este clar că elevii zilelor noastre nu mai sunt obișnuiți să citească, așa cum se mai făcea pe vremuri, citeai din plăcere. Școala actuală nu mai promovează așa ceva, iar părinții sunt destul de ocupați cu alte activități pentru a se mai ocupa într-un grad satisfăcător de educația copiilor. Te îngrozești de-a dreptul când auzi cu câtă lejeritate discută elevii de liceu despre droguri, violență și alte subiecte care nu au nicio legătură cu școala.
Din nefericire, viitorul educației românești nu se vede în roz, iar în același timp există pericolul iminent al distanțării tot mai mari a copiilor față de școală. Este un capitol la care guvernanții și Parlamentul trebuie să reflecteze mult mai serios, pentru că nu este suficient să aruncăm cu bani în școli și să numărăm stelele de pe steagul Uniunii Europene, ci se impune și o analiză profundă și aplicată a stadiului actual al educației.
„Oportunitatea unui nou acord cu FMI”
Săptămâna trecută s-a tot discutat despre posibilitatea ca România să ceară un nou împrumut de la Fondul Monetar Internațional. Cred că lucrul cel mai înțelept este ca, înainte de a ne pronunța asupra oportunității unui asemenea acord, să vedem în ce măsură împrumutul vechi și-a atins scopul.
Din punct de vedere enunțiativ, împrumutul de la FMI a avut trei obiective principale:
1. Stabilizarea monedei naționale, iar acest obiectiv a fost pe deplin atins. Practic, euro nu a variat mai mult de 2-3% în această perioadă.
2. Asigurarea credibilității României în fața mediului financiar-bancar internațional, obiectiv care, de asemenea, a fost atins. Pe lângă împrumutul de la FMI, am avut înțelegeri și cu Comisia Europeană, dar și cu Banca Europeană de Dezvoltare.
· other · respins
81 de discursuri
Interesul guvernanților pentru problemele reale ale cetățenilor este egal cu zero și asta se vede din plin, în ultima perioadă, prin măsurile pe care aceștia le-au luat în toată perioada în care au condus destinele țării. Același dezinteres îl manifestă Executivul și pentru activitatea pe care noi, parlamentarii, o depunem, dar și pentru activitatea Legislativului în general.
În urmă cu patru luni am adresat Ministerului Administrației și Internelor mai multe întrebări referitoare la stadiul alocărilor bugetare în baza Ordonanței nr. 7/2006 către anumite obiective de interes local din județul Mureș, județ pe care îl reprezint în Parlament. Prin răspunsurile venite mult după termenul prevăzut de Regulamentul Camerei Deputaților, insuficiente și nefolositore, mi s-a comunicat că responsabilitatea pentru precizările solicitate revine Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, alături de Ministerul Finanțelor Publice și Secretariatul General al Guvernului.
Acest lucru demonstrează faptul că miniștrii aleg să-și paseze responsabilitatea între ei, deși au atribuții clare pe domeniile lor de activitate, pe care cu bună știință nu le respectă. Se vede clar că aceștia nu sunt interesați de problemele oamenilor, de cei care trăiesc la limita subzistenței, nu au apă potabilă sau facilități elementare unui trai decent. Stimați miniștri ai Guvernului Boc,
Mai grav este că dumneavoastră alegeți să vă spălați pe mâini și să pasați problemele numai atunci când acestea țin de cetățenii acestei țări, iar când e vorba de interesele clientelare puteți rezolva orice. Ce să mai vorbim de situația în care sarcinile sunt trasate direct de la Cotroceni. Atunci mergeți ca pe sârmă.
Eu vă asigur însă, domnilor, și mai ales pe cei din actualul Guvern, care nu vor sau nu au chef să-și facă treaba, că suntem perseverenți și vom continua demersul nostru pentru a afla unde sunt banii prevăzuți în bugetul de stat, bani care nu sunt direcționați către localitățile unde există o reală nevoie, ci, probabil, către patinoarele doamnei Udrea sau scenele doamnei Ridzi.
„Cu privire la Proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice”
Apreciez ca dezonorantă și nedreaptă situația în care se încearcă să fie adus personalul din structurile sistemului de securitate, ordine publică și apărare națională, activ și în rezervă (pensionarii militari), prin includerea în conținutul acestei legi a prevederilor, incorecte și nedrepte, referitoare la pensia militarilor.
În majoritatea statelor membre NATO și UE, salarizarea și pensionarea personalului forțelor armate sunt reglementate prin legi și norme specifice și distincte. În unele state în care există grile comune pentru personalul bugetar, ministerele apărării sunt abilitate să completeze aceste legi cu acte normative proprii, ordine și alte reglementări interne.
Vă reamintesc doar faptul că în procesul de transformare a Armatei Romane au fost utilizate modele legislative din țările cu democrații avansate, iar implementarea principiilor acestora a constituit un important atu în procesul de aderare la NATO și UE.
Tocmai de aceea, susțin:
1. Eliminarea prevederilor referitoare la militari, precum și menținerea actualei Legi nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu completările și modificările ulterioare, și, respectiv, a Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, care se încadrează în pilonul al doilea privind schemele ocupaționale (profesionale) guvernate de Directiva Europeană 86/378/EEC, modificată prin Directiva 97/96/EEC.
Ar fi o eroare impardonabilă să nu se țină cont de acest argument în favoarea altora de circumstanță, mai ales că principiile care stau la baza pensiilor militare de stat din legea aflată în vigoare sunt deja aliniate la legislația europeană.
Acest adevăr este confirmat prin Decizia 20/2.02.2000 a Curții Constituționale, care precizează că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu reprezintă un privilegiu, ci ea este justificată în mod obiectiv, constituind o compensare parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii.
2. Reglementările propuse pentru recalcularea pensiilor militare și ale polițiștilor încalcă nu numai principiul „neretroactivității legii” prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, ci introduce premisa falsă că pensiile ocupaționale actuale pot fi recalculate ca și cum ar fi fost obținute în baza principiului contributivității prevăzut în proiectul legii supus dezbaterii la art. 2 lit. c).
## „Noul an școlar 2010–2011”
## Stimați colegi,
Ne aflăm în fața unui nou început de an școlar, probabil cel mai trist de până acum pentru elevi, părinți și profesori din cauza politicilor haotice și incoerente promovate de actualii guvernați.
Din păcate, în România anului 2010 educația nu mai reprezintă o prioritate, iar modul în care este gestionat acest domeniu reprezintă o dovadă clară a incompetenței și nepăsării actualei guvernări. Elevii vor merge în școli unde igienizarea lasă de dorit. Părinții vor trebui să subvenționeze în continuare procesul de învățământ, să cumpere manuale pentru că școala pune la dispoziție manuale ieșite din uz, la a doua sau a treia editare, fără a le fi schimbat conținutul. Din păcate, pe fondul crizei economice, unii părinți s-ar putea să fie atât de strâmtorați încât nu vor mai putea ține copiii în școală. Ce vor face guvernații pentru aceștia? Cu siguranță, nimic. Profesorii, cu salariile tăiate cu 25%, probabil că se vor lăsa de meserie, asta dacă nu vor fi disponibilizați în perioada următoare sau, mai rău, vor părăsi țara.
Legea educației, propusă de actuala putere, este o lege anacronică, haotică, fără predictibilitate, realizată doar pentru a mai puncta ceva de ochii electoratului. Părinții și cadrele didactice au nevoie de o lege clară, care să asigure stabilitatea, predictibilitatea și eficiența actului educațional și a sistemului de învățământ românesc.
Guvernarea Boc nu face altceva decât să taie salariile profesorilor și să facă disponibilizări în educație. În loc să facă asta, guvernanții ar fi trebuit să se uite în propria curte, acolo unde clientela lor politică ocupă, în continuare, pe criterii non-profesionale, posturi publice plătite cu sume uriașe din banii românilor.
„Educația este o investiție! Chiar și pe timp de criză...” Într-o cultură a libertății care se lasă modelată de artizanii mediocrității și ai conformismului ideologic, investiția în
educație trebuie să continue, cu atât mai mult în timpul recesiunii economice. În condițiile în care căutarea globală de competitivitate pe termen lung devine imperativă, educația trebuie să fie cu adevărat o prioritate națională.
Prețul plătit de reforma educației românești este foarte mare, având un impact puternic asupra reducerii posturilor, a veniturilor corpului profesoral, dar adevărata reformă a sistemului trebuie să vizeze eficacitatea și eficientizarea procesului de învățare a elevului. Impactul formator al educației trebuie să devină principiul de hotar al reformei învățământului românesc. Cât timp insistăm în a preda tuturor elevilor aceleași subiect, în același fel, progresul va fi doar o iluzie. Dar odată cu implementarea educației individualizate și cu adoptarea unor metode noi de eficientizare a procesului de învățare, prin promovarea tuturor alternativelor educaționale în sistem, reforma își va continua cursul firesc într-o ordine naturală a realității.
Educația este o investiție atât din partea statului, ca politică de finanțare publică, dar și o investiție considerabilă din partea părinților, a familiei. Un studiu al Organizației Salvați Copiii arată că, pentru un elev, costul minim pe an școlar din partea familiei este 1.500 de lei. Educația nu a primit niciodată mai mult de 4,5% din produsul intern brut prin bugetul de stat, în ciuda faptului că reglementările aflate în vigoare prevăd că finanțarea ar trebui să fie de 6%.
Educația cere un preț, dar, fără a plăti un preț, nimic nu valorează. De aceea, Guvernul României trebuie să sprijine în continuare reforma în educație și sub aspectul bugetului alocat reformei din sistem. Investiția familiei trebuie să fie susținută și asigurată în mod constant de investiția publică pe care statul este dator să o realizeze. De aceea, 670.000 de copii, echivalentul a trei generații de copii, vor beneficia în acest an școlar de rechizite gratuite, fiind alocate în acest sens 18 milioane de lei. De asemenea, toți elevii până la clasa a X-a vor beneficia de manuale gratuite, dintre care 20% manuale noi, iar toți elevii clasei I vor primi manuale noi. Trebuie menținut, în continuare, programul „Bani de liceu”, de care beneficiază 125.000 de elevi români, primind o bursă de 180 de lei pe lună pentru a merge la liceu, program finanțat de la bugetul de stat cu 178 de milioane de lei.
„Se închid minele în Valea Jiului”
Prin HG nr. 56/2010, modificată și completată prin HG nr. 357/2010, s-au stabilit unele măsuri pentru reorganizarea producătorilor de energie electrică și termică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin înființarea Companiei Naționale Electra – SA și Companiei Naționale Hidroenergetica – SA.
Ulterior înființării Companiei Naționale Hidroenergetica – SA, aceasta urma să preia și patrimoniul Companiei Naționale a Huilei – SA Petroșani, în condițiile unui plan de restructurare, eficientizare și dezvoltare a minelor care va fi întocmit de conducerea executivă și de administratorii societății și aprobat de ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri.
Ca urmare a acestor hotărâri de guvern, în cadrul CNH – SA Petroșani s-a făcut o analiză tehnico-economică și s-a estimat evoluția activității după data de 31 decembrie 2010, analiză ce a conturat două scenarii, ce sunt dezastruoase pentru Valea Jiului.
Scenariul I: Toate unitățile CNH–SA intră în program de închidere.
Scenariul II: Trei unități din cadrul CNH–SA intră în program de închidere.
Având în vedere că astfel de măsuri ar avea consecințe grave pentru comunitățile locale din Valea Jiului – primul scenariu ar duce la pierderea a 10.000 de locuri de muncă –, solicit noului ministru al economiei, comerțului și mediului de afaceri să se implice pentru adoptarea de urgență a unui set de reglementări de natură legislativă și organizatorică care să salveze unitățile miniere din Valea Jiului.
Cu toate că s-au prevăzut direcții clare până în anul 2020 în strategia energetică a României cu privire la contracte pe termen lung pentru furnizorii interni de cărbune care să le asigure acces la piețele financiare, să fie sporite investițiile în domeniul extracției de cărbune, în modernizarea și reabilitarea echipamentelor pentru continuarea susținerii producției de huilă nu s-a făcut nimic în acest sens.
Întârzie promovarea unui act normativ clar privind reorganizarea sectorului de huilă pentru crearea unei structuri organizatorice viabile.
„Ghinion pentru învățământul românesc”
Anul școlar a început în 2010 într-o zi parcă predestinată ghinionului, pe 13 septembrie.
Problemele care măcinau învățământul românesc în anii trecuți și care erau afișate în mass-media în fiecare septembrie, pentru ca apoi să cadă într-un con de umbră și să nu mai auzim de ele, se repetă într-un ritm sacadat, exact, sub tutela nepăsării guvernanților.
Până acum aveam unități de învățământ care stăteau să cadă pe elevi, care nu erau încălzite iarna, care nu aveau aviz sanitar de funcționare, care nu erau dotate sau, și mai rău, aveam copii care pentru a ajunge la școală trebuiau să străbată kilometri întregi. Anul acesta problemele de mai sus sunt doar o parte a dezastrului din învățământ, doar un palier din cele trei.
A doua hibă a învățământului este structura și componența curricumului școlar. Un an de zile este un timp
mult prea scurt pentru ca domnul ministru Daniel Funeriu să revizuiască un curriculum școlar despre care a recunoscut că este depășit de cerințele pieței de muncă. Promovabilitatea de 67,4%, înregistrată la examenul de bacalaureat anul acesta, este nu doar rușinoasă, dar și alarmantă, este dovada faptului că în sistemul educațional ceva nu funcționează bine.
Al treilea palier al imaginii de ansamblu asupra prăbușirii sistemului de învățământ este dat de părăsirea sistemului educațional de un număr mare de cadre didactice sau solicitarea concediului fără plată ca urmare a scăderii cu 25% a salariilor în luna iulie.
Acestea sunt realizările acestui Guvern, acesta este respectul pentru cei care formează și educă generații, aceasta este grija pe care o poartă sistemului educațional, sistem care are în mâinile sale starea acestei națiuni și viitorul său.
„A început cel mai trist an școlar din istoria României”
Luni a început un nou an școlar. Nu au fost deschideri fastuoase, cu prezența președintelui sau a premierului, iar agențiile de presă nu au consemnat participări ale vârfurilor principalului partid de guvernământ. Din două motive nu am consemnat augustele lor prezențe. Primul, dar nu principalul, este simplu: 2010 nu este an electoral, deci nu sunt neapărat necesare afișările în public. Cel de-al doilea este însă capital: mai-marii țării nu au riscat să dea ochii cu o categorie socială – cea a dascălilor – pe care au condamnat-o la salarii de mizerie și, în multe situații, la condiții de lucru mult sub standardele unui stat din Uniunea Europeană. De fapt, în ultimul timp, politica catastrofală din toate domeniile a „axei răului” Băsescu-Boc i-a determinat pe componenții acesteia să evite pe cât posibil contactul cu cetățenii.
Dacă nu au fost prezenți fizic la evenimentul din 13 septembrie, atât premierul, cât și președintele au găsit de cuviință să transmită câte un mesaj cu ocazia începerii noului an școlar.
Scurtul mesaj, 214 cuvinte, al președintelui Traian Băsescu, este antologic. Am descoperit că și Domnia Sa este posesorul unui clasic limbaj de lemn. Începutul și sfârșitul mesajului parcă ar fi fost extrase dintr-un discurs al lui Nicolae Ceaușescu ocazionat de un eveniment similar: „Doresc să urez celor aproximativ 3,3 milioane de elevi care se vor îndrepta de luni spre sălile de clasă mult entuziasm, curiozitate și putere de muncă. (...) Numai prin dezvoltarea unui simț al comunității în jurul școlii, în care toți actorii interesați să participe la îndrumarea copiilor noștri, vom avea generații mai educate, cu spirit civic, care prețuiesc cunoașterea și sunt animate de dorința de a învăța. Mult succes în noul an școlar tuturor elevilor și cadrelor didactice!”.
Lipsesc doar aplauzele.
În ceea ce privește mesajul premierului Emil Boc, acesta a fost unul hilar și, evident, cu tentă electorală. O frază sugestivă în acest sens: „Viitorul an școlar este unul cheie pentru ceea ce înseamnă învățământul românesc. În 20092010 nu a fost ușor pentru nimeni, dar după ploaie apare soarele de fiecare dată”.
„Politica de securitate europeană la granițele României”
Integrarea țării noastre în Uniunea Europeană a adus cu sine o avalanșă de informații, oportunități și, nu în ultimul rând, obligații, fie ele oficiale, legate de negocieri, sau pur și simplu obligații de conduită și de moralitate. Fără doar și poate, așteptările noastre, ale românilor, sunt mari, plecând de la standardul de viață până la respectarea actelor normative și abordarea unui comportament moral corespunzător în cadrul structurilor europene. În acest ultim aspect, un lucru demn de precizat este faptul că Europa nu ne poate ajuta în acest sens, ajutorul nu poate veni într-o formă convențională, cu care suntem, istoric vorbind, obișnuiți. Europa ne ajută să ne ajutăm noi înșine, să aplicăm noi singuri mecanisme care să ne faciliteze accesul la noile oportunități, la noi abordări. Din păcate, aceste noi oportunități au fost, uneori, înțelese și experimentate totalmente greșit, astfel încât, plecând inclusiv de la dreptul de liberă circulație în Comunitatea Europeană, de multe ori cetățenii români au fost ținta unor atacuri directe sau indirecte și responsabili de anumite acte criminale, justificate sau nu.
Contextul economico-financiar actual, grav afectat de criza internațională, pe de o parte, iar, pe de altă parte, marcat de accelerarea globalizării, contribuie, fără doar și poate, la amplificarea actelor criminale în regim organizat și, desigur, la consolidarea grupărilor infracționale. Astfel, prin politica din domeniul securității naționale, avem menirea de a consolida condițiile politice și administrative necesare pentru garantarea unei securități reale și eficiente în mod deosebit la nivel transfrontalier. Și menționez acest aspect deoarece, prin poziția geografică a țării noastre, respectiv ca țară de tranzit, avem o obligație sporită să aplicăm o politică coerentă și eficientă pentru prevenirea și contracararea riscurilor și reducerea vulnerabilităților.
În calitate de președinte al Comisiei juridice, nu îmi sunt indiferente raportările pe domeniul justiției ale forurilor europene și am criticat tot timpul neajunsurile sistemului, dar trebuie să recunosc faptul că țara noastră a făcut în ultimii doi ani progrese semnificative în reformarea sistemului judiciar românesc privind lupta împotriva infracționalității și a criminalității și, evident, întărirea controlului la granițe.
„An școlar cu ițele-ncurcate”
A sunat iar clopoțelul pentru un nou an școlar.
2010–2011 începe sub auspicii dintre cele mai sumbre, în haos și degringoladă: salarii mici pentru cadrele didactice, umilințe, școli funcționale care stau să se prăbușească, iar altele noi, închise, tensiuni sindicale și expectația unor ample mișcări de protest.
Guvernul a decis reducerea a 15.000 de posturi din învățământ și desființarea a peste 3.000 de școli, din rațiuni de economisire la un buget de stat găurit până și în petice. Numai că multe dintre aceste școli, contrar unei strategii de bun-simț de cheltuire a banului public, sunt obiective nouconstruite sau reabilitate și dotate, în conformitate cu normele europene, în timp ce 400.000 de elevi continuă să învețe în școli improprii.
Cheltuielile pentru o parte dintre aceste investiții școlare au fost alocate în anii trecuți de către chiar același Executiv care acum pare că a uitat oportunitatea și necesitatea probată deja a acestor obiective, pe care le flutura pe lista realizărilor guvernării expiratului serial Boc.
Dar s-au sucit în stilul caracteristic. Nu rămâne decât să recunoască hăhăind că au greșit, că banii s-au risipit și că trebuie să înceapă negocierile pentru noi împrumuturi pe piața externă. Aceste investiții executate și apoi lăsate pradă paraginii sunt exemple bune de bani risipiți în vânt pe proiecte fără o analiză a durabilității și o anticipare a rezultatelor sau a eficienței.
Un studiu al situației din învățământ ne demonstrează că aproape 2.000 de școli și grădinițe funcționează fără autorizație sanitară, din lipsă de utilități sau reparații neterminate, iar, drept consecință, unii elevi vor fi nevoiți să facă naveta sau să învețe în două sau trei schimburi.
În plus, programa școlară este nereformată, studiul efectuându-se după o curriculă școlară sufocantă, învechită, mult prea teoretizată și neatractivă. La ora actuală, 60% din locurile la licee au specializări teoretice și vocaționale și se adresează unui procent de doar 20% din piața muncii.
Situația profesorilor e dezastruoasă, încât mulți preferă să-și ia concediu fără plată și să presteze alte munci, mai bine remunerate. Tăierea de salarii i-a aruncat la limita subzistenței pe mulți dintre ei sau le-a anulat recompensele dobândite prin ani de vechime sau promovarea unor grade profesionale. Oficial, veniturile s-au redus cu 25%, dar, efectiv, tăierea sporurilor și eliminarea altor avantaje duc la o scădere chiar de peste 50%, în unele cazuri. În viitor, auspiciile nu sunt cu nimic mai bune, noua lege a salarizării unice menținându-i sub media grilei, cu indicii semnificativ micșorați, chiar față de nivelul actual.
„Despre morala fiecărei zile în politica românească”
După cum bine știți, astăzi, creștinii ortodocși s-au strâns la chemarea Bisericii pentru a fi laolaltă la sărbătoarea Înălțării Cinstitei Cruci. Această sărbătoare, care se ține încă din secolul al IV-lea, ne reamintește că, în viața aceasta, ajutorul lui Dumnezeu este fundamental, fie că ești împărat, fie că ești un om simplu. Dar, pe lângă aceasta, ne mai spune ceva, anume că noi înțelegem purtarea de grijă a lui Dumnezeu abia atunci când, în momente cruciale, socotind epuizate modalitățile omenești de a ieși din impas, ridicăm ochii și inimile spre cer. Ne facem semnul Sfintei Cruci și ne întărim, ne liniștim și căutăm să privim lucrurile cu mai multă răbdare și înțelepciune.
Acolo, în biserici, semenii noștri se roagă pentru noi astăzi ca să le fim de folos lor și copiilor lor, adică prezentului și viitorului acestei țări. Cu acest gând al recunoștinței față de aceste fapte bune, doresc să vă spun astăzi câteva cuvinte.
De la primul Legislativ al României postdecembriste și până astăzi, parlamentarii au inițiat și votat mii și mii de legi. Socotesc că nimeni dintre noi nu am putea cuprinde dintr-o privire acest uriaș mozaic al legilor. Noi, parlamentarii români, am încercat să îmbunătățim multe situații de-a lungul anilor. De multe ori nu am reușit aceasta. Drumul de la bunele intenții până la realizarea lor a fost deseori presărat cu fel de fel de obstacole, dar alteori, și faptul acesta l-a sesizat în multe rânduri poporul care are lumina credinței și arta măsurii, anumite legi nu s-au articulat cu morala creștină. Aceasta din urmă evidențiază întotdeauna valoarea persoanei umane și frumusețea traiului în comun, după modelul vieții creștine.
Am auzit cu toții de-a lungul acestor ani cuvinte aspre, dar adevărate la adresa Parlamentului: „Faceți politică fără Dumnezeu” sau „Nu vă mai interesează de cei care v-au ales”. Cum putem să îi convingem pe cei care ne spun
acestea că le vrem binele, când noi legalizăm vânzarea drogurilor, discutăm legalizarea prostituției, a vrăjitoriei, a căsătoriilor între persoane de același sex, a obligativității de a trăi într-o societate a suspiciunii și a monitorizării totale a celuilalt? Oare nu sunt acestea legi care bulversează societatea? Parcă îi și aud pe unii care vor spune: „România modernă trebuie să se schimbe la față, cu orice risc, cu orice preț. Să lăsăm în urmă cadavrul societății tradiționale și să ne aruncăm fără zăbavă în valurile viitorului”.
„Cum vom sprijini fermierul român?” Nu cred că mai sunt cuvinte pentru a exprima starea de insatisfacție a fermierilor români față de politica agricolă din România și lipsa totală de sprijin pentru activitatea acestora.
Oameni politici, jurnaliști și chiar cetățeni simpli reclamă zilnic inflația prețurilor produselor agroalimentare, precum și calitatea din ce în ce mai scăzută a produselor de origine străină. De asemenea, în lipsa produselor românești, consumatorii români sunt din ce în ce mai nemulțumiți de faptul că sunt constrânși să consume produse din import, în producerea cărora se utilizează substanțe chimice sau amelioratori, soiuri modificate genetic cu efecte negative asupra calității și gustului produsului și poate chiar asupra sănătății oamenilor.
Nu am afirmat niciodată că elaborarea și implementarea unei politici agricole coerente la nivel național ar fi un moft, ușor realizabil. Istoria Uniunii Europene a demonstrat că acest sector este cel mai complex domeniu de decizie și cu un impact semnificativ asupra produsului intern brut.
Speranța mea se leagă de înțelepciunea și experiența extraordinară a noului ministru însărcinat cu miile de probleme ale agriculturii românești, pe care atât eu, personal, cât și opoziția parlamentară îl învestește cu o încredere fără precedent pentru un ministru în ultimii 20 de ani.
Toată această încredere va trebui, însă, să se fructifice în veritabile politici orientate către fermierii care desfășoară activități licite, în sprijin real către cei care cultivă suprafețele, și nu către cei care obțin subvenții pentru suprafețe lăsate în paragină, pentru cei care se află în dificultate pentru că rezultatele muncii lor se orientează către piață, și nu către rețelele subterane ale economiei agrare.
Și economia agrară oficială, asemenea celorlalte ramuri ale economiei, trebuie încurajată. Chingile politicii agricole comune sunt încă destul de largi în România, permițându-ne încă sprijin pentru semințe, un minim ajutor pentru combustibil și deplin ajutor pentru infrastructura agricolă, de la drumuri agricole, sisteme de irigații, până la mașini și utilaje specifice.
Pe termen scurt, obiectivele politicii agricole trebuie îndreptate numai către cei care orientează produsele către piață și plătesc în mod corect obligațiile către stat. Ei sunt ținta politicii noastre, nu economia subterană, nu fermele de subzistență. Până să ajungă să adauge valoare la exporturile românești, fermierii români vor trebui să distrugă definitiv concurența pe piața locală, căci, fără niciun fel de superlative, faima agriculturii românești ar fi păcat să piară.
„Județul Botoșani aparține României!”
A devenit deja un negru obicei acela prin care toți oamenii politici compătimesc sărăcia, efectele calamităților naturale, infracționalitatea și Dumnezeu știe câte alte probleme nu afectează județele din nordul țării.
Nu a devenit, însă, în ultimii douăzeci de ani, un obicei acela de a construi strategii clare de dezvoltare, de a aloca prin prevederi bugetare stricte sume pentru investiții locale sau regionale, nu a devenit nicidecum un obicei acela de a elimina disparitățile de dezvoltare economică și socială între regiunile țării.
Pe fondul unei astfel de stări de lucruri, județul Botoșani nu mai domină statisticile naționale doar la cea mai mare rată a șomajului, cel mai mic salariu mediu, cea mai mică productivitate a muncii, cea mai defectuoasă infrastructură, dar și la cele mai mari amenințări demografice pentru populația locală.
Natalitatea extrem de scăzută, completată de serviciile medicale deficitare cu impact asupra unei rate a mortalității infantile demne de secolul trecut au creat un climat de incertitudine și lipsă de speranță fără precedent.
Bruma de tineret care mai populează așezările este deja în căutarea unui loc de muncă în străinătate, dacă nu au reușit deja să plece, iar activitățile economice locale, chiar și cele agricole, sunt în pericol, pentru că nu mai pot fi sprijinite decât de botoșăneni de vârsta a treia.
Există soluții și ele sunt la îndemâna noastră. E vorba despre investițiile reale și despre promisiuni sau proiecte demarate și niciodată finalizate. Botoșaniul poate deveni puntea economică de legătură a Europei cu nord-estul continentului și poate redeveni un pol de prestigiu al economiei agroalimentare.
Plătiți bine și cu perspectiva construcției unei vieți decente, tinerii vor considera mai profitabil să se întoarcă în satul natal decât să ia drumul străinătății.
„Lecții de solidaritate de la oamenii școlii către politicieni”
Doresc să încep intervenția mea reiterând o idee pe care am mai exprimat-o de la această tribună, aceea că școala românească reprezintă una dintre soluțiile viabile și pe termen lung la problemele cu care se confruntă țara noastră, prin educația trainică pe care o dă tinerei generații și prin valorile adevărate pe care le transmite copiilor români. În vremuri grele, trebuie să ne gândim la viitorul copiilor noștri și cred că cel mai sigur mod de a-i proteja de vicisitudinile vremurilor este să învestim în educația lor.
În calitate de aleși uninominal în Parlamentul României, cred că este de datoria noastră să ne implicăm în găsirea de soluții pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă sistemul educațional și, împreună cu toți membrii comunității și cu factorii decizionali din administrația locală și centrală, să redăm școlii locul pe care îl merită în societatea românească.
Din păcate, începutul anului școlar 2010–2011 ne înfățișează o clasă politică blocată în clișee cu pronunțat iz electoral și încă prea puțin convinsă că școala nu este un instrument de adunat voturi. Toate canalele media abundă în declarații politicianiste prin care se critică nerealizările din sistem. Se refuză cu obstinație să se constate și lucrurile bune și, lucrul cel mai grav, nu se oferă soluții pentru îmbunătățirea situației.
În calitate de cadru didactic, dar mai ales ca părinte, mi-am pus mari speranțe că noua Lege a educației va reprezenta un pas înainte în ceea ce înseamnă așezarea școlii pe fundamente corecte și în redefinirea rolului pe care îl au toți participanții la procesul educațional. Încă mi-e străin motivul pentru care această lege, care reprezintă, din punctul meu de vedere, un progres important al sistemului educațional românesc, stă blocată de luni de zile într-o comisie de specialitate a Parlamentului României. Mă întreb cine are interesul ca un nou an școlar să înceapă fără a defini noi principii de funcționare a unui sistem învechit, care, în mod evident, își arată astăzi limitele. Consider că, după douăzeci de ani de experimente nereușite, România merită șansa de a se dezvolta printr-o resursă umană educată, responsabilă și implicată în construcția propriului viitor.
„Să nu uităm să celebrăm democrația!”
„Democrația este un sistem politic imperfect, cel mai bun, însă, pe care omenirea l-a inventat până acum!” spunea, în urmă cu mai bine de jumătate de secol, Winston Churchill.
În acest sens și pentru că prea mulți oameni s-au jertfit și prea multe state ale lumii au luptat de-a lungul anilor pentru câștigarea sau recâștigarea drepturilor și libertăților individuale, în data de 8 noiembrie 2007, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 15 septembrie ca „Ziua Internațională a Democrației”.
Aș dori să reamintesc că, pe 16 septembrie 1997, Consiliul Interparlamentar, reunit la Cairo, semna un document, cu rezonanță mondială, ce avea să poarte numele de „Declarația universală asupra democrației” și care conținea dezideratele principale ale extinderii democrației pe întreaga planetă, atât în interiorul statelor, cât și în relațiile dintre ele.
Nu cred că noi, românii, ar trebui să trecem cu indiferență peste un astfel de eveniment, mai ales că în luna decembrie vom sărbători douăzeci și unu de ani de la recâștigarea propriilor drepturi democratice. În ciuda crizelor, a sfidărilor și dificultăților pe care țara noastră le traversează, democrația din România există, chiar și imperfectă, și ne creează toate premisele de a ne bucura de toate drepturile și libertățile cetățenești.
România, țară care, poate, prețuiește recâștigarea valorilor democratice mai mult decât alte state, care nu au înregistrat în istoria lor regimuri opresive sau totalitare, trebuie să devină un adevărat promotor regional al valorilor democratice în regiune. Sunt state în regiune care au nevoie de sprijinul și experiența noastră în a depăși momente critice și a alege pentru popoarele lor regimul care garantează cel mai bine drepturile și libertățile individuale.
„Cum a început școala?”
Încercând să ne detașăm de puternicele emoții ale primei zile de școală, ca oameni politici trebuie să privim cu multă atenție la auspiciile sub care a început noul an școlar.
Lipsa severă a resurselor bugetare, restructurarea rețelei școlare, precum și restructurarea numărului de cadre didactice din sistemul educațional românesc nu avea cum să nu aibă puternice ecouri în toată țara, în toate școlile, liceele și grădinițele, în toate familiile care au copii școlari sau preșcolari.
Din pricina încăpățânării nejustificate a opoziției parlamentare, în anul 2010 am pierdut șansa de a deschide un adevărat nou an școlar, care să se ghideze după o nouă lege a educației, modernă, eficientă, adaptată noilor condiții socioeconomice din România.
În aceste condiții, este datoria noastră, a tuturor oamenilor politici, o datorie pentru care am depus jurământ de credință la începutul mandatului, de a veghea ca soarta educației copiilor români să nu rămână un alt subiect abordat doar în campanii electorale și fără efecte în realitate.
De ani de zile declarăm obligatorie asigurarea unei finanțări de minimum 6% din produsul intern al țării pentru educația românească, slogan și prevedere legală ignorată an de an.
În privința investițiilor în instituțiile școlare, a îndeplinirii condițiilor igienico-sanitare, a asigurării unui minim de logistică pentru desfășurarea actului educativ, s-au făcut pași importanți, chiar dacă mai sunt încă multe de făcut. Mult mai important și mai grav, însă, cred că este migrația masivă a personalului didactic bine pregătit, cu ani de experiență în învățământ, care nu mai are niciun fel de stimulent să rămână la catedră.
Ceea ce toți oamenii politici au uitat, au ignorat sau, mai grav, n-au știut, este că educația se face de oameni pentru oameni. Or, cine pierde acest lucru din vedere este imposibil că va putea realiza obiectivele unei educații moderne.
Soluțiile acestei probleme sunt simple și cred că stau la îndemâna noastră, a tuturor. Imediat, dar absolut imediat finalizării procesului de restructurare, stimularea pe cale salarială a cadrelor didactice trebuie să devină realitate. Dacă restructurarea se va realiza în termeni reali, nu pot să nu propun ministerelor abilitate reanalizarea grilei privitoare la salarizarea cadrelor didactice. Valoarea din sistem se va putea menține numai cu o salarizare adecvată, iar dacă cineva mă va întreba de ce propun aceste lucruri, îi voi răspunde ferm că, personal, consider că importanța socială a muncii dascălilor ar trebui să fie cea mai mare pentru români și România.
„Starea necorespunzătoare a autostrăzii A1 pune în pericol siguranța rutieră în sezonul rece”
Cunoaștem cu toții că starea generală a drumurilor europene sau naționale, dar și lipsa de operativitate în intervenții rapide de reparare la timp a acestora au condus la cheltuieli mult mai mari. Un exemplu în acest sens îl constituie drumul european Pitești–Râmnicu-Vâlcea, care a necesitat reparații și acoperirea cu un covor asfaltic de uzură pe o porțiune de peste 50%.
Din nefericire, în loc să se tragă învățămintele necesare, asistăm la un fenomen repetitiv cu autostrada A1 Pitești–București. Pe ambele sensuri de circulație, aceasta prezintă fisuri și degradare pe toată lungimea.
Dacă până cel târziu în luna octombrie nu se vor concentra toate forțele în vederea reparării și acoperirii cu strat asfaltic de uzură, la iarnă, din cauza intemperiilor (apă, îngheț-dezgheț), autostrada A1 va reprezenta un pericol pentru siguranța traficului rutier.
„A început cel mai trist an școlar din istoria postdecembristă”
Un nou an școlar a început cu stângul, în aceste zile de septembrie. Din păcate, este primul an care deschide școlile dezolant de trist, cu prea mulți părinți săraci, cu mare parte din școli nerenovate, insalubre și neautorizate sanitar, deși ministrul educației susține cu totul altceva, cu elevi debusolați, triști, și, mai ales, cu extrem de puțini profesori rămași în sistem.
Unul din zece elevi, adică peste 320.000 de copii vor merge în continuare în școli fără apă curentă și grupuri sanitare. Aproape 30% din numărul de școli existente nu au primit autorizații de funcționare, adică peste 5.900 de unități, conform datelor oficiale comunicate de minister. Ministrul de resort a anunțat concedierea a 10.000 de angajați dintre cei 370.000, iar alte zeci de mii pleacă de bună-voie, din cauza salariilor de mizerie la care s-a ajuns în domeniul educației.
Premierul Boc se laudă în _prime time_ că este cel mai reformist premier de care au avut parte vreodată românii. La auzul unor astfel de declarații, stupefacția este mare pentru orice contribuabil din țara asta care se lovește la fiecare pas de efectele măsurilor dezastruoase întreprinse de cele cinci guverne reformiste. Dar, cine știe, poate miniștrii domnului Boc au aplicat reforma de care ne tot vorbesc într-o altă țară, în care trăiesc bine dumnealor, dar de care noi nu am aflat încă și, în niciun caz, în cea falimentară în care abia mai respiră, de atâtea poveri și neajunsuri, cele câteva milioane de români rămași ca supraviețuitori.
Dacă prin reformă, guvernanții portocalii înțeleg doar sărăcie acutizată, concedieri în masă, proteste nesfârșite și, eventual, cât mai multă muncă voluntară, prestată cu maximă condescendență din partea rarilor profesori rămași pe baricade, atunci da, acești măreți reformiști și-au îndeplinit obiectivele!
Probabil, punerea pe butuci a sistemului de educație românesc a constituit prima prioritate a celor cinci guverne bociene, conduse spre aceste impresionante culmi de însuși președintele Băsescu, cu toată energia de care dispune.
Dacă reformă înseamnă, domnilor Boc și Băsescu, în accepțiunea dumneavoastră, doar celebra promisiune, legiferată în campania din 2008, dar neonorată niciodată, referitoare la faptul că profesorii vor fi mai bine plătiți (cu 50%) decât până la acea dată și repuși în drepturi cum se cuvine după o lungă perioadă de discrepanțe față de alte categorii sociale, da, ați reușit să-i „mulțumiți” pe deplin, după reducerea veniturilor acestora, de la 1 ianuarie 2010, cu peste 40%.
„În România nu mai sună clopoțelul pentru elevi, ci strigătele protestatarilor pentru guvernanți”
De această dată, clopoțelul veseliei nu a mai sunat de intrare în noul an școlar. Au putut fi, în schimb, auzite strigătele profesorilor protestatari, așezați cu mărinimie de guvernanții domnului Boc al cincilea în fața celei mai grele situații cu care s-a confruntat vreodată această greu încercată tagmă.
Elevii s-au trezit în acest an fără profesori la clase deoarece mulți dintre aceștia au fost puși deja pe liber, cu voia Ministerului Educației, care a dispus concedieri în masă în domeniu, începând cu data de 1 septembrie. Alți profesori și-au agățat în cui profesia și au ales calea pribegiei, îndrumați de cel mai bun ghid al țării, nimeni altul decât, bineînțeles, domnul Băsescu, iar cei rămași pe loc de sacrificiu nu au cum să acopere nevoia reală de posturi calificate.
Nicio problemă! Rezolvă instant totul domnul ministru Funeriu, cu suplinitori la îndemână și ajunge imediat la standardele de calitate dorite.
Cu ce sunt răsplătiți profesorii după numeroșii ani de stat la catedră de către cei mai înalți demnitari ai țării, premierul etern și președintele neînfricat? Doar cu sărăcie, șomaj și, mai ales, cu foarte multă critică pentru munca lor fără rezultatele cerute de cei mai calificați miniștri aflați la cârma educației în ultimii doi ani.
Ce ar mai putea face, oare, profesorii altceva decât să protesteze în fața situației fără precedent în care au fost aduși cu bună-știință de cele mai dezamăgitoare și incapabile guverne portocalii?
Meseria de profesor nu a fost niciodată una bănoasă, dar decentă aproape că ajunsese să fie, până în anul 2008, deși mai erau încă multe de făcut pentru a putea fi îndeplinit pe deplin acest deziderat. Nici profesorii nu au avut vreodată pretenția de a fi plătiți cu salarii de lux, la fel ca angajații domnilor Boc, Videanu, Berceanu sau ai doamnei Udrea, de prin instituțiile sau direcțiile protejate de către aceștia, cu prețul furiei unui întreg popor.
Dar decența în veniturile meritate și-au clamat-o întotdeauna dascălii noștri și acest drept nu le poate fi îngrădit și nici înșelat fără scrupule, la infinit, așa cum au procedat, _in corpore_ , conducătorii PDL-iști după ce și-au văzut sacii în căruța plină de minciuni.
„Este o certitudine: 2011 va și mai greu pentru România!” După ultimele aprecieri ale specialiștilor în domeniu, dar și conform rezultatelor economice obținute ca urmare a măsurilor de austeritate întreprinse de puterea portocalie, se pare că dezastrul economic în care România se afundă, cu aportul întregii energii guvernamentale, nu se va sfârși curând, așa cum ni s-a tot „jurat”, ba chiar va fi mult mai profund în anul următor.
Un prim semnal al acestor negre previziuni este dat chiar de știrea promovată, nu întâmplător, la bursa zvonurilor, de către președintele Băsescu și ale sale ecouri guvernamentale, referitoare la faptul că România are nevoie, din nou, de un împrumut de la FMI.
Ni s-a promis că măsurile de austeritate drastice, luate de la 1 iulie anul curent, deși cele mai grele din Europa, sunt foarte necesare României pentru a grăbi ieșirea din criza fără precedent în care aceasta se blocase de prea multă vreme! Dar surprizele neplăcute, anunțate mai mult sau mai puțin voalat de către domnul Boc sau alți guvernanți PDL-iști, nu mai contenesc să ne copleșească prezentul și, din nefericire, pe termen nelimitat și viitorul.
În ultimii doi ani nu am avut parte de vești bune în ceea ce privește oprirea prăbușirii tuturor indicatorilor economici, decât sub formă de promisiuni mincinoase, care s-au dovedit ulterior a fi cele mai mari aberații emise vreodată la Palatul Victoria.
Ni s-a tot spus că miliardele de euro împrumutate necontenit sunt pentru investiții masive în infrastructură și pentru crearea a cât mai multor locuri noi de muncă, dar, în realitate, acestea s-au dovedit a fi doar cârpeli ale găurilor bugetare prin care s-au tot scurs bani grei, însă absolut necesari pentru contractele cu destinații trasate privilegiat de PDL.
Ni s-a promis modernizare, calitate, într-un cuvânt reformă profundă și susținută atât în educație, cât și în sănătate, dar avem parte, în schimb, de cele mai grave falimente ale celor mai importante domenii pentru orice națiune sănătoasă.
Nici măcar acum, în al treisprezecelea ceas al coșmarului în care se tot zbate economia românească, guvernanții domnului Boc nu dau vreun semn de trezire la realitate și nici nu par a fi impresionați de strigătele de disperare ale mulțimilor pe lângă care aceștia mai trec cu diferite ocazii.
„Boc al cincilea, mândru de «performanțele» sale falimentare”
Ne-am despărțit de mai bine de 20 de ani de faimoasa „Epocă de Aur”, care ne-a ținut în frig, întuneric, sărăcie și în extrem de multă minciună și demagogie, cu prețul multor sacrificii, umane în mare parte, ca să ajungem acum, în anul 2010, să ne îndreptăm vertiginos spre aceeași nefastă direcție.
În ultimii doi ani am avut parte de cei mai demagogi, corupți, mincinoși și incapabili conducători din toată perioada postdecembristă, dar, cu toate acestea, fiecare român a mai îndrăznit să spere că lucrurile nu vor degenera într-o măsură atât de mare încât premierul în funcție să aibă tupeul să ne cosmetizeze permanent realitatea, după bunul său plac și al șefului său suprem.
Domnul Boc al cincilea ne prezintă, ori de câte ori are ocazia, dezastrul măsurilor sale, de un haotism nemaiîntâlnit în Europa, ca pe cele mai inteligente și necesare reforme, care au avut magnificul rol de a ne salva de la prăpastia în care tot dumnealui și ale sale cinci guverne ne-au aruncat.
Spre disperarea românilor, toleranți o vreme la acest stil de make-up artist al domnului Boc – care vede realitatea de fiecare dată cu alți ochi decât toți experții și analiști români sau străini –, această șmecherie, dezavuată deja de rezultatele dezastruoase obținute cu fiecare trimestru care mai trece, nu mai poate acoperi în continuare eșecul instalat cu desăvârșire în mai toate domeniile.
Promisiunile veșnice ale celui de al cincilea premier Boc că de luna viitoare sau din trimestrul următor ne va fi cu siguranță mai bine și economia românească va reînvia ca urmare a inovatoarelor și inteligentelor sale idei, care au doar rolul de a căpușa profund resursele firmelor supraviețuitoare, precum și buzunarele fiecărui cetățean, nu mai au cum să înșele la infinit percepția adresanților.
Și, cu toate acestea, „Al Cincilea” recidivează: deși FMI ne avertizează că în 2011 relansarea economiei își va încetini destul de tare viteza, premierul Boc ne liniștește, asigurându-ne că „marea sa reformă” ne va face mândri că existăm pe meleagurile bocciene, începând cu anul 2012.
„Remanierea guvernamentală față cu criza”
Recenta reconfigurare guvernamentală a consfințit, într-un ambitus temporar relativ mic, al cincilea guvern condus de Emil Boc. Remanierea, în sine, este un act constituțional, legitim, dezirabil atunci când situația o impune. Așa cum am văzut, covârșitoarea majoritate a celor numiți în noul Cabinet Boc V nu au o imagine bine structurată, sunt chiar
necunoscuți, aleși parcă din garnitura de rezervă a partidului. Și, cel mai rău, acest lucru se întâmplă în contextul în care România alunecă fără oprire pe toboganul crizei, iar țara este afundată într-o datorie fără precedent.
Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, președintele Traian Băsescu declara, după întâlnirea cu șeful FMI în România, Jeffrey Franks, că este de văzut „dacă soluția potrivită este să extindem acordul existent sau să avem un alt acord preventiv”. Întrebarea-cheie este dacă acest împrumut va fi folosit pentru investiții care, la rândul lor, să genereze creștere economică. Dacă nu, pe principiul bulgărelui de zăpadă în rostogolire, va fi nevoie de alte și alte împrumuturi, cu consecințe catastrofice pentru viitorul țării. Vecinii noștri de peste Dunăre, bulgarii, au declarat că ei nu mai au nevoie de vreun împrumut, Executivul bulgar luând la timp măsurile necesare.
Pe premierul Emil Boc și pe președintele Traian Băsescu îi auzim clamând numai cuvântul „austeritate”, austeritate pe toate planurile, nicidecum vreun plan fiabil de relansare economică care să facă posibilă o întrezărire a speranței. Nu numai că deriva socială, asociată austerității, nu a putut fi domolită, dar până la sfârșitul anului se vor mai face încă 63.600 de concedieri, „aproximativ jumătate din totalul anunțurilor de restructurare făcute în spațiul Uniunii Europene”.
Economistul Joseph Stiglitz atrăgea atenția că „promovarea măsurilor de austeritate reprezintă un pariu greșit al guvernelor europene”.
Sufocarea populației și a agenților economici prin impozite și taxe din ce în ce mai împovărătoare, lipsa de interes și fonduri cu care se confruntă agricultura (unul din domeniile care ar fi contribuit major la redresarea economică prin potențialul existent), degradarea majoră a învățământului și a sănătății, incapacitatea atragerii fondurilor europene, toate acestea fac din România o țară cu prezent și viitor incert. Mai mult ca oricând, România ar fi avut acum nevoie de somități recunoscute, de profesioniști capabili și responsabili.
„România lui Boc și Băsescu – țara tuturor aberațiilor” Dacă SUA este țara tuturor posibilităților, România, cu siguranță, este țara tuturor aberațiilor. Numai într-o țară ca România se poate organiza o manifestare de genul celei care a avut loc pe 11 septembrie la Miercurea-Ciuc. Se știe, sâmbătă, o organizație maghiară din regiune a celebrat împlinirea a 70 de ani de la semnarea Dictatului de la Viena și, implicit, intrarea în Miercurea-Ciuc a trupelor de ocupație horthiste.
Vreau să fiu foarte clar: nu am absolut nimic împotrivă ca minoritățile naționale care trăiesc în România să-și celebreze evenimente marcante ale națiunii lor, indiferent dacă sunt de natură culturală, religioasă sau politică. Dar de aici și până la a se celebra un act care a generat ocupația țării în care trăiesc, un act care a generat numeroase tragedii în rândul populației autohtone, un act care a generat traume care s-au vindecat extrem de greu este o cale lungă. În ultimă instanță, ceea ce s-a întâmplat la Miercurea-Ciuc reprezintă și o încălcare a legii privind arborarea însemnelor fasciste.
Dacă evenimentul de la Miercurea-Ciuc reprezintă un fapt grav, extrem de grav este și faptul că autoritățile competente nu au reacționat deloc. De sâmbătă și până marți, la ora la care am conceput această declarație politică, am monitorizat din oră în oră toate agențiile de știri interne. Nu am remarcat nici măcar o dezavuare verbală a manifestării de la Miercurea-Ciuc. Este rușinos modul în care s-au comportat autoritățile competente. Niciun cuvânt din zona Administrației Prezidențiale. Nu cred că președintele Traian Băsescu sau consilierii Domniei Sale nu au aflat nimic despre cele întâmplate la Miercurea-Ciuc. Niciun cuvânt din partea premierului Emil Boc. Mă rog, Domnia Sa are o scuză. A fost ocupat cu probleme de ordin propagandistic, pentru că țara trebuia să afle că în 2012 vor fi câștigători cei care susțin PD, UNPR și UDMR.
Ministrul de interne Vasile Blaga – deși probleme de genul celor de la Miercurea-Ciuc intră în fișa postului instituției pe care o conduce – nu a scos, de asemenea, niciun cuvânt, iar procurorul general sau Parchetul, care aveau obligația să se autosesizeze, nu au avut nicio reacție. Mi se pare normal, ținând cont de faptul că, în ultimul timp, procurorii nu au altă preocupare decât să ofere spre publicare probe din dosarele adversarilor politici ai lui Traian Băsescu.
„Globalizarea, spațiul geopolitic și multiplele lor implicații în plan național”
Fenomenul globalizării este acum o etapă certă a procesului general de dezvoltare politico-economică, dar și culturală, a omenirii.
Pentru moment, având în vedere actualele probleme de ordin economic și, implicit, social care ne preocupă, este destul de dificil să vorbim cu certitudine despre efectele de lungă durată ale procesului de globalizare asupra comunității internaționale și, implicit, naționale. Dar, chiar și acum, este clar că procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât și unul negativ.
Să le luăm pe rând. Partea pozitivă a acestui proces este că va spori interacțiunea dintre țări, care la rândul ei deschide noi posibilități, îndeosebi în sfera economică. Intensificarea schimburilor comerciale, investiționale și tehnologice între diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane sunt, cu siguranță, benefice. Cât despre partea negativă, se știe că
odată cu aceasta, globalizarea comportă și noi provocări. Multe „pericole” au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice și tehnologice, criminalitatea transnațională, terorismul internațional, traficul de persoane etc.
Expansiunea necontrolată a unor modele culturale de calitate îndoielnică aduce un prejudiciu tradițiilor naționale și culturale ale popoarelor, și nu exagerez când spun că poate amenința chiar originalitatea lor. Dar să fim realiști și să recunoaștem că intensificarea procesului de globalizare prezintă chiar și unele pericole pentru economiile naționale. În același timp, din cauza distribuirii neuniforme a avantajelor globalizării, aspectele negative ale acestui proces se pot răsfrânge negativ în special asupra țărilor cu economii mai puțin dezvoltate. Astfel, într-un scenariu considerat de unii ca fiind sumbru, acestea ar putea rămâne departe de progres sau chiar ușor în afara lui.
Creșterea interdependenței în relațiile internaționale, generată de globalizare, aduce în discuția publică și noi aspecte ale noțiunii de „securitate națională și internațională”, crescând numărul factorilor externi care influențează funcționarea societății. De aceea, menținerea stabilității la nivel global, acordarea asistenței în crearea unor astfel de mecanisme internaționale ce ar asigura o dezvoltare durabilă și echilibrată vor deveni o prioritate și unele dintre principalele probleme pentru comunitățile regionale.
„Început de an școlar fără politicieni”
Anul acesta, începutul anului școlar a fost deosebit față de anii anteriori. Pentru prima dată, după mult timp, evenimentul a avut loc fără participarea politicienilor. Este o schimbare de salutat, întrucât învățământul nu trebuie sub nicio formă politizat. Nu este o platformă pentru campania electorală. Procesul educației este crucial pentru evoluția oricărui popor. El trebuie ferit de lupta între diverși poli de interese. De altfel, legea spune foarte clar că în școală nu este voie să se facă politică. Mulți colegi de-ai noștri au fost sau mai sunt încă profesori. Unii, spre cinstea lor, uită că fac parte dintr-un partid atunci când intră în sala de curs. Alții confundă catedra cu tribuna Parlamentului.
Dincolo de profesia fiecăruia, politicienii ar trebui să aibă o singură preocupare față de învățământ, și anume aceea de a elabora cele mai bune legi pentru sprijinirea procesului pedagogic, de a crea cadrul necesar pentru ca specialiștii din domeniu să își poată desfășura activitatea în condiții optime.
Din păcate, învățământul românesc trece printr-o perioadă foarte grea. Acest an școlar îi urmează celui în care s-a înregistrat cel mai slab procent de promovabilitate la bacalaureat – 67,4% – din ultimul deceniu.
Au existat județe precum Ialomița, Călărași, Dâmbovița și Brașov, în care doar jumătate din numărul candidaților au luat toate examenele. Perspectivele sunt și mai îngrijorătoare, în condițiile în care nemulțumirea cadrelor didactice este în creștere, după micșorarea cu 25% a salariului. Harul și dragostea de a-i învăța pe tineri vor duce o luptă crâncenă cu disconfortul psihic cauzat de grijile cotidiene.
Este o situație delicată și ne trebuie calm și înțelepciune pentru a trece peste ea. În acest context, revenim și spunem că începutul de an școlar fără politicieni este un important pas în față.
Sperăm că vor urma și alții, în spiritul depolitizării multor domenii de activitate în care clientela politică ocupă locuri nemeritate și care a dus și va duce în continuare la neprofesionalism și nonperformanțe în domenii în care nu ne mai putem permite niciun moment acest lucru, pentru că intrarea în Uniunea Europeană și din acest punct de vedere implică altceva.
## „Ceaușescu are de ce să invidieze PDL”
A venit toamna și a început școala. Anul școlar 2010–2011 a debutat cu flori și fluturași. Este vorba despre fluturașii pe care dascălii clujeni și i-au prins în piept și pe
care era inscripționată noua stare a sistemului bugetar, minus 25%. În alte părți, protestele au fost mai puțin elegante, profesori și părinți huiduind reprezentanții puterii.
Ieri am aflat vești noi: sindicatele bugetarilor purced la proteste. Unele de stradă, pe 22 septembrie, dar o federație vorbește și de cea mai radicală formă de protest, greva generală, protest ce ar urma să se declanșeze pe 27 septembrie. Ca număr, că or fi 12 sau 34 de mii, probabil că potențialii greviști nu impresionează, dar ar trebui să impresioneze faptul că este vorba despre funcționari publici cu activități în zona combaterii evaziunii fiscale, funcționari a căror grevă ar urma să afecteze circa 350 de instituții publice, adică Garda Financiară, Inspecția Muncii, Protecția Consumatorului, Ministerul de Externe, CNSAS, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Garda de Mediu, instituții ai căror angajați sunt afiliați la Sindicatul Național al Funcționarilor Publici. Mai mult, e foarte posibil ca și sindicaliștii din administrația publică să se solidarizeze cu această grevă, adică alte sute de instituții, în general primării și consilii județene, s-ar putea să aibă activitatea blocată din cauza acestei greve.
Motivele acestor proteste au fost cum nu se poate mai bine prezentate de unul dintre liderii de sindicat. „Funcționarul public este flămând, îndatorat, n-are stabilitatea locului de muncă, stabilitate salarială, iar cu acești funcționari nu se pot combate fenomenele care afectează bugetul de stat, adică evaziunea fiscală, munca la negru, protecția consumatorului”. Personal nu sunt de acord cu greva drept mijloc de protest, dar nu pot să nu fiu de acord cu spusele liderului de sindicat. După reducerea salariilor din sectorul bugetar, cei mai afectați s-au dovedit a fi funcționarii de execuție din instituțiile publice și din administrația publică locală. Cea mai mare parte a acestora au salarii mai mici de 800 de lei, iar apropierea iernii, cu toate creșterile de prețuri anunțate, de la alimente la utilități, are darul de a-i îngrijora chiar și pe cei mai bine plătiți. Singurii care par să stea liniștiți și să nu vadă dezastrul care se apropie sunt guvernanții. Închiși în turnul de fildeș al puterii, ei văd doar ceea ce le convine și le place: ciolanul.
„Institutul «Cantacuzino» a înființat «cutia milei»”
Încă de anul trecut, Institutul „Cantacuzino” se confruntă cu dificultăți de ordin financiar și organizatoric deosebite. Poate că vă amintiți și dumneavoastră de închiderea unor linii de fabricație, neautorizate, de protestul salariaților de acolo, de necesitatea importării de vaccinuri BCG etc.
Ca membru al Comisiei pentru sănătate, consider că este nevoie să readuc în atenția opiniei publice și, desigur, a Guvernului acest institut ajuns în pragul falimentului... din cauza statului. Pe scurt, vă spun că, anul trecut, pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul gripei porcine, Ministerul Sănătății a comandat fabricarea a 5 milioane de doze de vaccin, care urmau să fie livrate, ritmic, până în luna aprilie. În februarie, când deja se livraseră 3 milioane de doze, celelalte două aflându-se în diferite faze de producție, oficialii au ajuns la concluzia că, dat fiind numărul mare al refuzurilor de vaccinare, livrarea și producția ar trebui stopate.
Ministerul a achitat comanda integral însă, în urma verificărilor financiare, institutul a fost obligat să returneze tot ce încasase în plus față de cele trei milioane de doze livrate, deși, repet, cheltuise și pentru restul comenzii nefinalizate. Acest blocaj s-a suprapus celui deja existent, iar Institutul „Cantacuzino” a ajuns să înființeze o „cutie a milei” online.
Cum suntem prea săraci ca să ne putem permite la nesfârșit importul unor vaccinuri mult mai scumpe și, se spune, și mai puțin performante decât le putem produce în București, le solicit domnilor miniștri ai sănătății și finanțelor să identifice posibilitatea deblocării situației apărute la Institutul „Cantacuzino”.
„Situația învățământului. Închiderea școlilor din mediul rural”
În aceste zile, la începerea unui nou an școlar, în județul Constanța 41 de unități de învățământ nu își vor mai deschide porțile. Dintre acestea, 39 provin din mediul rural.
## Câte or fi la nivelul întregii țări?
Am ajuns în această situație, în condițiile în care în ultimii 20 de ani sistemul de învățământ din România a fost declarat prioritate națională de fiecare guvernare și a suportat atâtea reforme câți miniștri ai învățământului au fost. N-am avut viziune, ne-a lipsit o strategie coerentă în educație, managementul a fost defectuos, au lipsit investițiile și banii care să-i motiveze pe dascăli. Toate acestea sunt doar câteva dintre elementele care au adus învățământul din țara noastră aici.
Odată cu scăderea nivelului de trai și sărăcirea satului românesc care, oricum, era în urma urbanului, accesul la învățământ a devenit tot mai dificil. În unele sate, cheltuielile instituționale sunt acoperite cu greu. Multe primării nu dispun de sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de menținere a școlii. Nici nu se mai pune problema unor lucrări importante de reparații sau de investiții noi în clădiri sau în echipamente școlare.
Stimați colegi,
Educația are nevoie de o strategie națională coerentă, acceptată de toate forțele politice din țară, pentru că toți copiii trebuie să meargă la școală, atât cei din mediul urban, cât și cei din mediul rural. România are nevoie și trebuie să investească în pregătirea continuă a oamenilor, capitalul uman fiind cea mai importantă resursă.
În intervenția de astăzi – succintă, concretă și fără obsedantele preocupări de a releva sensuri și semnificații – vom releva, prin argumentul faptei, încă o modalitate prin care Guvernul celui de al V-lea Boc transformă încet, dar sigur, statul român din stat de drept în stat de drepți.
Concret, prin OUG nr. 41/2010 privind unele măsuri de întărire a disciplinei în construcții, onor Guvernul celui de al V-lea Boc, sub motivația protejării zonei costiere, prin derogările de la Legea nr. 50/1991 prevăzute în art. 1, încalcă în mod flagrant autonomia locală și introduce, în mod abuziv, prin prevederile art. 2 și art. 3 imixtiunea
administrației publice centrale în sfera de competență a autorităților locale, ignorând faptul că la nivelul autorităților locale există servicii specializate de constatare a construcțiilor fără autorizații de construire sau fără respectarea acesteia.
Statul de „drepți”, focalizându-se exclusiv asupra litoralului Mării Negre în detrimentul zonelor din Valea Prahovei sau de aiurea, prin procedura rapidă de desființare a construcțiilor, fără posibilitatea contestării măsurilor administrative, își creează platforma de a beneficia de o prezumție absolută de adevăr și încalcă nonșalant principiul potrivit căruia plângerea împotriva unei măsuri administrative dispuse printr-un proces-verbal suspendă executarea actului administrativ.
Concomitent, definirea absurdă și arbitrară a limitei prevăzute în art. 1, respectiv 200 de metri de la linia de coastă, conduce la abuzuri semnificative. În sensul menționat, invocând tehnica de argumentare prin reducerea la absurd, dacă mâine, în condițiile dramaticelor schimbări geoclimatice, nivelul apei crește cu doi metri înseamnă că cei 200 de metri invocați ar putea să întindă limita invocată până la bulevardul Tomis, iar toate locuințele dincolo de această limită ar trebui demolate.
Iată de ce, doamnelor și domnilor, linia de coastă și depășirea limitei autorizației de construire reprezintă un element de analiză tematică, eventual expertizată, și nu o simplă constatare din teren.
„Referendumul constituțional din Turcia”
Europa și Statele Unite au salutat rezultatul referendumului constituțional din Turcia, prezentat de Ankara ca un atu pe calea integrării sale în UE, perspectivă care continuă însă să întâmpine reticențe foarte puternice în rândul celor 27 de state ale blocului comunitar. Ministrul spaniol al afacerilor externe, Miguel Angel Moratinos, a văzut în rezultatul referendumului „un semnal clar al vocației europene a Turciei. „Acest rezultat deschide ușa europeană, chiar dacă realizarea acestui pas va dura”, a declarat și omologul său suedez, Carl Bildt, apreciind că Ankara „pregătește terenul pentru o evoluție mai deschisă și democratică a țării”.
Statele Unite, care militează puternic în favoarea aderării Turciei la Uniunea Europeană și acuză autoritățile de la Bruxelles că îndepărtează Turcia de Occident prin tergiversarea negocierilor, au salutat prin vocea președintelui Barack Obama nivelul ridicat de participare la referendum. Obama a declarat că acesta este un semn al „vitalității democrației turce”.
Chiar și șeful diplomației germane, Guido Westerwelle, care se teme de o derivă a țării către Orientul Mijlociu și Asia, a evocat „un pas suplimentar important pe drumul Turciei către Europa”. Totuși, el este cunoscut pentru faptul că este mai deschis la ideea de integrare a Turciei în UE decât cancelarul german Angela Merkel, care preferă un „parteneriat privilegiat” cu Ankara. În aceste condiții, adoptarea reformelor constituționale nu va fi suficientă pentru intensificarea ritmului negocierilor de aderare la UE pentru Turcia.
„Există o coaliție a refuzului care se formează în mai multe țări și care grupează partide de dreapta antiislam și proeuropene ce se tem de o dizolvare a proiectului UE prin integrarea Turciei. Este o spirală foarte nefavorabilă pentru Ankara”, a adăugat el. „Nu cred că acest rezultat va modifica situația. Pozițiile mai multor state-cheie, cum ar fi Germania sau Franța, au devenit mai inflexibile pe tema aderării. Și, orice ar face Turcia azi, ele nu se vor schimba”, apreciază Jose Ignacio Torreblanca, analist la European Council on Foreign Relations.
Aproximativ 58 la sută dintre alegători au aprobat reforma propusă prin referendum, a anunțat, la Istanbul, premierul Recep Tayyip Erdogan. Poporul turc a dat un câștig de cauză net Guvernului islamo-conservator, circa 58 la sută aprobând, potrivit premierului, o reformă constituțională care limitează puterea ierarhiei judiciare și a armatei, două bastioane ale regimului laic, opuse actualului regim.
„Noul acord cu FMI poate fi colacul de salvare al României?”
Economiștii Fondului Monetar Internațional au devenit un sac fără fund din care România își extrage periodic sumele necesare pentru a ține în viață actuala guvernare a țării.
Până în momentul de față, banii împrumutați de la Fondul Monetar Internațional s-au dus în consum și în buzunarele clientelei politice. Dacă vom continua să ne împrumutăm de la Fondul Monetar Internațional, datoria publică va crește și asta va pune presiune pe moneda națională, dar mai ales pe buget.
Nu ne-am opune acestui împrumut dacă am fi asigurați că, în urma contractării acestuia, România va avea o relansare economică și banii sunt destinați în principal investițiilor. Dacă nu se vor lua măsuri de stimulare a economiei subterane sau a mediului economic, în general, toate aceste împrumuturi de la Fondul Monetar Internațional nu vor duce decât la o îndatorare mult prea mare a României, însă fără nicio posibilitate reală de a putea înapoia banii primiți.
Ținta principală a actualului Guvern ar trebui să fie atragerea banilor europeni, accelerarea reformelor în domeniul sănătății, muncii, precum și măsuri care generează creșterea economică. Pe de altă parte, în cazul în care este impetuos necesar acest nou acord cu Fondul Monetar Internațional, populația României ar trebui înștiințată referitor la modul de alocare a banilor.
În momentul de față, România este mult prea înglodată în datorii, nu ne putem permite să mai facem altele, în condițiile în care nu producem nimic. Cum vom plăti toate creditele contractate? Din ce bani?
Un lucru este cert de foarte mult timp – singurul principiu de guvernare al actualului Executiv este următorul: tăiem ca să avem. Dar întrebarea este: cât putem tăia?
Cred ca ar fi de datoria partidelor din arcul de guvernare să gândească puțin mai departe de mandatul Domniilor Lor.
„Bolnavii de diabet cheamă la solidaritate”
Federația Română de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice și Societatea Română de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice, împreună cu Federația Asociațiilor Bolnavilor de Diabet din România, declară solidaritate totală cu persoanele pe care le îngrijesc: persoane cu diabet zaharat, obezitate, dislipidemii, alte boli metabolice.
Prin natura profesiei noastre am fost întotdeauna solidari cu semenii noștri, dar considerăm că în această perioadă de criză economică manifestarea solidarității trebuie atât rostită, cât și demonstrată.
În spiritul acestei declarații, ne manifestăm solidaritatea cu asociațiile persoanelor cu diabet, pentru ca să nu se producă nicio modificare calitativă în tratamentul diabetului zaharat. Aceasta presupune păstrarea actualului standard de gratuitate pentru medicamentele antihiperglicemiante, precum și optimizarea facilității automonitorizării glicemice, în mod deosebit ne referim la copii.
Ne manifestăm plenar dorința ca profesia de educator specializat în diabet, nutriție, boli metabolice să fie recunoscută și statuată ca atare.
O mențiune specială este necesară pentru a sublinia încă o dată că tratamentul cu insulină este cel mai complex tratament din patologia umană. Dacă savantul român Nicolae Paulescu a avut o contribuție excepțională la descoperirea insulinei, noi să avem o contribuție excepțională pentru ca tratamentul cu insulină să se desfășoare în condiții optime în România.
Ne permitem să sugerăm ca oricine, oricând și sub orice formă să ajute la creșterea calității vieții semenilor pe care noi îi îngrijim. În acest sens, acțiunile de optimizare a stilului de viață la toate vârstele, la cei bolnavi și la cei sănătoși de pe cuprinsul întregii țări, ar fi o garanție a sănătății poporului. Consider că este puțin ceea ce solicită bolnavii de diabet din România și este la îndemâna oricui să ajute.
## „Mic manual de antidemagogie”
Spre surprinderea unora, a început din nou școala. Deși nu s-au mai înghesuit să participe la festivitățile de deschidere a anului școlar ca în trecut, toți liderii politici au ținut să-și arate încă o dată, vocal sau doar în scris, marea dragoste față de școala românească.
I-am auzit pe liderii PNL exprimându-și speranța că vor veni și vremuri mai bune. Le înțeleg nostalgiile, dar nu îi scuz. Niciodată, în istoria recentă, nu s-au risipit atâția bani ca în guvernarea liberală. În județul Iași, tocmai s-a închis o școală nou-nouță, care a costat câteva milioane de euro. Motivul? Nu erau elevi. Nici nu fuseseră vreodată, dar pentru că fostul primar este membru PNL, fosta guvernare s-a grăbit „să ajute” școala românească din mediul rural. Sau, poate, doar clientela politică a PNL. Liberalii și-au format mâna din timp, când au construit, prin toată Moldova, toalete de sute de mii de euro, care deservesc școli ce sunt pe punctul de a se prăbuși peste elevi.
I-am auzit și pe liderii PSD manifestându-și încrederea în viitor. Și pe ei în înțeleg, dar nu îi pot ierta. Vreme de 15 ani au ținut școala românească pe loc, învățându-i pe copii doar cum poate fi falimentată economia românească sau cum pot fi arestați cei care criticau regimul direct de pe stradă. Da, mă refer la Mugur Ciuvică. Au mai predat elevilor lecții de onoare, de modestie și de bună creștere, inspirându-se din viața lui Che Guevara sau Ion Iliescu.
Și i-au mai învățat cum se pot planta trandafiri chemând minerii la București.
Și pentru că, așa cum mai spuneam, a început școala, poate n-ar fi rău să fie introdus în liceu și un mic manual de antidemagogie. Cursul i-ar ajuta pe elevi să-i identifice foarte rapid pe politicienii care vorbesc doar ca să se afle în treabă. I-am văzut pe liberali și PSD-iști cât de pricepuți au fost la toate atunci când au fost la guvernare. Încă plătim greșelile lor!
## „Politica formelor fără fond continuă...”
Mă întreb de câteva zile care este utilitatea acordării unor sume considerabile din banii publici pentru servicii de publicitate și promovare ale ministerelor. Într-o țară aflată sub spectrul austerității, în care Guvernul decide tăierea unui sfert din salariile a milioane de cetățeni și prevede noi taxe și impozite majorate, te-ai aștepta ca astfel de măsuri de criză să fie însoțite de o atitudine mai conservatoare a autorităților în ceea ce privește felul în care manevrează banii publici.
În condițiile în care atât președintele, cât și membrii Guvernului îți repetă zi de zi cât de adâncă este criza economică și cât este de important în aceste momente grele să dăm dovadă de solidaritate și să ajutăm statul să depășească perioada de recesiune, te-ai aștepta ca aceiași guvernanți să dea dovadă că știu să folosească în mod inteligent și cu rezultate maxime banii pe care îi au totuși la dispoziție.
Ei bine, nu! În România, așa ceva nu se va întâmpla niciodată câtă vreme la conducerea acestei țări se află echipa Boc-Băsescu și Partidul Democrat Liberal, pentru că, de bună seamă, prioritatea autorităților de azi nu este scoaterea României din criza economică, ci mulțumirea finanțatorilor de partid care se doresc recompensați pentru efortul financiar acordat în ultima campanie electorală.
Altfel cum poți explica sumele fabuloase cheltuite de miniștri PDL pentru acțiuni de publicitate și imagine. În urmă cu un an, fostul ministru al tineretului acorda contracte de publicitate în valoare de peste 600.000 de euro fără licitație unor firme de apartament. Încă actualul ministru Udrea a plătit din fondurile ministerului 800.000 de euro pentru un brand de țară supraestimat. Adăugăm aici și mult mai recentul contract de jumătate de milion de euro atribuit de fostul ministru al muncii, domnul Șeitan, cu puține zile înainte să părăsească această funcție.
Astfel de decizii, însoțite probabil de altele despre care încă nu am aflat, nu fac altceva decât să dovedească până la ce punct au ajuns reprezentanții PDL, aflați azi la guvernare, să sfideze cetățenii acestei țări.
Toate lucrurile astea sunt de două ori mai stranii la vreme de criză, când statul anunță de dimineața până seara că nu mai are bani și că va face economii la sânge. Parcă-parcă îți vine să crezi că, îndărătul perdelei de fum asigurată de criza economică, politicienii aflați la cârma țării se grăbesc să caute cele mai bune soluții pentru a folosi eficient resursele de care dispun.
## „Împrumut FMI”
Traian Băsescu vorbește de prelungirea acordului de împrumut cu FMI în octombrie, ori de încheierea unui acord preventiv. Mai exact, alte împrumuturi, alte datorii. Pentru ce? Pentru a plăti datoriile existente deja. Cu plusul de dobândă aferent.
Prin lipsă de viziune și prin incompetență, Guvernul Băsescu-Boc a împins și mai tare România în criză. Majorarea TVA, diminuarea cu 25% a salariilor, trimiterea în șomaj a zeci de mii de bugetari, ignorarea avertismentelor și a strigătului de sprijin venite din partea firmelor, toate acestea au condus la scăderea consumului și, implicit, a veniturilor bugetare. La toate acestea se adaugă dobânzile la împrumuturi și, într-un viitor nu foarte îndepărtat, înapoierea banilor împrumutați.
În loc să atragă mai mulți bani la buget prin stimularea economiei, Guvernul bagă tot mai mult mâna în buzunarul populației.
Problema e că atât timp cât suntem condiționați de rambursarea împrumuturilor de la FMI nu poate fi vorba de nicio relaxare fiscală, nici de măsuri care să stimuleze investițiile. Singurul lucru care se obține e prelungirea agoniei, adică moarte sigură, iar dacă cineva mai crede că banii respectivi vor fi folosiți pentru investiții, le recomand să recitească declarațiile făcute de actualii guvernanți în urmă cu un an.
Ce s-ar obține, practic, cu un eventual nou împrumut? Supraviețuirea actualei guvernări încă un an sau doi, pe spatele contribuabililor români care vor rămâne cu datorii de plătit pe ani de zile.
Așadar, banii împrumutați nu se vor duce în investiții, ci în plata primului împrumut. România trăiește pe datorie. Împrumut după împrumut, Guvernul Băsescu-Boc va îndatora generațiile viitoare.
Băsescu și PDL împrumută bani pe care îi consumă ei și pe care îi plătim noi, miliarde și miliarde de euro.
Actuala guvernare a distrus prezentul, iar acum vrea să distrugă și viitorul acestei țări.
* ## „Banul public, risipit de guvernanți”
Dă-i putere unui om pentru a-l cunoaște cu adevărat. De la constatarea anticului înțelept Pitagora, lucrurile au rămas neschimbate, aspect dovedit în fiecare zi de către guvernanții noștri. În momentul în care au ajuns la putere, au început să își dea măsura caracterului – minciună, înșelătorie, parvenitism.
„Fondurile structurale – o oportunitate de modernizare a României”
Documentul prin care se stabilesc prioritățile de intervenție ale Instrumentelor Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune) este Cadrul Strategic Național de Referință. Acesta realizează legătura dintre prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite conform Planului Național de Dezvoltare 2007–2013, și prioritățile la nivel european, atât cele expuse în documentul denumit Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007–2013, cât și cele prevăzute de Strategia Lisabona, revizuită. Obiectivul strategic național stabilit de CSNR este utilizarea Instrumentelor Structurale în scopul reducerii disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și statele membre ale Uniunii Europene.
În perioada 2007–2013, Comisia Europeană alocă României o sumă totală de aproximativ 19,67 miliarde euro, dintre care 19,21 miliarde euro pentru Obiectivul „Convergență” și 0,46 miliarde euro pentru Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”. Momentul adevărului va fi la 31 decembrie 2010, când România va trebui să prezinte la Bruxelles situația fondurilor structurale atrase după aderarea la UE. Atunci vom trage linie, iar partenerii europeni vor trage concluzii.
Cu ce rezultat ne prezentăm în fața forurilor europene? Din păcate, răspunsul este mai mult decât dezamăgitor. După 5 ani de existență în cadrul Uniunii Europene nu rămânem decât cu un sentiment amar că nu am reușit să învățăm și să acumulăm nimic din spiritul pragmatic, din abilitățile și capacitatea de organizare, dorința de implicare și devotament față de obiectivele de dezvoltare ale țărilor cu economii avansate și cu tradiție în inițierea și derularea de proiecte europene.
Domnul prim-ministru ne vorbește în mod constant despre absorbția acestor sume. Mesajul Domniei Sale este mereu același: gradul de absorbție este scăzut și urmează, de acum încolo, să accelerăm ritmul, să cizelăm procedurile, să mobilizăm personalul etc.
Raportul publicat la 31 iulie 2010 de Guvernul României este grăitor pentru slabele performanțe ale Guvernului. Astfel, la data de 31 august 2010, valoarea totală a alocărilor din perioada 2007–2010 era de 8.669.952.888 euro. Au fost depuse un număr de 19.371 de proiecte, dar au fost aprobate doar 4.878 de proiecte, restul de 8.589 fiind respinse și 5.802 în curs de evaluare. Valoarea totală a plăților către beneficiari este de 4.650.403.195 lei, ceea ce înseamnă aproximativ un miliard de euro. Deci din cele 8 miliarde și jumătate alocate, abia dacă s-au făcut plăți în valoare de un miliard, adică bani efectiv intrați în economie. Este o sumă îngrijorător de mică, mai ales dacă avem în vedere perioada de criză economică pe care o traversăm. Acești bani ar fi fost o adevărată șansă pentru investiții mai multe, pentru mai multe locuri de muncă și pentru menținerea economiei pe un trend măcar constant, dacă nu ascendent.
„Câteva întrebări fără răspuns”
Nu știu, zău, în ce țară își închipuie președintele Traian Băsescu și premierul Emil Boc că trăiesc și guvernează, dar sigur nu este țara în care restul românilor își duc zilele. Cei doi, ca niște optimiști incurabili, ne spun de doi ani de zile că țara iese din criză, că economia românească pare să-și revină, că alții o duc mai rău decât noi și că, de fapt, lucrurile nu sunt atât de grave precum par la prima vedere.
Aveau dreptate. Lucrurile sunt și mai grave decât s-au manifestat până acum, pentru că cei doi lideri sunt total rupți de realitatea cruntă care ne înconjoară, altfel nu s-ar explica mesajul președintelui la deschiderea anului școlar, prin care ne-a transmis că școala românească are nevoie de creativitate, inovație și inițiativă în momente dificile din punct de vedere economic.
Domnule președinte, cereți cumva inițiativă din partea unor profesori cărora le-ați tăiat salariul cu un sfert, asta în cazul fericit în care nu i-ați disponibilizat? Faceți apel la creativitate către elevii care învață din manuale învechite și neadaptate la programa școlară și la realitatea de azi sau vă așteptați la uimitoare experimente inovatoare de la cercetătorii cărora le-ați tăiat fondurile constant în ultimii ani?
Președintele Băsescu ne spune totodată că ce e mai greu a trecut, din punctul de vedere al crizei economice. Toate bune și frumoase, doar că, potrivit acestuia, am mai trecut peste acest hop și în noiembrie 2009, atunci când Domnia Sa candida pentru încă un mandat la Cotroceni. Să înțelegem că România a regresat financiar în 2010 sau că statul român a depășit deja viteza precaută de recuperare a celorlalte state membre? Sau că, de fapt, ne mințiți, la fel cum ați făcut-o în ultimii ani?
Nici premierul Emil Boc nu se lasă mai prejos și ne oferă o mostră din același optimism iremediabil: peste abia doi ani românii se vor putea mândri în Europa cu țara în care trăiesc, în urma procesului de reformare promovat de PDL. Cu ce exact ne vom făli în fața europenilor, domnule prim-ministru? Cu o viitoare lege a salarizării care îi imunizează pe cei numiți politic în administrație? Cu acte normative care sfidează contribuabilul român? Sau cu o frunză de sute de mii de euro și cu branduri de țară penibile de milioane de euro?
„Telejustiție cu telecomandă de la Palatul Cotroceni”
Cel mai recent episod, cazul Vântu, din „Telejustiția”, serialul de succes care ni se servește curent în ultimii șase ani, a debutat fără vreo surpriză majoră: mascați luând cu asalt mai multe domicilii și publicarea în presă a stenogramelor interceptărilor telefonice ale principalului acuzat. În legătură cu acest ultim aspect, să facem un apel la memorie: ce stenograme din dosare judiciare au mai apărut în presă? Nu într-o ordine cronologică, amintesc că am avut ocazia să lecturăm convorbirile lui Adrian Năstase, Dinu Patriciu, Decebal Traian Remeș (în acest caz am avut și un bonus, când, cu concursul neprecupețit al postului public de televiziune, am vizionat și un așa-zis flagrant filmat), Ioan Mureșan, Cătălin Voicu și alții.
Vreau să precizez de la bun început că nu comentez în niciun caz problemele de ordin judiciar în care sunt implicate toate persoanele mai sus enumerate. Este problema magistraților să se pronunțe. Altceva este însă foarte interesant. Toate persoanele cărora li s-au publicat interceptările convorbirilor telefonice au ceva în comun: într-o anumită perioadă, mai lungă sau mai scurtă de timp, s-au aflat în opoziție cu președintele Traian Băsescu.
Să-i luăm pe rând:
– Adrian Năstase: a fost contracandidatul lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale din 2004, iar în campanie au ieșit scântei. Cum au ieșit și în perioada în care Adrian Năstase era premier și Traian Băsescu primarul Capitalei. În plus, după alegerile din 2004, Adrian Năstase s-a declarat în permanență un oponent al șefului statului;
– Dinu Patriciu: a intrat în divergențe cu Traian Băsescu între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale, s-a opus planurilor lui Traian Băsescu de a subordona PNL și a devenit, după 2004, un critic al acestuia;
– Decebal Traian Remeș: personal nu a intrat în vreo dispută directă cu șeful statului, dar fiind ministru al agriculturii la data când au fost publicate stenogramele sale a fost însă o țintă indirectă, șocul loviturii urmând să fie resimțit de guvernul liberal și, implicit, de premierul Tăriceanu;
– Ioan Mureșan a avut divergențe cu Traian Băsescu în perioada în care amândoi se aflau în Cabinetul CDR-PDUDMR, a fost unul dintre țărăniștii care nu au agreat întotdeauna soluțiile democraților în respectivul Guvern;
„Un nou an școlar – un nou an de proteste”
Luni, 13 septembrie anul curent, peste 3,2 milioane de elevi din învățământul preuniversitar au început cursurile școlare care se vor încheia pe 17 iunie 2011. Cu toți ne-am dori ca acest an școlar să fie unul liniștit, fără prea multe proteste, iar dascălii și elevii să-și concentreze întreaga atenție asupra creșterii calității actului educațional. Din păcate, semnalele actuale ne indică faptul că acest lucru nu va fi posibil, profesorii protestând încă de la festivitatea de deschidere, nemulțumiți fiind de nivelul foarte scăzut al salariilor – în prezent, un profesor de școală generală, proaspăt titularizat, câștigă 400 de lei pe lună, în timp ce salariul mediu pentru învățământul preuniversitar este de aproximativ 900 de lei – și mai ales de reducerea salariilor cu 25% începând cu data de 1 iulie anul curent. La acestea se adaugă și faptul că de la 1 ianuarie au fost tăiate toate sporurile.
O dovadă în plus a faptului că în acest an școlar nu vom avea parte de o bună desfășurare a cursurilor și de o eficientizare a actului educațional o reprezintă atitudinea pe care o are Guvernul condus de premierul Emil Boc cu privire la personalul din sectorul bugetar, inclusiv profesori. În loc să găsească măsuri pentru ameliorarea problemelor existente, Guvernul Boc nu face altceva decât să le acutizeze pe cele prezente și să mai dea naștere și la altele, cum ar fi, spre exemplu, decizia de a concedia 10.000 de angajați din învățământ și, în consecință, creșterea alarmantă a numărului de șomeri.
Problema nivelului foarte scăzut al salariilor din învățământ nu este singura problemă existentă în domeniu la momentul actual. Deschiderea pentru un nou an școlar a unităților de învățământ a readus în discuție condițiile de igienă existente în școlile românești. Astfel, cu doar câteva zile înainte de primul clopoțel, sute de școli din țară nu îndeplineau condițiile necesare pentru a-și primi elevii, fie din cauza faptul că lucrările de reabilitare și/sau de modernizare nu s-au finalizat încă, fie din cauza faptul că astfel de lucrări nu au fost demarate din lipsa fondurilor. În ceea ce privește autorizațiile acordate, ministrul educației e mândru de faptul că 90% din copii vor învăța în școli autorizate sau în curs de autorizare, fără a pomeni niciun cuvânt despre ceilalți aproximativ 320.000 elevi care vor fi nevoiți să meargă în continuare în școli fără apă curentă și grupuri sanitare, punându-și în pericol sănătatea.
„Primele semne de frică ale puterii că pierde puterea!” În urmă cu 20 de ani auzeam profeția lui Silviu Brucan și îmi închipuiam o Românie în care orice tânăr sau cetățean de orice vârstă își va dori să trăiască. În aceste vremuri, când termenul profetic se împlinește, pot spune, fără aroganță și suficiență de sine: din păcate, ați greșit.
Am crezut că purgatoriul României a fost trecut în perioada 2000–2004, atunci când corupția politică stăpânea România, când instituțiile statului nu serveau cetățeanul, ci asupreau interesele acestuia, când aroganța și tupeul guvernanților lezau bunul-simț și moralitatea românilor. Am privit urcușul plin de speranță al României în perioada de până la sfârșitul anului 2009, dar toate acestea s-au prăbușit în momentul în care Traian Băsescu a conferit întreaga putere hoardelor PDL-iste.
Realegerea lui Traian Băsescu reprezintă începutul puterii discreționare în România, reprezintă slobozirea – pentru a folosi un termen deja celebru – câinilor puterii asupra oricăror instituții sau persoane ce încă doresc să respecte procedurile democratice. Așa s-a întâmplat în Parlament săptămâna trecută când, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, puterea PDL ce a denaturat voința cetățenilor prin coruperea unora dintre parlamentari a schimbat regulamente și a încălcat proceduri democratice de care nici Iliescu sau Năstase nu au îndrăznit să se atingă. Mai mult, vedem o întețire a show-ului mediatic dat de către instituțiile ce răspund comenzii de la Cotroceni: arestări și judecăți pe timp de noapte, dinamitare a unor instituții de presă, iar loviturile cu dosul palmei au devenit metode de comunicare publică.
Cu toate că acestea par semne de întărire a puterii, cred că sunt de fapt primele semnale ale faptului că PDL-iștii se tem că pierd dominația asupra României. Un regim democratic este unul care respinge autoritarismul excesiv și teroarea, este unul care respectă drepturile și libertățile fiecărui cetățean.
Nu în ultimul rând, vreau ca astăzi, 15 septembrie, să urez succes dascălilor și elevilor, chiar dacă același Guvern Boc a schimbat discreționar data începerii anului școlar și a limitat manifestările festive, luând în acest fel și singurul motiv de sărbătoare pentru cei atât de greu încercați de tăieri de salarii și concedieri.
Ne confruntăm la începutul acestei sesiuni parlamentare cu o nouă serie de discursuri fanteziste ale membrilor Guvernului referitoare la starea proastă a finanțelor țării. Acestor discursuri li se alătură tot soiul de zvonuri, informații date „pe surse” de aceeași guvernare privind posibile creșteri de taxe și impozite. Mai mult decât atât, cu câteva zile în urmă, președintele a readus în dezbaterea publică perspectiva unui nou împrumut de la FMI.
În acest peisaj întunecat în care România pare că nu găsește resurse să întrezărească luminița de la capătul tunelului, ne întrebăm cu îngrijorare unde ne va duce guvernarea PDL patronată de președintele Traian Băsescu.
Dacă pentru unii mai optimiști deciziile de la începutul lunii iunie privind tăierile salariale, reducerile de personal și creșterea TVA au părut că reprezintă soluția ieșirii din criză, realitatea ne arată că nu ne apropiem nici pe departe de finalul recesiunii economice.
În timp ce alte țări europene în jurul nostru raportează creșteri economice de până la 2% pe ultimul trimestru,
România, sub guvernarea Boc-Băsescu, se afundă într-o datorie publică pe care nu o va putea plăti zeci de ani de acum înainte.
Mai rău decât atât este faptul că Guvernul Boc, în continuare, nu vorbește despre nicio măsură de relansare economică. Singurele lucruri despre care se discută la palatele Cotroceni și Victoria sunt reducerile salariale, reducerile de personal și creșterile de taxe, ignorând cu încăpățânare faptul că și buzunarele românilor au ajuns să fie tot mai goale.
Din informațiile disponibile știm că situația României a ajuns disperată, dacă ne gândim că datoria externă a țării s-a dublat în doi ani și a ajuns la 87 miliarde de euro, iar o parte dintre aceste împrumuturi va ajunge la scadență în 2011.
Redresarea economică nu poate fi obținută prin impunerea de noi biruri. Trebuie să punem ceva în schimb, trebuie să sprijinim activitatea economică pentru a spera la o îmbunătățire a veniturilor încasate la bugetul de stat.
În fața acestei provocări, Guvernul Boc-Băsescu rămâne însă mut și indiferent. Singurul răspuns pe care l-a oferit a fost înlocuirea ministrului de finanțe și anunțarea unui nou împrumut de la FMI.
„Realizări «fără număr» pe tărâmul educației”
Recunosc că l-am criticat de mai multe ori pe actualul ministru al educației, domnul Funeriu, nu doar de dragul de a critica, ci dintr-un motiv simplu și elocvent: educația ne privește pe toți, în egală măsură, elevi, studenți, profesori, părinți.
Acum, la început de an școlar, îmi propusesem să nu îl mai critic, însă copilul meu, spre deosebire de copilul domnului ministru Funeriu, nu este protejat de experimentele PDL-iste din școala românească. În plus, m-a uimit tupeul actualilor guvernanți de a veni în fața elevilor și a dascălilor, în prima zi de școală, pentru a le vorbi cu seninătate despre dăruirea cadrelor didactice și împlinirile din școala românească.
Un scurt bilanț al „realizărilor” guvernării Băsescu-Boc în domeniul educației demonstrează, încă o dată, că această guvernare nu este capabilă să construiască nimic.
Peste 1.000 de școli au fost închise, deși cele mai multe dintre acestea au beneficiat de investiții capitale. În județul Dolj, 48 de unități de învățământ, printre care și Școala „Obedeanu” din Craiova, instituție cu valoare de patrimoniu, fiind cea mai veche școală din Oltenia, vor rămâne cu lacătul pe ușă. Școlile au fost desființate „din pix”, la ordin, fără nicio reținere. Sunt convins că nimeni din Ministerul Educației nu știe cum arată satele Georocel, Lăcrița, Curmătura sau Moșneni, nimeni nu s-a interesat dacă elevii din aceste sate au mijloace de transport până la o altă școală din localități învecinate.
Vă spun eu, domnule ministru, că nu au microbuze școlare! Îi condamnați pe acești copii, le călcați în picioare dreptul la educație și șansele la un viitor mai bun.
Toate investițiile în sistemul de învățământ au fost stopate. Aproape 30% din școli nu au autorizație sanitară de funcționare. Un primar din Gorj a adunat pentru ministrul educației o căruță de păpuși fără mâini și picioare, în speranța că nu se vor cheltui 2,75 de milioane de euro pe păpuși cu dizabilități, când primăriile din mediul rural nu au bani nici de cauciucuri pentru microbuzele școlare, nici de materiale de curățenie și dezinfectanți pentru grădinițe și școli.
„Prima zi de școală: în loc de sărbătoare, îngrijorare” Zeci de ani, în România, prima zi de școală a fost una de sărbătoare pentru elevi, pentru părinți și pentru profesori. Luni, prima zi a anului școlar 2010–2011, nu a mai fost o sărbătoare. Nici pentru cei 3,2 milioane de elevi, nici pentru cei mai mulți dintre părinții lor și nici pentru corpul didactic.
Perspectivele sunt mai mult decât sumbre. Cu un buget aflat la limita de avarie, cu profesori – și așa prost plătiți – cu salarii diminuate cu 25%, cu foarte mulți părinți care nu sunt siguri pe ce le oferă ziua de mâine, prima zi de școală nu a putut genera decât îngrijorare. O școală care începe cu 10.000 de dascăli mai puțin, și numărul celor care vor părăsi catedra s-ar putea să crească dacă se vor ivi oportunități în alte domenii, în țară sau în străinătate. Am fost șocat să aud că au fost cadre didactice care au renunțat temporar la meserie pentru a pleca în străinătate, chiar dacă nu aveau decât perspectiva unor munci necalificate, dar, cu siguranță, mai bine plătite decât activitatea didactică din România.
O școală care începe cu un cost de instruire pe cap de elev de 2.857 lei în mediul urban și 3.494 lei în mediul rural. În Spania și Franța, cheltuielile pe cap de elev sunt de 5 ori mai mari, iar în Marea Britanie, de 6 ori. Cred că orice comentariu la acest capitol este inutil.
Domnul ministru Daniel Funeriu spune că principala misiune a mandatului său este „recredibilizarea învățământului”. După câteva luni în fruntea ministerului de resort nu există nicio speranță că va realiza ceva. Rezultatele mai mult decât mediocre de la cele două sesiuni de bacalaureat din acest an trebuie să-i dea de gândit domnului ministru de resort. Sau, dacă Domnia Sa ignoră acest lucru, ar trebui ca un sondaj realizat între 6 și 8 septembrie de IRESCOP, și dat publicității ieri, să fie un semnal de alarmă pentru Domnia Sa.
Conform datelor prezentate în cadrul respectivei cercetări de piață, 61% din români au o părere proastă și foarte proastă despre școala românească și tot 61% ar prefera studiul în străinătate pentru copiii lor.
O mică paranteză: între acești 61% se află și ministrul de resort și cred că ne aflăm în fața unei premiere. Într-un stat care se consideră civilizat, într-un stat membru al Uniunii Europene, copilul ministrului educației învață la o școală din altă țară.
„Uniunea Elenă din România, multiculturalitate și voluntariat”
Europa a devenit un pământ roditor al multiculturalității. Extinderea Uniunii Europene, cât și mulți alți factori au amplificat caracterul multicultural al multor state, contribuind la diversificarea religiilor, etniilor și culturilor. Ca urmare, dialogul intercultural are un rol primordial în promovarea identității și cetățeniei europene. Trebuie să recunoaștem și să păstrăm marea diversitate culturală a Europei ca pe un avantaj unic ce oferă oportunitatea de a învăța trăind și a trăi învățând din diferitele tradiții culturale europene.
În acest context, proiectele emblematice ale Uniunii Elene din România (UER), care poartă pecetea proiectelor europene, precum și a programelor de parteneriate, sunt menite să mobilizeze societatea civilă, în general, și pe membrii noștri, în special, în evidențierea bunelor practici și în identificarea nevoii de dialog intercultural.
Trebuie să recunoaștem contribuția voluntară a membrilor Uniunii Elene din România la dezvoltarea comunităților teritoriale ca o formă de cetățenie activă de nivel european, cu atât mai mult cu cât anul 2011 a fost declarat „Anul european al voluntariatului”.
Uniunea Elenă din România încurajează și sprijină dezvoltarea voluntariatului, într-un context european în care trei din zece europeni sunt voluntari și 80% din populația Uniunii Europene consideră implicarea activă în viața socială drept crucială pentru democrație.
Declarația mea de astăzi vine în sprijinul celor afirmate de ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, în legătură cu penalizarea proprietarilor de terenuri nelucrate atât extravilan, cât și intravilan, care nu îngrijesc și nu curăță respectivele suprafețe.
Suntem cu toții conștienți de marile probleme cu care se confruntă agricultura românească, iar necultivarea terenurilor agricole constituie una dintre multele probleme. În momentul de față, în România, valoarea terenurilor nelucrate este de circa 20% din suprafața arabilă, în condițiile în care sunt cultivate circa 8,1 milioane hectare.
România a plătit 581 de milioane de euro din subvenții directe pe suprafață fermierilor români, subvenții aferente anului 2009. Mulți dintre aceștia se înscriu pentru primirea subvențiilor europene, însă sunt cazuri în care terenurile pentru care se plătesc aceste sume de bani nu au văzut niciodată un utilaj agricol, singurul lucru care crește acolo fiind ciulinii.
Apreciez implicarea domnului ministru Tabără și salut luarea unor asemenea măsuri, dar să nu uitam că o astfel de lege există din 1991, Legea nr. 18, o lege care îi amendează pe cei care nu își cultivă terenul, lege care până în momentul de față nu s-a aplicat.
Oamenii trebuie să înțeleagă că pământul trebuie lucrat în asociații sau arendat. Sunt oameni care, deși nu au puterea financiară pentru a lucra terenul, refuză să îl dea în arendă. Prin aplicarea acestei legi se elimină aceste cazuri.
„Joc pasiv PSD, aruncare liberă pentru echipa Boc!”
Exact cu o săptămână în urmă, moțiunea simplă pe agricultură a PSD+PC, intitulată „Agricultorii români sufocați de importuri și falimentați de politica agricolă a Guvernului Boc”, a fost respinsă.
Nu vreau să mă întorc, acum, la fondul demersului respectiv, ci vreau să ridic o problemă de principiu. Desigur, este dreptul și chiar obligația unui partid de opoziție de a sancționa prin moțiuni activitatea Guvernului, însă, și de această dată, am avut de-a face cu ceea ce, în handbal, se numește „joc pasiv”.
După ce, în urmă cu un an, PSD, dând de greu, și-a luat jucăriile și a plecat de la guvernare și după ce, de aproape un
an, cere demisia Guvernului Boc fără a avea curajul de a spune ferm: să plece PDL pentru că noi ne asumăm responsabilitatea scoaterii țării din impas prin măsurile A, B, C..., și de această dată, același PSD mimează... activitatea parlamentară.
Tragerea de timp, jocul pasiv despre care aminteam, nu sunt unele întâmplătoare: orice zi care trece greu pentru poporul român pune procente în contul PSD. Logica este simplă: blocăm, două zile, activitatea Parlamentului cu inițiative inutile, ca cea a moțiunii simple pe agricultură, două zile în care majoritatea parlamentară nu are posibilitatea să urnească niciuna dintre legile așteptate de români de luni de zile, facem zgomot la televizor, facem și puțin teatru... dacă tot se televizează... și mai ciupim un procent-două de încredere din partea românilor...
Ce alt rost ar fi putut avea o moțiune cu referire la un ministru deja demis, în contextul în care, în locul acestuia, tocmai fusese numit un altul, ale cărui competență și onestitate sunt indubitabile?
În handbal, când arbitrul constată o posibilă tendință de joc pasiv arată semnalul de preavertizare, dând posibilitatea echipei să schimbe modul de atac.
Prin declarația politică de astăzi nu am pretenția să mă substitui poporului român, singurul arbitru îndreptățit să ne invite în sau afară din arena politică. Doresc doar să atrag atenția că jocul pasiv practicat de PSD durează cam de mult, că se vede și că, aici, în Parlament, timpul înseamnă... legi!
„Un popor care mai crede în glume”
Guvernul Băsescu-Boc-Udrea, Guvern PDL, a scăpat din mână orice legătură cu populația, cu economia, cu viața reală, cu problemele oamenilor și ale societății românești și se ocupă de îmbărbătarea propriilor aleși în administrația publică locală.
Am văzut de curând cum reprezentanții de seamă ai PDL au petrecut un sfârșit de săptămână în județul Mehedinți pentru a discuta despre problemele lor, și nicidecum ale țării.
Am văzut că miniștrii, primarii, consilierii locali PDL, în frunte cu prim-ministrul său formal, s-au ocupat de activul de partid, spunându-și cât de bine conduc ei țara, cum tăierea pensiilor și a salariilor este un lucru bun, cum contractarea de împrumuturi de la FMI sau de oriunde se mai poate este mană cerească pentru românii din ce în ce mai datori, cum în justiție nu se face dreptate și oamenii aleargă cu anii prin diverse procese, cum prețurile cresc, în special la alimente, cum toate se înrăutățesc..., iar PDL va câștiga viitoarele alegeri parlamentare chiar dacă țara noastră o duce tot mai greu.
Românii sunt oameni toleranți, cu răbdare multă și foarte inteligenți, preferând să fie ironici, să dea dovadă de umor, să creeze bancuri așa cum făceau înainte de 1989 ca să facă față regimului dictatorial, plin de suferințe pentru mulți din cauza lipsei de alimente, de lumină, de TV etc.
În ultima vreme s-au înmulțit bancurile, și asta dovedește nemulțumirea gravă a cetățenilor care își găsesc refugiul în glume acide la adresa guvernanților. Am citit câteva într-o revistă de rebus cu glume.
Două prietene vorbesc la telefon, din care una îi spune celeilalte că își va schimba modul de salut când va răspunde la telefon, astfel: Bună ziua, dragă, ție și... ascultătorilor noștri!
O altă glumă: Guvernul a decis să mute orășenii fără serviciu la țară. Ce au răspuns aceștia? De acord, dar... în altă țară! Iată starea de spirit a tot mai multor români după 18 luni de guvernare catastrofală portocalie, condusă de gruparea odioasă Băsescu-Boc-Udrea – PDL.
România este o țară în care poporul său mai crede în glume ca formă de protest și supraviețuire, alternativă la batjocura guvernamentală PDL.
## „Remanierea guvernamentală din 2010”
Mesajul pe care doresc să îl transmit se adresează atât dumneavoastră, colegilor, cât și cetățenilor României, care au fost și sunt în continuare afectați de măsurile anticriză adoptate de Guvern. Fie că vorbim despre un fost guvern sau despre structura guvernamentală nou-formată, trebuie să punem accentul pe proiectele de reformă inițiate, al căror curs trebuie să continue înspre realizarea obiectivelor propuse, și anume: ieșirea din criză care, de altfel, actualmente, reprezintă prioritatea și totodată responsabilitatea Guvernului.
Referitor la criticile aduse la adresa noilor miniștri, atât de o parte a presei, cât și de opoziție, consider că, pentru început, ar trebui să acordăm noului Guvern o perioadă de grație pentru că, în situația în care se află țara noastră în momentul de față, abilitatea de a-și conduce fiecare în parte ministerul nu poate fi dovedită decât odată cu trecerea unei perioade de timp de la instalare, iar îmbunătățirile pe care aceștia le pot aduce pot fi resimțite treptat. Or, în contextul acesta, criticile sunt nefondate, și spun asta deoarece nu poți critica modalitatea de conducere a unei persoane, dacă, în prealabil, nu ai lăsat-o să își demonstreze capacitatea de administrare.
Susțin noua structură guvernamentală pentru că vorbim despre o echipă formată din oameni de bună-credință, care cred că vor face tot posibilul pentru a aduce economia României la liman.
„Profesori, elevi și părinți disperați”
A început un nou an școlar. Din păcate, condițiile în care învață elevii români sunt la fel de nefavorabile ca și în anii trecuți. Degeaba tragem semnale de alarmă privind importanța educației pentru dezvoltarea și viitorul acestei țări. Administrarea proastă a învățământului și falsul entuziasm al miniștrilor care au vrut mereu să schimbe sistemul nu au făcut decât să înrăutățească starea școlii românești. Nu pot să nu mă întreb care sunt motivele pentru care ministrul Funeriu a fost păstrat în funcție la mult trâmbițata remaniere a Guvernului Boc IV. Un ministru fără zvâc, mereu în conflict cu dascălii și sindicatele, lipsit de calitățile necesare unui om care gospodărește un domeniu atât de important, mai mult, un ministru care își recunoaște incapacitatea afirmând că „nu oferim educația necesară copiilor noștri”.
Este adevărat că învățământul din România nu oferă copiilor educația pe care aceștia trebuie să o aibă, dar primul motiv pentru care acest lucru se întâmplă este chiar prezența domnului Funeriu la conducerea Ministerului Educației. Așazisa reformă pe care domnul Funeriu o invocă atât de des nu este decât un set de născociri gata să agraveze situația sistemului de învățământ.
Anul școlar care a debutat ieri a luat din nou autoritățile prin surprindere, astfel încât multe unități școlare nu sunt pregătite să primească elevi. Lipsesc avize, nu există grupuri sanitare funcționale, în unele școli reparațiile abia au început, iar în altele s-au suspendat din lipsă de fonduri. Cum pot fi aceste autorități luate prin surprindere când școala începe în fiecare an în septembrie, după un calendar destul de clar?
Răspunsul nu poate fi decât unul, și anume lipsa de interes pentru educația copiilor.
Elevii români, oricât de dornici de performanță ar fi, nu pot să reușească în asemenea împrejurări. Nu au rechizite, nu au clase încălzite iarna sau locuri de recreare, nu au acele condiții minime în care să poată învăța.
Doamnelor și domnilor deputați, între educație și învățare există o mare diferență, însă România nu își învață copiii și, cu atât mai mult, nu îi educă. Învățarea se poate face în condiții prielnice și ține mai mult de culegerea de informații. Educația se poate face de către dascăli cu talent și cu vocație, însă puțini sunt dascălii care își mai permit să trăiască din salariul de profesor, nimicit de deciziile guvernanților, și care nu visează un viitor mai bun în afara țării. Profesorii care s-au prezentat în școli la începutul acestui an școlar sunt din ce în ce mai îngrijorați și trăiesc din ce în ce mai greu. Cum putem aștepta performanță de la acești oameni și ce drept are ministrul Funeriu să le ceară acest lucru când nu a putut nici măcar să stabilească un dialog cu ei, darămite să le protejeze drepturile în Guvern?
„Un nou an școlar”
Pentru mine, parcă dintotdeauna și pentru totdeauna, în septembrie începe școala. Nu este o continuă reamintire, nu este nici nostalgia pentru anii trecuți, este pur și simplu sentimentul unui început ce exprimă noutăți, acum doar bănuite, și mai ales dorința de a le afla. Și tot în septembrie, într-un ciclu constituțional, de data aceasta, începe o nouă sesiune parlamentară. Poate nu este întâmplător ca aceste instituții atât de diferite să-și suprapună măcar momentul de reluare a activității. Ambele sunt destinate să formeze și să proiecteze pentru viitor o națiune, prin educație sau prin lege, de ambele depinzând soarta acestei națiuni. Și, atunci, să nu uităm că dascălii noștri ne-au pregătit pentru ce trebuie să facem acum, pentru că datorită lor am căpătat în viață un sens și o perspectivă.
Am învățat principii și legi, am tocit teoreme și declinări latine. A venit momentul să înțelegem de ce am învățat toate acestea. Toate s-au ordonat, și mai ales s-au sintetizat, în modul în care gândim și acționăm în viață. De aici și neliniștea mea la acest început de sesiune parlamentară. Oare să fi uitat tot ce am învățat în mereu reluatul septembrie al studiilor noastre? Oare nu am înțeles nimic sau, dacă am înțeles, am înțeles oare bine? Se poate demonstra că tehnic este posibil, dar tot atât de bine se poate demonstra că este lipsit de sens. Principiile și legile științelor exacte și ale științelor naturale au fost aduse, prin studii îndelungate, aproape la gradul de a fi imuabile și, în orice caz, definitorii în timp.
Noi am acumulat numai finalitatea unei imense și laborioase activități de secole a umanității. Este timpul să gândim ca și legilor fundamentale ale vieții sociale să le dăm aceeași valoare. Unele dintre ele există, exemplul Codului civil napoleonian, în vigoare și astăzi după 102 ani, având rădăcini viguroase în dreptul roman milenar, îmi este cel mai la îndemână. Câte dintre legile noastre vor rezista măcar 10 ani? E păcat că am uitat definiția și scopul legilor. E păcat că am început să uităm să aplicăm principii simple care din principii ale științelor devin principii de viață.
E septembrie și începe școala, dar și o nouă sesiune parlamentară, ultima din această legislatură, o legislatură în care individual ne-am pregătit, fiecare în felul său, pentru examenul din această toamnă, și unii dintre noi, pentru un nou ciclu parlamentar.
„Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)”
În luna septembrie a anului 1960, la Conferința de la Bagdad, a fost creată Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).
Ideea înființǎrii acestei organizații a venit atunci când companiile monopoliste au luat măsuri de scădere la jumătate a prețului petrolului brut exportat de țările producătoare. Acest lucru a produs pagube materiale semnificative în economiile țărilor producătoare, care au fost forțate să se gândească la noi modalități de asigurare a intereselor lor și de prevenire a irosirii surselor lor de venit.
Organizația a cǎrei limbǎ oficialǎ este engleza, a avut sediul la Geneva pentru primii cinci ani de activitate, iar din 1965 sediul central se află la Viena, Austria.
Organizația interguvernamentală permanentă, care include în componența ei statele exploatatoare de petrol brut, indiferent de naționalitatea acestora, coordonează și uniformizează politicile în domeniul petrolului ale țărilor membre, în vederea asigurării unor prețuri stabile și echitabile pentru producători.
Statutul OPEC stipulează că „orice țară cu un substanțial export net de țiței care are interese fundamental asemănătoare cu cele ale țărilor membre poate deveni membru cu drepturi depline al Organizației dacă este acceptat de o majoritate de ¾ din membrii cu drepturi depline, având toate voturile membrilor fondatori”.
Statutul face diferența între cele trei categorii de membri: membru fondator, membru cu drepturi depline și membru asociat. Organizația de apărare a intereselor producătorilor a avut ca membri fondatori Iranul, Irakul, Kuweitul, Arabia Saudită și Venezuela. Cele 5 state fondatoare au fost urmate ulterior de alte state membre, în prezent organizația fiind formată din 12 membri de pe 3 continente (Africa, Asia și America de Sud): Algeria, Angola, Libia, Nigeria, Irak, Iran, Kuweit, Qatar, Arabia Sauditǎ, Emiratele Arabe Unite și Venezuela. Ecuador a fost membru deplin între 1973 și 1992, revenind în organizație în octombrie 2007. În mai 2008, Indonezia, care a devenit importator net de petrol, a anunțat că se va retrage din OPEC. Gabon a fost membru deplin OPEC între 1975 și 1995. Sudan și-a exprimat intenția de a deveni membru, state candidate la poziția de viitori membri ai organizației fiind și Norvegia, Bolivia, Mexic și Siria.
„Administrate judicios, terenurile statului pot contribui la micșorarea deficitului bugetar”
Doresc să vă supun atenției problema terenurilor aflate în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului. Recent, mi-a fost adusă la cunoștință informația potrivit căreia există suprafețe de terenuri date spre exploatare către agenți economici, prin contracte care au pretenția de a concura cu Matusalem ca vârstă. În vremuri de criză, este necesar să privim cu atenție fiecare contract prin care bunurile statului sunt date spre folosință, să vedem care este câștigul adus bugetului. În
cazul în care acest câștig nu există sau este ridicol de mic, consider că este mai bine să adoptăm o formulă mai eficientă de acordare a acestor bunuri spre folosință.
Criza economică trebuie combătută cu măsuri de reducere a costurilor, de maximizare a câștigurilor, de renunțare la activități neprofitabile. Dacă transpunem aceste principii economice din mediul privat către activitățile economice ale statului, trebuie să dăm dovadă de o aliniere corectă la cerințele momentului. Prin urmare, contractele de folosință ale terenurilor din patrimoniul Agenției Domeniilor Statului trebuie să fie reanalizate periodic, în așa fel încât încasările să fie cât mai mari.
Rămânând la capitolul încasări provenite din închirierea sau concesionarea terenurilor Administrației Domeniilor Statului, am remarcat că există importante suprafețe de teren care nu au fost preluate spre exploatare de către agenții economici. Astfel, la șirul de terenuri lăsate în paragină de către proprietarii care nu au bani să le lucreze sau le-au cumpărat doar pentru potențialul imobiliar, mii de hectare ale statului vin să completeze peisajul dezolant al agriculturii românești. În acest fel, Agenția va cheltui resurse pentru a proteja terenurile de intruși, dar nu va atrage resursele necesare acestor costuri. După cum se știe, orice cheltuială a statului se adaugă deficitului bugetar.
Extrapolând aceste aspecte sesizate de mine la nivelul tuturor activităților statului din care se pot încasa venituri, trebuie să remarcăm faptul că reducerile de cheltuieli cu salariile și numărul de personal nu sunt suficiente. Trebuie ca autoritățile de resort să găsească formule eficiente de lucru, pentru a micșora povara cheltuielilor statului.
„Învățământul, nota 4 la lucrarea de control”
Începutul gri din acest an școlar a fost în concordanță cu discursul ministrului Funeriu, care a urat copiilor un bun venit în clasa „întâia”. Tradiția școlii noastre, interesul pentru un anumit câmp de cercetare înalt specializat, bagajul de cunoștințe, metoda și stilul de muncă, toate acestea nu mai reprezintă țelul elevilor și cadrelor didactice. Auspiciile sub care a început anul școlar sunt dureroase și adânci. Ponderea cadrelor didactice fără pregătire pedagogică adecvată, reprezentată de studenți și de persoane provenite din programe de reconversie profesională, lipsa autorizațiilor sanitare și a utilităților, precum și starea tensionată a profesorilor compun rețeta marca Funeriu, intitulată „Recredibilizarea învățământului românesc ca principală misiune a mandatului său de ministru”.
Criza fără precedent din sistemul educațional pălește în fața remanierii anunțate de către ministrul de resort, remaniere care, din păcate, rămâne un proiect nefinalizat.
Noua abordare a educației are, cu siguranță, intenții bune, dar vedem cu toții că în ciuda speranțelor de a intra în normalitate, învățământul din România se confruntă cu un continuu proces de degradare și instabilitate. Dezvoltarea societății constă în dezvoltarea capacității intelectuale a viitoarelor generații. Remodelarea, transformarea, reorganizarea și modernizarea sunt concepte pe care societatea le ia din mers, în evoluția sa în timp. Societatea românească, în ansamblu, este supusă unor ample și complexe procese de reformare, palierele sistemului educațional depinzând de criza economică prin care trecem.
Reformarea învățământului trebuie concepută în corelare cu tradițiile valoroase ale școlii românești, dar și cu valorile europene. Aceasta trebuie dezvoltată pe mai multe planuri și direcții, cu finalități specifice. E suficient să copiem modelele altor țări, care au reușit cu succes să-și dezvolte societatea datorită educației.
Sunt de părere că școala reprezintă nucleul unei societăți sănătoase îndreptate spre dezvoltare.
În prima zi a noului an școlar, a fost publicat un sondaj de opinie privind modul în care este perceput învățământul românesc. În funcție de întrebare, numărul nemulțumiților variază între 60 și 80%. Peste jumătate dintre români apreciază școala românească drept mai slabă decât școlile din celelalte state UE. O mare parte dintre respondenți au găsit drept soluție a redresării nivelului învățământului românesc revenirea la câteva reguli din vremea comunismului. Acest lucru confirmă faptul că învățământul românesc necesită trecerea de la un sistem bun la unul adaptat actualelor cerințe ale societății.
„Învățământul, domeniu strategic pentru România”
Un nou an școlar a început pe 13 septembrie. Emoția începutului pentru cei de clasa I, dar și a revederii colegilor și profesorilor a fost ușor de sesizat în prima zi de școală. Învățământul, cred eu, este un domeniu strategic pentru orice țară. Având un învățământ de calitate, poți spera în evoluția societății și chiar într-o clasă politică mai bună.
Conform Constituției, în țara noastră au dreptul la învățătură toți cetățenii țării, indiferent de origine socială, sex, apartenență, politică sau religioasă și fără alte îngrădiri care ar putea constitui nerespectarea drepturilor omului. Învățământul de stat are un caracter deschis, toți cetățenii având acces la toate gradele și formele de învățământ, și este gratuit.
Trebuie să recunoaștem că învățământul românesc este unul performant, dacă avem în vedere numărul mare al cercetătorilor, oameni de știință, ingineri, care fac carieră și în afara granițelor României, în importante institute, companii din Occident, și care, prin contribuția lor, au revoluționat dezvoltarea mondială.
Este adevărat, numeroasele modificări aduse sistemului de-a lungul anilor au slăbit calitatea învățământului sau au scos la suprafață probleme majore ce nu pot fi rezolvate rapid, dar învățământul românesc a fost și este o rampă de lansare pentru oameni de o deosebită valoare.
La fel ca întreaga societate, și învățământul românesc trece printr-o perioadă dificilă, dacă ne gândim la reducerea numărului de posturi și la închiderea unor școli, dar toate acestea ar putea duce la creșterea calității actului de învățământ.
Începerea unui nou an școlar îmi oferă prilejul, stimați colegi, de a ura cadrelor didactice și elevilor succes și rezultate deosebite!
În calitate de deputat ales în Colegiul nr. 3 Diaspora, dar și de cetățean al Statelor Unite ale Americii, doresc să-mi exprim cu claritate convingerea că toți românii din Diaspora merită pe deplin să beneficieze de o lege electorală conform căreia să voteze în condiții mai accesibile, fără a consuma atâta timp și, implicit, resurse materiale în acest scop nobil.
În acest context, reamintesc compatrioților mei din țară că românii din SUA, Canada și Australia, pe care-i reprezint – țări care reunesc 35 de secții de votare – se deplasează de multe ori de la sute de kilometri depărtare, cheltuind bani și timp, pentru a-și exercita dreptul democratic de a vota, în semn de iubire și loialitate față de patria-mamă.
Proiectul de lege privind votul prin corespondență pentru românii din străinătate – inițiat de ministrul de externe Teodor Baconschi – vine tocmai să rezolve aceste probleme ale alegătorilor români din diaspora, ca și o inițiativa legislativă similară aparținând colegei de partid, doamna deputat Raluca Turcan.
Proiectul de lege al Ministerului Afacerilor Externe privind votul prin corespondență vine să rezolve aceste neajunsuri și să asigure accesul mai amplu, mai ușor și mai puțin costisitor al românilor din străinătate la procesul electoral din România, eliminând în același timp supraaglomerarea secțiilor de vot din străinătate și asigurând o alternativă de exprimare a votului pe care multe democrații avansate o utilizează deja cu succes. Menționez că votul prin corespondență există în multe dintre țările occidentale cu democrație consolidată.
Pentru cetățeanul român din străinătate, votul prin corespondență creează o modalitate alternativă de vot fără a exclude însă modalitatea tradițională de vot. Pe de altă parte, dacă alegătorul dorește să-și exercite dreptul de vot chiar în ziua alegerilor, direct în secțiile de vot deschise de ambasadele sau consulatele României, acesta va avea în continuare această posibilitate, cu condiția să vină la secția de vot cu certificatul de alegător și cu buletinul de vot nefolosit.
Pe de altă parte, este vorba doar de avantaje – potrivit noului proiect de lege – și pentru românii aflați în străinătate, dar fără domiciliul stabil acolo (doar aceștia pot vota la ambasade), care nu pot vota pentru că au în actul de identitate o adresă diferită față de locul în care trăiesc de fapt. Dreptul de a alege este garantat de Constituție, dar cu toate acestea mulți cetățeni – în 2008 a fost vorba de cel puțin un milion, se pare – nu și l-au putut exprima, tocmai din această cauză.
„Banii s-au dus, iar ecologizarea perimetrelor miniere nu se vede”
Am vorbit de mai multe ori de la tribuna Parlamentului despre problemele pe care le au Baia Mare și Maramureșul din cauza sistării activității miniere. Și am mai spus că închiderea minelor este una dintre afacerile netransparente, ca să nu spun necurate, nu doar din Maramureș. Stau argument cele peste 35 milioane euro alocate, pentru ecologizare, dar fără a se vedea și rezultatele. Prezentă în Maramureș, în acest an, directoarea adjunctă a SC Conversmin spunea că, până la sfârșitul anului 2009, pentru activitatea de proiectare, conservare, închidere, ecologizare și monitorizare postînchidere pentru obiectivele miniere din Maramureș au fost alocate fonduri bugetare în valoare totală de 99.695.562 lei, iar pentru 2010, pentru obiectivele miniere din județ s-au alocat fonduri în sumă totală de 48.351.443 lei, adică peste 35 milioane euro pentru punerea în siguranță, stabilitatea și ecologizarea a patru iazuri de decantare, pentru funcționarea și retehnologizarea a 4 stații de colectare și epurare a apelor de mină amplasate în bazinul hidrografic Someș–Tisa, cu posibil impact transfrontalier, iar pentru conservarea și protecția perimetrelor miniere a căror activitate a fost sistată (15 obiective miniere, 5 stații de tratare a apelor și 7 iazuri de decantare la care nu s-a început punerea în siguranță) s-au repartizat 7,5 milioane lei. Au mai fost alocați 1,4 milioane lei pentru serviciile de asistență termică pentru lucrările de închidere și ecologizare încheiate cu Conversmin, dar și a celor finanțate prin Banca Mondială.
Sumele sunt mari, iar o parte dintre autoritățile județene recunosc că lucrările au fost făcute de mântuială, semn că mulți dintre banii alocați n-au ajuns la lucrările care trebuie efectuate, ci s-au pierdut pe drum, de la licitație și proiectare, până la execuție. Iar dacă te iei după ce se scrie în presă, cei care verifică modul de execuție a lucrărilor sunt pe aceeași mână cu executanții. Se decontează lucrări care nu s-au făcut, iar din stațiile de epurare ies tot ape poluate, sau stațiile nu funcționează deloc, banii au ajuns la firmele abonate la banul public, în loc să ajungă în economia reală.
## „Regulamentul trădării”
E de groază ce poate să mai scornească gașca portocalie și vasalii ei pentru a se menține la putere! În locul lor, niște politicieni de bun-simț ajunși la o așa de joasă încredere în ochii poporului pe care declară că-l conduc și-ar lua bocceluțele și ar călători către vastele locuințe proprii, în așteptarea unor zile mai bune, dar ei se țin cu ghearele și cu dinții de putere, deoarece sunt convinși că nu mai pupă puterea în următorii 50 de ani în nicio combinație guvernamentală rațională posibilă. Așa că trag cu toții de actuala coaliție nerațională, sub pretextul reformei, pentru a face prostii cât Casa Poporului și cu imbecila justificare a crizei și a lipsei banilor la orice nu reușesc să facă într-o guvernare reală. Piară România, trăiască guvernarea portocalie! Nu contează că sunt incapabili, nu contează că habar n-au să atragă fonduri europene, cât contează faptul că aceste fonduri de orice natură sunt pentru jumulit. Din acest motiv speculează orice cuvânt scris care i-ar putea avantaja, se dau de ceasul morții și cu fundul de asfalt doardoar or rămâne încă o zi în scaunul puterii și se roagă permanent să mai rămână puțin la guvernare, că n-au jumulit suficient și altă ocazie nu mai pupă. Ce jalnici! Ce penibili! Ei sunt mai răi ca popoarele migratoare, își lasă semnele pe tot ce ating: onoare, conștiință, legi, regulamente... Să amintim
doar jenanta prestație cu iz de pseudointeligență prin care se dau toți portocaliii de ceasul morții ca să le ofere niscaiva funcții în Parlament vasalilor lor, foștii independenți fugiți din toate partidele, actualii neindependenți, dar membri de partid liber-schimbist al generalului peste curele și obiele.
O femeie de la care națiunea română ar avea pretenții că, cică, a reprezentat-o și cu o altă ocazie, se tot dă peste cap ca să nu priceapă că în Parlament funcțiile sunt date reprezentanților poporului. Cum transfugii lui Oprea (cu el în frunte) nu au dat ochii cu electoratul în postura de reprezentanți ai UNPR-ului, rezultă, chiar și pentru un om simplu, că nu pot avea un grup parlamentar al UNPR-ului, deoarece ei nu reprezintă pe nimeni. Ca să reprezinte pe cineva, băsiștii lui Oprea ar fi trebuit „să se întoarcă la popor”, de la Băsescu citire! Da, au fost votați, unii uninominal, dar au fost votați pe platforma partidelor din care provin. Pe vremea aia, juraseră credință electoratului partidelor respective, așadar au fost votați ei, dar pe motive ținând de partidele de proveniență. Dacă ar fi fost într-adevăr niște valori independente bine conturate, candidau independent de la bun început. Înregimentându-se sub flamură partinică, din start au pierdut atuul independenței pe care o clamează acum. Scuza că au fost votați uninominal pentru marile valori care sunt, și nu pentru doctrinele și ideile pe care le-au reprezentat, nu stă în picioare.
## „Dezastrul puterii portocalii”
În urmă cu un an, în campania electorală, președintele Băsescu le spunea românilor cu mândrie și satisfacție că România a ieșit din criză datorită Guvernului Boc, iar în aceste zile le transmite românilor că e dezastru și că toți trebuie să fim solidari și să acceptăm reducerea veniturilor în aceste vremuri grele. Dar, odată trecută campania electorală, deși puteau să mai mintă așa cum spunea un ministru cu puțin timp în urmă, pentru a nu îngropa de tot România, adevărul a fost spus și astfel dezastrul în care Guvernul de acum, de tristă amintire Boc, a aruncat România din cauza incompetenței și clientelismului fără margini de care dă dovadă a ieșit la iveală.
Nimic nu a rămas neatins de ciuma portocalie care distruge tot ce întâlnește în calea sa, de la sistemul de sănătate la sistemul asigurărilor sociale, la învățământ, orice poate aduce un venit pentru camarila portocalie care este din ce în ce mai înfometată și lasă impresia că nu vrea să se oprească decât după ce va falimenta totul în această țară.
Astfel, în timp ce bugetul asigurărilor sociale are un deficit mare, Guvernul nu se preocupă să rezolve situația, în sensul de a determina instituțiile statului să-și facă treaba și să ia măsuri pentru ca restanțele la bugetul asigurărilor sociale ale firmelor la care statul este acționar majoritar să fie plătite, astfel, încât să nu fie nevoie să se impoziteze pensiile pentru a reduce deficitul.
Însă această preocupare nu este printre prioritățile Guvernului cenușiu Boc, deoarece ar însemna să deranjeze clientela de partid care este instalată în toate consiliile de administrație și la conducerea companiilor de stat pentru a se îmbogăți pe spatele românilor, nu pentru a fi eficienți, competenți și a lucra pentru bunăstarea românilor. Dar ce contează pentru ei? Atâta timp cât își fac plinul, poate să se întâmple orice, cetățenii nu contează, importanți sunt doar șefii portocalii care trebuie mulțumiți.
În timp ce dezastrul se generalizează, oamenii puterii se preocupă de soarta partidului care se dovedește a fi mai importantă pentru ei decât viața românilor care, în această perioadă, au nevoie de măsuri concrete de redresare economică pentru a le da o speranță, și nu pentru a le distruge orice urmă de optimism. Dar în afară de a distruge viața cetățenilor din această țară, Partidul Democrat Liberal nu știe să facă altceva, și din acest motiv trebuie să plece de la putere pentru a da României și românilor o șansă.
„Campusurile școlare, șantiere veșnice”
S-au scurs trei ani de când fostul ministru al educației și cercetării, Mihail Hârdău, pe un ton triumfal, a prezentat Programul de reconstrucție și reabilitare a campusurilor școlare ca obiectiv prioritar al strategiei de dezvoltare a învățământului, aprobată de Guvern pentru perioada 2006–2008.
Inițial, programul la nivelul întregii țări cuprindea 84 de campusuri școlare, dintre care 15 obiective de investiții noi, 26 reabilitări și 43 extinderi și reabilitări.
Vă întreb, stimați colegi, ce s-a ales de acest program? Câte dintre aceste proiecte au fost finalizate?
Întrebările sunt retorice, realitatea se vede, se știe. Astăzi după trei ani, ne putem mândri cu o idee, cu o intenție, cu proiecte începute și nefinalizate, cu bani aruncați pe Apa Sâmbetei.
Pot spune că din entuziasmul de început s-a ales praful și pulberea. Unele campusuri au rămas în stadiu de proiect, altele, într-o situație și mai gravă, au ajuns niște șantiere abandonate, adevărate ruine, pentru care s-au făcut cheltuieli uriașe fără nicio finalitate. Aceste veșnice șantiere întregesc imaginea declinului economic în care ne zbatem și pentru care actualul Guvern n-are nicio soluție.
În aceste condiții, mă întreb dacă într-o țară cu o industrie precară, cu o agricultură de subzistență, cu o infrastructură învechită, distrusă de vreme, mai poate fi vorba de investiții în domeniul social, în învățământ, în sănătate?
Răspunsul oficial este arhicunoscutul laitmotiv: lipsa banilor.
În realitate este vorba, în primul rând, de elaborarea unor proiecte care, prin anvergura lor, depășesc posibilitățile noastre reale, precum și de cheltuirea ineficientă, necontrolată și părtinitoare a banului-public de către autoritățile teritoriale.
Astfel, multe dintre firmele angajate în executarea lucrărilor, de teamă să nu rămână fără bani, executând o parte din lucrări, au cerut recepție parțială, au luat banii și pe-aci ți-e drumul. Un exemplu concret îl oferă situația campusurilor școlare din județul Cluj.
La Dej și Huedin au început lucrări de reabilitare și extindere a campusurilor proiectate, apoi din lipsa banilor lucrările au fost sistate, iar ce s-a construit se deteriorează pe zi ce trece. Prin grija ministerului, ne-am procopsit cu niște șantiere în ruină, cu niște șantiere veșnice, în locul campusurilor școlare visate.
Îngrijorarea și nedumerirea mă fac să verific, încă o dată, valabilitatea zicerii că, orice ar fi, mai multe capete judecă mai bine decât unul singur, indiferent cât de bogată i-ar fi „încărcătura” acestuia din urmă. Acesta este motivul pentru care vă rog să-mi acordați atenție și sprijin.
Îngrijorarea se naște de fapt din nedumerirea care mă face să mă tot întreb cum se poate întâmpla așa ceva în lumea în care trăiesc, deși cred că mai corect ar fi să mă întreb pur și simplu în ce lume trăiesc.
Un polițist de 24 de ani se zbate între viață și moarte.
Un specimen de 21 de ani, căruia suntem obligați să-i spunem „om” doar pentru faptul că umblă pe două picioare și vorbește, este deja recidivist de penal. A crescut la sânul nașului atotputernic, s-a format după chipul și asemănarea celui care la 36 de ani de viață a adunat deja 38 de dosare penale, fiind acuzat de aproape toate infracțiunile cu violență
care se regăsesc în Codul penal. Și-a câștigat prin fapte dreptul de a se număra printre membrii clanului Ghenosu și, implicit, protecția nașului, realizată nu doar direct, ci, ticăloșia ticăloșiei, cu sprijinul unor magistrați!
Cu atari descendență și proptele, individul nu putea să nu valorifice apartenența la clan. Din acest punct de vedere n-am nicio nedumerire. Am doar îngrijorarea provocată de dezlănțuirea fiarei din acest produs interlop împotriva polițistului care a îndrăznit să creadă că legea trebuie respectată de toți și peste tot în această țară.
Vorbesc de lege așa cum este ea la ceasul acesta, care se dovedește că poate fi eludată de juriști ca Elena Turcu și Dumitru Rebegea, oameni plătiți din banii micului contribuabil ca să-i asigure traiul în adevăr și dreptate, și care au ales să semneze pactul cu diavolul. Ei sunt cei care l-au lăsat în libertate pe Florin Pîrjol, zis Ghenosu, pentru ca acesta împreună cu locotenenții săi să facă propria lege în Dâmbovița, Prahova și Argeș. Și mă cutremur văzând contrarierea de care se lasă dominat ministrul de resort când se întreabă retoric ce anume face posibil ca Dumitru Rebegea să se afle după gratii, iar fiare ca Ghenosu ori Danezul să se afle în libertate.
## **Domnul Vasile Mocanu:**
„Ce mai propune Cabinetul Boc?”
Guvernanții se întrec în propuneri de măsuri aberante. În primul rând, se pare că Guvernul Boc a găsit modalitatea de a pune agricultura pe roate. Amenzile! Astfel, proprietarii de terenuri agricole nelucrate ar putea fi amendați cu o sumă ce poate ajunge până la 60 de euro pe hectar.
Guvernanții nu se întreabă, însă, de ce circa 3 milioane de hectare de teren agricol au devenit pârloagă în 2010. Și de ce dezastrul în agricultură s-a consemnat taman în guvernarea portocalie. De cinci ani, dar mai ales în ultimul an și jumătate, agricultura s-a prăbușit aproape complet.
Lipsa unei strategii coerente privind agricultura din România, care nu poate porni decât de la sprijinirea fermierilor autohtoni și de la înțelegerea realităților din mediul rural, este principala cauză a dezastrului din agricultură. Nu de amenzi au nevoie agricultorii din România, ci de subvenții care să vină la timp! Suprafețele uriașe de teren lăsat pârloagă sunt doar efectul măsurilor proaste luate în ultimul timp.
Că PDL nu are niciun fel de viziune o dovedesc și noile angajamente ale Cabinetului Emil Boc luate față de FMI. În anul 2011, dacă PDL se va mai afla la guvernare, vom avea parte de concedieri masive în rândul bugetarilor, precum și de noi reduceri ale veniturilor. În acest moment, datoria externă a României este de peste 80 de miliarde de euro. Și crește continuu!
Din nefericire, din nou, lipsesc măsurile economice autentice care să dinamizeze mediul privat. Dimpotrivă, noile majorări de taxe și impozite vor avea drept rezultat o și mai mare reducere a consumului, o creștere a inflației, dar și a șomajului. Așadar, efectul acestor măsuri va consta doar în prăbușirea nivelului de trai al populației.
Dar Cabinetul Boc perseverează în greșeală. Propunerile de modificare a Codului muncii, a Legii sindicatelor și a conflictelor de muncă nu urmăresc altceva decât distrugerea drepturilor sindicaliștilor. Speriat tot mai tare de opoziția salariaților față de politica dusă de PDL, Guvernul vrea să închidă gura protestatarilor. În această toamnă, zeci de mii de sindicaliști din toată țara și-au propus să-și arate nemulțumirea față de lipsa de soluții a Guvernului la marile probleme cu care se confruntă România.
## Domnilor deputați,
Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaților și vă anunț că, până în acest moment, din totalul celor 333 de deputați și-au înregistrat prezența 181; sunt absenți 152 de deputați, din care 10 participă la alte acțiuni parlamentare.
Biroul permanent al Camerei a propus ca astăzi să începem lucrările cu o declarație politică – o declarație a Parlamentului României cu ocazia Zilei Internaționale a Democrației.
V-aș propune ca această declarație să fie citită imediat după moțiune, pentru că înțeleg că sunt încă niște discuții pe marginea acestei declarații în interiorul GRUI-ului.
- Dacă sunteți de acord cu această propunere? Dacă sunt obiecții? Nu sunt.
Mulțumesc mult.
Atunci intrăm în ordinea de zi, începând cu moțiunea simplă. Este o moțiune simplă inițiată de 53 de deputați, membri ai Grupului parlamentar al PNL.
În legătură cu timpul alocat pentru dezbaterea acestei moțiuni simple, vă prezint următoarele informații: moțiunea simplă va fi citită de către unul dintre semnatari; Guvernului i se rezervă 40 de minute, pe care le utilizează la începutul și la încheierea dezbaterilor, pentru dezbateri luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat, timpul alocat prezentându-se astfel: PDL – 19 minute; PSD+PC – 19 minute; PNL – 11 minute; UDMR – 4 minute; minoritățile naționale – 3 minute; Grupul deputaților independenți – 3 minute; deputații independenți fără apartenență la un grup – două minute.
Dacă sunt observații?
Dacă nu, vă supun la vot aceste propuneri...
Vă rog să pregătiți cartelele de vot.
Pe procedură, domnul Toader, până se pregătesc colegii.
## Doamna președinte,
Așa cum prevede programul de lucru pe care l-am gândit noi, avem o problemă pe care v-aș propune-o, să-l modificăm, în sensul citirii moțiunii, dezbaterea moțiunii, apoi intrăm pe ordinea de zi privind legile pe care le avem în dezbatere, iar votul final să fie finalizat sau să fie dat după ce se termină dezbaterea acestor legi și cele de ieri, și pentru moțiune.
Deci nu putem face la 12.30 vot final, fiindcă nu am dezbătut tot ceea ce aveam în program sau o parte din el, și nu putem să dăm un vot final fără dezbaterea unor legi.
Și vă rog să fiți de acord să schimbăm programul în așa fel încât să avem moțiunea, dezbaterea Legii pensiilor, la care avem raportul, după care – la finalizarea ei –, dacă mai avem timp, vom discuta și alte legi, și apoi votul final.
Pentru a nu începe o serie de dezbateri, o să vă propun cinci minute pentru o discuție cu liderii de grup, așa cum de altfel am stabilit.
Vă rog, domnule Dușa.
PAUZĂ
Legat de Proiectul de lege privind pensiile, în condițiile în care se finalizează redactarea raportului și se distribuie la caseta deputaților.
Corect.
Vă mulțumesc.
Cinci minute pauză pentru o discuție cu liderii de grup.
## PAUZĂ
## * * DUPĂ PAUZĂ
## Doamnelor și domnilor deputați,
Am discutat cu liderii de grup și, așa cum știți, azi-noapte – și vreau să le mulțumesc tuturor membrilor Comisiei pentru muncă și protecție socială – târziu s-a finalizat raportul, după o lungă perioadă în care s-a discutat Legea pensiilor în Comisia pentru muncă și protecție socială. În acest sens era și motivația făcută de liderul de grup al PDL, în sensul modificării programului.
Propunerea pe care v-o facem astăzi este aceea, evident, de a discuta moțiunea, de a o dezbate și, după ce această dezbatere este finalizată, să luăm o pauză de o oră – o pauză de masă –, după care să intrăm în dezbaterile generale și dezbaterile pe articole ale Legii pensiilor. Este o lege extrem de importantă, este o lege care merită toată atenția noastră, urmând ca acest program să fie, așa cum s-a propus, până la epuizarea acestui proiect, a acestui raport, deci finalizarea lui.
O să vă rog să pregătiți cartelele de vot.
Și votul va fi la final, așa cum vreți să completați.
Voiați să spuneți să fie la sfârșit votul?
Da, exact.
Aș avea o rugăminte: când noi, liderii, convenim ceva, să convenim să se și voteze.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
## Vă mulțumesc.
Deci cu vot final la sfârșitul dezbaterilor pe Legea pensiilor.
Votul este deschis.
Vot · approved
Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple inițiate de 53 de deputați (MS 72/2010; amânarea votului final)
Cu majoritate de voturi aceste propuneri au fost aprobate. Intrăm în votul cu privire la propunerile referitoare la timpul alocat dezbaterilor pe moțiune, revenim la programul nostru.
Vă rog să vă exprimați prin vot, dacă sunteți de acord cu propunerea făcută.
Votul este deschis.
Vot · approved
Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple inițiate de 53 de deputați (MS 72/2010; amânarea votului final)
Cu majoritate de voturi propunerile au fost aprobate.
Conform prevederilor regulamentului, trebuie să întreb dacă vreunul dintre semnatari își retrage semnătura de pe moțiune.
Nu.
Vă reamintesc că la moțiunea simplă nu pot fi depuse amendamente.
Pe procedură, domnul Eugen Nicolăescu.
Doamnă deputat Anastase, președinte de ședință, Este ciudat ce se întâmplă în acest moment: ați declanșat procedura de dezbatere a moțiunii simple.
Este prima oară de când în Parlament se începe o dezbatere de moțiune și nu este în sală reprezentantul Guvernului. Unde este?
Este, este!
## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:**
Păi, să fie la tribună, nu acolo, pentru că, altfel, o să avem impresia că noi vorbim singuri.
O clipă, că vă grăbiți degeaba!
Dacă domnul deputat-ministru nu știe unde-i este locul, este vina dumnealui.
Cred că domnul ministru preferă să stea cu colegii parlamentari. Sigur, acum și-a luat locul în banca Guvernului.
Am să îi invit pe liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de ședință numele deputaților înscriși la dezbatere.
O invit pe doamna deputat Cristina Pocora pentru a da citire moțiunii.
Am să vă rog să facem și liniște pentru a o putea asculta. Doamnă deputat, vă rog, aveți cuvântul.
## **Doamna Cristina Ancuța Pocora:**
Doamnă președinte, Stimați colegi,
Moțiunea simplă depusă de Partidul Național Liberal se numește: „Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, instrument portocaliu pentru umilirea românilor!”
Oameni apăsați de griji și copleșiți de dările tot mai mari, ce nu le mai lasă niciun venit pentru o viață decentă..., cozi interminabile în fața unor ghișee cu funcționari nervoși și debusolați din cauza inconsecvenței măsurilor Guvernului..., un stat apăsător ce tâlhărește orice venit al oricărui român..., lipsa de speranță pentru ziua de mâine...
Și, nu, nu e realitatea vremurilor de dinainte de 1989! Este realitatea anului 2010 din România și cea mai importantă realizare a președintelui Traian Băsescu! Pentru că, indiferent de numele unui guvern, fie el și al eternului și fascinantului domn Boc, cauza tuturor realităților tragice din România se află în politica promovată de către alesul de la Cotroceni.
Astfel, dacă în anul 2004, o Românie întreagă a vibrat la promisiunea de „a trăi mai bine”, în ultimii doi ani, pretențiile românilor au scăzut considerabil. Pentru că, peste o noapte electorală, „prințul pe cal portocaliu”, proaspăt instalat la Cotroceni, s-a dat peste cap și s-a transformat în „balaurul cu șapte capete”, toate șapte conducând ministere la masa Guvernului, capabile astfel să înghită orice speranță de mai bine a oamenilor. Mulți dintre români au fost obișnuiți cu dictatura unui stat totalitar și represiv. Acum cu toții trebuie să ne obișnuim cu dictatura fricii de necunoscut.
## 1. Uciderea inițiativei.
Nimeni nu mai știe dacă respectă legea sau dacă este în afara ei, pentru că legile se schimbă de la o zi la alta, iar atunci când ele sunt promulgate, mare parte sunt declarate neconstituționale; nimeni nu mai știe ce taxe, când și unde trebuie să le plătească, pentru că legile fiscale din România au devenit ciurul prin care Guvernul Boc scurge banii contribuabililor; nimeni nu mai știe dacă va mai avea un loc de muncă, dacă va fi sau nu disponibilizat, și nici care este venitul lui de la o lună la alta.
Domnule președinte, am rugămintea ca domnul ministru să asculte textul moțiunii, pentru că este vorba despre sectorul pe care-l păstorește.
## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu**
**:**
E ocupat!
Vă mulțumesc.
Dacă îl lasă și colegii, poate o să ne asculte. Doamnelor și domnilor guvernanți,
În această perioadă de criză economică, România nu are nevoie de experimente, ci de instituții puternice și consolidate care să poată asigura protecția grupurilor și persoanelor vulnerabile, precum și justiție și egalitate pentru cetățenii săi.
În loc să includeți categoriile vulnerabile pe lista de priorități ale Guvernului din care faceți parte, precum și să-i considerați și să-i tratați pe români ca cetățeni europeni, ați ales să scădeți cu 25 la sută salariile asistenților maternali și ale celor personali ai persoanelor cu handicap, în condițiile în care îngrijirea necesită 24 de ore din 24. Ați ales să-i amenințați pe aceștia cu șomajul și neplata salariilor, deși asta înseamnă clar un risc de dezintegrare a rețelei de asistenți maternali, și așa insuficientă, pentru a cărei constituire și formare s-au consumat semnificative resurse materiale și umane.
Vă solicităm, domnilor prim-ministru și ministru, să reveniți asupra acestei decizii aberante și haotice prin care ați desființat instituții foarte necesare României – stat membru al Uniunii Europene –, de asemenea, să includeți categoriile vulnerabile pe lista de priorități ale Guvernului pe care îl conduceți și să considerați și să tratați românii ca cetățeni europeni.
Ați anunțat, de asemenea, o reducere cu 19% a personalului din asistența socială, deși în prezent se înregistrează o lipsă acută de personal specializat în domeniu, iar prestațiile sociale și salariile asistenților personali, în ultimele șase luni, nu s-au mai acordat în multe județe.
În condițiile în care primele persoane disponibilizate din sistemul bugetar au fost asistenții personali angajați cu contract de muncă în cadrul primăriilor, ați venit și ați declarat senini la posturile publice de televiziune că s-a făcut economie la buget prin tăierea unor drepturi de la persoanele cu handicap de 0,0002%, de parcă aceasta era soluția ca România să iasă din criză. S-a ignorat faptul că aceste persoane au cel mai mic venit din România, trăind sub nivelul de subzistență, prin diminuarea sumelor cuvenite pentru medicamente, dispozitive medicale, a indemnizației de însoțitor, prin lipsa centrelor de recuperare și integrare în societate, refuzul de angajare, lipsa accesibilizării instituționale și a mediului fizic și altele.
· Dezbatere proiect de lege · respins
337 de discursuri
Mulțumesc, doamnă deputat, pentru lectura interesantă a textului moțiunii.
O să-l rog acum pe domnul ministru Ioan Botiș, care, cu certitudine, chiar dacă nu a fost tot timpul cu ochii pe doamna deputat, cunoaște textul moțiunii și poate să prezinte un punct de vedere extrem de autorizat.
Domnule ministru, aveți cuvântul.
## **Domnul Ioan Nelu Botiș** _– ministrul muncii, familiei și protecției sociale_ **:**
Domnule președinte, vă mulțumesc. Doamnelor și domnilor deputați, Doamnelor și domnilor, Domnule ministru Nicolăescu,
Doamnă deputat Pocora,
Aș dori să vă asigur că știu cu exactitate unde îmi este locul și sunt onorat că fac parte din Parlamentul României.
Am avut o ezitare în a-mi ocupa locul de ministru legată de modalitatea plăcută de a mă întâlni cu colegii din Cameră și de promisiunea făcută lor de a ține o legătură permanentă, în vederea punerii în practică a Programului de guvernare și a susținerii acestui program de către domnii parlamentari.
Doamnă deputat Cristina Pocora, vă admir săptămânal în comisie și cu atât mai mult sunt îndreptățit să vă urmăresc foarte atent și, cu siguranță, am reușit să citesc integral textul moțiunii pe care l-am primit și vă mulțumesc pentru acest lucru. Am fost tentat, la un moment dat, să răspund în aceeași notă, ușor oratorică, i-aș spune, și vă rog să luați între ghilimele ceea ce spun, pentru că introducerea a fost făcută din „Harap-Alb”, din „Povești nemuritoare”, și aș fi așteptat mai multă rigoare din partea unor colegi care cunosc foarte bine ceea ce se întâmplă în Ministerul Muncii.
Am avut îndoieli și am verificat dacă aceste îndoieli sunt într-adevăr regăsite în textul moțiunii, am avut îndoieli legate de faptul că această moțiune poate reprezenta un _copypaste_ , pentru că am regăsit foarte multe fraze într-o altă moțiune, depusă acum câtva timp la adresa domnului ministru Șeitan.
De asemenea, am întrebări legate de perioada la care dumneavoastră faceți referire. Aveți în textul moțiunii trimiteri la anul 2009. Este o moțiune și împotriva PSD-ului? Dacă da, poate că este o ocazie bună și pentru colegii din PSD să aducă răspunsuri la unele dintre problemele pe care dumneavoastră le-ați ridicat.
Dar am rămas până la urmă la ideea de a vă da un răspuns coerent, tehnic și profesional și, acolo unde sunt urme de îndoială, vă rog să le ridicați, și promisiunea mea este aceea de a vă răspunde cu profesionalism.
Primul punct... și, fiind de structură inginer, am să mă duc pe fiecare problemă ridicată de Domniile Voastre și am să răspund, neevitând nicio problemă pe care dumneavoastră ați ridicat-o aici.
Primul punct, legat de uciderea inițiativei. Pornind de la premisa existenței unei crize economice extinse la nivel global, criză care din nefericire nu a ocolit nici România, așa cum se știe, la nivelul anului 2009 și cu o continuare la nivelul anului 2010, România s-a angajat prin semnarea unor acorduri de împrumut cu organismele financiare internaționale să mențină stabilitatea economică și să respecte țintele de deficit ale bugetului consolidat, în cei doi ani.
Acest lucru este absolut necesar pentru diminuarea dezechilibrelor existente și pentru menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile, de natură să creeze premisele relansării economice.
În acest context, este necesar să se precizeze că în anul 2009 cheltuielile totale anuale pentru pensii în România au fost de circa 39 miliarde lei, constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare, ponderea acestora în PIB fiind de 8%, cu o tendință de creștere.
De asemenea, bugetul asigurărilor sociale de stat a înregistrat și înregistrează încă din anul 2006 deficite anuale, în anul 2009 ajungând la cel mai mare deficit, cu o valoare de 1,5 miliarde euro.
Principiul contributivității, principiul obligativității apartenenței la sistemul public de pensii, precum și principiul solidarității sociale reprezintă principiile care guvernează atât sistemul actual, dar care îl vor guverna și pe cel viitor.
Aceste principii presupun ca toate persoanele care obțin venituri profesionale, inclusiv din desfășurarea unor activități independente, să contribuie solidar cu toate categoriile sociale care realizează venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Participarea la sistemul public de pensii nu reprezintă în sine numai majorarea veniturilor bugetului din care se plătesc pensiile, ci constituie garanția evitării dependenței sociale în anumite situații care se ivesc pe parcursul vieții sau la anumite vârste, care fac vulnerabile financiar aceste persoane.
Față de cele prezentate, este greu de înțeles atitudinea prin care Grupul parlamentar al PNL acordă acest vot de blam Guvernului pentru inițiativa corect intenționată de a
asigura tuturor cetățenilor care realizează venituri ca urmare a unor activități profesionale desfășurate, dependente sau independente, protecție în situații ce pot conduce la pierderea posibilităților de susținere, absolut reale în perioada dinspre finalul vieții. Astfel de măsuri de asigurare a susținerii sociale ar trebui încurajate de către oricare partid aflat sau nu la guvernare.
De altfel, putem susține chiar că a conștientiza propriii cetățeni cu privire la necesitatea de a se afla integrați în sistemul public de pensii ar trebui să constituie o preocupare permanentă, și nu o atitudine de respingere și de instigare nefundamentată.
Scoțând în evidență unele aspecte privitoare la procedurile birocratice pe care în perioada sa de guvernare Partidul Național Liberal le-ar fi putut elimina, dacă tot consideră că pot fi eliminate în totalitate, acest partid recunoaște, de fapt, propriile vulnerabilități și limite în modernizarea actului administrativ și a serviciului public, cu atât mai mult cu cât din moțiune ar rezulta că PNL deține adevărul absolut și soluții infailibile.
Deși în moțiune nu se precizează în mod expres, intuim că aceasta se referă la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58 din 2010, ordonanță care reprezintă, la o analiză atentă, un curajos început spre legalizarea întregii piețe a muncii, mai exact reducerea formelor mascate ale muncii prin așa-numitele modalități de retribuire sub diverse alte forme decât cele reglementate de legislația muncii.
Nu putem astfel decât să ne întrebăm: în opinia liberală, este mai grav să respectăm prevederile legale sau să le încălcăm?
Pentru o mai bună informare, precizăm faptul că OUG nr. 58 din 2010 a fost modificată, astfel încât sarcinile persoanelor care desfășoară activități independente fiind retribuite pe baza drepturilor de autor, să fie preluate de către plătitorul de venit.
Ordonanța nr. 58/2010, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2010, definește cu claritate noțiunea de venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, precizându-se faptul că, în înțelesul acestui act normativ, sunt venituri realizate din drepturi de autor și drepturi conexe, astfel cum sunt acestea prevăzute de Codul fiscal, și/sau venituri realizate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil.
Asupra acestor venituri se datorează doar contribuțiile individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj, plata contribuțiilor de sănătate pentru veniturile obținute din activități profesionale, altele decât cele salariale, efectuându-se în condițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.
Aceeași ordonanță stipulează faptul că veniturile de natură profesională pentru care se datorează și se plătesc contribuțiile individuale de asigurări, pentru asigurări sociale și șomaj, se iau în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și al indemnizației de șomaj, potrivit legii, persoanelor în cauză fiindu-le recunoscută perioada de stagiu.
Aceeași ordonanță evidențiază și acele situații în care sunt realizate venituri de natură profesională rezultate din drepturi de autor și drepturi conexe în mod ocazional, respectiv cu caracter de regularitate, precizându-se pentru fiecare dintre situații dacă se datorează sau nu contribuții individuale la sistemul de asigurări sociale. Și am să detaliez.
1. Persoanele care în mod ocazional realizează, pe lângă veniturile de natură salarială, și venituri rezultate din drepturi de autor și conexe nu datorează contribuții individuale și pentru aceste venituri de natură profesională.
2. Persoanele care realizează cu caracter de regularitate, pe lângă veniturile de natură salarială, și venituri de natură profesională, drepturi de autor, datorează contribuțiile individuale și pentru aceste venituri de natură profesională la o bază de calcul ce nu poate depăși de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
3. Persoanele care realizează cu caracter de regularitate exclusiv venituri de natură profesională, vorbim de drepturi de autor, datorează contribuțiile individuale la aceeași bază de calcul ce nu poate depăși de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, impune obligația plătitorului de venit de a declara, calcula, reține și plăti contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj și totodată de a depune declarațiile privind evidența nominală a persoanelor care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială, și aceste declarații, rețineri, plăți se fac până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile de natură profesională. Începând cu 13 septembrie, plătitorul de venit va depune lunar, dacă este cazul, declarația și va face plata contribuțiilor individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj corespunzătoare veniturilor obținute în situațiile prevăzute în ordonanță.
Ordonanța redefinește baza de calcul la care se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj, așa cum am precizat și anterior, aceasta nu poate depăși în cursul unei luni calendaristice echivalentul a de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Cuprinde, de asemenea, reglementări cu privire la procedura de restituire sau compensare a sumelor reprezentând contribuții achitate în plus ca urmare a depășirii plafonului de 5 salarii medii brute pe economie menționat mai sus.
Sumele reprezentând contribuții achitate în plus, ca urmare a depășirii plafonului, se restituie sau se compensează la cererea asiguratului, depusă la casele teritoriale de pensii, respectiv agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București. Aceste instituții au obligația de a transmite cererile către Casa Națională de Pensii și către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Punctul 2 sesizat și prezentat în materialul moțiunii, șomajul-politică de stat.
## Doamnelor și domnilor deputați,
O prioritate constantă a Guvernului Boc este reducerea șomajului și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.
Cea mai bună formă de protecție socială pe care Guvernul a aplicat-o este asigurarea locurilor de muncă pentru cetățenii români, deoarece numai prin adoptarea și implementarea unor politici active și susținute de ocupare se poate asigura un echilibru social, politica de stat fiind aceea a ocupării, a obținerii veniturilor din muncă.
Ca urmare a aplicării acestor politici, în condițiile în care România se confruntă cu o criză economică și financiară, rata șomajului înregistrat, deși a cunoscut o evoluție crescătoare pe parcursul anului 2009, în anul 2010, începând cu luna aprilie 2010, rata șomajului s-a diminuat de la 8,36% în luna martie la 7,39% la finele lunii iulie, numărul de șomeri scăzând în aceeași perioadă cu 89.495 de persoane, de la
un număr de 765.285 persoane în luna martie, la 675.790 persoane la finele lunii iulie.
Este cert că măsurile de politică adoptate și implementate în această perioadă și-au dovedit eficiența pe piața muncii.
În primele 7 luni ale anului 2010, ieșirile din șomaj prin încadrarea în muncă, repet, prin încadrarea în muncă, se cifrează la 226.623 persoane. Aceste ieșiri au fost superioare intrărilor în șomaj prin disponibilizări curente și colective de personal care se situează la 221.736 de persoane.
Acest aspect se remarcă începând cu luna aprilie, când intrările în șomaj din disponibilizări au fost de 28.555 de persoane, în timp ce ieșirile prin încadrare au fost de 41.491.
De altfel, începând cu aceeași lună, evoluția lunară ne arată indicatori pozitivi. Acest lucru înseamnă că intrările în sistem au fost mai mici decât ieșirile. Practic, dacă ar fi să exemplific, în luna mai am avut intrări în sistem – și vorbesc aici despre cei care au intrat în șomaj, despre 24.635 de persoane, și ieșiri prin încadrare de 40.583. Deci avem o diferență de 15.984 de persoane. În luna iulie, avem intrări în sistem de 22.996 și ieșiri prin încadrare de 25.574, o diferență de 2.578 în favoarea celor care au fost încadrați în muncă.
Prin aplicarea politicilor de ocupare, s-a reușit în perioada 2009 – 31 iulie 2010 plasarea pe piața muncii, chiar în condițiile dificile pe care le traversează țara, a circa 550 de mii de persoane, 304.588 persoane în anul 2009, iar până în data de 31 iulie 2010, 239.167 de persoane.
Pentru susținerea mediului de afaceri, singurul care poate fi motorul creșterii economice, Guvernul a adoptat o serie de acte normative menite să sprijine financiar eforturile de a menține salariații existenți sau de a crea noi locuri de muncă într-o perioadă dificilă.
Aceste măsuri sunt următoarele:
1. Scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii pe perioada suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare a activității potrivit Codului muncii, pe o perioadă de 3 luni, atât a angajatorilor, cât și a salariaților, măsură care a avut aplicabilitate pe perioada anului 2009, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2009, modificată și completată.
Măsura a fost prelungită și pe perioada anului 2010, începând cu luna februarie, urmând a se încheia la finele anului 2010 – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4 din 2010 privind reglementarea unor măsuri de protecție socială pentru anul 2010. Prin această măsură s-au reușit consolidarea locurilor de muncă la angajatori și menținerea activă a salariaților în cauză.
De această măsură au beneficiat 6.987 de angajatori, 292.268 persoane în 2009, iar în anul 2010, 7.138 de angajatori. Repet – 2010, 7.138 angajatori și 204.942 persoane în anul 2010 până la această dată.
2. Scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru angajatorii care în anul 2010, pe lângă locurile de muncă nou-create, stabilesc, în condițiile legii, raporturi de muncă cu persoanele provenite din rândul șomerilor, aflate în evidența agențiilor pentru ocuparea forței de muncă cu minim 3 luni anterioare datei angajării și pe care le mențin în activitate pe o perioadă de cel puțin 12 luni, OUG nr. 13/2010 privind reglementarea unor măsuri în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă și diminuării șomajului în 2010. De această măsură au beneficiat în acest an 1.297 de angajatori care au încadrat 2.097 de șomeri aflați în evidențele agenției de mai mult de 3 luni.
Măsurile de politică activă care au țintit mediul de afaceri au fost completate de acțiunile agențiilor teritoriale de ocupare a forței de muncă de a aplica măsuri active de combatere a șomajului cu adresabilitate mai ales grupurilor vulnerabile pe piața muncii, printre care se numără tinerii, șomerii de peste 45 de ani și cei care mai au 3 ani până la împlinirea vârstei de pensionare, șomerii unici întreținători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap.
În vederea asigurării competitivității forței de muncă, dar și adaptării acesteia la condițiile actuale, au fost realizate cursuri de formare profesională pentru persoanele în căutare de loc de muncă, cu susținere financiară din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cu convingerea că investiția în capitalul uman este cea mai importantă.
În perioada ianuarie 2009 – 31 iulie 2010, un număr de 54.676 de persoane au fost cuprinse în cursuri de formare profesională; 31.883 persoane în anul 2009 și 22.793 persoane până acum, în 2010.
Au fost ocupate din rândul celor care au urmat această modalitate de formare profesională 24.987 de persoane în 2009 și 9.765 de persoane în 2010. Vorbim de cifre parțiale pentru 2010.
De asemenea, alte 2.755 de persoane au beneficiat de formare profesională finanțată din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru șomaj, Fondul Social European, programe PHARE, 1.301 persoane în anul 2009, 1.454 persoane în 2010, din care s-au încadrat în muncă 816 persoane, 622 persoane în anul 2009 și 194 în 2010.
Din anul 2009, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă implementează proiecte finanțate din Fondul Social European, proiecte care au ca obiectiv dezvoltarea capacității instituționale de a oferi servicii de formare profesională la standarde europene care duc la ocupare pe piața muncii.
În vederea stimulării ocupării tinerilor, s-a acționat atât prin acordarea de subvenții angajatorilor, cât și prin stimularea financiară a absolvenților prin acordarea de prime de încadrare. În anul 2009, au beneficiat de astfel de prime 2.989 de absolvenți, iar în anul 2010, date parțiale, 2.356 de absolvenți.
Pentru asigurarea unei tranziții mai ușoare de la școală la viața profesională, s-au aplicat prevederile Legii nr. 72 din 2007, acordând subvenții angajatorilor care, pe perioada vacanțelor, dar nu mai mult de 60 de zile, încadrează elevi și studenți.
În anul 2009 au fost încadrați prin această formă de stimulare 610 elevi și 206 studenți, iar în acest an, 363 elevi și 56 studenți.
Știind că oportunitățile de ocupare în unele zone geografice sunt reduse, am continuat să stimulăm mobilitatea pe teritoriul României, prin acordarea de prime de încadrare și de instalare celor care acceptă un loc de muncă la o distanță mai mare de 50 de kilometri de domiciliu sau acceptă să-și schimbe domiciliul pentru a ocupa un loc de muncă.
În anul 2009 au fost acordate 949 prime de încadrare și 1.284 prime de instalare, iar în anul 2010, 1.162 prime de încadrare și 1.141 prime de instalare.
Pentru implementarea politicilor active de ocupare, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a cheltuit din bugetul asigurărilor pentru șomaj suma de 202,5 milioane lei în 2009 și 161,7 milioane în primele 7 luni ale anului 2010.
În scopul prevenirii șomajului de lungă durată și stimulării șomerilor de a se încadra în muncă înainte de expirarea perioadei de indemnizare, s-au acordat alocații pentru 18.033 de șomeri, din care 8.279 femei.
Șomajul în rândul persoanelor cu vârsta de peste 45 de ani sau șomeri unici susținători ai familiilor monoparentale reprezintă în continuare o problemă importantă a pieței muncii.
Astfel, în primele 7 luni ale anului 2010, s-a reușit încadrarea prin intermediul măsurii de subvenționare a locului de muncă 10.444 persoane, din care 10.166 șomeri peste 45 de ani, 278 șomeri unici susținători ai familiilor monoparentale.
Prin măsura de subvenționare a șomerilor care mai au 3 ani până la pensie, s-a realizat încadrarea în muncă a 185 de persoane.
Stimularea mobilității geografice a forței de muncă a contribuit la ocuparea a 2.303 persoane, dintre care: 1.162 persoane prin încadrarea într-o localitate la o distanță mai mare de 50 de kilometri față de domiciliu, persoane care au beneficiat de primă de încadrare.
Doamnă deputat Cristina Pocora, vă rog să vă notați cifrele. Sunt foarte importante, urmăresc evoluția în timp a realizărilor Ministerului Muncii:
1.141 persoane prin încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului – persoanele au beneficiat de primă de instalare.
Prin subvenționarea angajatorilor care încadrează absolvenți ai instituțiilor de învățământ s-a realizat încadrarea a 4.083 de persoane, iar numărul absolvenților beneficiari de primă de încadrare a fost de 2.356 persoane.
Prin măsura de subvenționare a locului de muncă la angajator pentru încadrarea persoanelor cu handicap s-a realizat ocuparea a 142 de persoane.
În urma acordării de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri, 356 de persoane au inițiat astfel de activități independente.
Prin măsura de subvenționare a cheltuielilor cu forța de muncă efectuată în cadrul unor programe pentru dezvoltarea comunității locale, s-a realizat ocuparea temporară a 13.811 persoane, dintre care 7.836 prin încadrarea pe o perioadă de minim 6 luni.
Din Fondul Social European sunt disponibile resurse pentru dezvoltarea resurselor umane, acestea fiind direcționate către următoarele principale grupuri-țintă: lucrători persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și șomeri, persoane inactive, persoane supuse riscului excluziunii sociale.
Operațiunile stabilite în axa prioritară nr. 3, Creșterea adaptabilității lucrătorilor și întreprinderilor, sprijină adaptabilitatea angajaților la mediul economic în schimbare și la provocările globalizării pentru a face față introducerii tehnologiilor moderne, a noilor forme de organizare a muncii și pentru a promova flexibilitatea și mobilitatea ocupării forței de muncă.
Pe parcursul anilor 2009–2010, au fost lansate scheme de finanțare pentru proiecte dedicate creșterii capacității forței de muncă la modificările tehnologice și economice. Țin să fac aici o paranteză: aceste propuneri vin și se compatibilizează direct cu strategia pe 2020 sau până în 2020 a Comisiei Europene.
Pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, în special prin susținerea și stimularea tinerilor întreprinzători, conform Legii nr. 76 din 2002, una dintre măsurile de stimulare a ocupării forței de muncă, implementată de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, este acordarea de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri. În cursul anului 2010, ne-am propus ca peste 4.600 de persoane până la sfârșitul anului să beneficieze de serviciile de consultanță și asistență în domeniul antreprenorial.
Obiectivele de creștere a ratei de activitate și a ocupării forței de muncă sunt statuate și le regăsiți în strategiile și programele guvernamentale după cum urmează:
1. Programul de guvernare 2009–2012, prin care se stabilește ca obiectiv de guvernare în domeniul pieței muncii echilibrarea pieței muncii și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.
2. Programul național de reformă 2007–2010, care prevede, ca prioritate în domeniu, creșterea gradului de ocupare și a ratei de participare pe piața muncii prin realizarea unei piețe a muncii favorabile creării de noi locuri de muncă, îmbunătățirea adaptabilității întreprinderilor și lucrătorilor, stimularea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea calității resurselor umane.
3. Strategia națională pentru ocuparea forței de muncă 2004–2010. În perioada imediat următoare, este programată elaborarea unui nou cadru strategic și programatic în domeniul ocupării forței de muncă în acord cu Strategia Europa 2020, recent adoptată la nivel european, și cu consultarea partenerilor sociali și a tuturor factorilor interesați.
Pilonul central al viitoarei strategii va fi creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, astfel încât ținta națională în domeniu să susțină realizarea țintei europene care vizează atingerea ratei de ocupare – și aici încă o paranteză, a ratei de ocupare pe segmentul de vârstă 60–64 de ani, cei care sunt în domeniu știu care este diferența –, a ratei de ocupare de 75% până în anul 2020.
În ceea ce privește măsurile de stimulare a ocupării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, acestea sunt prevăzute în legislația actuală, după cum urmează: Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, care prevede măsuri de stimulare a încadrării în muncă a șomerilor aparținând grupurilor cu un statut precar pe piața muncii – șomeri în vârstă de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap, tineri absolvenți, persoane care mai au trei ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare –, Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, care prevede realizarea unui acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste între 16 și 25 de ani, aflați în dificultate și confruntați cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă.
Facem precizarea că, în acest context, multiplicarea măsurilor de subvenționare a ocupării nu este suficientă și poate determina distorsiuni ale pieței.
Din practica europeană a reieșit faptul că cele mai bune intervenții pentru reducerea incidenței șomajului, în special în rândul grupurilor vulnerabile, sunt asistența și consilierea personalizată acordate șomerilor și asigurarea accesului la oportunități de dezvoltare a competențelor profesionale.
Acest tip modern de orientare a serviciilor este promovat prin mecanismele de finanțare oferite de Fondul Social European, Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea resurselor umane.”
Consider că aceste cifre și toate acțiunile întreprinse vorbesc de la sine. Toate acțiunile Ministerului Muncii s-au bazat și se bazează pe solidaritate și au venit în sprijinul cetățenilor, oferindu-le acea susținere de care fiecare dintre noi are nevoie în vremuri grele.
În ceea ce privește măsurile promovate de Ministerul Muncii având ca scop reducerea ratei șomajului în rândul tinerilor, cadrul actual prevede ca principale modalități de facilitare a tranziției de la școală la muncă a tinerilor următoarele: oferirea intensificată a serviciilor de informare și consiliere privind cariera, servicii ce sunt oferite și în școli de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă; stimularea încadrării în muncă a elevilor și studenților; asigurarea accesului rapid la măsuri de ocupare pentru tinerii șomeri.
Pe termen scurt este programată modificarea și completarea Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, prin care se urmărește simplificarea condițiilor de implementare și facilitarea accesului la programe de ucenicie la locul de muncă.
În ceea ce privește flexibilizarea relațiilor de muncă, în cursul acestui an, Codul muncii va fi supus modificării.
Modificările legislative vor avea la bază negocierile cu partenerii sociali reprezentativi la nivel național, în vederea instituirii unor relații de muncă flexibile, care să asigure atât protecția salariaților, cât și crearea condițiilor care să permită companiilor să se dezvolte.
Considerăm că o legislație mult prea restrictivă nu face decât să încurajeze munca la negru și să îngreuneze dezvoltarea companiilor.
Reglementările naționale cu privire la simplificarea procedurilor de angajare și concediere a lucrătorilor sunt în concordanță cu dispozițiile comunitare în domeniu. Cu toate acestea, apreciem că sunt necesare consultări cu partenerii sociali reprezentativi la nivel național, în vederea identificării soluțiilor legislative de modificare a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, în scopul flexibilizării relațiilor de muncă și a facilității accesului pe piața muncii, ceea ce ar scoate la iveală raporturile de muncă din zona neagră, și mai ales gri, a economiei în zona fiscalizată, reducând fenomenul muncii nedeclarate.
În acest scop, în perioada următoare vom aproba inclusiv strategia privind combaterea muncii nedeclarate.
În vederea creșterii capacității de adaptare a resurselor umane la schimbările de ordin tehnologic, precum și pentru reducerea barierelor de ordin administrativ, vom avea în vedere îmbunătățirea registrului general de evidență a salariaților.
Deși există în prezent reglementări referitoare la desfășurarea activităților cu caracter sezonier, cum ar fi munca temporară, reglementată de dispozițiile Legii nr. 53/2003, Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, și ale HG nr. 938/2004 privind condițiile de înființare și funcționare, precum și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, precum și posibilitatea încheierii contractului individual de muncă pe durată determinată cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă, precizăm că referitor la reglementarea raporturilor de muncă ocazionale Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale lucrează la elaborarea și prezentarea unui proiect de act normativ privind munca zilierilor.
3. Salarizarea unitară în sistemul bugetar – sublimă, dar
lipsește cu desăvârșire.
Doamnelor și domnilor deputați,
Mi-ați pus niște întrebări, vă rog să îmi permiteți să vă răspund acestor întrebări în mod profesionist. Vă rog să aveți răbdare.
Domnule ministru, Eu o să vă rog să fiți foarte scurt...
Ascultați tot materialul, pentru că materialul este extrem de complex.
Domnule ministru Botiș, Mă auziți? Se aude la Bistrița?
Se aude întotdeauna.
Domnule ministru,
Aveți un timp limitat, deci vă rog să vă înscrieți în timp. Dacă aveți întrebări, răspundeți foarte pe scurt și vă rog să vă înscrieți în timpul care v-a fost acordat.
Domnule președinte,
Cu tot respectul, colegii de la UDMR mi-au acordat timpul dumnealor, colegii de la PDL, de asemenea.
Și PDL-ul are timpul limitat. Deci toți aveți timpii limitați astăzi. O să vă rog să vă înscrieți în timpii pe care Biroul permanent ni i-a aprobat.
Salarizarea unitară
Deși începând cu anul 2000 toate programele de guvernare au inclus obiectivul elaborării unei legi unice, care să reglementeze salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acest obiectiv a fost realizat de abia în anul 2009, prin adoptarea Legii-cadru nr. 330/2009.
Propunerea dumneavoastră de a reevalua legislația salarizării unitare pentru personalul bugetar a fost realizată încă de la începutul anului 2010, întrucât, în Acordul cu Fondul Monetar Internațional este stabilită și asumată modificarea și simplificarea în continuare a Legii nr. 330.
Abandonul categoriilor vulnerabile
În ceea ce privește reducerea personalului cu 19%, subliniem că aceasta nu include personalul de specialitate, ci, în mod exclusiv, personalul administrativ din cadrul instituțiilor cu atribuții în domeniul asistenței sociale. Trebuie să precizez în acest sens faptul că asistenții personali sau asistenții maternali nu reprezintă o categorie de salarizați mai defavorizată decât altele, din următoarele considerente: conform prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare, persoana cu handicap grav beneficiază de o serie de drepturi, printre care și dreptul la asistent personal, în baza evaluării socio-psiho medicale.
Pentru aceasta, autoritățile administrației publice locale angajează asistentul personal, contractul individual de muncă al asistentului personal încheindu-se cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav.
De asemenea, Legea nr. 448/2006 prevede că părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare de însoțitor în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant, cu studii medii, din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar.
În ceea ce privește serviciile sociale, responsabilitatea înființării, organizării, administrării și asigurării finanțării
## **Domnul Ioan Oltean:**
Mulțumesc, domnule ministru.
Doamna Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe procedură.
Vă rog, doamnă deputat.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Am văzut că ați cronometrat timpul în care a vorbit domnul ministru. A depășit cu 20 de minute, în consecință vă rugăm ca la fiecare grup parlamentar să acordați același timp pentru dezbateri pe această moțiune.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Cum ați numărat dumneavoastră... După cronometrul meu, depășirea este de 8 minute și 36 de secunde.
## **Doamna Aurelia Vasile**
**:**
Atât acordați la toată lumea.
Deci Grupul PDL mai are 11 minute și 24 de secunde. Stimați colegi,
Am ascultat cu foarte multă atenție, stimată colegă! Primiți cu bunăvoință întreaga mea simpatie față de dumneavoastră.
După o citire artistică a textului moțiunii și după o prezentare a punctului de vedere competent din partea ministrului, intrăm în partea a doua a lucrărilor, aceea a dezbaterilor pe marginea moțiunii. Vă reamintesc timpii alocați grupurilor parlamentare: PDL – 19 minute minus 8 minute și 36 de secunde; PSD+PC – 19 minute; PNL _–_ 11 minute; UDMR – 4 minute; minoritățile au trei minute; Grupul independenților – 3 minute și deputații independenți fără apartenență la un grup politic – două minute.
Începem dezbaterea.
Domnul Mircea Toader, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
O să vă rog să aveți grijă ca și distinsa noastră colegă să aibă timp să se exprime. Vă mulțumesc.
Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,
Am înțeles remarca făcută de dumneavoastră, dar, tot procedural, trebuie să vă spun că ministrul răspunde la sfârșitul dezbaterilor și timpul acela poate să fie scurtat. Da, am reținut, voi fi foarte scurt.
Am să fac o remarcă: mă uit la domnul Nicolăescu că nu este aici; a făcut o remarcă că nu este ministrul. Ministrul este, dar pe cei 53 de semnatari nu-i văd. Sunt câțiva; nu-i interesează dezbaterile? Cred că asta au dorit, să dezbatem această moțiune. Da, mai e câte unu și prin partea astalaltă, dar revenim la lucruri serioase.
Stimați colegi,
Cred că această moțiune, în afară de rolul ei politic, ar fi trebuit să fie și un punct real de dezbatere, și ce a făcut domnul ministru Botiș, un program care trebuie făcut și, cu regret o spun, aceste programe trebuie susținute cu precădere de Partidul Național Liberal, fiindcă asta este filozofia liberală, mi se pare că totuși modul în care au susținut și au prezentat această moțiune care trebuia să se încheie logic și cu demisia ministrului, dar probabil, dintr-o regulă care se numește și bun-sim, nu poți să pui demisia unui ministru după ce a stat nici o săptămână de zile.
Cred că ceea ce a remarcat și la care a răspuns ministrul, cu toate acuzele aduse și cu toate punctele de vedere, care, în prima parte a moțiunii sunt cu caracter general și care n-au nicio legătură cu cele care sunt în responsabilitatea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nu au rostul să fie într-o moțiune de acest tip. Este o moțiune care, de regulă, are caracter de cenzură, adresată primului-ministru, și
nicidecum responsabilității pe care o are un ministru al muncii și al protecției sociale.
Faptul că declară că Guvernul Boc este un laș, poate că totuși, odată și odată revenim la un vocabular mai civilizat. Nu poate să fie un guvern laș, când pur și simplu a luat măsurile pe care nu a reușit să le ia niciun guvern timp de 20 de ani. Nu poate să fie Guvernul Boc laș, când ne asumăm, tot ca partid, niște măsuri nepopulare cu riscul politic pe care-l avem și pe care îl ducem mai departe. Nu putem să declarăm lașitate atunci când măsurile pe care le iei, de natură economică sau de natură de protecție socială, sunt măsuri prin care dorim cu toții să nu devenim o țară de asistați. Modul în care, timp de 20 de ani, am căutat, prin măsuri hai să spunem mai mult electorale, să câștigăm electoral toți care suntem în această sală, ne-a dus într-o situație aproape fără ieșire: să cheltuim mai mult decât avem, să creăm un fond și o sumă de bani pe care putem să o acordăm nu celor care au cu adevărat nevoie, ci celor care, până la urmă, considerăm că au nevoie.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Da, domnule deputat, v-am rugat să vorbiți puțin și ați vorbit foarte mult.
Domnul secretar, pe procedură.
## **Domnul Mihai Alexandru Voicu**
**:**
## Mulțumesc.
## Domnule Mircea Toader,
În conformitate cu Constituția, dar și cu Decizia Curții Constituționale în cazul Senat _versus_ Monica Macovei, moțiunile simple nu sunt îndreptate împotriva persoanelor, ci cer implementarea unor chestiuni de politici publice sectoriale în anumite domenii. De aceea, referirea dumneavoastră la durata de timp foarte redusă, într-adevăr, în care domnul ministru este în funcție nu este relevantă. Dacă veți citi cu atenție textul, veți vedea că textul moțiunii noastre respectă cu strictețe Constituția și nu cere demisia ministrului. Nici n-am fi putut să facem acest lucru.
De aceea, dacă domnul ministru, fie și foarte proaspăt în funcție, vine aici la microfon și se leapădă de politicile Guvernului de până acum și se angajează să respecte cele 11 sau 12 puncte de politici publice pe care noi le cerem în moțiune, suntem de acord să suspendăm dezbaterile.
Mulțumesc.
## Mulțumesc.
Tot aceeași procedură ca a domnului secretar? Vă rog pe procedură, pe regulament, că aceea este procedura.
## Pe procedură.
Este o completare la ce a spus domnul secretar Voicu, pentru că noi am auzit discursul domnului ministru și a fost un elogiu adus domnului Șeitan. Și atunci i-am întrebat pe colegii mei de ce l-au schimbat și au zis pentru că a obosit.
Politica acestui Guvern este greșită în esența ei și asta încercăm să schimbăm, nu un ministru sau altul. De fapt, schimbarea domnului Șeitan n-a fost decât o formă de a-i curma suferința.
## Domnule coleg,
Vă rog pe procedură, nu vorbiți aici altceva.
## Păi pe procedură.
V-am explicat încă o dată că se pare că totuși e nevoie, în ciuda experienței dumneavoastră, să vi se explice rostul unei moțiuni simple.
## Domnilor colegi,
Procedură înseamnă că faceți trimitere directă la o normă din Regulamentul de funcționare a Camerei. Astea-s declarații politice.
O să-l rog pe distinsul deputat Dan Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să ia cuvântul și se pregătește domnul președinte Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.
Domnule coleg, aveți cuvântul.
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Domnule ministru,
Suntem la puțină vreme după consumarea remanierii guvernamentale.
Putem aprecia acum faptul că acest act s-a dovedit unul perfect inutil, căci el nu numai că nu a însemnat o schimbare a conținutului politicilor publice, dar nici măcar nu a adus accente sau nuanțe noi, relevante pentru prioritățile puterii actuale.
Deși cu greu se poate imagina o perioadă mai complicată din punct de vedere social pentru cetățenii României, singura soluție în domeniu a fost și rămâne tăierea drepturilor, a fondurilor și a beneficiilor sociale obținute cu greu de-a lungul celor 20 de ani de construcție capitalistă a țării. În plus, confuzia și haosul legislativ instaurate ca urmare a încercărilor dezastruoase de reformare a sistemelor de salarizare și de pensii, precum și a celui de asistență socială, au condus la accentuarea tensiunilor sociale până la limite greu de gestionat, într-o perioadă de criză acută a societății și a economiei.
Deși remanierea presupune și recunoașterea implicită a greșelilor comise în gestionarea unui sector de activitate și deci ea generează așteptări pentru corecții majore ale politicilor specifice domeniului, în ceea ce privește Ministerul Muncii, singura constantă se dovedește a fi continuarea tăierii cheltuielilor sociale, socotite ca fiind excesiv de mari.
Așadar, chiar și în aceste momente de cumpănă pentru noi toți, Guvernul continuă să ascundă adevărul, afirmând că, în România, cheltuielile sociale sunt excesiv de mari, practic insuportabile, încercând astfel să-și motiveze măsurile de austeritate severă, măsuri fără precedent în istoria noastră recentă.
Adevărul, însă, este cu totul altul.
Conform datelor Eurostat și ale Institutului Național de Statistică, dimpotrivă, stimați colegi, cheltuielile sociale ale României sunt cele mai mici din Uniunea Europeană, atât ca pondere în produsul intern brut al țării, cât și ca pondere în bugetul național.
Astfel, în perioada cuprinsă între 1998 și 2010, ponderea cheltuielilor sociale este de numai 16,4% din PIB-ul României, față de o medie de 31,9% la nivelul Uniunii Europene. Deci aproape dublu.
Mulțumesc, domnule deputat.
Ați epuizat 11 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră. Îl invit pe domnul deputat Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să ia cuvântul, și-i rog pe reprezentanții grupurilor parlamentare UDMR, minorități și independenți să-și nominalizeze vorbitorii.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Domnule ministru,
Ați făcut o apreciere, domnule președinte de ședință, că moțiunea noastră are o prezentare artistică. Mi-aș permite și eu o apreciere: n-am auzit niciodată atât de multe minciuni, în atât de puține minute, câte a debitat colegul meu, domnul Toader, care a plecat din sală, probabil i s-a făcut rău.
De altfel, și domnul ministru făcea un comentariu, că moțiunea ține de „Povești nemuritoare”. Se pare că basmele au intrat în limbajul curent al colegilor de la PD și aș fi și eu curios dacă Domnia Sa este cu Alba ca Zăpada sau cu Capra cu Trei Iezi, deși bănuiesc.
Domnule ministru,
## Stimați colegi,
Moțiunea noastră este o moțiune împotriva politicii Guvernului, repet și subliniez și eu ceea ce colegii mei au spus. Moțiunea noastră se referă la prevederi ilegale, pentru că, domnule ministru, și Ordonanța nr. 58 și Ordonanța nr. 82 nu sunt legale, atâta timp cât nu au respectat Legea Codului fiscal; și știți foarte bine prevederile la care mă refer.
De altfel, se pare că moțiunea pe care am dezbătut-o în plenul Camerei Deputaților în urmă cu câteva luni, îndreptată împotriva politicilor acestui Guvern față de domeniul muncii și protecției sociale, nu a avut nici un rol în crearea unor măsuri pe care reprezentanții Guvernului și ai acestui minister trebuiau să le aibă în vedere pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, în general, și, în principal a pensionarilor, a salariaților bugetari, a persoanelor cu handicap sau a celor care sunt victime ale violenței în familie, a copiilor sau a șomerilor.
Mai mult decât atât, după principiul o nenorocire nu vine niciodată singură, actualul Executiv a ales să crească impozitarea și contribuțiile sociale pentru cetățenii cu venituri rezultate din plata drepturilor de autor, aceasta fiind o marcă a ticăloșiei și indiferenței, aceștia fiind printre puținii care nu erau afectați de măsurile haotice luate în pripă de Guvern.
Pe lista victimelor acestui mod de a guverna țara se află astăzi oameni care produc și vând idei, precum scriitorii, artiștii ori jurnaliștii. Din buzunarul acestor oameni guvernanții vor să compenseze cheltuielile publice exorbitante în beneficiul clientelei politice. Deși noile biruri și taxe nu au fost contestate, batjocura statului la adresa acestor oameni, prin proasta organizare a sistemului de plată a acestor contribuții, s-a văzut încă din primele zile. Incapacitatea administrativă de a prelucra cererile miilor de oameni, lipsa de pregătire a funcționarilor responsabili în a sfătui contribuabilii, precum și formularele indescifrabile au reușit să genereze un haos de nedescris la plata contribuțiilor sociale de către cei care realizează venituri din activități independente.
Domnule coleg, o să vă rog să vă apropiați de sfârșit, că timpul a fost epuizat.
Aș vrea să-i spun câteva cuvinte domnului ministru, la început de mandat.
Domnule ministru, taxa pe fumărit era o tradiție în Moldova și Muntenia. Aveți grijă, sunteți ardelean, dar se pare că ați luat obiceiurile dâmbovițene.
Vă mulțumesc pentru atenție.
Mulțumesc, domnule deputat.
Timpul acordat grupului dumneavoastră a fost epuizat.
O rog acum pe doamna deputat Claudia Boghicevici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să ia cuvântul și se pregătește domnul deputat Ioan Cindrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
## Stimați colegi,
Vă rog să aveți alte preocupări, preocuparea timpului... este o preocupare a secretarilor aflați la prezidiu. ( _Vociferări din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.)_
Vă rog, stimată colegă, aveți microfonul.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnule ministru,
Stimați colegi,
Încerc să sintetizez materialul pregătit și vă spun că am citit cu mare atenție moțiunea prezentată, aplecându-mă asupra propunerilor susținute de dumneavoastră, dar vă spun sincer că mi s-a părut că documentul a fost scris în grabă, extras parcă dintr-o prelegere anterioară anului 2010, tratând domenii complexe, dar fără profunzime.
Stimați colegi,
Ați enunțat și utilizat termeni de specialitate din domeniul asistenței sociale, dar de cele mai multe ori explicitarea acestora nu a avut legătură cu conținutul. Dacă facem referire la reorganizarea agențiilor subordonate Ministerului Muncii s-a făcut o analiză, înainte de reorganizare, a cadrului legislativ în domeniul asistenței sociale și s-au constatat o serie de incoerențe și suprapuneri, datorate fragmentării instituționale a actului de reglementare.
Acestea au determinat instalarea unei forme de competiție nereală între diversele domenii administrate, precum și între instituțiile responsabile de acordarea drepturilor și prestațiilor pentru familia în dificultate. Construcția instituțională, cu mai multe autorități care reglementează activitatea socială, dar care se adresează aceleiași categorii de beneficiari, s-a dovedit ineficientă, limitează imaginea globală asupra sistemului, induce riscul apariției unor blocaje în coordonarea politicilor publice aplicate și determină creșteri importante de cheltuieli bugetare.
Așa cum ați spus și dumneavoastră, în 2007 am înființat autoritățile, la cerința Uniunii Europene, dar nu ne-am gândit dacă bugetul țării ne permite susținerea acestora. S-a scindat astfel domeniul protecției familiei aflate în dificultate, astfel încât instituțiile sociale de la nivelul județelor aveau subordonare metodologică la cel puțin 3 autorități, și beneficiarii primeau drepturile din mai multe surse, ajungându-se astfel să nu se cunoască numărul de prestații de care beneficiau familiile în dificultate.
Miniștrii Cabinetului Boc au fost nevoiți să realizeze o inventariere a alocațiilor și prestațiilor care se acordă în ansamblu familiei și, așa cum știm cu toții, a rezultat un număr de 202 prestații sociale, din care 34 oferite doar de Ministerul Muncii.
O să vă rog să vă apropiați de sfârșit, vă rog.
## Închei, domnule președinte.
În contextul actual, cunoscând seriozitatea și profesionalismul ministrului muncii, domnul Botiș, consider că dacă propunerile formulate de colegii de la PNL erau bine fundamentate, cu siguranță acesta le-ar fi luat în considerare.
Dați-i timp ministrului muncii să-și pună în aplicare planurile și strategia pentru următoarea perioadă și sunt convinsă că vom fi părtași la o reorganizare sustenabilă a sistemului social, reorganizare făcută în interesul superior al copiilor, al persoanelor cu dizabilități și al familiilor în dificultate.
Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_
Vă mulțumesc, stimată colegă.
Cu acestea, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal și-a epuizat timpul alocat dezbaterilor.
Îl invit la microfon pe colegul nostru Ioan Cindrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, căruia i-au mai rămas 8 minute din cele 19 alocate.
Domnule coleg, aveți cuvântul.
Mulțumesc frumos și sper să fiți la fel de îngăduitor cu timpul PSD-ului cum ați fost cu timpul ministrului muncii și al Grupului PDL.
Fiți fără nicio nădejde.
## E depășit cu 10 minute.
Eu aș începe în abordarea cuvântului meu de la obligația statului român. Obligația statului român, prevăzută în Constituție la art. 47, în care statul și Guvernul, ca reprezentant al său, este obligat să asigure cetățenilor săi un nivel de trai decent.
Asta înseamnă că suntem un stat democratic, un stat de drept, dar și un stat social. La ce asistăm zilele acestea – și sub Guvernul Boc, și sub guvernarea portocalie – este atacul la statul de drept, la statul democratic și la statul social din România și cred că este lucrul cel mai grav care se întâmplă în zilele noastre, și acest lucru se produce fiindcă tot sistemul legislativ care guvernează sistemul de asigurări sociale și protecție socială este și se dorește să fie desființat, să fie amputat, și statul să se retragă din obligațiile sale de a asigura, așa cum am spus, dreptul prevăzut în Constituție de a asigura un nivel de trai decent.
Sub motivul crizei, se încearcă să se construiască un sistem de asigurări sociale și protecție socială amputat, care nu realizează acest obiectiv prevăzut în Constituție. Cei care suferă sunt cetățenii, cetățenii obișnuiți, de la pensionari la salariați, de la salariații bugetari la salariații din mediul privat, agricultori, intelectuali și mici întreprinzători. Dacă continuăm așa și nu stopăm acest Guvern, această guvernare, vom ajunge să avem în România un stat sălbatic, un capitalism primitiv, în care omul nu mai contează, nivelul său de trai, veniturile sale nu mai contează, contează doar banul, profitul și vom crea o societate injustă.
Aș vrea să exemplific prin câteva modificări legislative pe care dorește să le facă, le-a făcut și vrea să le facă Guvernul Boc. În primul rând, sistemul unitar de pensii. Vom discuta astăzi Legea pensiilor. Marea nedreptate pe care o propune actualul Guvern este aceea de a nu asigura un prag minim al pensiilor din România, raportat la evoluția salariului minim pe economie. Practic, se dorește reducerea cheltuielilor cu pensiile de la 8 la 6% din PIB și ne vom situa de departe pe ultimul loc din Europa.
În domeniul salarizării, cu efecte grave asupra salariaților bugetari, dar și a salariaților din sistemul privat, se dorește ca prin Legea salarizării să scadă aceste cheltuieli de la 9,4% la 7%, și procesul va continua. Grav este că nu există o corelație între salariul minim și coșul minim de consum, și milioane de români care-și câștigă cinstit veniturile din muncă nu pot să se mai întrețină pe ei și familiile lor.
Mulțumesc, domnule coleg.
Grupul Partidului Social Democrat mai are două minute. Îl invit la microfon pe domnul Popa Octavian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, care a primit un bonus de un minut.
Domnule coleg, aveți microfonul, vă rog să luați cuvântul.
Da.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
O dezbatere adevărată ar fi presupus mult mai mult timp. Așa cum declarați că ați fi dorit, ar fi trebuit să fi putut să vă fi prezentat soluțiile, iar dumneavoastră să nu faceți un elogiu a ceea ce a făcut ministrul anterior, fără a face nicio comparație, în fapt, cu ce s-a întâmplat în alți ani, sub alți miniștri și sub alte guvernări.
Sunt atât de multe de spus, dar nu avem timp să le spunem.
Eu vreau să vă spun însă un lucru, și acesta vi-l spun fără răutate și fără încrâncenare. Vi-l spun în numele mamei mele, bătrână, bolnavă și pe moarte, căreia îi tulburați ultimele zile cu amenințarea c-o să-i luați din pensia mică pe care o are încă ceva. Și nu pentru că nu ar avea cine să o întrețină, ci pentru că bătrânilor le place să aibă banii lor. Și le place să nu fie umiliți. Le place să aibă independența lor, de care dumneavoastră nu țineți seama.
Colegul meu zicea că le-ați făcut pe toate din incompetență. Eu nu cred. Eu cred că unele le-ați făcut cu bună știință, pentru a arunca în sărăcie acest popor, pentru că un popor sărac și disperat se conduce mai ușor. Ați instaurat un regim mai rău decât regimul Ceaușescu. Și eu vă spun – și foștilor, și actualilor miniștri – s-ar putea să ajungeți odată și odată pe banca acuzării nu pentru faptele de corupție ale unora, ci pentru că ați distrus economia României și ați provocat un genocid împotriva acestui popor.
Da. Asta e când ai bonusuri. Mulțumesc, domnule coleg.
Îl invit la microfon pe domnul Adrian Solomon, distins deputat al Grupului Partidului Social Democrat, căruia i-au mai rămas două minute.
Domnule coleg, microfonul e la dumneavoastră.
Un minut și jumătate, un bonus din partea dumneavoastră.
Mulțumesc, domnule președinte.
Sper să mă contorizați și pe mine la fel ca pe domnul ministru.
Vă rog să fiți fără nicio nădejde în privința aceasta.
Vreau să încep prin a cita din textul moțiunii prezentate de colegii de la Partidul Național Liberal, și anume, din preambul, unde se spune că „un stat apăsător ce tâlhărește orice venit al oricărui român”.
Prin urmare, cred că am ajuns să avem de-a face în România cu un stat interlop, un stat care-i jefuiește pe români pentru a-și face afacerile proprii. Sper ca ceea ce citeam în presă astăzi, cum că banii pentru e-România, 500 de mii de euro, se duc în firmele unui distins membru al Partidului Democrat Liberal, și anume la trezorierul partidului, să nu fie adevărat, pentru că atunci nicio măsură de așa-zisă reformă în domeniul protecției sociale nu mai are justificare. Dacă luați de la gura pensionarilor, a copiilor, a asistenților personali, a persoanelor neputincioase din țara asta, care au nevoie de sprijinul statului, indiferent că au probleme de sănătate, că au probleme de adaptare în societate, că sunt într-un mediu din care poate nu pot să se ridice dincolo de limita sărăciei, deci toate aceste măsuri de tăiere a acestor drepturi impuse de Constituție și de formula stat social nu mai au nicio acoperire, pentru că ceea ce faceți nu e decât să furați de la români pentru a băga în buzunarele dumneavoastră și ale partidului dumneavoastră.
Îl auzeam pe domnul Mircea Toader, distinsul lider al PDL-ului, că veniturile toate trebuie „impozate”. Dacă spunea că trebuie impozitate, mai că-l credeam. Dar ferească Dumnezeu să gândiți exact cum vorbiți, pentru că iese exact ceea ce se întâmplă în zilele acestea, când noi toți strigăm împreună cu românii că o ducem din ce în ce mai greu, că Guvernul și primul-ministru sunt proști – eu îl citez pe Anton Bacalbașa și spun „Așa-i, l-a ferit Dumnezeu să fie deștept”. Dar asta nu vă scutește de nicio urmare a ceea ce se poate întâmpla după aceste măsuri antisociale.
Domnul ministru nici n-a apucat bine să se așeze pe scaunul de ministru și vine și ne explică nouă cum serviciile
sociale sunt în sarcina autorităților locale. Probabil că da, dar doar ca mijloace de aplicare ale unor politici naționale, fiindcă protecția socială nu este de competența exclusivă a celor de la primării și consilii locale, ci este de competența Guvernului să asigure pentru toți cetățenii țării noastre un grad egal de acoperire a nevoilor și a programelor de protecție socială.
Domnule coleg...
...despre cum această lege... o frază mai am, domnule președinte, și închei.
Vă rog.
...încurajează nemunca, cum nu reușește să strângă roșiile de pe câmp la Matca-Corod probabil, dar nu spune nimic despre faptul că nici primarii din acele localități poate nu își pun oamenii asistați social la treabă, pentru că dacă mergem prin comunele colegiului Domniei Sale, o să vedem că nu au nici rigole, nu au nici șanțuri, nici drumuri pietruite, nici... nimic. Lucrurile astea ar trebui să le facă acei oameni dacă ar fi... este în lege obligația să muncească nouă zile pentru banii pe care-i primesc în baza Legii nr. 416. Și dacă această lege vă este atât de inutilă, de ce n-o abrogați, stimați colegi de la PDL? Veniți cu o inițiativă legislativă, abrogați legea și nu mai amețiți mințile oamenilor spunând că din cauza celor de la 416 n-o duce poporul român cum trebuie.
Domnule coleg, ați spus șase fraze deja, nu una.
Vreau să mai citez tot din domnul Toader, cum că șomerii curăță economia. Probabil că așa este, curăță economia, dar o curăță de tot, pentru că măsurile pe care le faceți dumneavoastră punând taxe cât mai mari pe muncă și, prin gura domnului Videanu, încercând să puneți taxe cât mai puține pe profit, adică pentru ciocoii neamului nostru din care faceți și dumneavoastră parte și-i reprezentați aici, deci, în aceste condiții, eu nu pot să cred că politica socială a unui Guvern poate să ducă la creșterea costului muncii și la fugărirea din zona fiscalizată cel puțin a cât mai multor locuri de muncă și totodată să duceți la creșterea profiturilor la Marmosim și la cei care mai dețin nu știu ce mari afaceri din rândurile dumneavoastră... și Rompetrol, și tot ceea ce... înseamnă că nu am nicio problemă să recunosc...
Domnule Solomon...
...că și la alți reprezentanți ai dreptei sunt ciocoi. Deci ceea ce-și dorește și-și propune noul ministru, prin modificarea Codului muncii, nu este decât o legiferare...
Domnule coleg...
Acum am încheiat, ultimul cuvânt... o legiferare a ciocoismului în România, transformând angajații în sclavii celor pe care așa de mult îi susțineți dumneavoastră ca fiind întreprinzători.
Să vă fie rușine! Pentru că ieri, de fapt alaltăieri, luni, am fost și m-am întâlnit cu membrii de sindicat dintr-unul dintre puținele locuri unde se mai muncește în industria constructoare de mașini, și anume la „Rulmenți” Bârlad, și m-au rugat să vorbesc de la tribuna Parlamentului și despre muncitorii din aceste întreprinderi, nu numai despre bugetari și despre tot felul de măsuri...
Domnule coleg, întreceți măsura. Eu am bunăvoință mai mult decât credeți dumneavoastră. Înțeleptul Solomon ar fi priceput de douăzeci de ori intervenția mea. Vă rog să vă limitați intervenția.
## **Domnul Adrian Solomon:**
Domnule președinte,
Aveți dreptate. Înțeleptul Solomon n-avea pe nimeni în spate, avea numai în față. Și eu cred că era și înțeles ca atare.
Vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați ascultat.
Da.
Mulțumesc.
Am rugămintea... e neplăcut să vă închid microfonul. Să știți că nu-mi face deloc plăcere, dar atunci când faceți apel la cunoștințe de matematică și spuneți că mai aveți un cuvânt, un cuvânt să fie, că așa v-ați angajat.
Pe procedură, stimate coleg. Vă rog.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Vreau să-i dau o replică, ca fost primar, stimatului nostru coleg. Pentru că a intrat în niște probleme care cred că nu-i aparțin și nici nu le cunoaște și așa că dacă ar fi să vă pun pe dumneavoastră la lucru să știți că v-aș da 144 de ore de lucru, nu 72.
Vă mulțumesc.
Nu vă băgați în lucruri care nu vă aparțin!
## **Domnul Ioan Oltean:**
## Domnilor colegi,
## Domnule coleg,
Ați învățat...
Domnule coleg, vă rog să rămâneți, deocamdată vă rog să rămâneți acolo.
Tot ce e rău se învață repede.
Te-am rugat, domnule coleg, dacă e pe procedură, să fie pe procedură, nu învăța tot ce e rău din stânga mea. Vă rog, domnule coleg, un minut.
## **Domnul Adrian Solomon:**
## Domnule președinte,
Știți că în latinește stânga se cheamă _sinistra_ și de aceea probabil că tot ce-i rău se cheamă și sinistru. Dar domnul fost primar înțeleg că a fost primar de comună. Eu am fost viceprimar de municipiu, mult mai mare decât comuna
dumneavoastră, și vreau să vă spun că în 2004, când am ajuns viceprimar, erau 2.000 de dosare la 416 și, pentru că i-am pus la muncă, au renunțat singuri, și acum mai sunt 460.
Dacă pui oamenii respectivi cu adevărat la muncă și nu-i folosești doar ca masă de manevră electorală, atunci pleacă singuri și nu mai stau cu mâna întinsă la stat.
Domnul meu, eu n-am chemat-o pe doamna Udrea sau pe cine știe cine să dansez cu ea, cu copiii satului, îmbrăcați în costum popular și așa mai departe, cum făceați dumneavoastră în postura de primar.
Să vă fie rușine!
Vă rog, domnule coleg, aveți un minut. Vă rog foarte mult să vă controlați vocabularul. Vă rog din suflet.
Da, vă rog, domnule coleg.
Domnule președinte, Stimați colegi, Pe procedură.
V-am tot auzit invocând timpul. Vreau să vă spun că, după părerea mea, cred că timpul dumneavoastră a expirat, adică al Partidului Democrat, și nu al nostru.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Da.
Mulțumesc, domnule coleg, pentru înțeleapta afirmație. Domnilor colegi,
Cu aceasta, am epuizat dezbaterea pe marginea moțiunii. Așa cum s-a stabilit în modificarea programului, votul final pe moțiune va avea loc după dezbaterea ce va avea loc dupăamiază în urma discutării Legii pensiilor.
Ne revedem în sala de ședință exact la ora 14.00.
Deci nu mai există comisii. Vom lucra în plenul Camerei exact începând cu ora 14.00.
Până atunci, pauză de masă. Poftă bună tuturor!
Vă mulțumesc foarte mult.
## DUPĂ PAUZĂ
Doamnelor și domnilor deputați, Continuăm lucrările Camerei.
Așa cum convenisem înainte de pauză, continuăm lucrările și vom începe cu acea declarație ocazionată de Ziua Internațională a Democrației.
Înainte de asta, o s-o invit pe doamna Diana Tușa pentru a face un anunț.
Mulțumesc mult, doamna președinte. Stimați colegi,
Vă spun că nu intenționam să vorbesc astăzi, însă ceea ce se întâmplă la Spitalul Județean Brăila este revoltător, iar eu, ca deputat de Brăila, nu pot sta deoparte. Este inadmisibil ca oamenii, în loc de salarii, să primească gaze lacrimogene. Cu atât mai mult este inadmisibil ca angajații unui spital, cadre medicale din acel spital, să fie bătuți de angajații unei firme de pază, și totul sub privirile nepăsătoare ale forțelor Ministerului de Interne.
De aceea, stimați colegi, cred că ar fi necesar aici, în Parlamentul României, să avem o dezbatere la care să participe și ministrul de interne, domnul Vasile Blaga, privitoare la gestionarea unor situații de acest tip.
Am început cu urmările a ceea ce s-a petrecut la Brăila, însă aș vrea să vă spun și de cauze, pentru că acestea sunt importante. Și aici, stimați colegi, îmi pare rău că nu toți dintre dumneavoastră sunteți atenți, aici este rezultatul... ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Județean Brăila este doar rezultatul descentralizării dumneavoastră, cei care sesiune de sesiune susțineți în Parlament acest Guvern. Este rezultatul descentralizării dumneavoastră.
Este inadmisibil ca acei oameni, vă repet, să primească gaze lacrimogene în loc de salarii. Și dumneavoastră, cei care priviți nepăsători la ceea ce vă spun eu aici, nu știu cum ați reacționa dacă pe 5 ale lunii, atunci când ar trebui să vă luați indemnizația, ați primi gaze lacrimogene.
Pot să vă spun că ceea ce se întâmplă la Spitalul Județean Brăila este doar ceea ce ați făcut dumneavoastră prin reforma sistemului medical și ați pasat pisica moartă deja în curtea altcuiva, adică, ați pasat toate atribuțiile la autoritățile locale, fără a le da însă și resursele necesare îndeplinirii acestei atribuții.
Cred că ajunge cu experimentele făcute pe pielea cetățenilor, fie ei pacienți, fie ei cadre medicale. Cred că dumneavoastră, stimați colegi de la PDL, de la UDMR, de la minorități și cei independenți, trebuie să dați dovadă măcar în al doisprezecelea ceas de rațiune și să conștientizați faptul că sistemul medical din România are nevoie de bani, de mulți bani și de un pic de înțelepciune, aș spune eu.
Și eu vă mulțumesc.
În continuare, am să-l invit pe domnul deputat Ionel Palăr, secretarul Comitetului Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, pentru a da citire declarației ocazionate de Ziua Internațională a Democrației.
Vă rog.
Mulțumesc, doamnă președinte.
Declarație cu ocazia Zilei Internaționale a Democrației – 15 septembrie 2010.
La 15 septembrie, în întreaga lume se celebrează Ziua Internațională a Democrației. Momentul marchează o recunoaștere simbolică și un prilej de reafirmare a importanței apărării și promovării acestei valori universale fundamentale, bazată pe voința liber exprimată a popoarelor de a-și determina propriile sisteme politice, economice, sociale și culturale și pe dreptul de a fi consultate cu privire la toate aspectele existenței lor. Democrația are nevoie de o astfel de zi care să reamintească tuturor că ea trebuie ocrotită și consolidată permanent.
Democrația, fondată pe principiile statului de drept, înseamnă alegeri libere și corecte, garantarea și respectarea drepturilor omului, egalitate de gen și nediscriminare, supremația legii, o societate civilă activă, pluralism politic, mass-media independentă.
Astăzi, majoritatea țărilor lumii sunt considerate democrații, ceea ce confirmă o dată în plus nu doar viabilitatea acestui model de organizare și guvernarea societății, ci și succesul eforturilor de democratizare. Bazat pe principiul reprezentativității, edificiul democrației contemporane se susține pe instituția Parlamentului, expresie a voinței suverane a poporului.
Dincolo de dimensiunea ei formală, reprezentată de transpunerea în norme juridice a principiilor și valorilor care o definesc, democrația devine cu adevărat funcțională atunci când dă naștere la două realități aflate în corelație: o participare electorală consistentă și un Parlament puternic și eficient.
Cele două elemente sunt indisolubile și se influențează reciproc. Cu toate acestea, lipsa de participare nu este un efect al crizei democrației, ci un simptom al ei.
De aceea, democrația are nevoie de instituții parlamentare solide, performante, care să se bucure de încrederea cetățenilor. Un Parlament puternic este unul care dezbate cu responsabilitate, contribuie decisiv la procesul legislativ, exercită un control eficace al activității Executivului, apără interesul național și răspunde la timp și eficient nevoilor și exigențelor sociale.
Vă mulțumesc și eu.
Vă supun la vot, prin ridicare de mână, această declarație, în forma în care ea v-a fost prezentată de domnul deputat Palăr.
Voturi pentru? Voturi împotrivă? Abțineri? O abținere. Vă mulțumesc. Intrăm în dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice.
Procedura este de urgență și urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege.
Îi dau cuvântul reprezentantului inițiatorului. Pe procedură, doamna Aura Vasile.
## Mulțumesc, doamna președinte. Doamnă președinte,
În Regulamentul Camerei Deputaților, la art. 97 alin. (3), se spune așa: „Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea și difuzarea acestuia Guvernului, deputaților, inițiatorilor, cu respectarea termenului prevăzut la art. 69 alin. (2).”
La art. 69 alin. (2) se spune, doamna președinte, că raportul trebuie prezentat parlamentarilor cu 3 zile înainte de data înscrisă pentru dezbatere sau 5 zile atunci când este un proiect de lege deosebit.
Ținând cont că acest raport de lege l-am primit numai acum 10 minute, eu împreună cu colegii mei nu știm ce vom dezbate, nu știm ce va trebui să susținem sau nu. Nu am avut timp nici măcar să-l răsfoim. Am tot așteptat ca în perioada pauzei să fie multiplicat și să-l primim. Nu l-am primit decât acum 5 minute.
## Dumneavoastră doriți să începem dezbaterea.
Așa cum am spus și aseară, la comisie, doamna președinte, este un proiect de lege important atât din punctul de vedere al Guvernului, pentru a putea să-și acopere incompetența și a acoperi găurile financiare pe care le are, cât și din punctul nostru de vedere, care dorim să nu nenorocim acești cetățeni care, teoretic, în acest moment au devenit dușmani ai Guvernului.
De aceea, doamnă președinte, cred că nu putem să începem dezbaterile generale pe acest proiect de lege, deoarece nu sunt respectate prevederile art. 97 cu alin. (3) și, de asemenea, art. 69 cu alin. (2).
## Doamnă Aura Vasile,
În ceea ce vă privește pe dumneavoastră, personal, sunteți și membră a Comisiei pentru muncă și protecție socială, sunt convinsă – așa cum vă cunosc eu – că dumneavoastră cunoașteți foarte bine acest proiect în forma în care el a ieșit din Comisia pentru muncă și protecție socială.
În al doilea rând, așa cum știți, cred că nu are rost să reluăm discuția, a existat o întâlnire între liderii de grup, lideri care au decis înscrierea pe ordinea de zi astăzi și dezbaterea acestui proiect.
De altfel, știți că există o întârziere deja foarte mare față de termenele asumate de grupurile parlamentare și de comisie, până la urmă.
Alte intervenții pe procedură? Domnul Duvăz, vă rog.
## Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,
Problema nu este de înscriere pe ordinea de zi. Înscrierea pe ordinea de zi se putea face și decizia era corectă.
Sigur, înscris pe ordinea de zi, însă nu înseamnă că trebuie dezbătut fără ca noi să putem lua cunoștință de
conținutul acestui raport, ca să putem vota în cunoștință de cauză.
Deci, din punctul acesta de vedere, doamnă președinte, luați notă de faptul că președinții, chiar dacă se întâlnesc, nu pot decide împotriva regulamentului și nici împotriva intereselor fiecărui deputat, care este la fel de legitim ca dumneavoastră sau ca președinții de grupuri parlamentare.
Deci, din punctul nostru de vedere, cerem în mod expres amânarea dezbaterii la termenul regulamentar, deci peste 3 zile. Vă mulțumesc.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
## Vă mulțumesc.
Am să vă supun la vot propunerea făcută de domnul Duvăz: amânarea cu 3 zile a dezbaterii Legii pensiilor.
Vă rog să pregătiți cartelele de vot.
Votul este deschis.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
S-a respins această propunere.
Domnul Dumitrescu, aveți cuvântul pe procedură.
## Doamnă președinte,
Vreau să vă spun că în acest moment constatăm, poate pentru a treia sau a patra oară numai în această sesiune în care dumneavoastră supuneți la vot, înfrângând prin votul majorității o prevedere din regulament.
Nu putem să dezbatem un proiect de lege decât în condițiile regulamentului. Dacă dorim să modificăm regulamentul, atunci procedăm la modificarea regulamentului și atunci putem să spunem că în situații excepționale sau de regulă timpul acordat deputaților pentru informare, prin prezentarea raportului cu 3 zile înainte de dezbatere, de regulă este respectat.
Supunând la vot și cu votul acestei majorități, dumneavoastră nu aveți o derogare de la regulament. Cel mult puteți să spuneți că ați modificat regulamentul, ceea ce nu este posibil.
În aceste condiții, dumneavoastră, prin vot, puteți orice să înfrângeți din acest regulament. Și vreau să vă atrag atenția că acest lucru este ilegal, inacceptabil și nu numai că nu este permis, dar este împotriva a 20 de ani de parlamentarism care s-au desfășurat sub aula acestui Parlament.
Vreau să dați un răspuns.
Nu cred că azi este Ziua Democrației, chiar dacă scrie în calendar.
Deci, în aceste condiții, doamnă președinte, vreau să ne dați un răspuns la această întrebare, procedural. Am dreptul, ca parlamentar, să vă întreb: prin ce hotărâre a plenului un drept prevăzut în regulament, al deputatului... Chiar dacă ar fi existat o înțelegere, la nivelul liderilor de grup, nu poate să-mi înfrângă mie un drept. Liderii de grup, dumneavoastră, membrii Biroului sunt egali cu noi în ceea ce privește drepturile. Pe noi ne judecă o singură persoană colectivă și ne dă drepturi: electoratul, cetățenii. Deci nu aveți voie să ne luați acest drept. Unul dintre drepturile fundamentale ale parlamentarului este acela la informare. Dumneavoastră ne luați acest drept.
## Vă mulțumesc.
Am supus la vot propunerea făcută de către un vicelider al Grupului parlamentar al PSD, de scoatere de pe ordinea de zi a unui proiect introdus pe ordinea de zi, conform procedurii, la propunerea Comitetului liderilor de grup.
S-a respins această propunere. Motivele invocate nu le discutăm.
Mergem mai departe.
Doamna Aura Vasile, vă rog, două minute.
## Doamna președinte,
În aceste condiții, când dumneavoastră a nu știu câta oară nu respectați Regulamentul Camerei Deputaților, chiar dacă argumentele v-au fost aduse, vă rugăm să acordați un timp de consultare de 30 de minute Grupului parlamentar al PSD+PC, pentru a putea să discutăm și să luăm o hotărâre față de atitudinea celor din grupul puterii.
Domnul Eugen Nicolăescu.
## Doamnă deputat Anastase,
Înainte să dați pauza de consultări, vreau să anunț, în numele Grupului parlamentar al PNL, că protestăm față de batjocorirea regulamentului – și nu e prima oară când o faceți – văd că aveți aceeași manieră de a conduce lucrările Camerei Deputaților și ne vom vedea din nou nevoiți să vă reclamăm la Comisia juridică, de disciplină și imunități pentru încălcarea regulamentului.
Mi-aș pierde antrenamentul, domnule Nicolăescu, dacă n-ați face-o. În plus, notez declarația politică pe care ați făcut-o, ușor în disonanță cu discuția pe care am avut-o mai devreme, dar înțelegem că suntem un for politic.
A solicitat Partidul Social Democrat o pauză de consultări. La ora 15.00 ne revedem în plen.
Vă mulțumesc.
PAUZĂ
* * DUPĂ PAUZĂ
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Doamnelor și domnilor deputați, Vă rog să luați loc pentru a relua lucrările.
Pentru început, am să dau cuvântul reprezentantului inițiatorului.
Domnule prim-ministru Emil Boc, vă invit la microfon.
**Domnul Emil Boc** _– prim-ministrul Guvernului României_ **:**
Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor deputați, Distinși colegi, membri ai Guvernului,
Începem dezbaterea uneia dintre cele mai importante legi care vizează reforma statului român.
Așa cum știți, în vara acestui an, Guvernul și-a angajat răspunderea asupra proiectului de lege care a vizat reforma sistemului de pensii sub componenta pensiilor speciale, pensiile de invaliditate și pensiile anticipate.
A fost un prim pas pe care l-am făcut în vederea reformării sistemului de pensii și, în consecință, Legea nr. 119/2010 este în Monitorul Oficial și se aplică. Prin acea lege au dispărut pensiile de lux și s-au recalculat pensiile speciale. În al doilea rând, se elimină abuzurile de la pensiile de invaliditate. Spun asta în contextul în care, în anul 2001, existau 657.000 de pensii de invaliditate, iar în anul 2010 sunt 904.000.
În acest moment, potrivit legii, se desfășoară procedura de reverificare și de încadrare corectă a acelor beneficiari de pensii de invaliditate, potrivit legii, repet, pentru a-i proteja pe aceia care cu adevărat se află într-o asemenea situație și a-i elimina pe cei care au intrat pe ușa din dos în acest sistem.
În privința pensionărilor anticipate, la fel, dacă în anul 2001 aveam 8.948 de pensionări anticipate, în anul 2010 avem 121.994. Este clar că și aici acest sistem a favorizat – sistemul actual al Legii pensiilor – a favorizat pensionările anticipate, în detrimentul susținerii fondului de pensii. De aceea, începând cu luna august, pensionările anticipate au fost înghețate până la 1 ianuarie 2011.
Deci o parte dintre problemele sistemului de pensii au fost rezolvate prin Legea nr.119/2010, asupra căreia Guvernul și-a asumat răspunderea.
Acum suntem în fața dumneavoastră cu forma finală a Legii pensiilor, astfel încât și alte aspecte, extrem de importante, care vizează reforma acestui sistem, să fie duse până la capăt.
## Și eu vă mulțumesc.
Îl invit pe președintele Comisiei pentru muncă și protecție socială, domnul Victor Paul Dobre, pentru a prezenta raportul comisiei.
## Mulțumesc, doamnă președinte. Domnule prim-ministru,
## Doamnelor și domnilor,
În temeiul art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaților, Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii a fost retrimis Comisiei pentru muncă și protecție socială în luna iunie, în vederea reexaminării și depunerii unui nou raport.
La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Consiliului Economic și Social, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională – cu amendamente – al Comisiei pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați și al Comisiei pentru politică externă – cu amendamente. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare crearea cadrului legal privind sistemul unitar de pensii publice, prin comasarea legislației în domeniu, având ca obiective principale următoarele: creșterea vârstelor standard de pensionare pentru bărbați și femei, integrarea persoanelor aparținând sistemelor speciale de pensii în sistemul unitar de pensii publice, procedura de stabilire a valorii punctului de pensie, creșterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice, descurajarea numărului de pensionări anticipate parțiale, descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive, nejustificate medical.
Comisia propune plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de lege cu amendamente, având în vedere necesitatea adaptării sistemului de pensii publice la tendințele demografice și socioeconomice din țara noastră și din Europa. De asemenea, proiectul de lege și amendamentele formulate propun soluții de echilibrare a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru diminuarea deficitelor și pentru asigurarea sustenabilității plății pensiilor.
Totodată, amendamentele admise corelează prevederile legii cu normele legale în vigoare, apărute după intrarea în procedură legislativă a proiectului de lege.
Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art. 73 alin. (3) din Constituția României, republicată.
Și eu vă mulțumesc, domnule președinte.
Intrăm în cadrul dezbaterilor generale. Fiecare grup parlamentar poate interveni printr-un reprezentant al său.
Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Domnule Toader?
Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, dezbateri generale.
Dacă sunt intervenții?
Nu.
PSD?
Domnule președinte Ponta, vă rog.
## **Domnul Victor Viorel Ponta:**
Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,
Domnul prim-ministru, prin proiectul pe care l-a prezentat și prin cuvintele spuse astăzi aici – ca de obicei, a vorbit foarte mult – nu a spus ceea ce cred că era important pentru pensionari, pentru beneficiarii acestui proiect de lege, și ceea ce este important este că ei vor fi puși să plătească ceea ce Guvernul actual nu reușește să obțină, fie din incompetență, fie din corupție.
Din punctul nostru de vedere – și cred că votul oricărui deputat care a ajuns în acest Parlament prin votul unor oameni care trăiesc din pensie va fi în acest sens – vom vota această lege doar dacă amendamentul acceptat de comisie privind punctul de pensie 45% din salariul mediu pe economie va fi acceptat și de plen. Este promisiunea pe care toate partidele politice, inclusiv Partidul Democrat Liberal, inclusiv parlamentari care acum nu mai sunt în niciun partid, dar atunci erau la PSD, au făcut-o oamenilor în campania electorală, este promisiunea pentru care am fost votați și o promisiune pe care Partidul Social Democrat și deputații PSD înțeleg să și-o respecte, nu față de partid sau față de propriul interes, ci față de cei care i-au votat.
Bani pentru a păstra pensiile așa cum sunt ele astăzi sunt cu două condiții: cei care se află azi la guvernare să fie mai puțin incompetenți și să fie mai puțin corupți – de acolo vor fi bani, de acolo au fost bani –, și să mintă mai puțin. Auzim la televizor, în zilele acestea, cum pentru anumite categorii, de fapt, cresc pensiile, și pentru altele scad. Poate o să ne explice domnul prim-ministru cum se întâmplă lucrul acesta. Mă îndoiesc că o să o facă.
Spun, însă, un singur lucru: în momentul în care prețul incompetenței și al corupției Guvernului actual trebuie să fie suportat de către pensionari, votul nostru va fi negativ, am reușit să votăm în comisie și îi felicit pe toți membrii comisiei pentru faptul că au sprijinit amendamentul privind păstrarea punctului de pensie 45% din salariul mediu pe economie, putem să plătim aceste pensii, care oricum nu sunt prea mari, și în același timp putem să îndreptăm dezechilibrele în ceea ce privește pensiile care au cuantumul prea mare printr-o impozitare diferențiată, nu prin povești nemuritoare cu taxa pe nu știu ce avere, pentru că pensionarii români nu cred că au așa de multe averi pe care să le impozităm ca să ne dea cineva la televizor, ci printr-o impozitare diferențiată care se aplică în absolut toate țările care reușesc să iasă acum din criză.
Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul vicepreședinte al Camerei Deputaților, Ludovic Orban.
## **Domnul Ludovic Orban:**
## Doamnă președinte, Stimați colegi parlamentari,
Îmi încep luarea de cuvânt prin a-mi exprima dezacordul total și revolta profundă pe care o simt pentru că suntem nevoiți astăzi să dezbatem pe picior, pe fugă, fără ca marea majoritate a parlamentarilor să fi citit textul legii și să votăm în orb o lege care, în mod normal, ar fi trebuit să o dezbatem probabil un an sau doi ani de zile și să o facem astfel încât să fie dreaptă și să fie în folosul actualilor și viitorilor pensionari.
Astăzi facem o cârpeală, din nou pe genunchi, pentru că avem un Guvern care își asumă responsabilități pe care nu le poate duce la capăt, pentru că avem un Guvern care nu are capacitatea de a face ceva trainic și spre binele românilor.
Venisem pregătit cu câteva idei, dar înainte de a susține acele idei, aș vrea să spun câteva lucruri ca replică la discursul domnului prim-ministru Emil Boc.
Domnule prim-ministru, dumneavoastră susțineți că ați adoptat modelul de creștere economică bazat pe investiții.
În primul rând, singurul model de creștere economică pe care l-ați adoptat dumneavoastră este modelul de creștere economică prin descreștere economică, prin scădere economică, pentru că trebuie să vă readuc aminte că în 2009 ați avut o scădere economică de 8%, mult peste media europeană, iar în anul acesta, când creșterea economică la nivelul Uniunii Europene este de aproape 2%, de peste 1,8%, România înregistrează o scădere economică de peste 2%. Acesta este modelul de creștere economică pe care l-ați adoptat dumneavoastră.
Dumneavoastră vorbiți de model de creștere economică pe datorii și pe stimularea consumului? Păi cine a făcut datorii, domnule Boc? Guvernul Tăriceanu...
## **Domnul Emil Boc**
**:**
Da.
## **Domnul Ludovic Orban:**
...sau Guvernul Boc?
Dumneavoastră ați adus nivelul datoriei publice, l-ați dublat în nici doi ani de guvernare și v-ați bătut joc de politica prudentă în materie de îndatorare a statului român pe care a practicat-o Guvernul Tăriceanu, Guvernul liberal. Dumneavoastră sunteți cei care v-ați întemeiat politica pe împrumutarea, în numele fiecărui cetățean, și pe crearea unei poveri, pentru anii următori, care va afecta grav nivelul de viață al fiecărui român.
În ceea ce privește actualul proiect al Legii pensiilor, trebuie să vă spun că este o rușine pentru clasa politică din România că, prin intermediul Guvernului Partidului Democrat, vine cu un astfel de proiect de lege, care, după 20 de ani de la Revoluție, ce propune? Propune ca toate prostiile guvernanților, incapacitatea Guvernului, toate actele de corupție, toate actele de devalizare a banului public, criza provocată în sistem de guvernarea, de camarila pe care o conduceți fără niciun pic de cinste și de onoare, să o pună pe umerii cui, această catastrofă economică pe care ați produs-o României? Pe umerii părinților și bunicilor noștri, pe umerii celor care s-au sacrificat și au muncit o viață ca să
aducă România, așa cum au putut, în vremurile în care au putut, să o ducă înainte și să ne aducă pe noi să trăim într-o societate mai bună.
Pe ei, pe spinarea lor puneți întreaga dumneavoastră incompetență, rea-credință, corupție, egoism și insensibilitate față de binele public.
Nu pentru aceasta ați fost votați, domnilor de la PD și domnilor guvernanți, ca să condamnați pensionarii actuali și viitori pensionari la sărăcie, la izolare, la incapacitatea de a-și asigura cheltuielile minime ale subzistenței, să-i condamnați la o viață tristă, la o viață fără niciun fel de speranță, să-i condamnați pur și simplu, de ce să nu spunem adevărul, la o reducere a speranței de viață. Aceasta faceți, domnilor, în numele unei pretinse responsabilități în ceea ce privește sistemul public de pensii.
Domnule prim-ministru și domnule ministru al muncii, vreau să vă demontez câteva minciuni mari. Prima minciună, că veniți cu legea aceasta ca să asigurați sustenabilitatea sistemului de pensii pe termen mediu și lung. Este o minciună sfruntată, domnilor, și oricine cunoaște puțină aritmetică poate să-și dea seama că introducând aproximativ un milion de noi contribuabili în sistemul de pensii, de fapt, pe termen mediu și lung creșteți viitoarele cheltuieli ale bugetului fondului de pensii, în timp ce astăzi nu faceți altceva decât să vă asigurați în mod nedrept niște venituri în plus, de la niște categorii sociale care nu ar trebui să plătească contribuțiile de asigurări sociale și care în nicio țară civilizată din Uniunea Europeană nu plătesc contribuții de asigurări sociale.
Din partea Grupului parlamentar al UDMR există vreo intervenție?
Nu.
Grupul minorităților? Nu. Grupul independenților? Domnul Eugen Nicolicea.
## **Domnul Eugen Nicolicea:**
Este evident că există un deficit în ceea ce privește fondul de pensii și el se cifrează între 3 miliarde, dacă se aplică măsurile propuse de Guvern, sau 5 miliarde, dacă aceste măsuri nu se aplică.
Între măsurile restrictive impuse de Guvern mai există și măsuri active, pe care și Guvernul încearcă să le obțină, și anume suplimentarea surselor de venituri pentru acest fond de pensii, după cum există și măsurile pozitive pe care le încercăm și noi, parlamentarii independenți, membri ai UNPR, pentru a obține, ca să zicem așa, bani din piatră seacă pentru susținerea fondului de pensii.
În acest sens, impozitul criticat de un antevorbitor, de fapt, taxa de solidaritate, este o soluție temporară, propusă de noi pentru trei ani, care să susțină acest fond de pensii, se aplică pe averea mai mare de 450.000 de euro și considerăm că se pot strânge până la 3 miliarde de euro, exact cât ar trebui să nu mai avem problema pensiilor, iar pensionarii să nu fie îngrijorați că vor rămâne fără pensie.
Evident că acea confuzie pe care a făcut-o Victor Ponta între taxa pe avere și impozitul pe venit ar fi de neiertat pentru un jurist obișnuit. Pentru unul slab, care a terminat cu 6,5 la penal și 6 la civil, sau invers, că nu se mai știe, este evident că impozitul pe venit, fie el în formă de cotă unică, fie impozit diferențiat, este mult mai mic în unele cazuri decât taxa pe avere. Averea este ceva acumulat de generații și generații și poate ai o avere mare chiar dacă nu ai niciun fel de venit, după cum poți să ai un venit foarte mare, de pe o slujbă pe care ai căpătat-o ieri, și să nu ai niciun fel de avere. Confuzii din acestea sunt de neiertat, v-am spus, pentru un jurist obișnuit, nu și pentru unul slab.
Ca să comparați măsurile propuse de noi, care sunt măsuri active în sprijinul pensionarilor, vă dau citire sau vă fac o trimitere la măsura nr. 5 propusă de același deputat, în partidul pe care îl conduce, și anume micșorarea garanției de bună execuție la lucrările de construcții de la 10% la 2%.
Și în aceste momente de criză, clientela politică, regii asfaltului trebuie rezolvați, creează o pagubă la construcția unei autostrăzi de 50%, statul se poate îndrepta doar cu 10% împotriva lor, de fapt le ia taxa aceasta de bună execuție, rămânând în pagubă cu 40%, și acești 10% trebuie să fie returnați, să nu cumva bieții regi ai asfaltului, care au sprijinit niște campanii electorale, să fie păgubiți.
Am încheiat dezbaterile generale.
Intrăm în dezbaterea pe articole. Până atunci am să-l invit pe domnul președinte Dobre pentru a face propunerile cu privire la timpul alocat dezbaterii pe articole.
Doamna președinte,
Cinci minute intervenția la fiecare articol din partea fiecărui coleg.
Vă referiți la cinci minute dezbaterea pe articole? Domnule Toader?
Doamnă președinte, Stimați colegi,
Având în vedere că ne-am asumat cu toții să finalizăm dezbaterile, dacă mergem pe cinci minute, este un termen mult prea lung și eu v-aș propune două minute de fiecare.
În regulă.
Pe procedură, doamna Aura Vasile.
Doamnă președinte,
Sincer îmi pare rău că trebuie să vă aduc din nou la Regulamentul Camerei Deputaților. Președintele comisiei de fond este cel care face propunerea, discutând cu dumneavoastră, nu parlamentarii sunt cei care fac această propunere.
Deci supuneți la vot ceea ce președintele Comisiei pentru muncă a propus.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Doamnă Aura Vasile, încercam să iau și pulsul liderilor de grup, ținând cont de faptul că o astfel de propunere probabil că va pica.
De obicei, intervențiile sunt de maximum două minute, iar dezbaterea pe articole 5 minute. E deja destul de clar, dar eu o să supun la vot propunerea făcută de domnul președinte Dobre, ca intervenția să fie de 5 minute, intervenția fiecărui parlamentar.
Votul este deschis.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Vă rog.
## Doamnă președinte, sunt două elemente.
1. Vă rog să repetați, pentru că nu a fost timpul de pregătire a cartelelor și colegi de-ai noștri, din ambele părți ale sălii, n-au reușit să voteze, eu însumi, nu.
2. Dacă există o altă soluție, ea trebuie propusă tot de președintele comisiei, după ce obțineți un rezultat al acestui vot.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc și eu. Domnul președinte Dobre.
## Doamnă președinte,
Insist, totuși, pe propunerea pe care am făcut-o, în ce sens? Există puncte unde dezbaterea va fi importantă și, probabil, de exemplu punctul de pensie, de exemplu cuprinderea unor anumite categorii, de exemplu contribuțiile celor care au activități independente, sunt dezbateri importante, celelalte sunt mai puțin. Deci nu cred că e o propunere excesivă.
Pot, eventual, să spun că putem reduce la trei minute intervenția fiecărui deputat, dar cred că mai mult nu se poate.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Conform art. 120 din Regulamentul Camerei, pe care am să-l citez, alin. (1): „Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedură de urgență nu poate depăși durata de timp aprobată de Cameră, la propunerea președintelui acesteia, după consultarea biroului comisiei sesizate în fond”.
Domnule președinte, v-am consultat. Dragi colegi, vă supun la vot.
Dezbatere 5 minute – articol, două minute maxim, intervenție.
Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
O să-i rog pe secretari să țină și timpul fiecărei intervenții. Vă rog, domnule Duvăz, pe procedură.
## Doamnă președinte,
Sensul consultării președintelui comisiei de către președintele de ședință este de a afla care este intenția acestuia și de a urma propunerea lui. Pentru că, e adevărat că dumneavoastră aveți un mentor în ceea ce privește consultările, care, după ce consultă Parlamentul, face ce vrea el, și asta nu a făcut-o numai o dată, împotriva prevederilor, și mai ales sensului Constituției.
Dar vă rog să respectați spiritul acestui regulament pentru că, dacă nu, iar ne trezim în fața unei dezbateri care este extrem de importantă și este viciată de o tensiune. Pentru că nu putem să introducem în această dezbatere o bătaie de joc față de regulile... atunci nu mai aveți nevoie de Parlament. Atunci nu mai aveți nevoie de prezența noastră. Noi devenim doar justificarea „democratică”, azi, de Ziua Democrației, a abuzurilor dumneavoastră zilnice. Deci, vă rog foarte mult, reveniți în dimensiunea regulamentară. Această atitudine ironică și persiflantă față de președintele comisiei este de fapt inacceptabilă și, vă spun cinstit, protestez în numele meu și în numele grupului parlamentar pe care-l reprezint.
Am reținut protestul. Înțeleg că de fapt dumneavoastră nu vreți să intrăm în dezbaterea pe articole. Ăsta este tot jocul pe care-l faceți în acest moment.
În condițiile acestea, o să-mi indicați după aceea în regulament unde scrie că trebuie să cobor.
În condițiile acestea, am consultat președintele comisiei, am întrebat plenul care este suveran, restul este spectacol de care beneficiem în fiecare zi.
Intrăm în dezbatere.
Titlul legii: „Lege privind sistemul unitar de pensii publice” Observații? Nu sunt. Adoptat.
La punctul 2, Capitolul „Dispoziții generale” este nemodificat de comisie.
Observații? Nu sunt. Punctul 3, art. 1. Dacă sunt observații? Textul este cel inițial, nemodificat de comisie. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 4, art. 2, nemodificat de comisie. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5, art. 3, nemodificat de comisie. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 6, art. 4. Dacă sunt observații? Există și un amendament respins, la poziția 22. Doamna Boghicevici. Vă rog.
Vă mulțumesc, doamnă președinte. Grupul PDL nu susține amendamentul comisiei și vă propunem votul pe acest articol.
Vă mulțumesc.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Înțeleg că articolul respins de la poziția 22, da? Doamna Aura Vasile.
Există un amendament respins la acel punct, pe care dorește să-l susțină.
Doamnă președinte,
Amendamentul respins de comisie și propus de un grup de parlamentari ai Partidului Democrat Liberal la art. 4 alin. (1) spune că „De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale devine Casa Națională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP, instituție care păstrează modul de organizare și funcționare, preia personalul, precum și drepturile și obligațiile acesteia”.
Față de textul inițial, doamnă președinte, stăm și ne întrebăm în acest moment de ce este nevoie de această modificare care conduce, după aceea, la cheltuieli privind alte imprimate, alte ștampile, alte cărți de muncă, alte hârtii și alte tipărituri.
Domnul prim-ministru, de la acest microfon, și colegii noștri din Partidul Democrat Liberal, împreună cu ministrul muncii, aseară, au tot încercat să ne explice cum trebuie făcute economii. Deci noi încercăm să facem economii de la cei săraci și să cheltuim banii pe lucruri care, cred eu, nu-și au sensul.
De aceea noi nu am susținut acest amendament, de aceea spunem că nu trebuie să fie bani aruncați pe fereastră.
Vă rog să vă gândiți că începând de la antet, începând de la ștampile, începând de la ecusoane, începând de la știu eu ce Dumnezeu, toate trebuie schimbate, de la toate datele înscrise pe cartea de muncă și pe toate documentele celor
care spun aici că se preia personalul, precum și drepturi și obligații ale acesteia.
Deci vreau să întreb: când suntem serioși? În momentul în care cerem celor mulți să strângă cureaua, sau alții să moară, sau atunci când aruncăm banii pe geam?
Guvernul, un punct de vedere.
Doamnelor și domnilor deputați,
De la 1 ianuarie 2011, în sistemul public de pensii vor fi asigurate majoritatea persoanelor din România. În aceste condiții, considerăm că este oportună modificarea prezentată ca amendament de deputații PDL, întrucât formula este completă, având în vedere că această Casă de Pensii nu poate păstra în definiție „și alte drepturi de asigurări sociale”. Deoarece sistemele se integrează și preluăm absolut toate obligațiile.
În caz contrar, va trebui să desființăm Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi, așa cum este definită actualmente, și să reînființăm o altă instituție care în denumire să prindă în totalitate sistemul public de pensii.
Aceasta este rațiunea pentru care susținem ca denumirea instituției să fie Casa Națională de Pensii Publice. Susținem în totalitate amendamentul. Vă mulțumesc.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Vă mulțumesc și eu.
Vot · Amânat
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Domnule Voinescu, probabil că stați bine cu tensiunea, dar nu contați pe ea totdeauna.
Dacă-mi permiteți, nu există nicio justificare a acestei modificări de denumire, decât, probabil, o anumită intenție de reorganizare într-o etapă sau alta, lucru care noi credem că nu este cazul. Nu se pune în acest moment problema reorganizării unei instituții create, consolidate, pentru care s-au făcut eforturi, bani cheltuiți, fonduri europene și așa mai departe.
Până și practica asta de a schimba toată ziua denumirea instituțiilor nu este corectă.
De aceea comisia nu a fost de acord cu amendamentul.
Vă mulțumesc. Doamna Aura Vasile.
## **Doamna Aurelia Vasile:**
Vă mulțumesc, doamnă președinte.
Am să încerc din nou să-l conving pe domnul ministru să revină asupra deciziei de a face această cheltuială care nu-și are sensul, pentru că aseară, domnule ministru, ne-ați prezentat la comisie niște cifre care, dacă sunt adevărate, ți se făcea pielea furnică, în condițiile în care ați spus...
Am împrumutat de la domnul ministru Oprea. Știți, voi vorbi în continuare la fel.
Deci spuneați, domnule ministru, aseară, că gaura care există acum în sistemul de pensii nu este de cât a spus-o președintele Băsescu, nu este nici 10,6, cât a anunțat Guvernul, ci, prin preluarea deficitelor de la militari, a ajuns undeva la 13,6 miliarde. Cam așa îmi aduc aminte de cifrele de aseară.
În condițiile în care dumneavoastră prezentați acest deficit, vă rog să vă gândiți, stimați colegi, cât înseamnă numai schimbarea emblemelor și a tuturor acestor lucruri, în condițiile în care, bineînțeles, trebuie să faci licitație și așa mai departe.
Stau să mă întreb dacă nu cumva sunt adevărate zvonurile, domnule ministru al muncii, că prin reorganizare, pentru că este strecurat și acest cuvânt în amendamentul care a fost respins de comisie, vă gândiți cumva să privatizați o parte a Casei Naționale de Pensii, în condițiile în care să ajungă pe mâna unei camarile toate datele importante ale celor care, în acest moment, și-au încredințat existența în grija acestui Guvern, care, încă o dată spun, face orice, dar numai de cetățenii României nu are grijă.
Deci, dacă, probabil, reorganizarea este mai importantă decât cheltuielile pe care încercați să le faceți, plecând de la marele deficit pe care l-ați anunțat dumneavoastră aseară în comisie, cred că se ascunde ceva în spatele acestei dorințe care nu se justifică.
Vă mulțumesc.
O precizare importantă și s-au epuizat cele 5 minute. Vom trece la vot după această ultimă intervenție.
Doamnă președinte,
Dacă rămâne Casa Națională de Pensii Publice, ajutorul de înmormântare, ca să menționez unul singur, nu se mai plătește de aici și va trebui să găsim o altă reglementare legală. Pentru că nu toți consumăm păducel. Vă mulțumesc.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Vă mulțumesc.
Vot · Amânat
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Vă referiți la faptul că întâi trebuie să supun la vot amendamentul comisiei.
## Doamnă președinte,
Vă rog să vedeți ce se întâmplă cu sistemul tehnic, că nu vă funcționează. Eu am încercat în patru părți acum.
L-ați stricat, domnule Dușa! L-ați stricat?
Nu prea am asemenea talente, doamnă președinte.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Bun.
Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Avem la punctul 7, tot art. 4, alineatele (2), (3), (4). Dacă sunt observații?
Nu a fost modificat de comisie.
Acum, dați-mi voie să vă supun la vot întregul articol, așa cum el a fost modificat de dumneavoastră prin adoptarea amendamentului respins.
Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
La punctul 9, dacă sunt observații? Nu sunt.
Adoptat.
La punctul 9, domnul vicepreședinte, vă rog.
La punctul 9 avem un amendament admis și susținem acest amendament prin excluderea soldaților și gradaților voluntari din textul de lege.
Din sală
#507279Exact!
## Supun la vot.
Vă supun la vot amendamentul admis propus de reprezentantul PSD.
Votul este deschis.
E-n regulă. Supun la vot amendamentul comisiei. Votul este deschis.
Din sală
#507517Nu merge!
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
O să reluăm votul imediat. Reluăm votul, pentru că nu a funcționat și atrag atenția Tehnicului, poate reușește să-și intre într-un anumit ritm.
Votul este deschis.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Vă supun la vot acum amendamentul respins de comisie și susținut de Grupul parlamentar al PDL. Votul este deschis.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Bun. Începe acum votul.
Vă rog să votați.
S-a încheiat votul.
79 de voturi pentru, 138 împotrivă și 4 abțineri. Amendamentul a fost respins.
Vă supun la vot articolul în forma lui inițială. Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Doamna Boghicevici.
Doamnă președinte, înainte o precizare.
Grupul parlamentar al PDL nu este de acord, nu susține amendamentul comisiei și propunem să supuneți la vot, la amendamente respinse, poziția 25.
Vă mulțumesc. Domnul deputat, un amendament admis aveați. Domnule deputat, nu-l mai susțineți.
## **Domnul Adrian Solomon:**
Doamnă președinte, sunteți atât de rapidă în desfășurarea lucrărilor, încât ne-ați pierdut pe drum...
Și dacă eu, care lucrez de jumătate de an la legea asta, nu mai știu unde sunt, vă dați seama, cei care nu au raportul în față că habar n-au despre ce este vorba.
La punctul 10 art. 6...
Nu, nu, nu...
## Doamna președinte,
Eu cred că ne jucăm de-a votul pe Legea pensiilor și ne jucăm cu soarta, pe mai mulți ani de acum încolo, a peste 6 milioane de oameni.
Deci haideți să vedem dacă ceea ce faceți dumneavoastră aici este chiar corect.
Era un amendament admis de comisie. Trebuia să întrebați plenul dacă este de acord cu acesta și pe urmă să-l treceți la respinse. Poate, cine știe, domnul Oprea, în excesul său de onoare și demnitate pentru interesul național, ar fi fost de acord ca militarii să fie, în sfârșit, socotiți ca o categorie specială în această țară, care, de-a lungul activității lor întregi – de la sergent până la general –, au fost grevați de tot felul de incompatibilități și nu pot să beneficieze de același statut ca noi, toți ceilalți, care am decis să nu fim militari în această viață, ci ne-am ales cariere civile.
De aceea, noi credem că punctul 10, deci art. 6 lit. c), ar trebui eliminat din cuprinsul acestei legi și să vedem o soluție și o rezolvare rezonabilă pentru cei care au adus onoare și demnitate poporului român, de la Independență încoace.
Vă mulțumesc.
Vă supun la vot întâi amendamentul admis.
Punctul de vedere al comisiei, și după aceea domnul Mircovici.
Bine.
Domnule Mircovici, domnul președinte vrea să se pronunțe după ce aveți și dumneavoastră intervenția.
Doamnă președinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor,
Am avut și ni s-a prezentat raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială și, în acest raport, la punctul 10 art. 6 alin. (1) punctul 1 lit. c) era un amendament admis de comisie, în sensul că prevederile referitoare la cadrele militare în activitate, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale se elimină.
Am fost extrem de bucuros în momentul în care am văzut raportul, pentru că din 20 de membri ai comisiei, din 22, 20 prezenți, nu a existat niciun vot împotrivă. Înțeleg că au participat reprezentanți de la toate grupurile politice la această Comisie pentru muncă și protecție socială.
Dacă atunci nu a fost niciun vot împotrivă, nu înțeleg cum un grup parlamentar, în momentul de față, face o astfel de propunere. Și, iertați-mă, eu nu vreau să dau niciun sens politic lucrurilor pe care le discut, dar în momentul în care în Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal îl avem pe fostul șef al armatei, pe generalul Bădălan, în momentul în care în Parlamentul României îl avem în UNPR, care formează Guvernul, pe domnul ministru Oprea, de ce trebuie un anume deputat, și am tot respectul față de dumnealui, dar care probabil că se pricepe la armată un pic mai puțin decât cei nominalizați, ca să nu mai zic și de alți oameni care au avut funcții de răspundere, au fost miniștri – domnul Săniuță, domnul Atanasiu și alții care sunt prezenți –, n-ar trebui dumnealor să-și exprime acest punct de vedere?
De aceea...
Deci rog..., cel puțin ar fi bine pentru binele democrației de la noi, să avem și punctul de vedere al generalului Bădălan și al domnului ministru Oprea.
Vă mulțumesc.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
## Vă mulțumesc.
Avem, prin urmare, două amendamente: un amendament admis și un amendament respins.
- Se supun la vot...
- E în regulă. Puteți să susțineți alte amendamente
- respinse. Nu este nicio problemă. Domnul Cindrea. Vă rog.
Permiteți-mi, înțeleg graba puterii de a trece Legea pensiilor și a de tăia pensiile, pensiile tuturor categoriilor, dar cred..., ca procedură, conform regulamentului, este un amendament admis, este votat de majoritatea comisiei, care propune scoaterea din corpul legii a pensiilor speciale ale militarilor, polițiștilor și altor categorii.
De ce? El este corelat cu un articol cu care toată lumea a fost de acord. După art. 201 să se introducă o lege specială și Guvernul să prezinte și să depună în Parlament, până la sfârșitul anului, o lege a pensiilor ocupaționale. Militarii, polițiștii au o astfel de lege, și noi am trecut acest lucru în argumentația respingerii, fiindcă ele sunt legi și au făcut parte din procesul României de intrare în NATO și de intrare în Uniunea Europeană. Avem aceste legi și eu nu cred că trebuie distrus acest sistem legislativ al pensiilor ocupaționale.
Ca procedură, trebuie supus la vot în primul rând amendamentul admis și pe urmă, în ordine – fiindcă sunt două amendamente respinse –, cel al Grupului PNL, ulterior cel al Grupului PDL, și cred că procedând așa va fi mai multă liniște în sală și mai puțină tensiune.
Vă mulțumesc frumos.
Domnul Bădălan, drept la replică. După aceea, e doamna Pocora.
## **Domnul Eugen Bădălan:**
Vă mulțumesc, doamnă președinte.
Nu o să uzitez de dreptul la replică, pentru că este foarte greu să-i dau o replică colegului Mircovici, pentru că aceasta ar însemna să-mi contrazic o întreagă existență.
De aceea, eu am să deschid doar subiectul procedurii, pentru că, așa cum știm toți, în toată lumea civilizată există și principiul ocupațional și toți cei care lucrează în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale se încadrează în acest principiu.
Pe cale de consecință, eu vă propun, doamnă președinte, să
Vot · Amânat
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Vă mulțumesc. Domnul Dobre, vă rog.
Dacă-mi permiteți, ca să fim foarte clari. În legea prin care Guvernul și-a asumat răspunderea astă-vară se face recalcularea așa cum se face ea. Aici știți opiniile noastre. Acest amendament acceptat de comisie, admis de comisie, are în vedere ca segmentul respectiv să facă obiectul unui alt amendament, acceptat de comisie, acceptat și de domnul ministru, respectiv articolul nou, care prevede legea pensiilor ocupaționale.
Din acest motiv, logica este să eliminăm, conform amendamentului, și să mergem mai departe.
Vă mulțumesc. Vă supun la vot primul...
Domnule Mircovici, am epuizat timpul alocat dezbaterii pe articole. Se votează întâi amendamentul admis, pe care înțeleg că-l susțineți și dumneavoastră, după aceea amendamentul respins și vedem ce se întâmplă la vot, da? Vă rog.
## **Domnul Niculae Mircovici:**
## Doamnă președinte, Domnule prim-ministru,
## Doamnelor și domnilor,
Ca drept la replică, pentru că mi-a fost pronunțat numele, eu, din respect față de cariera militară pe care am avut-o și datorită faptului că domnul general Bădălan mi-a fost șef, am dorit să aflu opinia dumnealui aici, și nu doar să-mi exprime numele aici, și, în această situație, am vrut să vă arăt că actualul sistem de pensii de stat din România ca pensii militare face parte din sistemele ocupaționale de pensii guvernate de Directiva europeană 86 și 97/1996. Că aceste legi se referă la „o categorie particulară a lucrătorilor” – citesc numai din directivă – și că „acordarea pensiei e legată direct de durata serviciului militar, iar pensia este calculată raportat la ultima soldă a gradului militar” – am citat din Directiva europeană.
Dar pentru că mi-a fost pronunțat numele și am senzația că trebuie să devin un fel de ciucă a bătăilor, am să-mi permit să vă mai citesc din ceva, din Arhivele naționale istorice centrale, Fond Președinția Consiliului de Miniștri, stenograme, Dosar 12 din 1949, fila 66. În ședința Consiliului de Miniștri din 19 octombrie 1949, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luca și-au manifestat în mod deschis opoziția față de regimul special de pensionare a cadrelor militare. Și acum citez din stenogramă, citez din procesulverbal al reuniunii respective:
„Tovarășul Bodnăraș a prezentat Proiectul de decret privind micșorarea duratei de disponibilitate și stabilirea procedurii de rechemare din retragere pentru boală a ofițerilor, subofițerilor și maiștrilor militari. Luând parte la discuții, tovarășii Vasile Luca, Ana Pauker și Teohari Georgescu arată că nu este just să se aplice un regim de
pensionare diferențiat ofițerilor, ci trebuie stabilit un regim unic, aplicabil tuturor oamenilor muncii, inclusiv ofițerilor.”
O să vă rog să finalizați, ați epuizat timpul alocat intervenției.
## **Domnul Niculae Mircovici:**
## Mulțumesc, doamnă președinte.
Voiam să vă spun că Emil Bodnăraș a fost împotrivă, ca ministru al apărării, a perseverat și, în luna următoare, pe 15 noiembrie, într-o altă ședință, sistemul special de pensionare a cadrelor militare a fost menținut.
Vă mulțumesc.
Mai ales că nu este vorba despre cuantum. Nimeni dintre militari n-a discutat de cuantum, toată lumea a discutat numai de principiu.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc. Doamna Cristina Pocora.
## Doamnă președinte,
S-au prezentat aici argumente pro și contra. Noi, în Comisia pentru muncă, am dezbătut intens. Atunci ne-am bucurat de prezența ministrului muncii, dar și de prezența ministrului apărării. La acel moment, ministrul apărării ne-a clarificat cum Domnia Sa nu susține această nedreptate făcută cadrelor militare, cum se va veni cu o pensie ocupațională.
Sigur, aș putea să-l invit pe domnul ministru Botiș să ne dea un punct de vedere, ca să clarifice situația, dar, dacă este prezent domnul prim-ministru, cred că cel mai oportun ar fi ca Domnia Sa să vină la microfon și să ne clarifice foarte clar cum este cu pensiile militarilor în viziunea Guvernului Boc.
Vă mulțumesc.
Vă supun la vot amendamentul admis.
S-au epuizat cele cinci minute. Aveți un talent să jigniți un plen întreg încât n-are niciun rost.
## Doamnă președinte,
Nici pe procedură nu mai avem voie? Spuneți-ne clar, ca să știm. Nu pierdem vremea aici, că poate unii au avion și noi îi reținem.
Hai să intrați pe procedură, ca să poată să fie clar.
Ceea ce a citit domnul Mircovici aici este extraordinar de relevant pentru ceea ce discutăm noi în acest moment.
Care e procedura?
Procedura este că ar trebui să facem o clarificare pentru colegii noștri de la PD, pentru că am văzut, comuniștii au încercat să desființeze aceste pensii speciale...
Pro-ce-du-ră!
...și n-au reușit!
Vă mulțumesc.
Dacă nu faceți o propunere de procedură, forțați ca eu să vă întrerup. Deci vă rog.
Acum propun procedura, doamnă. Deci, deși toată lumea i-a considerat pe comuniști proști, am văzut că nu-s așa hotărâți ca domnul Boc.
La fel am spus și atunci că, în condițiile recalculării pensiilor militarilor, pensiile sub 30 de milioane de lei vechi nu vor scădea, afirmație care a fost și rămâne valabilă.
În rest, așa cum am declarat, toate pensiile se integrează într-un sistem unitar, pentru că așa este firesc, impunem la bază principiul contributivității din respect pentru fiecare contribuabil din această țară, iar acest proiect de lege răspunde și acestei nevoi, dar, pe de altă parte, și asigurării sustenabilității sistemului de pensii din România. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc. Pe procedură era domnul Mircea Toader.
## Nu sunt medic.
Pe procedură.
Domnule deputat, de la acest microfon o să vă rog să vă adresați civilizat, dacă se poate.
Vă rog.
Nu dumneavoastră. Era antevorbitorul.
## Doamnă președintă,
Reiterez, în numele Grupului parlamentar al PNL, solicitarea făcută de doamna deputat Pocora. Subiectul este foarte important și credem că plenul Camerei Deputaților are dreptul să asculte punctul de vedere al prim-ministrului pe acest subiect.
Vă rog, domnule Boc, dacă vă simțiți pregătit și apt să răspundeți românilor și Camerei Deputaților, să veniți la microfon, așa cum v-am solicitat noi, și exprimați-vă punctul de vedere.
Pe procedură, domnul deputat.
Vă mulțumesc, doamna președinte. Tot pe procedură.
Eu n-am înțeles ceva: n-am înțeles procedura pe care a propus-o domnul general Bădălan, fostul șef al Statului Major al Armatei, de aceea îl rog să mai vină o dată să ne mai explice.
Domnul prim-ministru.
## Distinși colegi,
Vă mulțumesc pentru invitația adresată.
Aș vrea să precizez că am crezut că la acest microfon sunt intervenții în cunoștință de cauză, mai ales din partea unor colegi care provin din comisia de specialitate.
După cum știți, a fost adoptată Legea nr. 119/2010. Această lege a început procesul de integrare a pensiilor speciale în sistemul unitar al pensiilor, prin recalcularea acestora.
De aceea au dispărut pensiile de lux și se recalculează pensiile speciale.
Sper că acest lucru îl cunoașteți. În luna iulie nu știu dacă ați fost prezentă la Parlament sau nu, doamnă deputat, dar trebuie să știți că răspunsul la această întrebare a dumneavoastră există încă din luna iulie.
Doamnă președinte,
Am o rugăminte. Am stabilit de comun... au fost dezbateri pe durată, pe timp, vă rog tare mult să respectăm... și aveți această posibilitate de a întrerupe inclusiv microfonul, că dacă pentru fiecare punct încercăm să facem declarații politice plus jigniri care nu-și au rostul, și să profite de situația că e domnul prim-ministru aici și să-i pună întrebări, cred că nu-și are rostul această dezbatere.
Vă mulțumesc. Doamna Aura Vasile.
## Mulțumesc, doamnă președinte.
Domnule prim-ministru, trebuie să vă readuc aminte că acea lege la care ați făcut referire, 119... e procedură...
Puteți să vă adresați plenului!
...a fost prin asumare, iar acea lege pe care dumneavoastră ați pomenit-o nu are nicio legătură cu ceea ce dumneavoastră susțineți, pentru că în acea lege – și ați susținut la momentul respectiv – era o perioadă fixată, mai ales pentru militari, până la data de 31 decembrie, fiind o situație specială.
Dumneavoastră vă contraziceți în ceea ce spuneți. Colegii noștri și eu am așteptat ca dumneavoastră să ne explicați sau să recunoașteți, în sfârșit, în fața noastră și a întregii țări, că teoretic nu faceți decât o cacealma.
Doamnă Aura Vasile, procedură, procedură. Timpul a fost epuizat.
Domnule premier,
Vreau să fie atent un pic premierul la mine, vă rog.
Doamnă Aura Vasile, vă rog să finalizați, să spuneți care e intervenția pe procedură, lăsați declarațiile.
## Domnule prim-ministru,
Vreau să faceți precizarea: 119 a fost prin asumare, nu prin adoptare și a avut un termen-limită. Ceea ce dumneavoastră vorbiți acum are altă temă.
Doamna Aura Vasile, și a fost și moțiune, asta e... Domnul Calimente, ultima intervenție.
Am înțeles că domnul prim-ministru nu are niciun fel de poziție, dar referitor la ceea ce spunea domnul prim-ministru cu principiul contributivității, vreau să-l întreb: cei un milion de pensionari pe care i-ați introdus anul trecut în sistem ce contributivitate au? Poate ne spuneți acum, pentru că n-au contribuit cu mai nimic.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Vă mulțumesc. Intervenții pe procedură e clar că nu mai sunt. Votul este deschis.
Vă supun la vot amendamentul admis de comisie. Votul este deschis.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Vă supun la vot amendamentul respins, pe care l-a susținut în fața dumneavoastră Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Deci voiam să vă spun că, în condițiile în care a trecut acel amendament, suntem obligați să ne întoarcem la art. 9, unde inițial am trecut că „persoanele care desfășoară activități de bază cu contract general de muncă, inclusiv soldații și gradații voluntar”. Faptul că există acest amendament ne duce spre amendamentul trecut de comisie „persoanele care desfășoară activități de bază cu contract individual de muncă” și vă rog să ne reîntoarcem, că altfel n-are logică.
Doamna Cristina Pocora avea un amendament respins de comisie.
În contextul în care s-a adoptat amendamentul PD-ului, care, de fapt, era textul inițial al legii cu care a venit Guvernul, amendamentul nostru la art. 6 alin. (1) punctul 1 lit. c) propune eliminarea sintagmei „în activitate”.
Deci rămân „cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale”.
Practic, argumentația constă în aceea că, în acest caz, legea se poate aplica și acelor persoane care au lucrat în acest sistem, dar nu au ieșit la pensie din aceste sisteme.
Pe procedură, doamna Aura Vasile, și după aceea o să supun la vot acest amendament.
Mulțumesc, doamnă președinte.
Din nou trebuie să-i spun colegului și prietenului meu Toader că stă rău la capitolul regulament, chit că este lider de grup.
Deci, doamnă președinte, propunerea colegului, dacă o supuneți la vot, conform regulamentului, puteți doar să retrimiteți la comisie pentru articolul respectiv. Votul odată dat nu ne putem întoarce. Deci am spus eu: varză-Guvern, varză-grup.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Doamna Aura Vasile o să încerc să fac apel și la dumneavoastră să vă exprimați colegial de la microfon.
Vă supun la vot amendamentul respins de comisie și susținut de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal. Votul este deschis.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Amendamentul a fost respins.
La punctul 11 avem art. 6 alin. (1) punctul I, avem un amendament admis de comisie, care cuprinde introducerea a două alineate noi. Un amendament susținut de doamna Pocora.
Vă rog să-l susțineți.
Practic, vizează două categorii, și anume personalul diplomatic și consular și personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar care-și desfășoară activitatea în teren, din sistemul național de urgență, conform Legii nr. 95/2006, reprezentat prin serviciile de ambulanță. Și aș mai face o corectură, cred că este o eroare materială, „servicii de ambulanță și SMURD”.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Doamnă Pocora, nu sunt cuprinse în... amendamentul dumneavoastră nu este cuprins în lit. a) a art. 6? Că sunt persoane cu contract de muncă, practic.
Supunem la vot propunerea făcută de comisie, inițiativa Grupului parlamentar liberal.
Votul este deschis.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
La punctul 12, art. 6 alin. (1) punctele II și III, dacă sunt observații?
Este nemodificat acest punct de comisie.
Nu sunt observații.
Atunci acest punct este adoptat.
La punctul 13, tot art. 6 alin. (1) punctul IV, există un text propus de comisie, amendamentul unor deputați și mai avem un amendament respins la poziția 29.
Deci amendamentul propus de comisie dacă dorește cineva să-l susțină?
Nu.
Amendamentul respins, poziția 29, doamna Boghicevici.
Doamnă președinte,
Grupul PDL susține poziția 29 de la amendamente respinse.
Vă mulțumesc.
Am să supun întâi la vot amendamentul admis de comisie.
Comentarii, vă rog, domnule deputat.
## Doamnă președinte,
Eu cred că n-ați avut timp să citiți nici dumneavoastră raportul. Există amendamente ale Comisiei pentru muncă și amendamente ale Grupului PSD+PC.
Dacă vă uitați la poziția 13, adică pagina 21 din amendamente admise, aici sunt deputați de la PSD+PC, plus câțiva, domnul Mircia Giurgiu, de exemplu, de la PDL.
Deci haideți să nu amestecăm, pentru că amețim lumea. Vă spun, eu nu vă pot urmări.
Nu știu, dumneavoastră vă puteți urmări?
Dumneavoastră, nu știu, dumneavoastră nu citiți regulamentul, că dacă este un amendament admis este asumat de comisie. Am indicat și inițiatorul. Altfel...
Doamnă, la aceeași poziție din lege există și alt amendament, propus de membrii comisiei. Deci haideți să le lămurim puțin.
Deci, domnule ministru, trebuie să vă sfătuiesc să nu mai folosiți argumentul Ordonanța nr. 82, că „așa se spune în Ordonanța nr. 82”.
Aseară ați încercat să mă convingeți și m-ați lămurit că sunt amendamente ale grupului dumneavoastră și ale ministerului.
Deci dacă mai pomeniți 82 am să consider că este neconstituțional, iar dumneavoastră, doamnă președinte, puteați să spuneți poate că nu știți Maica Domnului, că Dumnezeu nu sunteți.
Nici nu mi-am permis. Am spus că nici măcar Dumnezeu nu-l poate ajuta pe domnul deputat.
Aveți o precizare, domnule președinte Dobre, vă rog.
Doamnă, e un text destul de tehnic și aș vrea să vă explic în două minute despre ce e vorba: te pune să plătești contribuții de două, de trei, de cinci ori și pensie iei numai o dată, domnule, asta urmăresc de fapt amendamentele ministerului, pentru că mai e un amendament la punctul 33.
Deci e ceea ce spuneam mai devreme la moțiune: un fel de taxă pe fumărit. Ce a mai scăpat, și pe acelea le taxăm.
Vă mulțumesc. Domnul Cindrea.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Domnule deputat, încerc să vă ajut cât pot de mult, dar nici Dumnezeu nu poate să facă uneori... Vă indic numărul, vă indic articolul, amendamentul.
Domnul ministru.
Doamnă președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
Guvernul susține amendamentul prezentat de membrii Partidului Democrat Liberal, pentru că se pune în acord legea cu Ordonanța nr. 82/2010. Dimineață ați avut o prezentare succintă a ceea ce înseamnă Ordonanța nr. 82/2010 și practic acest text nu face decât să se pună de acord cu Ordonanța nr. 82.
Vă mulțumesc.
Pe procedură, doamna Aura Vasile.
E mai rapidă doamna Aura Vasile decât dumneavoastră.
## Doamnă președinte,
Îi spuneam domnului ministru și îi spun și acum că tot ceea ce este cuprins într-o ordonanță nu poate fi cuprins într-o lege, mai ales într-o lege organică. O ordonanță poate să pice, poate să fie amânată sau poate să fie modificată, iar legea pe care noi astăzi o dezbatem nu poate să fie modificată decât printr-o altă lege. Nu prin ordonanță sau prin trimiteri în modificarea unei ordonanțe care să fie transformată în lege.
Or, faptul că dumneavoastră, săptămâna trecută, ați modificat Ordonanța nr. 58, și acum se numește 82, și că ați mai băgat câteva nenorociri pe lângă cele care erau în Ordonanța nr. 58, care nu numai TVA-ul... teoretic o groază de alte biruri și alte țepe pe care încercați să le dați la o serie de cetățeni care, teoretic, și-au încredințat viața dumneavoastră...
## Mulțumesc mult, doamnă președinte.
De fapt aici este o problemă fundamentală și o viziune diferită a colegilor mei și a noastră, a Partidului Social Democrat, față de colegii care se află în arcul guvernamental.
De aici încep să apară efectele Ordonanței nr. 58 cu contribuții la asigurări sociale pe drepturi de autor, persoane fizice și așa mai departe.
Or, toată raportarea se face la venituri brute. În veniturile brute realizate de cei care obțin venituri din drepturi de autor și ale persoanelor fizice autorizate intră contravaloarea cheltuielilor materiale, fiindcă ca să realizezi un produs și un serviciu trebuie să ai niște cheltuieli materiale, și contravaloarea manoperei. Unde ajungem? Ajungem să impozităm, să stabilim contribuții sociale la pensii, la sănătate, la șomaj și pe cheltuielile materiale pe care le obțin persoanele fizice autorizate din veniturile realizate și cei care realizează venituri din drepturi de autor.
Poziția noastră este că ar trebui ca aceste persoane, din veniturile realizate, în mod opțional, să-și încheie contracte de asigurare pentru pensii, pentru sănătate, în cazul în care depășesc un anumit plafon. Este incorect ca unui electrician, unui frizer sau oricărei alte persoane care obține venituri ca persoană fizică autorizată, dar și unor persoane care au drepturi de autor să le impozităm social, să-i obligăm să plătească contribuții sociale pe contravaloarea cheltuielilor materiale, care se regăsesc în venitul brut realizat.
Sper că am fost destul de clar, și aici ne distanțăm de dorința puterii de a impozita tot ce mișcă în țara asta, inclusiv cheltuielile materiale, care în mod natural se regăsesc în veniturile realizate, și nu manopera.
Mulțumesc.
Vă mulțumesc.
Pe procedură, dar sper să fie procedură, domnule deputat.
## Doamnă președinte,
Eu am în față pagina 209 de la amendamente respinse și pagina 21 de la amendamente admise. La amendamente admise, e drept, apare un amendament respins, dar nu spune al cui este. Dacă dumneavoastră aveți alt raport, vă rog să ne faceți și nouă cunoștință despre el, pentru că, așa cum apare raportul aici, doamna Boghicevici nici nu trebuia să fie la microfonul ăsta ca să vorbească în numele său, pentru că regulamentul, pe care dumneavoastră ne păziți să-l respectăm aici, spune că nu se pot face amendamente în plenul Camerei. Dacă vreți ca doamna Boghicevici să apară pe acest raport ar trebui să ne întoarcem cu toată legea la comisie, să ne întoarcem mai târziu sau mâine să discutăm lucrul ăsta.
Dacă aveți pagina 209, puteți să-mi demonstrați mie și tuturor celor de aici că apare numele unui deputat de la Grupul PD, ca să vorbească în numele său?
Cât despre Dumnezeu care ne ajută sau nu, să știți că...
Vă mulțumesc, domnule deputat.
Că trebuie să citez iar din Bacalbașa, de data asta despre dumneavoastră: „V-a ferit Dumnezeu!”.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Domnule deputat, nu are rost să mai comentez.
Vă supun la vot amendamentul admis de comisie și susținut de Grupul parlamentar al PSD+PC.
Votul este deschis.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
## Doamnă președinte,
Cer ca cineva de la comisie măcar să vină să ne lămurească despre ce este vorba.
Da, este o greșeală, s-a redactat astă-noapte, știm cu toții, și este o eroare de redactare.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Supun la vot amendamentul respins de comisie și susținut de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
La poziția 14, art. 6 alin. (1) punctul V, avem un amendament admis de comisie și avem un amendament respins la poziția 30.
La amendamente admise, doriți să le susțineți, doamna Aura Vasile?
Vă rog.
## Mulțumesc, doamna președinte.
Grupul parlamentar al PSD și membri PSD+PC din Comisia pentru muncă și protecție socială propun eliminarea punctul V, art. 6 alin. (1) care spune: „Cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din
sistemul administrației penitenciarelor ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condițiile legii.”
Noi considerăm că diferența de tratament pe care încearcă Guvernul să o impună nu se justifică, acestor categorii socioprofesionale, pe parcursul carierei militare, le-au fost drastic restrânse tot felul de alte drepturi civile și politice fundamentale, de aceea grupul nostru propune eliminarea art. 6 alin. (1) punctul V, în condițiile în care dorim ca toți cetățenii să fie tratați egal, și nu preferențial, așa cum, de altfel, am privit cu stupoare zilele trecute, când s-a dat un act pentru membrii de partid PD.
## Domnul Adrian Năstase...
Domnul Toader înainte, pe procedură.
## Doamnă președinte,
Și în regulament, și în cutume, și în ce vreți dumneavoastră există o modalitate de a dezbate. Practic, ce a trecut prin comisie cu votul comisiei se consideră vot pozitiv, dacă există amendamente respinse, se discută acele amendamente, dacă sunt amendamente respinse și trec, automat se supun la vot și celelalte. Dacă luăm fiecare punct care a trecut prin comisie sau cel inițiat de Guvern și-l prezentăm, cred că nu ne mai încadrăm în cele 5 minute.
Există amendament respins, îl susține cineva, bine, nu-l susține, mergem pe ce a făcut comisia și votăm dacă suntem sau nu de acord cu el.
Vă mulțumesc, domnule Toader.
Atâta timp cât există parlamentari care susțin amendamentele admise și susțin amendamentele respinse, se supun la vot.
Domnule Adrian Năstase, vă rog.
## **Domnul Adrian Năstase:**
## Stimați colegi,
Aș vrea să vă prezint în premieră o hotărâre a Guvernului care n-a fost publicată în Buletinul Oficial. Este o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 1959. Acea hotărâre, practic, stabilea decăderea din dreptul de pensie pentru anumite categorii de militari, pentru marea majoritate a lor, și ceea ce vreau să vă spun, pentru că nu vreau să vă rețin prea mult cu acest argument, este că după 5 ani de la decăderea militarilor din dreptul de pensie, Guvernul comunist și-a dat seama că a făcut o eroare și, în 1964, și aș putea să vă arăt textul pe care îl am aici, s-a revenit la acea măsură.
Sigur, eu sper să nu treacă 5 ani până când noi ne vom da seama de această greșeală, poate doi ani sau depinde de alegerile anticipate, dar hotărârea din 1959 a Consiliului de Miniștri de atunci seamănă, din păcate, extrem de mult cu abordarea de acum a Guvernului Boc. Cred că este o mare greșeală care se face, este o greșeală pe care nu ar trebui s-o permitem redactând, finalizând această lege.
Și pentru cei interesați, sigur, le pun la dispoziție acest text, este, puteți să mă credeți pe cuvânt, dar ceilalți, sigur că pot să urmărească textul respectiv și pe blogul meu. Repet, pentru cei interesați.
Vă mulțumesc.
Înțeleg că ați scormonit bine în arhivele partidului dumneavoastră să găsiți diverse... ( _Amuzament._ ) Vă rog, domnule deputat Mircovici.
## **Domnul Niculae Mircovici:**
Vă mulțumesc frumos, doamnă președinte.
Într-adevăr, argumentele de la punctul 10 n-au reușit să reziste în fața votului democratic și e OK.
Problema la punctul 14 însă este mult mai delicată și, dacă democrația funcționează pe voturi și probabil că același va fi și efectul, cel puțin stenogramele rămân și, poate, un alt partid, al dumneavoastră sau altul, peste 50 de ani va revedea inclusiv aceste stenograme.
La punctul 14 noi vorbim de o problemă de siguranță națională a României, și aici nu e o problemă a Ministerului Muncii, ci e o problemă a Ministerului Apărării, pentru că avem o lege a mobilizării. Cadrele militare care sunt în rezervă și la care face referire art. 14 au obligații la mobilizare. Întrebarea mea este foarte simplă: în condițiile în care nu ținem cont de ceea ce înseamnă compensarea parțială a unor restrângeri de drepturi și obligații pe care le au cât timp sunt militari activi și prin aceasta le asigurăm pensia, ce se va întâmpla cu cei pe care îi vom chema la mobilizare.
Doamnelor și domnilor deputați,
Este motivul pentru care Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a solicitat imperativ în avizul pe care l-a dat ca acest amendament să rămână, amendamentul dat de Comisia pentru muncă, să rămână în conținutul acestei legi.
Și vreau să vă mai spun ceva. Eu nu sunt reprezentantul niciunui partid care va guverna sau guvernează România. Eu sunt un simplu deputat al minorității bulgare care apără interesele siguranței naționale a României și Armata Română.
Vă mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc, domnule deputat. Doamna Boghicevici, aveți două amendamente respinse, pozițiile 30 și 33.
Mulțumesc, doamnă președinte.
Grupul parlamentar al PDL susține amendamentele respinse de la „amendamente respinse”, pozițiile 30 și 33.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Vă mulțumesc.
Am să supun la vot întâi amendamentul admis de comisie, susținut și de domnul deputat Mircovici, și de doamna Aura Vasile.
Da, acum îl supuneam la vot pe cel admis. OK!
Mulțumesc, doamnă președinte.
Făcând trimitere la amendamentul admis și la amendamentul respins, apărând o așa mare distonanță între ceea ce susținem noi și ceea ce susține colega noastră și făcând trimitere la ceea ce domnul Năstase a prezentat plenului, aș putea să spun că actualul Guvern cu premierul Boc și Grupul Partidului Democrat Liberal fac astăzi ce nici comuniștii n-au avut curajul, pentru că atunci comuniștii n-au avut curajul că publice în Monitorul Oficial. Și stau să mă gândesc că o fi fost domnul Năstase comunist, dar domnul
Boc a fost șef la UTC-iști și probabil că acum a devenit comunist și vrea să pună în practică ce au început atunci.
Pe procedură.
Dar vedeți să faceți diferența, că procedura e una, și cu amendamentele e altceva.
Bine, doamnă.
Vă dau eu procedură acum, să văd cum o lămuriți.
De exemplu, la poziția 30 de la amendamente respinse, eu tot în numele comisiei spun că nu susținem acest amendament, iar doamna Boghicevici spunea că susține. Ia lămuriți-ne cum facem, că dacă întrunim comisia acum, o să vedeți că nu susține.
Domnul ministru.
Sunt și domnul Calimente, și domnul Bădălan. Nu e nicio problemă, vă dau cuvântul tuturor celor care...
Mulțumesc, doamna președinte. Doamnelor și domnilor deputați,
O să-mi permit să fac puțină lumină acolo unde este cazul și mă adresez domnului deputat Solomon. Guvernul susține amendamentul depus de grupul PDL, unde apare și doamna deputat Boghicevici.
Vă mulțumesc. Și la 30, și la 33.
Numai o secundă, vine domnul președinte al comisiei. Întâi domnul Bădălan.
În al doilea rând, sunt două amendamente respinse de comisie, nu susținute de comisie.
## **Domnul Eugen Bădălan:**
Vă mulțumesc, doamnă președinte.
Vă mulțumesc că, în sfârșit, m-ați văzut că stau cu mâna ridicată la ultimele patru articole și, chiar dacă o să vă supăr și o să supăr o parte dintre membrii grupului căruia îi aparțin și îi voi aparține până la sfârșit, să știți că eu, chiar dacă aparțin acestui grup parlamentar, repet, îi voi aparține până la sfârșit, am dreptul la liberă exprimare în Parlament, ca oricare dintre toți ceilalți. Așa că am să vă rog, de acum încolo, ori de câte ori vreau să intervin, să mi se dea cuvântul.
Vă mulțumesc anticipat.
Vreau să clarificăm câteva chestiuni.
Prima, pensionarii militari nu au pensii de lux.
A doua, pensionarii militari sunt pensionați după legi speciale _(Aplauze._ ) pentru că și existența lor se întâmplă tot după legi speciale, legi care le interzic drepturi cetățenești, și prin măsurile drepturilor care li se asigură, considerăm că este o compensație a tuturor interdicțiilor care li se induc prin lege.
A doua chestiune. Sunt multe categorii de oameni care depun jurământ la intrarea în profesie. Niciunii nu depun jurământ să moară, în interiorul profesiei lor, pentru țară. Este singura categorie de oameni care jură să-și facă misiunea cu prețul vieții. Pe cale de consecință, credem că respectarea principiului pensiei ocupaționale este obligatorie, și nu discutăm aici despre cuantumul pensiei. Pe cale de consecință, vă rog, așa cum am spus și prima dată, pentru că eu nu vreau să transformăm discuțiile din Cameră în discuții care se bazează în primul rând pe emoții, pe afecte, ci să lăsăm să curgă activitatea democratică și fiecare amendament să-l
Vot · Amânat
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Domnule deputat, ați epuizat două minute, vă rog să finalizați.
...și, de aceea, dacă amendamentul de la punctul 14 se admite, pentru că admiterea sau respingerea trebuie să se facă prin votul majorității Parlamentului, a Camerei, dar, dacă el se admite, este obligatoriu să ne întoarcem la amendamentul de la punctul 10 care a fost respins.
Vă mulțumesc.
## Vă mulțumesc și eu.
Domnule deputat, îmi cer scuze dacă a fost o scăpare a secretarilor de la prezidiu de a nu vă vedea.
În ceea ce privește amendamentele, pentru a fi clar pentru toată lumea, în momentul în care se susține un amendament respins, și există și un amendament admis, de asemenea, până acum a fost, la rândul lui, fiecare amendament susținut, e firesc să supun la vot, chiar dacă vi se pare o premieră.
Vă mulțumesc.
Domnul Cindrea și domnul Márton Árpád. După aceea domnul Calimente.
Cred că ne apropiem să vedem lucrurile și mă bucur că domnul general Bădălan a înțeles corect amendamentele Partidului Social Democrat, asta vrem, sunt pensii ocupaționale. Aceste pensii ocupaționale la categorii care au avut niște limitări de drepturi cetățenești, au fost în slujba țării, să le respectăm pensia pe care au câștigat-o. Nu sunt pensii mari, nu sunt pensii exagerate, cred că dacă ne-ar spune, ar trece peste confidențialitate domnul general și alți generali prezenți aici, sau cei care ne privesc, am ajunge la concluzia că este un act de respect față de militarii care au slujit această țară.
Asta vrem. Să rămână pensii ocupaționale, să nu intre în cadrul sistemului public de pensii, să nu încarce bugetul de pensii, fiindcă bugetul de pensii, cu 200 de militari și polițiști și oameni care au lucrat în servicii speciale se va prăbuși mai repede, fiindcă ei vor consuma din acest buget de pensii.
Și art. 201, care prevede legea-cadru a pensiilor, ocupaționale din care fac parte aceste legi, va reglementa în mod special. Dacă există pensii exagerat de mari
ocupaționale, ar trebui, prin impozitul diferențiat, peste un anumit nivel, să crească impozitarea acestor pensii. Este corect și, domnule general, ne vom uita la dumneavoastră să vedem cum veți vota acest amendament. Fiindcă la amendamentul de la punctul anterior, votul dumneavoastră n-a fost pentru susținerea militarilor din această țară.
Mulțumesc frumos.
Și eu vă mulțumesc.
Domnule Márton Árpád, vă rog, și după aceea, domnul Calimente.
## Doamnă președinte,
## Doamnelor și domnilor deputați,
Nu am vrut să intervin la aceste dezbateri, însă acest punct 14 și mai ales discuțiile purtate pe marginea acestuia m-au îndemnat să intervin.
Am impresia că de la o vreme nu se dezbat textele din proiectul de lege, din amendamentele scrise, adoptate și cele respinse, ci niște idei. Sunt niște confruntări de idei pe marginea a ceva care nu se regăsește sau se regăsește altfel. Vă dau un exemplu anterior: tare mult s-a vorbit de necesitatea menținerii variantei comisiei, propuse de comisie, pentru a nu schimba denumirea acestei autorități. Or, tocmai în varianta comisiei s-a propus schimbarea denumirii. Bun. Acum vorbim despre comuniști, foștii comuniști, actualii comuniști, împotriva comuniștilor și așa mai departe.
## Doamnelor și domnilor deputați,
Ați citit acest text? Vorbește inclusiv de persoane trecute în rezervă care au lucrat în domeniul siguranței naționale. Să vi-l traduc? Foștii securiști, doamnelor și domnilor. Doriți să li se mențină pensiile mari. La fel, foștii polițiști, unii dintre ei împotriva revoluționarilor în 1989, doriți să le mențineți pensiile mari, pe când toate celelalte categorii de pensionari care au activat în această perioadă, care s-au pensionat sau urmează să fie pensionați pe baza unor reglementări specifice, vor trece în rând cu ceilalți. Vi se pare corect? Mie unul nu mi se pare corect.
Nu voi vota niciodată ca foștii securiști să aibă în continuare pensii mari.
Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_
Domnul Calimente.
## Doamnă președinte,
## Stimați colegi,
Poate că dacă domnul Márton Árpád n-ar fi luat cuvântul, n-aș mai fi zis nici eu ce am vrut să spun, pentru că am stat să mă gândesc dacă să spun sau să nu spun.
Deci mi se pare anormal ca această lege care, la momentul în care discutăm, tratează și Armata României să fie trecută totuși de Partidul Democrat cu ajutorul minorității maghiare și al celorlalte minorități, cu excepția domnului Mircovici, care nu cred că sunt chiar interesate tocmai de Armata României și de ce se întâmplă cu acești militari ai Armatei României.
Vă mulțumesc. (V _ociferări, aplauze.)_
Domnul Frunzulică era înscris, domnul Năstase și după aceea domnul Korodi.
Domnul Adrian Năstase era înaintea dumneavoastră. După aceea, drept la replică. Domnul Korodi era, de asemenea, înscris la cuvânt.
## Doamnă președinte,
Doamnelor și domnilor colegi,
După cum bine cunoașteți, România, după eforturi îndelungate, începând din 1991 a reușit să fie acceptată ca membru al NATO în anul 2004. Acest lucru presupune și obligații, nu numai drepturi ale României privind statutul său în cadrul acestei organizații. Și nu numai în cadrul NATO, ci și al Uniunii Europene, privind componenta de securitate și apărare a Uniunii Europene.
Toate țările, stimați colegi, din NATO și Uniunea Europeană au legi speciale privind pensiile cadrelor militare și ale persoanelor care lucrează în sistemul securității naționale.
Venim aici cu o invenție pe care trebuie s-o respingem, pentru că sistemul securității naționale se bazează pe toate aceste cadre care sunt nu numai active, dar și în retragere. Ele au un rol în sistemul securității naționale. Nu cred că putem să facem o asemenea eroare, gândindu-ne la securitatea națională, la siguranța cetățeanului.
Vreau să vă spun un lucru. Gândiți-vă că România are la ora actuală mari probleme privind integrarea, după aderarea la NATO, pe numeroase componente, și asta din cauză că militarii și cei care lucrează în sistemul securității naționale, trebuie să spunem foarte clar, sunt foarte nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în România la ora actuală.
Gândiți-vă bine înainte de a vota acest punct 14 cu art. 5, pentru că punem în pericol securitatea națională a României.
Cred că ați citit cu toții noua strategie de apărare națională a României și vreau să vă spun că acolo apare un punct foarte sensibil: slaba aplicare în instituții din domeniul securității și siguranței naționale a legilor la ora actuală – această strategie de apărare națională provenită de la Președinția României. În același timp, sunt menționate mai multe sfidări și amenințări la adresa securității din cauza slabei guvernări, a unei guvernări care nu vine să răspundă intereselor României și ale cetățeanului român.
Domnule deputat, ați depășit de mult două minute. Vă rog să finalizați.
Vă propun să nu devenim o țară singulară în contextul euroatlantic și european, să mergem împreună cu celelalte țări din NATO și Uniunea Europeană și să menținem un statut special pentru cadrele care lucrează sau care au lucrat, pentru că și acestea care lucrează astăzi, gândiți-vă că mâine vor fi pensionari. Gândiți-vă cum privesc cadrele actuale active această lege a pensiilor, gândindu-se că vor avea niște drepturi mult diminuate.
Vă mulțumesc, domnule Frunzulică. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc.
N-aș fi intervenit și ați văzut că am lăsat fără răspuns chiar și replica dumneavoastră anterioară, dar, ceea ce a spus domnul Márton Árpád mi se pare extrem de preocupant. Și am stat să reflectez dacă trebuie să ascultăm acest argument sau nu, fiindcă, practic, ceea ce a adus ca argument împotriva pensiilor ocupaționale pe care le-am propus, domnule Márton Árpád, vizează anumite situații de excepții.
Practic, pentru anumite situații de excepție, pe care noi, eventual, le putem trata distinct în legea care va viza pensiile ocupaționale respective, noi vrem să respingem principiul general, abordarea generală pentru militarii Armatei Române. Aici nu vreau să spun că ar fi vorba de o șmecherie în argumentare, prezentarea unei situații-limită sau de excepție pentru a înlătura o abordare de principiu, dar nu-mi place deloc acest mod de a pune problema.
Eu am dat exemplul de dinainte fără să-l comentez mai mult, pentru că arată că s-au mai făcut astfel de încercări și, dacă veți citi cu atenție acel text, veți vedea care erau excepțiile care erau făcute, cei care se manifestaseră într-un fel, cei care... nu intru în detaliu... Am vrut numai să spun, dincolo de aspectele ideologice, că s-au mai făcut greșeli de acest gen și, chiar și în perioada aceea, s-a revenit asupra deciziei inițiale.
De aceea, vreau să sprijin ceea ce a spus domnul general Bădălan, pentru care am toată prețuirea și care știe foarte bine care este starea de spirit a militarilor, ce așteaptă oamenii aceștia de la noi, un răspuns de responsabilitate și că, într-adevăr, dacă vor exista anumite chestiuni care sunt deranjante, atunci, în legea respectivă, vom putea introduce excepțiile necesare.
De aceea, vreau să susțin acest punct de vedere, să încercăm să dăm un răspuns potrivit cu seriozitate și fără patimă.
Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_
Domnul Varujan Pampuccian, după aceea este domnul Korodi.
Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,
Nu vreau să iau cuvântul pe fondul discuțiilor, ci pe un lucru care m-a surprins astăzi, auzit din gura unuia dintre colegii noștri al cărui nume nu îl voi rosti.
Surprinderea mea este că această replică a venit din partea unui coleg pe care îl știu demult și căruia i-aș propune să pună în balanță, dacă tot e să vorbim despre ce a făcut fiecare dintre noi pentru țara asta, ce am făcut eu, stimate coleg, pentru dezvoltarea României și ce ați făcut dumneavoastră. Nu știu cum ar arăta de dezechilibrată balanța. ( _Aplauze.)_ Și nu cred că ar fi un dezechilibru în favoarea dumneavoastră. Am însă o satisfacție. Că această replică, în mod amuzant, nu a venit și este firesc să nu fi venit din partea cuiva pe care îl cheamă Ionescu, Popescu sau Georgescu.
Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_
Domnul Korodi.
Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,
Să știți că armata română nu este armata dumneavoastră, ci este Armata României, poliția română nu este poliția dumneavoastră, ci este Poliția României, România care înseamnă români, maghiari, nemți și foarte multe naționalități este a noastră.
Ceea ce ați făcut dumneavoastră nu cred că vă face demn de a fi deputat în Parlamentul României, din partea Partidului Național Liberal, un partid care prin tradiție – și pentru că vorbim pe fond de un articol – a luptat împotriva a ceea ce însemna Securitatea în România, a ceea ce însemna torționari în penitenciarele României.
De aceea, domnule Nicolăescu, vă rog, din partea Partidului Național Liberal, să cereți scuze, pentru că ceea ce s-a afirmat aici nu vă face demn, ca partid politic cu tradiție. Vă mulțumesc.
Domnul Eugen Nicolăescu.
## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:**
Doamnă deputat Anastase, Domnule deputat Korodi,
Dacă ceea ce a afirmat de la acest microfon colegul meu a lăsat de dorit, a fost interpretat greșit, eu vă cer scuze.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc pentru acest gest de eleganță. Domnul Duvăz.
De mult timp ridicase mâna domnul Duvăz.
## **Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:**
Îmi cer scuze, stimate coleg, dar cred că voi fi foarte concis.
Vă mulțumesc, doamnă președinte.
Aș vrea să nu derapeze această discuție în două direcții: una, să suprapunem situația militarilor români dintotdeauna și de astăzi peste ceea ce a însemnat aparatul de represiune comunist și cu un pretext anume să facem economii, de fapt, pe spinarea lor doar pentru că-i arătăm cu degetul.
Stimate coleg,
Te informez că în Revoluția română, la care am participat și sunt mândru de asta, armata română era de partea Revoluției române în cea mai mare parte a ei. Ca să vorbim poate doar de revoluție.
Pe de altă parte, nu vreau să derapăm în a socoti că cetățenii români de altă etnie nu sunt la fel de atașați de interesele armatei române și nu susțin interesele militarilor români. Nu cred asta și nici nu accept asta, ca punct de vedere.
Din punctul ăsta de vedere, dacă dânșii doresc, din partea mea să aibă tot sprijinul și scuzele, dacă vreți, în opinia unui etnic român.
În final, vreau să vă spun, doamnă președinte, că dacă noi am căutat în arhive să vedem la ce-i ducea mintea pe bolșevici, un regim instalat sub putere militară sovietică, avem surpriza ca unii care n-au citit arhive să ajungă la aceleași concluzii astăzi, fără să fie sub putere militară și mână sovietică de fier. E surprinzător, cel puțin noi pomenim istoria ca să n-o uităm.
Vă mulțumesc.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Domnul deputat.
Ultima intervenție, după care vă propun să
Vot · Amânat
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
## **Domnul Florian Popa:**
Mulțumesc, doamnă președinte.
Vă rețin numai 20 de secunde. Dacă nu vorbea domnul general Bădălan, n-aș fi luat cuvântul.
Sunt fiu de militar, sunt dascăl și sunt cetățean român, și vreau să amintesc Parlamentului că, de 20 de ani încoace, toate sondajele de opinie, să amintesc colegilor mei din Parlament, au dat drept cu maximă încredere trei elemente importante ale neamului: armata, religia-biserica și învățământul și e bine să nu ne mai bălăcărim noi aici și să facem ceea ce poporul român, care eventual ne-a trimis aici, apreciază cel mai mult.
Vă mulțumesc, domnule general.
Vă mulțumesc și eu. Domnule președinte Dobre, vă rog.
Amendamentul de la pagina 210 era făcut inițial pentru reglementarea unei probleme de gramatică. În locul „administrației penitenciarelor”, „administrației penitenciare”. Ulterior, în ședința de aseară, comisia vă propune eliminarea acestui punct 5.
Și aș vrea să fac și eu câteva precizări, pentru că s-a vorbit de armată, dar aș vrea să mai vorbesc despre niște categorii la fel de importante și la fel de numeroase. Este vorba despre sistemul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, care este aproape jumătate cât armata, este vorba despre Poliția de frontieră care reprezintă cam 30% din armată, este vorba de Poliția Română, este vorba de oameni în activitate, este vorba de circa 200 de mii de oameni.
Aș vrea să vă mai spun un lucru. În analiza pe care am făcut-o în comisie, am stat de vorbă întreaga comisie cu reprezentanții întregului sistem: apărare, ordine publică, siguranță națională, discuție la care a fost și domnul ministru Oprea, au fost secretari de stat, au fost reprezentanți ai conducerii fiecărei structuri. 75% la ora actuală au pensii sub 20 de milioane, între 10 și 20 de milioane. Vreo 10% sunt chiar sub. Până în 95% nu depășesc 30 de milioane.
Deci ceea ce s-a discutat aici sunt câteva sute de pensii mari, dar care, în general, vin și din magistratura militară. Cele mai mari pensii sunt de cel puțin 3-4-5 ori mai mici decât cele mai mari pensii actuale în sistem. Este vorba de pensiile celor câțiva șefi ai Marelui Stat Major General sau chestori generali în Poliție.
Deci vreau să vă spun că demersul comisiei de a face o lege a pensiei ocupaționale pe acest sistem, propunerea pe care o facem se justifică și din discuția care este despre deficitul, miliardele de euro, care, între noi fie zis, de la un miliard jumătate de euro am ajuns la cinci miliarde, și aseară am întrebat foarte clar care e valoarea și nici domnul ministru nu putea să ne-o precizeze exact.
Deci revin și fac același demers, pentru a merge pe art. 201, care este în corpul legii aprobat de comisie, să mergem pe o nouă lege a pensiilor ocupaționale, în care să reglementăm și o serie de chestiuni care s-au discutat mai devreme aici. Și salut și eu poziția colegului, domnul deputat Bădălan, care este unul dintre cei care au condus armata. Mulțumesc.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Vă mulțumesc și eu.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Vă supun la vot primul amendament respins, amendamentul de la poziția 30, susținut de Grupul parlamentar al PDL.
Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Vă supun acum la vot amendamentul de la poziția 33, amendament respins de comisie și susținut de Grupul parlamentar al PDL.
Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
La punctul 15, avem art. 6 alin. (2), nemodificat de comisie.
Acum, pentru că am epuizat art. 6, am să vă supun la vot articolul în integralitatea lui, așa cum el a fost modificat de dumneavoastră prin vot.
Votul este deschis.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Pe procedură, domnul Duvăz.
## **Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:**
Doamnă președinte, vă mulțumesc.
O singură frază: cerem oficial lista votului asupra acestui articol, în numele Grupului Partidului Social Democrat și Partidului Conservator.
Vă mulțumesc.
Domnule secretar, pe procedură, vă rog.
Mulțumesc.
Este o chestiune de procedură cu caracter profilactic. Vă rog să rețineți că toate voturile de până acum au fost 120 la 80.
Mulțumesc.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Da.
Mulțumesc, domnilor colegi. Poziția 15.
Nu avem amendamente. Poziția 16. Dacă sunt observații? Nu. Pozițiile 17 și 18? Nu avem. Poziția 19. Dacă sunt observații? Nu avem observații. Poziția 20. Poziția 21. Dacă sunt observații?
Da, vă rog, doamnă Stoica, aveți cuvântul.
## Mulțumesc, domnule președinte.
În numele Grupului parlamentar al PDL din comisie propunem respingerea amendamentului trecut prin comisie și adoptarea textului inițial al proiectului, trecut la Senat. Mulțumesc.
Deci, domnilor colegi, suntem la poziția 21. Doamna deputat Stoica a propus respingerea amendamentului care a fost admis de comisie.
Domnilor colegi, numai puțin, suntem la poziția 21. Domnule secretar. Numai puțin, domnule deputat Duvăz.
Domnilor colegi, nu vă impacientați. Vă rog să aveți răbdare.
Am spus că suntem la poziția 21, numărul curent 21 din raport, art. 11 alin. (2), doamnă deputat Stoica?
Art. 11 alin. (2), la poziția 21 din raport.
Este foarte clar. Da. Vă rog, domnule deputat.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Cred că ne duceți sau mergeți într-o zonă a ridicolului. Este amendamentul PDL. Aseară s-au bătut să-l susțină și astăzi nu-l mai susțin și spun că nu-l votează. Hotărâți-vă, oameni buni, ce vreți?
Asta demonstrează lipsa de profesionalism, faptul că votul nu se dă în cunoștință de cauză, lucru pe care l-am spus, și riscul enorm este ca această lege încă o dată să fie necorespunzătoare, nefuncțională și chiar neconstituțională.
Vreau să vă spun că deja are un element de neconstituționalitate, iar lucrurile acestea le vom face mâine cunoscute, când cred că hotărârea Grupului PSD va fi să atacăm această lege la Curtea Constituțională. Dacă vreți să grăbiți această lege, vă faceți de râs.
Mulțumesc.
Mulțumesc, domnule coleg. Domnul deputat Dumitrescu, domnul președinte.
## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**
## Domnule președinte de ședință,
Vedeți unde am ajuns dacă ne băturăm joc tot timpul de regulament? Că nu mai știm ce facem, nu mai știm ce votăm. Și o distinsă colegă de-a dumneavoastră vine în fața plenului și spune în legătură cu un amendament admis – e admis –, spune, eu vă spun ce vă mai spuserăm noi, partidul nostru, să nu votați.
Stimată doamnă, distinsă doamnă, sunteți nouă în Parlament, că v-am văzut c-ați venit așa... n-aveați de unde învăța, pentru că dacă ne-am bătut joc tot timpul, dumneavoastră procedați cum ați văzut, nu vă fac niciun proces de intenție. Nu sunteți de vină dumneavoastră.
Păi, doamnă, dumneavoastră veniți la microfonul ăsta să susțineți ori un amendament admis, ori un amendament respins, dar ca să veniți să vorbiți împotriva unui amendament care a fost al comisiei, dumneavoastră...
## A! Că-și retrage amendamentul?
Bun.
Aveți aici un distins domn, Toader, pe care-l cunoaștem, pentru că are o experiență deosebită în Parlament, și care a adus regulamentul în așa hal încât am ajuns în situația să trebuiască să traducă pentru dumneavoastră și să vă spună ce ați vrut de fapt să spuneți. Ăsta e rezultatul, în care nu mai avem niciun control!
Și acum să vă spun încă ceva, așa, o chestie, și cu asta termin: regulamentul este foarte important, pentru că trebuie să îl respecți când ești la putere, ca să te ajute atunci când ajungi în opoziție. Făcând varză acest regulament și nemaiexistând niciun respect față de regulament, când se întoarce roata, atunci dumneavoastră, când o să-l invocați, o să pățiți în mare parte ceea ce pățim și noi acum. Da?
Nu e bine, domnilor! Și avem acolo pe domnul vicepreședinte, care e și el un parlamentar cu experiență, și știe foarte bine că ducând în derizoriu Parlamentul ajungem la situația în care eu sunt „domnul”, dumneavoastră, că sunteți și mai nouă în Parlament, mi se pare normal să fiți „doamna”, sigur, că n-o să vă spun duduie sau altceva, tot doamna, plin de respect, și să uitați sau nici măcar să nu știți că de fapt sunteți „doamna deputat” și eu sunt „domnul deputat”.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Mulțumesc, domnule președinte.
Mai sunt alte intervenții?
Da.
Domnul vicepreședinte Adrian Năstase. Vă rog.
## Stimați colegi,
Eu aș vrea să-mi exprim solidaritatea cu reprezentanții Grupului PDL din comisie care sunt, iată, public dezavuați de grup în cadrul acestei dezbateri. Eu cred că nu este un gest elegant și vreau să-mi exprim solidaritatea cu ei.
Vă mulțumesc.
## Da.
Mulțumesc pentru atitudinea dumneavoastră. Doamna Aura Vasile, pe urmă domnul deputat Márton Árpád.
Doamna Aura Vasile, vă rog.
Domnule președinte de ședință, Domnule ministru al muncii,
Vă rog să priviți cu atenție poziția 21 de la amendamente admise și amendamentul pe care doamna deputat a arătat că astăzi grupul Domniei Sale nu-l mai susține. Gândiți-vă, vă rog, la ordonanța pe care tot ați pomenit-o aseară, ca nu cumva să se schimbe întreg sensul, absolut întreg sensul proiectului de lege.
Domnule președinte,
Pentru că este un lucru foarte important, eu vă propun să retrimitem la comisie, așa cum de altfel spune regulamentul, pentru ca acolo să putem din nou să discutăm cu ministerul și poate până atunci ministerul realizează că teoretic se dă peste cap proiectul de lege.
## Mulțumesc.
Domnule deputat Márton Árpád, vă rog.
## Domnule vicepreședinte,
## Doamnelor și domnilor,
Art. 110 alin. (4) din regulamentul nostru spune destul de clar: „Textele articolelor la care nu se formulează amendamente, obiecții și observații se consideră adoptate”. Teza 1.
Teza 2: „Textele articolelor la care s-au formulat amendamente sau asupra cărora s-au făcut obiecții și observații – inclusiv observații – se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți”, deci indiferent ce ar decide colegii noștri din Grupul parlamentar al PDL. Un deputat a intervenit la acest microfon, la această poziție, în legătură cu un amendament admis de comisie, care există, nu poate fi retras.
Trebuie să se decidă cu vot. Dacă între timp s-au răzgândit colegii noștri și vor această variantă propusă de dânșii, vor vota pentru. Dacă susțin textul inițial al legii, vor vota împotrivă și vor vota pe urmă textul inițial al legii, dar dumneavoastră, oricum, trebuie să supuneți votului acest amendament al comisiei.
Și, referitor la propunerea de procedură, regulamentul prevede acea procedură spusă de doamna deputat Aura Vasile, că atunci se retrimite obligatoriu la comisie, dacă s-a intervenit cu un amendament nou. Or, nu suntem în această situație.
Și dacă mă întrebați pe mine, chiar și în interesul cetățeanului este să aibă 30 de zile la îndemână după schimbarea situației sale, față de a doua, a cincea zi în luna următoare, cum prevede acest amendament. Deci dacă ne uităm la cetățean, cred că textul inițial este mai bun.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Da. Mulțumesc. Precizările sunt absolut clare. ## Stimați colegi,
În această situație, îngăduiți-mi să
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
În această situație, rămâne valabilă forma inițială a art. 11 alin. (2).
Doamna deputat Stoica, vreți să interveniți aici?
## **Doamna Mihaela Stoica:**
Domnilor colegi mai vechi de la PSD, eu aș avea o scuză, că sunt mai nouă în Parlament și nu cunosc regulamentul. Dumneavoastră, care stați de câteva mandate, ce scuză aveți că nu cunoașteți regulamentul?!
Domnilor colegi, haideți să...
O intervenție presupune o altă intervenție. Vă rog eu foarte mult, nu mai creați discuții inutile.
Domnule deputat Dumitrescu, nu v-am dat cuvântul.
Vreau să spun că...
Domnule deputat Dumitrescu, nu v-am dat cuvântul!
Vi-l cer, domnule președinte.
Vă rog să rămâneți deocamdată în afara microfonului. Vă rog foarte mult, interveniți doar pe procedură și nu vă găsiți de lucru la microfonul Camerei!
Domnule Dumitrescu, vă rog, și vă rog să fiți foarte scurt.
## Distinsă doamnă,
Sunt oricând la dispoziția dumneavoastră. Eu vreau să-mi ajut colegii și să știți că niciun moment nu am încercat față de dumneavoastră să am o astfel de poziție. Că nu sunteți dumneavoastră de vină. Nici dumneavoastră. Capii dumneavoastră sunt de vină.
Domnilor colegi, mergem mai departe. Alin. (3) de la art. 11. Doamna Boghicevici.
## Mulțumesc.
La alin. (3), membrii PDL din Comisia pentru muncă susțin poziția 43 de la amendamente respinse. Mulțumim.
Numai puțin. Vă rog să repetați.
Poziția 43 de la amendamente respinse.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Da. Mulțumesc. Domnilor colegi,
Vot · Amânat
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
## Domnule președinte,
Dumneavoastră vă conduceți după principiul „iuțeală de mână și nebăgare de seamă”. Sper că nu e o practică în PDL.
Avem amendamente admise, amendamente respinse. Poate că dumneavoastră n-ați fost când am stabilit. Se discută întâi amendamentele admise și la art. 11 alin. (3) avem un amendament admis, după care discutăm eventual amendamentul respins.
Rog, respectați această procedură.
Deci dumneavoastră ați trecut direct la amendamentul respins, ați invitat-o pe colega dumneavoastră de partid și vreți să ne băgați pumnul în gură, să nu ne mai putem susține efectiv amendamentele. Am înțeles că dumneavoastră vreți să tăiați pensii, să tăiați salarii, să tăiați ajutoarele sociale, dar nici să nu ne lăsați să vorbim, asta este de neconceput! Înseamnă că înmormântăm democrația în acest templu al democrației.
## Domnule deputat,
V-aș ruga cu tot respectul să urmăriți cu atenție ceea ce spun eu și să judecați la fel. Am spus că ne aflăm la art. 11 alin. (3) și discutăm amendamentul admis al comisiei.
Ați spus amendamentul respins.
## **Domnul Ioan Oltean:**
N-am spus niciun respins.
Vot · Amânat
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Domnule președinte de ședință,
Nu ne păcăliți. V-am întrebat clar poziția. Mi-ați zis poziția 42 la respinse, deci vă rog să respectați ceea ce am stabilit. Știu că sunteți mai abil decât doamna președinte, dar și noi avem câțiva ani pe aici.
## **Domnul Ioan Oltean:**
## Domnule președinte,
Vă rog să mă urmăriți dumneavoastră cu atenție. Era vorba de poziția 43 pe care n-am pronunțat-o.
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Acum supun discuției dumneavoastră amendamentul respins aflat la poziția 43 din Capitolul „Amendamente respinse”.
Domnule ministru, vă rog.
Vă rog să-mi permiteți să-l formulez, pentru claritate: „Venitul lunar asigurat pentru persoanele menționate la alin. (1) este cel stabilit prin declarația individuală de asigurare și nu poate fi mai mic decât suma reprezentând 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și mai mare decât valoarea corespunzătoare a de cinci ori câștigul salarial mediu brut”.
## **Domnul Ioan Oltean:**
## Domnilor colegi,
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Poziția 23 art. 11 alin. (4). Supun dezbaterii amendamentul comisiei. Vă rog, domnule deputat Duvăz, aveți cuvântul.
Domnule președinte, Domnule ministru,
## Stimați colegi,
Pentru a avea o oarecare coerență, măcar așa, că tot lucrăm în orb, fără să fi luat cunoștință măcar de raportul comisiei, aș vrea să înțelegem: când susține domnul ministru amendamente la legea depusă de Guvern?! Dânsul era inițiator ca deputat, dar având în vedere că ne aflăm în situația că este ministru și reprezintă Guvernul, și proiectul este al Guvernului, v-aș ruga – și domnule ministru, vă fac și sugestia, este absolut colegială – să nu mai spuneți Guvernul „susține” amendamentul PDL, că nu există așa ceva, ci „acceptă”, dacă vreți, amendamentul depus.
Deci, ca să fie clar, da, dânsul este mai nou, este adevărat, vă dau dreptate, dar noi sau vechi, să învățăm cât de cât, ca să ne înțelegem în aceeași limbă și să funcționăm ca o instituție – unii spun într-o Constituție anume – cea mai înaltă instituție a statului.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Îmi însușesc ceea ce a spus domnul Duvăz, este absolut corect.
Deci, domnilor colegi,
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
În această situație rămâne valabil alin. (4) în forma inițială. Domnul vicepreședinte Adrian Năstase, vă rog, pe procedură.
## **Domnul Adrian Năstase:**
## Stimați colegi,
Aș vrea să vă atrag atenția asupra faptului că de vreo oră și jumătate a dispărut prim-ministrul.
Ieri, la comisie, înțeleg că a stat două minute, dar astăzi eu am înțeles că a venit pentru a urmări această dezbatere importantă și pentru a răspunde și clarifica unele dintre problemele care se pun în discuție aici. Deci eu nu am înțeles de ce, practic, a venit la începutul acestei dezbateri și nu a venit să susțină, după aceea, și să răspundă la unele aspecte importante.
Este bine că e domnul ministru aici, fără îndoială, dar, dacă a venit la începutul acestei dezbateri, înseamnă că a
considerat și dânsul că este o lege importantă și că trebuie să intervină, cu autoritatea șefului de guvern, pentru a tranșa unele dintre problemele în discuție.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule vicepreședinte. Doamna deputat Boghicevici, vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte.
Membrii PDL din Comisia pentru muncă și protecție socială susțin la acest articol – de la amendamente respinse – poziția 44.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Da, la poziția 44 avem trei alineate, care completează acest articol.
Am să
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Alin. (6).
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Domnule președinte, pe procedură, vă rog.
## Domnule președinte de ședință,
Țin încă o dată să remarc că nu procedați corect. De fapt, vreți să evitați discuția pe aceste amendamente. Deci aici sunt dările pentru cei din activități independente, care vor plăti în plus și vor lua tot o pensie. Deci acest lucru se evită a se discuta, printr-o procedură în forță.
Domnule președinte, sunt amendamente care au fost respinse de comisie, se susțin, se cere punctul de vedere al Guvernului, al domnului ministru, al comisiei, de ce l-am respins, și după aceea colegii pot să decidă. Deci respectați acest lucru. Nu încercați să evitați dezbaterea. Dezbaterea aceasta nu o facem pentru noi, o facem pentru toată lumea, pentru toată țara, să înțeleagă fiecare exact ce votăm aici și de ce votăm și mai ales cine votează într-un fel sau altul.
Mulțumesc, domnule președinte. Doamna Aura Vasile, pe procedură.
## Domnule președinte,
Apelez la înțelepciunea dumneavoastră, în condițiile în care, așa cum am spus la debutul lucrărilor, raportul a venit exact înainte de a începe ședința. Nu am apucat să răsfoim, nu am avut încă obișnuința poziționării fiecărui amendament, el fiind scris altfel decât a fost pe materialele pe care le-am avut spre studiu până în acest moment. V-am rugat să indicați și poziția de pe prima coloană, pentru a fi mai ușor să putem să urmărim, în condițiile în care ceea ce dumneavoastră ați supus la vot – deci poziția 44 – urmărind-o, o să vedeți că a fost foarte greu de urmărit și pozițiile 6 și 7, ceea ce dumneavoastră ați supus la vot.
Deci ar trebui, domnule președinte, pentru a fi corecți – și noi cu dumneavoastră, și dumneavoastră cu noi – să reluați votul.
Mulțumesc. Domnilor colegi,
Mai departe, continuăm cu poziția 44 – amendamente respinse – alin. (7).
Domnule vicepreședinte, aveți vreo observație de făcut? Domnule vicepreședinte, vă invit pe dumneavoastră. Guvernul, dacă are, o să ceară cuvântul. Domnul președinte al comisiei, vă rog. Nu aveți.
Domnul Duvăz, pe procedură.
## Domnule președinte,
Insist în a vă ruga, așa cum am pomenit mai devreme, având în vedere că este o lege care n-a făcut parcursul corect, care nu a stat trei zile pe masa deputaților ca să se uite în acest raport – la raport mă refer –, care nu și l-au putut asuma, și este o lege de maximă importanță, cel puțin, haideți să respectăm procedurile în ceea ce privește amendamentele.
În cazul amendamentelor respinse, invitați-i pe cei care au avut amendamentul să-l susțină în fața plenului. În cazul în care nu vor să-l susțină, atunci invitați direct comisia să-și spună punctul de vedere și, dacă se poate, și Guvernul.
Nu este inutil. Sigur, dacă dumneavoastră tratați lucrurile prin efectul zdrobitor al majorității, fără reguli, subliniez „majoritate fără reguli”, atunci puteți decide altceva: că în Parlamentul României nu există decât majoritatea. Numai ea votează și veți avea numai unanimități.
Deci vă rog mult de tot să revenim, deși astăzi s-au încălcat regulamentele de nu știu câte ori, cât de cât la o dezbatere care să clarifice pozițiile fiecăruia, atâta tot. Vă mulțumim.
Mulțumesc, domnule deputat. Inițiatorul? Vă rog, doamnă deputat.
Guvernul României, care nici măcar nu dorește să le încaseze, ținând oamenii așa cum i-a ținut nu demult.
Deci cred eu că iar ne grăbim, în condițiile în care aruncăm niște amendamente, ne angajăm cu niște probleme, așa cum probabil alți stăpâni decât stăpânii Guvernului Boc au solicitat, fără ca România să fie pregătită pentru astfel de lucruri.
Dările continuă, stimați colegi.
## **Domnul Ioan Oltean:**
## Mulțumesc.
## Domnilor colegi,
Aș vrea să fac două precizări, ca să fie lucrurile foarte clare: autorul unui amendament are dreptul să-l susțină sau nu. Deci nu este o obligație pentru el să vină și să susțină amendamentul în fața dumneavoastră. Ministrul, dacă apreciază că este nevoie să vină să susțină, cere cuvântul și vine și-l susține. La fel și președintele comisiei sesizate în fond.
Deci vă rog să aveți în vedere aceste lucruri. Președintele comisiei a fost invitat, dar nu s-a pronunțat.
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
În această situație, dați-mi voie să
Vot · approved
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Poziția 24 art. 12, nu avem niciun amendament, și îl considerăm însușit.
Poziția 25 art. 13 alin. (1).
Dacă sunt intervenții?
Vot · Respins
Dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii (PL-x 323/2010)
Rămâne forma inițială a art. 13 alin. (1). Numărul de ordine 26 alin. (2).
Nu avem amendamente.
Poziția 27. Nu avem. 28, de asemenea. 29. Nu avem. Domnule președinte, vă rog.
## Mulțumesc, domnule președinte.
Așa cum apare la amendamente respinse ca amendament al colegilor din Partidul Democrat Liberal, el spune că plătitorii de venit prevăzuți la alin. (5) – și o să explic imediat – nu au obligația depunerii declarației pentru persoanele care au și calitatea de pensionari ori sunt asigurați în alte sisteme neintegrate sistemului public de pensii.
Deci, mergând la alin. (5), este clar că e vorba despre cei care, nu demult, i-am văzut pe geamul televizoarelor făcând acele cozi interminabile – la punctul (5).
Iar la punctul (7), este vorba de societăți comerciale sau angajatori, dar așa cum știm noi, încă nu este pus nimic la punct, încă nu există sistem integrat, deci vom vedea în continuare, domnule președinte de ședință, acea nebunie generală a celor care vin să-și plătească dările către
## Domnule președinte,
Faceți un efort să vă concentrați: la poziția 28 alin. (3) sunt niște chestiuni de gramatică, este bine să le rezolvăm. Deci supuneți la vot.
Dacă prin lege militarul ieșit la pensie nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale, cum putem inventa o contribuție virtuală, atât timp cât, în înțelesul art. 3 alin. (1) din proiectul legii, militarul nu a avut calitatea de asigurat în sistemul public de pensii și nici de contribuabil?
Faptul că militarii nu au avut niciodată până acum carte de muncă ar trebui să constituie un argument la fel de convingător în acest sens.
În plus, referitor la metodologia recalculării vă supunem atenției faptul că prin Decizia nr. 120/2007, Curtea Constituțională a dispus ca: „În toate cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior”.
Apreciem că reglementările proiectului de lege sunt nu numai neavenite, dar și antiumane, antieuropene și anticonstituționale, afectând în mod direct cadrele militare ajunse în postura de pensionari, din cauza procesului de restructurare a Armatei, și duc la desființarea profesiei militare și a statutului de rezerviști pe care îl au pensionarii militari care, în virtutea legii, au obligația ca, în situații de criză sau război, să-și reia activitatea ca luptători în rândul forțelor armate.
Luând act de situația actuală, nu putem să nu ne întrebăm: militarii au greșit atunci când au contribuit la aderarea României la NATO și UE sau greșesc acum, acceptând măsurile propuse împotriva lor? Cine dorește decredibilizarea, demobilizarea și demotivarea cadrelor Armatei României și chiar desființarea statutului de militar în România?
*
## „Consiliile de administrație clientelare”
Spitalele din România „beneficiază” de serviciile a peste 3.000 de membri ai consiliilor de administrație care au „rolul de a dezbate principalele probleme de strategie, de organizare și funcționare a spitalului”, dar nu pot lua nicio decizie sau hotărâre imperativă.
Consiliile de administrație asigură teoretic buna administrare a spitalelor publice, dar nu au avut niciodată vreo reacție publică privind activitatea spitalelor. Totul e roz în activitatea acestor unități, în concordanță cu așteptările populației și cu respectarea tuturor normelor legale.
Managerul nu are obligativitatea de a respecta niciuna dintre opiniile acestui consiliu de administrație întrucât, prin lege, este ordonatorul de credite, fiind cel care poartă răspunderea administrativă, civilă și chiar penală pentru modul în care sunt cheltuiți banii. Legea prevede imperativ faptul că „managerul are obligația să respecte măsurile dispuse de către conducătorul ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie sau primarul unității administrativteritoriale, primarul general al municipiului București sau președintele consiliului județean, după caz, în situația în care se constată disfuncționalități în activitatea spitalului public”.
Consiliul de administrație care nu poate face nimic în fața reprezentantului administrației locale, proprietarul de drept al unității sanitare, se dovedește a fi inutil. În locul acestor persoane ar putea fi angajat personalul medical necesar acoperirii corespunzătoare a activității medicale, iar asociațiile pacienților interesate de binele persoanelor bolnave ar putea fi implicate în administrarea unităților sanitare.
Prin această propunere legislativă vom realiza orientarea resurselor către pacienți, și nu spre unii clienți ai sistemului! *
## „Întrebări retorice?”
Întrebări retorice? Cred că nu mai miră azi pe nimeni... Ministerul Sănătății vrea să reducă numărul spitalelor. Așanumita raționalizare a serviciilor medicale are la bază un raport al Băncii Mondiale care arată că rata de internare în țara noastră este mult mai mare decât cea din Uniunea Europeană.
Oare specialiștii Băncii Mondiale au și un raport al stării de sănătate din România când o raportează la celelalte țări? Din câte știm, suntem pe ultimul loc și în ceea ce privește starea de sănătate în ansamblu, iar pentru multe afecțiuni grave care necesită spitalizare suntem fruntași.
Cine sunt specialiștii care au stabilit că ajung 150 de spitale și care e dimensionarea acestora în număr de paturi? Care ar fi distribuția lor teritorială ca ele să fie într-adevăr suficiente? Care sunt studiile care au dus la aceste concluzii?
Evaluarea și închiderea spitalelor se referă și la cele descentralizate deja? Nici măcar în aceste cazuri comunitatea locală nu are un cuvânt de spus în ceea ce privește necesitatea existenței sau eficiența și să hotărască dacă sunt de folos?
Odată cu planul arbitrar de reducere cu un anumit procent din capacitatea inițială, ministerul vine și cu proiectul de redimesionare proprie atât centrală, cât și la nivel de direcție tot cu același procent?
Sănătatea noastră beneficiază doar de mărețele planuri de „raționalizare”, în timp ce „descentralizarea” de dragul descentralizării a celor mai multe spitale nu a schimbat nimic în organigrama și așa stufoasă a acestor structuri ministeriale anchilozate, menite doar să spună că treaba nu merge bine fără să facă nimic.
## Doamnelor și domnilor deputați,
Într-un astfel de context al unei economii dinamice pentru care primează competitivitatea și sustenabilitatea investițiilor pe termen mediu și lung, se impune dezvoltarea unui parteneriat real și bine susținut între școală și mediul de afaceri, instituțiile statului și organizațiile nonguvernamentale. Investițiile în sistemul educațional trebuie să vizeze, în mod prioritar, crearea unor burse private pentru susținerea elevilor performanți și implementarea unor programe de cercetare, reînființarea unor centre de excelență care să devină mai apoi adevărate think tank-uri.
În mod irecuzabil, reforma educației românești se cuvine a fi susținută de un cadru legislativ coerent și bine ancorat în realitățile sistemului de învățământ, de aceea Legea educației naționale trebuie adoptată cu celeritate, fiind desăvârșită cu modificările pertinente și legitime care se impun. Adoptarea acestui act normativ deosebit de important trebuie să fie o prioritate pentru actuala sesiune parlamentară.
Stimați colegi parlamentari, investiția în educație este un privilegiu al unei societăți moderne și civilizate, pentru că dreptul la educație al cetățenilor români este un drept garantat, protejat și inalienabil.
Nu s-au reglementat drepturile și obligațiile autorităților publice locale din orașele față de care societățile miniere au obligații.
Solicit Guvernului României să se implice, așa cum au promis, în păstrarea a 10.000 de locuri de muncă și în salvarea unei comunități locale de peste 150.000 de locuitori.
Dar soarele nu va apărea pentru toată lumea, dacă ținem cont de ce a spus la Turnu Severin același Emil Boc: „...din punct de vedere politic, în 2012, principalii câștigători vor fi cei care azi susțin Guvernul PDL, UDMR, UNPR și grupul minorităților naționale”.
Este regretabil faptul că într-un mesaj care are printre adresanți și elevii, premierul nu renunță la elementele ce țin de campania electorală. Partea hilară a mesajului este cea în care premierul susține că „bacalaureatul a devenit un examen cu adevărat reprezentativ”, venind cu argumentul: „au lipsit scandalurile legate de subiectele aflate înainte de vreme, metodele de fraudare a examenului au fost drastic reduse”. Din păcate, toată lumea știe, rezultatele la bacalaureat – în ambele sesiuni din acest an – au fost mediocre, cu un grad mare de nepromovare, dar probabil prim-ministrul României nu știe acest lucru. Și amuzant mi se pare și îndemnul adresat elevilor „să nu vă pierdeți în tot ce vă oferă televiziunea, pentru că adevărata educație se clădește în timp, citind carte după carte, și nu urmărind serial după serial”. O altă povață adresată elevilor: „Vă spun că important este să aveți o educație solidă, care să vă dea libertatea să alegeți ceea ce vreți să faceți în viață”. Cred că Emil Boc a uitat în ce țară trăiesc acești elevi și cine și cum o conduce în acest moment. Sau poate nu s-a referit la România, ci la vreo altă țară din UE.
În ceea ce-l privește pe Daniel Funeriu, ministrul de resort, acesta a preferat să fie prezent la o serie de școli dintr-un fief încă sigur al PDL, județul Arad, dar nici aici nu a riscat să se întâlnească cu liderii de sindicat, el schimbându-și, conform relatărilor din presă, de trei ori traseul.
Acestea au fost evenimentele celei mai triste deschideri de an școlar din istoria României, un an școlar care începe cu profesori sărăciți, la propriu și la figurat, cu 10.000 de dascăli mai puțini la catedre, cu elevi care încă învață în școli fără autorizații sanitare, în școli din mediul rural care nu diferă de cele din lumea a treia, și cu părinți care au grija zilei de mâine.
În acest sens, recentele măsuri abordate de actualul ministru al administrației și internelor privind includerea țării noastre în strategia unică de securitate din interiorul Uniunii Europene reprezintă garanția eforturilor susținute ale acestui Guvern de a contribui în mod decisiv la asigurarea protecției individuale și de combatere a fenomenului infracțional. Interconectarea sistemelor economice, politice, sociale, culturale ale statelor membre a fost un principiu esențial care a stat la baza înființării Comunității Europene, astfel că realizarea unei strategii unice de securitate la nivel european este, în fapt, continuarea politicilor aplicate, o nouă provocare pentru asigurarea stabilității și a unei securități sporite, în special în zonele strategice ale Uniunii Europene, cum este cazul României.
Am convingerea că prin demersurile inițiate de Guvern în vederea alinierii la standardele de securitate europeană prin compatibilizarea și armonizarea legislației din domeniul securității și ordinii publice cu cea din statele membre ale Uniunii Europene statutul României de stat cu o importanță geopolitică strategică în cadrul Uniunii va fi consolidat, fenomenul infracțional va scădea în mod accentuat, iar imaginea țării noastre va fi mai bună atât la nivel european, cât și internațional.
O profesie cu înalte cerințe vocaționale și disponibilitate de sacrificiu ca aceea de dascăl e greu să fie practicată la standarde înalte în aceste condiții umilitoare din prezent, de grijă pentru ziua de mâine. Adăugate la celelalte constrângeri, demoralizarea și demotivarea cadrelor didactice nu fac decât să scadă din calitatea actului de învățământ, deja compromis.
Cu toate acestea, domnul ministru al educației, într-un discurs demagogic de început de an sau acces de naivitate debordantă, se declara mulțumit, spunând că este cel mai bine pregătit an școlar de până acum.
Păcat că profesorii nu sunt în asentimentul Domniei Sale și nu mai cred decât în aplicarea propriei legi a haiduciei pentru rezolvarea problemelor lor.
Vă mulțumesc și doresc mult succes în noul an școlar tuturor elevilor și cadrelor didactice!
Stimați colegi, să nu uităm cumva ceea ce poporul știe foarte bine: România a fost, este și trebuie să rămână o țara creștină pentru ca și ajutorul lui Dumnezeu să rămână cu noi. Voi încheia cu un exemplu din parlamentul colegilor noștri din Israel. A doua zi după ce s-a votat legea căsătoriei între persoane de același sex, un mare cutremur a zguduit Țara Sfântă. Atunci, un parlamentar a urcat la tribună și a spus: „Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu și El ne-a dat un semn pe măsură”.
Să învățăm din toate acestea și să nu punem, din pricina crizei, valoarea omului sub valoarea banului.
Cu toate acestea, nu pot să nu constat că o parte dintre oamenii școlii ne dau adevărate lecții în ceea ce privește solidaritatea în condiții de criza și dedicația față de acest domeniu nobil. Vreau să mulțumesc pe această cale conducerii unuia dintre liceele din colegiul pe care îl reprezint, care a reușit mobilizarea elevilor și profesorilor într-un efort de a finaliza curățenia din parcul școlii, în condițiile în care fondurile alocate de către autoritățile de resort pentru aceste activități au fost insuficiente. Sunt sigur că exemplul pe care l-am dat nu este unul izolat, iar astfel de inițiative ne arată că nici măsurile de austeritate și nici alte condiții potrivnice nu pot diminua dragostea de școală.
În încheiere, doresc să urez, alături de dumneavoastră, un nou an școlar plin de satisfacții și împliniri tuturor cadrelor didactice, elevilor și părinților și fie ca înțelegerea, înțelepciunea, dedicația și valoarea să fie axele directoare după care se va ghida activitatea noastră viitoare.
Pentru investițiile pe care le vom realiza astăzi în educație, vom culege roadele peste ani de zile. De aceea decizia nu așteaptă niciun fel de amânări, scuze sau piedici.
„Suntem conștienți că fără o educație de calitate, România nu va putea să-și privească viitorul cu încredere și de aceea recredibilizarea învățământului este principala misiune a mandatului meu” _,_ le-a transmis domnul ministru Funeriu, în direct, la deschiderea anului școlar, atât părinților, cât și elevilor din România.
Aproape că poți rămâne fără replică atunci când constați că visele miniștrilor portocalii nu reprezintă decât coșmarul unei națiuni și, eventual, doar încă o cantitate impresionantă de vorbe goale, pentru care nu se va face vreodată vreun efort de materializare. La final, nu pot să nu-i pun măcar o singură întrebare domnului ministru Funeriu, după ascultarea unor asemenea incredibile declarații:
Domnule ministru, cum aveți de gând să rezolvați problema calității învățământului românesc dacă, în prezent, un profesor de școală generală, proaspăt titularizat, câștigă 400 de lei pe lună, în timp ce salariul mediu pentru învățământul preuniversitar este de aproximativ 900 de lei pe lună?
Credeți, domnule ministru, că, în acest secol, mai puteți schimba ceva, în condițiile în care, pe cei pe care doriți dumneavoastră să-i calificați, cu sume derizorii, președintele Băsescu îi sfătuiește să plece pe alte meleaguri, dacă vor să trăiască mai bine?
Dacă și președintele Băsescu a ajuns să le spună profesorilor că cele 16 ore pe zi muncite de un profesor într-o săptămână nu se pot compara, pentru nimic în lume, cu cele 16 ore prestate, cu mult sârg, de dumnealui, într-o singură zi, de ce ne-am mai mira că la acest început de an școlar mulți
dintre profesorii români au ales să nu se mai întoarcă la catedră, ci să-și caute soluții în alte domenii, recurgând la noi meserii, căutate în alte țări, care să le ofere în cele din urmă doar un trai decent?
Nu le pasă nici premierului Boc, nici PDL-iștilor săi imperturbabili, că toți cetățenii sunt din ce în ce mai sătui de minciuni și lașitate, că aceștia îndrăznesc să se revolte de fiecare dată când îi văd prin preajmă pe oficialii portocalii sau că, efectiv, românii nu mai au vreo posibilitate să meargă mai departe plini de datorii și fără soluții pentru ziua de mâine.
Din cauza prezentului sumbru, impus cu forța de către cei ce țin să rămână conducători cu orice preț, nu mai putem resuscita nici șansele viitoare de supraviețuire. Într-o țară guvernată doar pentru buzunarele portocalii de partid, acestea au fost îngropate, fără scrupule, pe termen nelimitat.
Ne mai rămâne ceva, oare? Exodul medicilor este urmat acum de cel al profesorilor și, probabil, în curând, va fi urmat de cel al tuturor românilor.
Unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din România, dar și mulți alți analiști economici responsabili susțin că anul 2011 va fi și mai greu decât 2010, că cercul vicios în care ne-au închis măsurile extreme de austeritate marca Băsescu-Boc nu va fi spart cu vreo revigorare a economiei, iar premierul revine cu optimismul său debordant și ne prezintă falimentul ca pe cea mai importantă și reală reformă economică și socială pe care numai dumnealui și al său viteaz partid au fost în stare să o implementeze.
Nu pot trage decât o singură concluzie după toată această insistență fără fond a cacialmiștilor portocalii, cum că ei și numai ei sunt promotorii „marii reforme” din România: în viziunea clară a oricărui PDL-ist, dar în special în cea a celui de-al cincilea premier, prin reformă se înțelege: sărăcie, faliment, pensii și salarii tăiate sângeros de tare, impozite cât mai multe, taxe pe aer și pe viață, șomaj total și convulsii sociale zilnice.
Schimbarea la față de conjunctură a eternalizatului Guvern Boc nu face decât să confirme teoria maioresciană a formelor fără fond.
Nimeni nu a sesizat seninătatea cu care primarul municipiului Miercurea-Ciuc, fostul nostru coleg de acum câțiva ani, Raduly Robert Kalman, a afirmat că manifestarea este legală, el participând de altfel la ea ținând chiar și un scurt discurs, prezentând „importanța” evenimentului din urmă cu 70 de ani.
Aș vrea să supun atenției președintelui Traian Băsescu, premierului Emil Boc, ministrului Vasile Blaga, a procurorului general, Laura Codruța Kovesi, prefectului județului Harghita și primarului municipiului Miercurea-Ciuc următoarele: știu Domniile Lor ce s-ar întâmpla dacă etnicii mexicani din Texas ar celebra victoria de la Alamo din 1836? Au auzit cumva Domniile Lor ca vreodată minoritatea română din Ungaria să celebreze intrarea trupelor române în 1919 în Budapesta pentru a neutraliza agenții bolșevici ai Moscovei care temporar preluaseră conducerea în statul vecin? Credeți că ar fi fost posibil așa ceva în Ungaria? Credeți că este posibil sau este cineva de acord ca etnicii germani din Polonia să sărbătorească pe 1 septembrie intrarea trupelor Wermachtului în Polonia? La toate aceste întrebări răspunsul este un categoric nu. Dar, repet, România este țara tuturor aberațiilor sub conducerea lui Traian Băsescu și PDL.
Aflu că totuși domnul Băsescu a luat o poziție: „Orice încercare de a oferi puncte de sprijin regimurilor separatiste este o contribuție nefastă la deteriorarea stabilității regionale”.
Însă președintele s-a referit la republicile ex-sovietice.
Există opinii conform cărora fenomenul globalizării nu ar fi unul nou și necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odată cu descoperirile geografice, cu dezvoltarea transporturilor și telecomunicațiilor, a întregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astăzi „globalizare” a avut loc și înaintea Primului Război Mondial, când lumea a fost împărțită între marile puteri, devenind astfel mai omogenă. Primul și Al Doilea Război Mondial, revoluțiile ce le-au urmat, la fel ca și procesul de decolonizare au încetinit puțin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astăzi, această problemă este din nou pe ordinea de zi a politicienilor și a politologilor.
Mai întâi de toate, globalizarea este un proces geoeconomic, și mai apoi geopolitic și geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor țări. Se schimbă caracteristicile calitative ale acestor economii care se transformă din niște sisteme închise în elemente ale unui sistem mondial. Se schimbă însăși noțiunea de „economie națională”.
În discuțiile despre globalizare apare tot mai des noțiunea de „învinși”. Acestea sunt unele pături sociale sau chiar națiuni întregi care s-au trezit în afara dezvoltării economice, fără vreo șansă de a ieși de unele singure dintr-o situație extrem de dificilă, la fel cum circuitul liber al mărfurilor din țările dezvoltate spre țările în curs de dezvoltare diminuează posibilitatea țărilor sărace de a-și dezvolta producțiile în diverse domenii. Astfel, globalizarea este un proces de creare și dezvoltare a unui sistem informațional și financiar unic, care cuprinde întreaga lume și care este legat de accesul absolut la informație, dar și de mișcarea rapidă a capitalului. Aceasta constituie, în fond, cel mai înalt nivel al integrării.
Dacă pe parcursul întregii sale istorii omenirea nu a făcut altceva decât să schimbe natura, atunci, în prezent, presiunea antropogenă asupra naturii a atins nivelul critic, și omenirea nu mai rezolvă problemele apărute prin acomodarea naturii la propriile interese, ci invers, pe calea acomodării proprii la natură. Pragul creat în urma apariției noilor tehnologii a devenit cea mai profitabilă afacere. Este clar pentru oricine că acest proces duce la schimbări internaționale, deoarece concurența capătă noi resurse.
Aceasta, însă, implică o oarecare destabilizare și o nesiguranță globală.
Globalizarea poate însemna și limitarea democrației, deoarece pentru a asigura influența este îndeajuns să poți influența elita, care este un model pentru imitare. În urma acestor activități de lungă durată se schimbă și modelul de conștiință al elitei. Ea începe să gândească puțin altfel, apar noi stereotipuri. „Democrația are nevoie să fie «democratizată»”, spune Anthony Giddens, cunoscutul autor britanic al mai multor cărți despre integrarea globală. El menționează în ultimul său volum, „Cum globalizarea schimbă modul nostru de viață”, că în prezent cele mai importante pentru omenire sunt dezvoltarea puterii și culturii civice, precum și transformarea organismelor transnaționale, așa cum este Uniunea Europeană, în structuri mai deschise și mai responsabile.
Puține teme sunt atât de controversate precum este tema globalizării, însă, luând la un loc piețele oarecum distanțate și oamenii poziționați în toată lumea, situându-i mental, dar și faptic mai aproape unul de altul, vom simți cu toții o schimbare imensă ce ne afectează pe fiecare dintre noi, fie pe țăranii din Ardeal sau India, pe studenții din Paris sau Sofia, pe bancherii din Zürich sau New York. O astfel de perturbare este greu de ordonat, în special când aceasta este incontrolabilă. De obicei, oamenii se așteaptă la ce este mai rău: ceea ce are valoare în prezent se va pierde și ceea ce va fi pus în loc poate aduce numai rău, dar mii de specialiști încearcă zilnic să convingă oamenii că globalizarea este, în general, o forță de schimbare spre binele lor.
În ultimii 20 de ani am fost martorii unei creșteri accentuate a standardelor de trai ale populației în mai multe țări ale lumii, dar beneficiile care au fost obținute pot fi pierdute foarte ușor. Sunt voci care spun că problema globalizării este lipsa „feței umane”. Probabil ei încearcă să spună că beneficiile globalizării înseamnă doar să-i ordonezi, să-i „înregimentezi” într-un anume fel pe oameni, dar nu este așa. În cele din urmă, niciunul nu a depășit încă baricade reale de ordin conceptual, cerând în primul rând ca eficiența să fie maximizată.
Când se vorbește despre globalizare ca despre ceva care întunecă aspectul uman, aceasta se referă mai mult la faptul că omul simplu crede el însuși că nu va avea niciun beneficiu. Este adevărat că standardele de viață în țările sărace nu se compară cu nivelul celor bogate. Este o tragedie faptul că o pătrime din populația globului supraviețuiește cu un dolar sau mai puțin de un dolar pe zi, iar aproximativ 1, 6 miliarde de oameni trăiesc având un venit între 1 și 2 dolari pe zi. Reducerea unei astfel de extreme a sărăciei este o prioritate pentru toate țările.
Desigur, este mai ușor să spui decât să faci, dar noi putem să învățăm din exemplele țărilor care au fost odată în curs de dezvoltare și care astăzi au obținut cu succes calificativul de țări bogate. Globalizarea are un potențial enorm de a genera creștere, dar, de asemenea, să nu uităm că procesul de globalizare poate provoca un _statu quo_ , adică integrarea poate slăbi cadrul reglementărilor financiare naționale fără a furniza o alternativă satisfăcătoare.
În ceea ce ne privește, rămân la părerea că nu este momentul să ne retragem din viitor negându-l, sau să ne reîntoarcem la trecut – un trecut al Cortinei de Fier, care ne-a demonstrat nouă, românilor, cu atâta claritate, cum barierele aplicate de unii sau de alții pot numai să facă economia noastră mai săracă.
Stimați colegi, închei acum spunându-vă că fostul secretar general al ONU, Kofi Annan, a fost de părere, la un moment dat, că „...sărăcia este sărăcie nu din cauza globalizării excesive, ci, poate, tocmai din cauza insuficienței ei”.
*
## „Sindicaliști sau politicieni?”
În această toamnă se anunță ample mișcări sindicale ce pot culmina cu o grevă generală pe termen nedeterminat în sistemul public.
Pentru unii lideri sindicali va fi momentul oportun să apară pe toate posturile de televiziune și să strige sus și tare cât de nemiloși sunt cu guvernanții, să afirme cât de puternici sunt ei, să amenințe cu paralizarea țării în cazul în care nu li se vor rezolva revendicările.
Se poate ca opinia publică să aibă un _déjà vu_ . E probabil ca filmul acesta să mai fi rulat de multe ori pe micile ecrane. Nu în cadrul cinematecii, ci la emisiunile de știri și talk-show-uri. În primăvara care a trecut, am avut mitinguri care au adunat zeci de mii de cetățeni nemulțumiți, cărora șefii de sindicat le spuneau, prin portavoce, exact ceea ce doreau să audă. Aceiași lideri i-au trimis apoi acasă, promițându-le că va fi bine. Dar nu s-a schimbat nimic. Treptat, sindicaliștii de rând au început să își piardă încrederea în acești lideri, pe care îi acuză că negociază în interes personal, și nu al grupului pe care îl reprezintă.
Oare este compromisă mișcarea sindicală când este atâta nevoie de ea?
Da, într-o oarecare măsură. De-a lungul timpului, mai mulți șefi de sindicat au trecut de partea cealaltă a baricadei, după ce au acumulat capital de imagine în timpul momentelor de tensiune socială. Au renunțat la luptă în schimbul privilegiilor oferite de un partid sau de altul. Aceste precedente, coroborate cu pasivitatea suspectă a unora dintre actualii lideri, fac ca sindicatele să nu mai aibă credibilitate. Sunt asemenea unor câini care latră, dar nu mușcă.
În timp ce, în alte țări, sindicaliștii sunt priviți ca o forță teribilă pusă exclusiv în slujba categoriilor sociale, în România ei se confundă, de multe ori, cu o masă de manevră. Fiecare grevă este pusă pe seama intervenției vreunui partid politic. Astfel, este mai ușor ca protestele să fie contracarate.
Este de urmărit care va fi relația dintre sindicate și noul Guvern. Ce răgaz concret le va fi oferit miniștrilor instalați la începutul lunii și care dintre liderii sindicali vor încerca să spele imaginea defavorabilă pe care o au acum.
## „Emigrația italiană la Galați”
La începutul secolului 19, Regatul Sardiniei era deja prezent din punct de vedere economic în aria ponticodanubiană, prin navigația comercială. În 1827 se deschisese o agenție consulară în zona Dunării de Jos, în ținutul Basarabiei, la Ismail, devenit porto-franco, iar apoi, în deceniul următor, Guvernul regatului sard deschidea consulate în porturile dunărene Galați, în 1833, și Brăila, în 1838. Din 1841 se deschide și consulatul Regatului Celor Două Sicilii.
Rapoartele consulare dau mărturie despre creșterea traficului comercial între Regatul Sardiniei și Principatele Române, mai ales după 1837, când Galați și Brăila sunt declarate porto-franco. Unele societăți italiene, în principal cele genoveze, cum erau Pedemonte, Fanciotti, Bega și Lamberti, cu sediul la Galați și filiale la Brăila, ajunseseră la o poziție însemnată în activitatea de import-export, în relație cu principalele porturi italiene și europene. Până la începutul Războiului Crimeii (1856), în mișcarea comercială din porturile de la vărsarea Dunării în mare, navele sarde, prin număr și tonaj, erau depășite doar de cele grecești și turcești și se aflau în concurență directă cu marina austriacă și engleză.
Mărturie a prezenței consolidate a societăților italiene și a formării unei mici comunități italiene rezidente la Galați o constituie tipărirea unei gazete, între 1846 și 1850. „ _Dunărea – Il Danubio. Gazetta comerciale, giornale di navigazione e commercio”_ , în italiană și română, unul dintre primele periodice tipărite în oraș, un săptămânal fondat și condus de piemontezul Mario Pietro Cugino, rezident de mai mulți ani în orașul portuar, mai întâi ca agent de comerț, iar ulterior, după obținerea cetățeniei române, devenind inspector școlar și, în cele din urmă, ajungând judecător pe lângă secția comercială a tribunalului local. Jurnalul era tipărit în tipografia italianului Francesco Monferrato, înființată în 1845 și activă până în anul 1871.
Galațiul devenise singurul oraș din țară în care funcționa o bursă de mărfuri în prăvălia negustorului sard Francesco Delvecchio, transferată apoi în „il grande salotto” al proprietarului Vicenzo Fanciotti. Viața italiană la Galați va avea o ulterioară dezvoltare, odată cu crearea Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (1859), și mai ales
după instituirea Principatului României (1866). În cultura vremii, în Italia exista deja o mișcare de opinie filoromână, bazată pe elementele de analogie ale acțiunilor politice în lupta celor două popoare pentru unitate și independență națională și prin punerea în lumină a rădăcinilor comune lingvistice și istorice.
Dincolo de proclamata apărare a principiului naționalității și de simpatia pentru „cealaltă Italie”, fiica și sora latină din Orient, activitatea diplomatică a Regatului Sardiniei, favorabilă unificării principatelor de la Dunăre, trebuie văzută în lumina acordurilor dintre Cavour și Napoleon al III-lea, tinzând a încuraja o acțiune revoluționară unită maghiaroromână antihabsburgică, o insurecție de un tip deosebit, accesibilă mai ales emigranților unguri și polonezi, care se organizau și se înarmau la Dunărea de Jos. Această politică cavouriană era coordonată prin proiectul său strategic, printr-o campanie ce înainta către mijlocul secolului 19, prin intermediul consulilor Strambio la București și Vignali la Galați. Orașul era un punct important în traseul revoluționarilor italieni spre ținuturile poloneze și maghiare.
Nume ca Antonio Dodero sau Davide Vaccarezza, revoluționari apropiați ai lui Giuseppe Garibaldi, și-au găsit protecție în casele gălățenilor. Însuși marele erou al națiunii italiene vizitase orașul dunărean, după cum a reieșit dintr-o scrisoare expediată din Caprera, la data de 1 iulie 1858, fratelui consulului Piemontului la Galați, Giacomo Carpeneti: „Fost-am la Galați către 1826 și mare deosebire trebuie să fie în acel oraș de la acel timp. Îmi amintesc totuși poziția sa foarte frumoasă, care fără îndoială îmi evocă dorința de întoarcere către acea solitudine. Dacă, din întâmplare, vă veți îndrepta din nou spre acele locuri, să nu uitați măcar că le doresc binele și cât mă consider de onorat de a le fi prieten sincer pentru toată viața”. (Documento no. 714 – Istituto Mazziniano, Genova).
Galațiul, oraș portuar, s-a găsit de-a lungul istoriei sale într-un contact neîntrerupt cu exteriorul, aici stabilindu-se din timpuri îndepărtate colonii de străini, care alcătuiau la un moment dat o treime din totalul populației sale. Aceste colonii erau formate din evrei, greci, bulgari, ruși, unguri, germani și, nu în ultimul rând, din italieni. Interesele italienilor erau reprezentate din 1859 de un consulat general, iar încă din anul 1834 aceștia se constituiseră în „L’Associazione della Comunità Cristiana di Galazi”. Un gazetar local consemna: „Asemenea colonizări cu frați de-ai noștri de la Tibru le credem nimerite și am dori ca ele să se facă în număr cât se poate de mare pe întinsele domenii ale statului nostru”. Din regiunile nordice ale Italiei începură să sosească „în valuri” meseriași sau simpli locuitori ai satelor de munte, preocupați de căutarea unui pământ ce le fusese făgăduit, pentru stabilirea unei gospodării și a unui loc de muncă. Angajați ca buni meșteșugari, după un timp le erau concesionate terenuri pentru gospodărire.
În acest context istoric, în procesul accelerat al modernizării economice, de creare a unor rețele indispensabile de infrastructură stradală, feroviară și edilitară, în țara „surioară latină a Orientului” – cum fusese denumită de scriitorii italieni ai Risorgimento-ului – firmele de construcții venete și friulane în special au avut un rol predominant și constant, distingându-se prin profesionalism, seriozitate și eficiență. Prezența mâinii de lucru calificate devenise stringent necesară pentru dezvoltarea țării, angrenată în edificarea unui stat modern după model occidental.
La început, pentru emigranți, condițiile de viață erau precare și deloc satisfăcătoare, pentru că aceștia erau angajați fără nicio garanție și fără niciun contract preliminar, iar salariul era cu totul insuficient la viața scumpă din acel timp. Era de fapt vorba de o emigrație necontrolată a grupurilor de lucrători în căutare de lucru: „Ei ajung neorganizat, lipsiți cu totul de cele necesare, și, deoarece nu pot să găsească imediat de lucru, locurile de muncă fiind insuficiente și concurența foarte mare, în momentul când pun piciorul pe teritoriul românesc se găsesc în condiții aproape disperate”.
În iunie 1876, consulul Regatului Unit al Italiei la Galați, C. Durando, trimitea ministerului de resort un raport plin de date și informații asupra vieții comerciale, asupra compoziției etnice a diferitelor comunități, asupra unor instituții publice și private din oraș, o parte a acestui raport fiind rezervată situației comerțului italian de aici, unde de zeci de ani exista un număr mare de case comerciale italiene stabilite pentru exportul de cereale și importul de orez, de paste, de vinuri și alte articole speciale, cum erau colonialele, produsele de manufactură, toate provenind din depozitele din Genova.
Consulul estima o creștere a schimburilor comerciale italiene, oferea informații asupra numărului și compoziției sociale a comunității italiene: Sucursala locală a Băncii Române, condusă de cavv. Augusto Dall’Orso, Casa Italiana pentru import, patronată de Eugenio Pennazzi, care se ocupa de comerțul cu vinuri, lichioruri și conserve alimentare franțuzești, existența unei școli italiene subvenționată de Italia, frecventată de 60 de elevi și gratuită, având trei profesori franciscani minori conventuali, care se ocupau și de serviciul liturgic în biserica celor 3.500 de catolici din orașul dunărean. Cei 60 de copii ai școlii italiene sunt mărturie a formării deja a unei colonii nu temporare de lucrători, colonie ce avea să se consolideze în ultimele două decenii ale secolului.
Trebuie amintit că terenul pe care fusese ridicată biserica catolică fusese dăruit în 1842 de principele Mihai Sturdza, pe atunci domnitorul Moldovei, biserica fiind construită pe cheltuiala regelui Carlo Alberto și cu contribuția credincioșilor. Cei 3.500 de catolici din Galați se compuneau din austrieci, francezi și italieni, în bună parte comercianți, agenți ai companiilor de navigație și de asigurări, tehnicieni și funcționari ai Comisiunii Europene a Dunării, care își avea sediul administrativ central la Galați. În rest, marea majoritate a străinilor catolici, „lumea săracă”, era formată din lucrători și angajați temporar, cărora unele state ca Franța, Austria sau Italia le acordau anual ajutoare.
În raportul consular se mai remarcă prezența în teritoriu a unui mare număr de lucrători, în cea mai mare parte proveniți din provinciile italiene venete Udine și Belluno, care desfășurau îndeletniciri specifice și indispensabile în toate sectoarele. Autoritățile consulare se ocupau cu regularitate de această prezență venetă de la Galați și Brăila, mai ales după anul 1890, când fluxul migrator crește în cele două districte dunărene care prezentau în acel timp o dezvoltare edilitară considerabilă, datorită dezvoltării de mari lucrări publice portuare, stradale și urbane.
Elementele de noutate față de perioada precedentă constau în prezența firmelor și societăților italiene venete, piemonteze, marchigiane, romane, care acceptau, acționau în colaborare cu statul român, atât în construcțiile publice, cât și în lucrările de sistematizare urbană, stradală și feroviară.
În anul 1894, emigrația temporară depășea 5.000 de lucrători, sosiți în general din același Veneto și care lucrau la căile ferate, tuneluri, poduri, canale și construcții publice și private. În anul următor, emigrația ajunge la 7.000 persoane, și celor din Veneto li se adaugă piemontezi, napolitani și toscani, implicați în sectoarele de lucru amintite, numărul lor sporind în anii succesivi cu încă 3.300 de persoane.
Emigrația italiană prinzând o asemenea vigoare, în raportul consular este introdus un tabel în care lucrătorii erau distribuiți după firmele italiene și străine care îi angajaseră, după zona în care lucrau și după tipul de activitate desfășurată. Astfel, la Galați, lucrau la cheiul Dunării, la canalizare (sub antrepriza Fratelli Carmiz d’Ancona), la căile ferate (sub antrepriza Curti și Mattioli din Roma), la drumuri (sub antrepriza Vincenzo Lapenna), apoi la cazărmi, la poduri și tuneluri feroviare (sub antrepriza Ferrero), la docuri și în fabrici, la edificiile publice din oraș, în calitate de zugravi, pietrari, la amenajări de terasamente, la extragerea pietrișului și întărirea solului.
În afară de negustori, unii dintre italienii stabiliți la Galați mai erau agenți navali sau reprezentanți pe lângă carantina din port. Micii întreprinzători au încercat să-și croiască un nou destin în portul dunărean. Își deschideau prăvălii cafegii, limonagii, bijutieri, hangii și modiste. Italienii care lucrau în port, aduși de inginerul Anghel Saligny, erau prezențe obișnuite în viața cotidiană a orașului. Funcționarii de la firmele comerciale și de la consulatele sard și napolitan, mai apoi de la Comisiunea Europeană, erau în majoritate italieni. Se mai găseau liber-profesioniști, printre care medici, sau profesorii de la Școala comercială sau de la pensioanele private, unde se studia italiana. Un interes aparte îl reprezentau redactorii și tipografii de origine italiană.
O categorie aparte a imigranților italieni o constituia aceea a artiștilor. Exista încă din 1848 o trupă de diletanți care a constituit prima societate filodramatică italiană. Solicitărilor coloniei i-a răspuns un animator al teatrului, pe nume Victor Delmary, care contractează reprezentații de operă italiană la Galați, începând cu anul 1852. Profesorul de muzică Luigi Ademollo înființează un mic teatru, în niște încăperi clădite din lemn și organizează baluri mascate în perioada carnavalului de iarnă. Printre animatori amintim pe Antonio Vernice, impresar, și Donato Boldini, coregraf. Dar cea mai remarcabilă personalitate culturală rămâne Fanny Tardini, fiică a coloniei și artistă de prestigiu a epocii, care înființează în 1859 o trupă proprie, reprezentațiile acesteia constituind un eveniment pentru publicul gălățean, până prin anul 1900. În domeniul artelor plastice îi amintim pe Vicenzo Fattorini, sculptor de valoare în marmură și alabastru, pictorii Carlotta Zanelli și Attilio Macor, cu frumoase expoziții, librarul Nebunelli, cunoscut propagator de literatură italiană, și alții.
Emigrația temporară italiană se va întrerupe începând cu anul 1915, în momentul declarației de război a Italiei către Austria, când o parte a populației masculine rezidente în România a fost nevoită să se conformeze ordinelor de încorporare emise de patria natală și, ca urmare, a părăsit țara de adopție. La sfârșitul războiului, conform Anuarului statistic al emigrației italiene din perioada anilor 1876–1925, s-au expatriat în România între anii 1919–1922, dintre acei care plecaseră, 542 rezerviști și 177 membri de familie.
Recensământul italienilor din afara Italiei la mijlocul anului 1927 prezenta un număr de 12.246 de italieni rezidenți în România, dintre care 3.586 erau localizați în districtele consulare de la Galați și Constanța. În afară de imigranții temporari, multe dintre persoane se integrau într-o comunitate permanent rezidentă, membrii acesteia fiind reținuți aici fie de legăturile de familie, fie de interese de durată, de clientela formată sau de obișnuințele de viață dobândite.
Dacă din punct de vedere numeric, emigrația italiană în țara noastră are o mai mică însemnătate, din punct de vedere economico-financiar și profesional are o deosebită importanță. Cei sosiți în țară până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial au fost exclusiv lucrători cu o înaltă specializare. Printre ei nu se găseau simpli zilieri sau persoane fără o meserie. Colonia italiană nu se remarca ca cea elenă prin mari averi acumulate, dar se bucura de recunoașterea de a fi harnică, cumpătată, cinstită și pricepută în toate meșteșugurile pe care le practica.
La Galați, datorită portului său maritimo-fluvial, se consolidează prezența de tehnicieni calificați proveniți din cele Trei Veneții. Ingineri, arhitecți și meșteri constructori, atrași de noile posibilități economice oferite de România, s-au stabilit în principalele orașe ale țării. Pentru majoritatea acestor profesioniști, era vorba de o alegere care le determina destinul. În orașul dunărean își vor găsi împlinirea proiectele constructoare ale inginerului I.B. Giuliani, responsabil, încă din 1894, al Serviciului lucrărilor tehnice al orașului București, și ale arhitectului Angelo Viecelli, emigrat către Muntenia în 1883, apoi stabilit la Barboși, lângă Galați. În acest centru urban, tatăl și fiii Viecelli s-au angajat în construcții civile și de drumuri (de exemplu șoseaua de la malul Dunării spre Tulcea etc.). Mai apoi, Angelo, părăsind Galațiul, a devenit un remarcabil arhitect în structuri tehnicosanitare de pe întreg teritoriul țării. La fel de bine apreciați au fost în localitate arhitecții Guido Marion și Cometto, ale căror frumoase construcții proiectate sunt încă admirate în peisajul edilitar gălățean.
În decursul secolului 20, membrii coloniei italiene din oraș se aflau în evidența Consulatului General al Italiei, condus de diplomați care îndeplineau totodată și funcțiile de delegați ai Comisiunii Europene a Dunării. Comunitatea etnicilor italieni își desfășura activitatea la „Casa Italiană”, un așezământ de cultură cu săli destinate activităților cultural-distractive și dotat cu o bogată bibliotecă. Aici se adunau, fără deosebire, constructori, meșteșugari, comercianți, intelectuali, simpli gospodari, împreună cu familiile lor, persoane care au lăsat în urma lor frumoase amintiri materiale și spirituale. Școala italiană funcționa în continuare cu 120 elevi anual, predarea făcându-se în ambele limbi.
Activitatea lucrătorilor specializați, a inginerilor, a arhitecților, care fusese foarte mult apreciată în perioada dintre cele două războaie mondiale, a fost cu brutalitate întreruptă odată cu instalarea regimului comunist, în 1948. Alessandro Vigevani, atașat la Institutul de Cultură Italiană din București și profesor de friulană, remarca atunci: „Odinioară se calcula că emigranții friulani în România erau în număr de circa 20.000. Se vorbea de colonia cea mai numeroasă. Recent numărul lor, din diferite motive, s-a redus mult. În toată România, la 31 decembrie 1948, se aflau 7.052 cetățeni italieni, dar de câțiva ani numărul lor tinde să se micșoreze”.
Începea pentru rezidenții italieni în România o perioadă de nesiguranță și de rătăcire, din cauza crizei grave și a dezintegrării comunității, a dificultății repatrierii și impunerii tot mai presante din partea autorităților românești a obligației naturalizării. Condițiile de existență atât materiale, cât și morale ale etnicilor rezidenți deveniră foarte dificile. Acestea au determinat plecarea în anii ’50 a unui număr de persoane de o foarte bună condiție socială și profesională. Soarta celor rămași, a celor care, fie că nu erau hotărâți să-și lase țara unde trăiseră mulți ani și unde mai posedau oarecare bunuri, fie că nu aveau curajul să înfrunte nesiguranța asigurării unui loc de muncă în Italia de după război, sau că pierduseră orice contact de interese cu țara-mamă, devenise dificilă și incertă pentru viitor.
S-a întâmplat un fenomen dureros pentru nu puțini emigranți care au trebuit să ceară cetățenia română. Ei au fost determinați să facă acest pas cu mâhnire și, în ciuda sentimentului viu patriotic care caracteriza comunitatea
italiană, de teama de a nu pierde locul de muncă din cauza statutului de străin, aflați sub presiunea autorităților mai ales din cauza complicațiilor cauzate de ultimul război mondial, fapt care putea să-i ducă la închisoare sau deportare.
Dezagregarea comunității rezidente, exodul miilor de italieni și asimilarea forțată a celor puțini rămași și a descendenților lor sunt mărturia directă a acelor momente istorice dramatice. Supraviețuirea unei identități lingvistice și culturale, naționale și regionale italiene va deveni foarte problematică în deceniile ce au urmat, până la căderea sângeroasă a regimului dictatorial, de la sfârșitul anului 1989.
Astăzi, după recâștigarea demnității persoanei, ne regăsim noi, descendenți ai celei de-a treia, respectiv a patra generație, care reprezentăm emigrația italiană la Galați. Acești nepoți și strănepoți sunt în continuare păstrători ai bunului-simț al limbii și culturii italiene, ai cinstirii muncii creatoare a strămoșilor de sânge, fiind mândri de modelul de viață transmis.
Să încerci recuperarea unui timp pierdut în istorie pentru reintegrarea în cultura europeană și latină înseamnă străduința de redescoperire a valorilor umaniste, de regăsire a propriei identități în spațiul patriei în care te-ai născut, în respectul față de patria de sorginte etnică, ca o deplină recunoaștere a sacrificiilor făcute de bunicii și străbunicii care și-au părăsit patria nu din dispreț, ci pentru salvarea și binele familiilor lor.
„A fi etnic în România – scria jurnalistul nostru Virgilio Toso – înseamnă a fi rezultatul contopirii a două nobile popoare. În vine păstrezi sângele a două seminții, o flacără nestinsă, adorația pentru Italia și recunoștința de a întâlni pe zidurile marilor orașe ale țării tale numele bunicilor, străluciți constructori și arhitecți, fapt care te face să fii un fel de păstrător de blazon”.
*
„Harta istorică a comunității din Greci, Tulcea”
Comunitatea italiană din Greci s-a născut în momentul în care regele Carol I a chemat pietrarii să muncească la cariera de piatră din munții de lângă comună, în anii 1880–1885. Aceștia s-au stabilit în Greci, sat situat în regiunea Dobrogea, din sud-estul României. Colonizarea italienilor în acest loc s-a petrecut în anii 1886–1887. Ei munceau piatra și practicau agricultura. De atunci, italienii trăiesc aici împreună cu românii, în bună înțelegere.
Acum o sută de ani, italienii veneau în România primăvara, iar toamna plecau în Italia, acolo unde aveau familiile. Statul român le-a dat terenuri pentru a-și construi case și pământ pentru agricultură, încercând să îi țină legați de acest pământ. Lor le lipsea însă o casă a Domnului, astfel că a fost construită o biserică care se numea Santa Lucia. Aceasta era protectoarea ochilor, care erau foarte expuși prin natura muncii pe care o făceau italienii. Biserica Santa Lucia a fost construită în 1912 și l-a avut pe Gustav Meiller drept prim paroh. Altarul a fost ridicat de tâmplarul Ottavio Piuzzi di Maniago. Între cele două războaie mondiale, viața spirituală a italienilor din Greci era de un înalt nivel. Biserica catolică din Greci avea o bibliotecă mare cu cărți, reviste, jurnale și documente valoroase. De asemenea, biserica era locul unde italienii cu mai puțină carte și cultură primeau învățătură. Acolo, ei aflau despre cultura și civilizația italiană. În biserică, parohul a fost și dascăl, până când s-a construit o școală unde au venit învățători din Italia.
Corul bisericii cunoștea cântece religioase în limba italiană pentru toate sărbătorile anului. Școala s-a făcut în limba italiană până când, în 1944, statul a obligat copiii să frecventeze școala română. Școala din Greci se chema „Iridio Montavani”, numele unui erou căzut în război și în memoria căruia părintele a donat fonduri pentru construirea ei.
Italienii mai vorbeau doar dialectul folosit în familie și care se mai vorbește și astăzi. Astfel, vocabularul s-a redus semnificativ. În această situație, acum șapte ani, doamna Onțeluș Boro Celia a luat decizia de a începe un curs de limba italiană pentru copiii din comunitate. La început, cursul se făcea fără cărți. Lecțiile erau scrise pe tablă. Apoi, ministrul învățământului a trimis cărți bilingve. În prezent se continuă cursurile în biserică, de către preotul Vicențiu Pal. Elevii nu sunt numai italieni, ci și români.
Cea mai mare parte a tinerilor au plecat de la țară spre orașele unde era nevoie de mână de lucru pentru progresul economiei românești. Astfel, comunitatea italiană din Greci s-a micșorat și numără în prezent numai 70 de familii, toate mixte. Descendenții familiilor au păstrat tradițiile și obiceiurile din secolul trecut, limba, cântecele, mâncărurile tradiționale, jocurile sportive și ce făceau familiile în lungile seri de iarnă.
La început, italienii din Greci își conservau originea căsătorindu-se între ei. În decursul timpului au apărut familiile mixte. Astfel, limba și tradițiile au început să se diminueze, pierzându-se din originalitatea adevărată italiană.
Cunoscuți ca buni pietrari, italienii din Greci au fost chemați să realizeze diferite lucrări, edificii sociale și culturale în România și în afara granițelor. La Greci au lăsat un monument impozant dedicat eroilor căzuți în cele două războaie mondiale. Au lucrat, de asemenea, la hidrocentrala de la Bicaz, la Casa Albă, la Casa Sporturilor din Constanța, la farul de pe malul Mării Negre, la podul de la Cernavodă, la podul Giurgiu–Ruse. De asemenea, au restaurat monumentul de la Adamclisi, ridicat de romani după colonizarea Daciei. Cu granitul escavat din cariera de la Greci s-a placat un mare stadion în München (Germania).
Trăind între români s-au format familii mixte. În cadrul acestor familii au avut loc schimburi de obiceiuri și tradiții. Încă se prepară paste făcute în casă, gnochi cu cartofi, carne de porc după rețete vechi de o sută de ani. În prezent, la Greci, pietrarii sunt acum români, deoarece italienii bătrâni nu mai pot munci, iar tinerii italieni nu mai practică această meserie.
Raporturile culturale italo-române sunt prezente și astăzi în comunitatea italiană de acolo, deoarece Italia a fost mereu pentru România simbolul latinității. Cultura italiană a intrat în România sub diverse forme.
Cei 50 de ani de izolare și de presiune comunistă au fost caracterizați de momente dramatice. După 1948, autoritățile au interzis toate activitățile comunității italiene în România și le-au confiscat proprietățile, arhivele, documentele și bibliotecile. I-au obligat pe toți cei care erau cetățeni italieni să accepte cetățenia română. În caz de refuz, urma expulzarea. În aceste circumstanțe, mulți s-au repatriat. Celor care au decis să rămână li s-au confiscat pașapoartele, le-au fost tăiate toate legăturile cu patria-mamă, cu cultura italiană și chiar cu limba. Momentul decisiv pentru reluarea legăturilor a fost 1989, după căderea regimului comunist. Astăzi remarcăm o revitalizare a legăturilor întrerupte. În școlile române se studiază din nou limba și cultura italiană.
Cultura circulă fără bariere în interiorul Comunității Europene, favorizând cunoașterea reciprocă a limbilor naționale.
Îl rog pe domnul prim-ministru Emil Boc ca, între două vizite la Palatul Cotroceni, să arunce o privire și asupra lumii reale, lumea în care copiii nu mai stau cu mâna pe telecomandă, pentru că nu mai au televizor sau pentru că locuința lor a rămas fără electricitate. La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, românii sunt mai săraci, veniturile lor sunt mai reduse și speranțele așijderea. Înainte de 1989, dascălii erau respectați nu doar de elevi, ci și de stat, medicii erau încurajați să-și practice meseria, iar absolvenții școlilor, indiferent de nivel, aveau șansa unui loc de muncă. Și cred că Nicoale Ceaușescu și susținătorii săi ar jubila acum dacă ar vedea cum o duc românii. Sau ar fi invidios pentru că nici în 20 de ani nu a sărăcit țara cum a reușit PDL. Plus că a plătit și datoria externă.
În context, motivarea caracterului urgent și extraordinar al măsurilor întreprinse, de o gravitate extremă, este insuficient justificată. Acest fapt, atât de specific statului de „drepți”, când o persoană – fie ea și un ministru – indică ridicând o mână și zeci și sute de locuințe dispar, a determinat, inevitabil, distrugerea unor construcții și deci încălcări brutale ale dreptului de proprietate privată ale unor persoane juridice sau fizice.
De aceea, doamnelor și domnilor, acceptarea acestei derogări de la Legea nr. 50/1991 înseamnă instituirea unui consistent abuz, în sensul centralizării activității de urbanism și de amenajare a teritoriului, deoarece, în conformitate cu Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, această activitate reprezintă competența exclusivă a autorităților locale, rolul ministerului constând doar în emiterea avizului de specialitate și numai pentru construcțiile de interes turistic.
De altfel, sesizând probabil abuzul consistent, ministrul administrației și internelor, domnul Blaga, deși avea obligația să se sesizeze, conform art. 108 alin. (4) din Constituția României, republicată, a pus un secretar de stat să facă acest lucru.
În încheiere, doamnelor și domnilor, declar că la acest Guvern, supranumit „al V-lea Boc”, nimic nu mă mai miră. De altfel, în țara în care avem un împărat, doi regi și doi primminiștri, unul la Palatul Victoria și altul la Palatul Cotroceni, totul pare să fie posibil, inclusiv această ordonanță ce contribuie efectiv la transformarea treptată, dar sigură, a statului de drept în stat de „drepți”.
„Data de 12 septembrie va reprezenta o dată de referință în istoria democratică a Turciei”, a declarat Erdogan. Partidul acestuia, Partidul Justiției și Dezvoltării – AKP –, rezultat din mișcarea islamistă, a adoptat în Parlament, în mai, aceste amendamente la Legea fundamentală, redactată de militari după puciul din 1980. „Poporul nostru a intrat într-o etapă istorică, pe calea democrației și supremației statului de drept”, a afirmat el. Participarea la acest scrutin a fost „de ordinul a 77-78 la sută”, a adăugat premierul turc.
Erdogan a reafirmat faptul că această reformă ar consolida instituțiile democratice din Turcia, constituind un atu pentru candidatura țării la Uniunea Europeană. Revizuirea limitează prerogativele justiției militare și modifică, în favoarea puterii, structura Curții Constituționale și a Consiliului Superior al Magistraturii, care numește judecătorii și procurorii. Principalul partid pro-kurd din Turcia a făcut apel la o boicotare, argumentând că această reformă nu consolidează drepturile celor 15 milioane de kurzi. Acest vot constituie un succes important pentru Erdogan și partidul său, înaintea viitoarelor alegeri parlamentare, prevăzute în vara lui 2011. Această consultare, care s-a desfășurat exact la 30 de ani de la puciul din 1980, a vizat un ansamblu de 26 de prevederi, între care o reorganizare a înaltelor instanțe judiciare ostile AKP, aflat la putere din 2002.
Când colo, risipa banului public continuă să fie singura regulă. Și așa se face că în loc să avem soluții pentru ieșirea din criză, avem ministere care își fac reclamă și se promovează pe banii publici.
Ei decid pentru noi fără a lua în considerare realitățile, adoptă măsuri doar în interesul lor, într-un cuvânt ne conduc după bunul lor plac. Guvernanții noștri, chiar dacă mai sunt printre ei câțiva de bună-credință și vor să facă ceva util pentru cei mulți, se gândesc cel mai mult la cum să ne fure, să ne mintă, cum să mai înhațe o felie de cașcaval.
Ei se țin departe de oamenii de rând. Fac afaceri între ei pe banul public, ies la televizor și în conferințe de presă cu măsuri populiste, sunt împotriva măsurilor dispuse de colegii lor de ai zice că sunt dușmani de moarte. În realitate, ei livrează circul pentru popor, pentru oamenii obișnuiți care se trezesc de dimineață pentru a câștiga cinstit o bucată de pâine.
Președintele Băsescu ne anunța încruntat, acum câteva zile, că „originea risipei banilor publici se află într-un comportament politic de natură populistă”, uitând că, în urmă cu un an, susținea sus și tare majorarea salariilor profesorilor cu 50%, când criza economică rânjea la fereastră. Banii publici sunt risipiți chiar de către miniștrii puși de el.
## „Incluziunea socială a romilor”
România are o nouă problemă: incluziunea socială a romilor.
Cetățenii români de etnie romă au în ultimul timp probleme cu șederea în țările europene. Autoritățile din aceste țări încearcă să scape de ei prin expulzare. Luna trecută, în Franța a izbucnit un adevărat scandal din cauza etnicilor romi, inclusiv români, care cerșeau pe bulevardul parizian Champs-Élysées, profitând de faptul că în zona respectivă se perindă zilnic un număr foarte mare de turiști străini.
De asemenea, în Danemarca, peste 20 de romi din România au fost deportați din cauză că au instalat o tabără ilegală în apropiere de Copenhaga.
Situația etnicilor romi nu este mai grozavă nici în România, unde aceștia nu sunt foarte mult ajutați de statul român să se integreze în societate. Chiar dacă numărul celor școlarizați este în continuă creștere, după absolvirea unei forme de învățământ, romii se confruntă cu greutăți în găsirea unui loc de muncă.
Ministrul european al Franței, Pierre Lellouche, a propus chiar înființarea în România a unui minister special pentru integrarea romilor.
În domeniul educației, deși s-au făcut încercări pentru școlarizarea unui număr cât mai mare de romi – maximum 3.000 de tineri romi sunt admiși la liceu anual, iar aproximativ 500 în universități, pe locuri rezervate acestei minorități de către autoritățile de la București – în continuare ar trebui amplificate eforturile pentru școlarizarea și integrarea socială a acestora. În schimb, piața locurilor de muncă rămâne limitată pentru cetățenii de etnie romă, doar între 25 și 30 la sută dintre aceștia având un loc de muncă stabil.
Incluziunea socială a romilor trebuie să reprezinte un punct important pe agenda Guvernului. Nu trebuie să ne spălăm pe mâini de responsabilitate în această privință. Ei nu trebuie izolați și excluși.
## „Președintele la TVR”
Traian Băsescu, manipulator versat, a ieșit la postul public de televiziune pentru a arunca responsabilitatea dezastrului economic și social pe spatele opoziției și pentru a promova aceleași soluții falimentare de ieșire din criză.
În ultima vreme amestecă miliarde de idei, jumătăți de adevăr, transferuri de răspunderi, moșteniri dezastruoase de la „ticăloși”, refuzând să recunoască, fie și în al 12-lea ceas, eșecul unei politici economice și sociale inițiate chiar de el și soldate cu prăbușirea fără termen de comparație în Europa a nivelului de trai al populației și îndatorarea înrobitoare a țării la FMI.
Președintele Băsescu trăiește într-o lume a lui și nu are nicio legătură cu România. Guvernarea pe care o patronează nu oferă nicio perspectivă cetățenilor acestei țări. Nu mai are simțul realității și al ridicolului.
Intervenția publică a lui Traian Băsescu a fost una mincinoasă și duplicitară. A anunțat că vârful crizei a fost depășit, dar, în realitate, se pregătesc noi disponibilizări, noi creșteri de taxe și impozite, precum și impozitarea pensiilor mici.
Cum poate să vorbească despre depășirea vârfului crizei când oamenii au în continuare cu 25% mai puțin în buzunar, când șomajul crește, când creșterea TVA a scumpit produsele și când sunt anunțate noi măsuri de austeritate? Nici de astă dată nu a dat vreo explicație plauzibilă a modului în care s-au cheltuit zeci de miliarde de euro împrumutate în ultimii doi ani.
Este clar că actuala putere nu are nicio viziune despre evoluția țării și îndreaptă România spre fundătură. Marea majoritate a românilor consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.
*
## „Noul an școlar 2010”
Luna septembrie înseamnă nu doar începutul unei noi sesiuni parlamentare, ci și începutul unui nou an școlar.
Cu ani în urmă, și pentru noi luna septembrie însemna începutul unui nou an școlar, dar noi mergeam, parcă, la școală, în prima zi, cu bucurie în suflet, cu dorința de a începe o nouă etapă de educare. Din păcate, acum, în prima zi de școală întâlnim în curțile unităților de învățământ chipuri triste, atât din rândul dascălilor, cât și al elevilor. Interesul pentru școală începe să se piardă tot mai mult și nu e de mirare, ținând cont de starea în care se află învățământul românesc de ani de zile.
Toți știm că profesia de dascăl este o profesie de elită și tocmai de aceea profesorul trebuie să aibă un statut social demn în societate, pentru că el este cel care, până la urmă, formează și modelează caractere.
Cadrul didactic reprezintă pentru elevi din toate punctele de vedere, de la ținută și până la demnitate, exemplul pe care ei ar trebui să-l aibă. Acest lucru, inevitabil, este conferit și de salarizare.
Actualul Guvern trebuie să înțeleagă că fără o salarizare decentă, care să motiveze cadrele didactice să intre și să rămână în sistem, nu vom ajunge niciodată la un învățământ de calitate. Ar trebui să se ia în considerare toate exemplele din Uniunea Europeană, unde se are în vedere, în primul rând, o salarizare corespunzătoare.
Școala, învățământul de astăzi, reprezintă viitorul nostru. Trebuie să avem grijă de copiii noștri, trebuie să ne pese și să depunem toate eforturile să facem școlile să fie un adevărat izvor de cunoaștere de unde tinerii să pornească în viață cu încredere și speranță.
Pe această cale vreau să le mulțumesc oamenilor școlii pentru dăruirea lor, pentru toată abnegația și tot efortul pe
* care îl depun zi de zi și să le doresc un an bun, putere de muncă și mult succes.
Regretabil este faptul că rezultatelor slabe li se mai adaugă și multe discuții iscate și legate de clientela politică, de anumite interese asociate unor contracte, puține dintre ele dovedite într-o manieră serioasă, ci mai mult susținute la nivel declarativ, dar care generează un sentiment de neîncredere în imparțialitatea procesului de analiză și evaluare a proiectelor.
„Absorbția fondurilor structurale și de coeziune, prioritate zero a Guvernului României”, așa se numește raportul Executivului, în care se prezintă realizările privind accesarea banilor europeni până la 31 iulie 2010. Din păcate, și performanțele tind spre zero...
Sunt sigur că întrebările acestea vor rămâne fără răspuns, la fel cum vor rămâne și toate ofurile și drepturile românilor cerute în acești doi ani. Pentru că cei doi lideri politici nu suferă, de fapt, de optimism incurabil, ci de grava boală a minciunii și a disprețului față de cetățeni.
– Cătălin Voicu a încercat să facă o serie de jocuri în cadrul MAI și a avut o tentativă de a diminua influența președintelui în acest minister extrem de important.
Despre Vântu, lucrurile sunt clare: după o relație specială cu șeful statului, a devenit, în ultimul an, un contestatar pe față al lui Traian Băsescu.
Acestea sunt constatări care sunt de notorietate.
Niciunul dintre cei enumerați nu face parte din tabăra politică agreată de Traian Băsescu. Este un al doilea numitor comun al celor cărora le-au fost publicate interceptările telefonice. Există o excepție, primarul Craiovei, Antonie Solomon, membru al PD-L. Totuși, avem de-a face doar cu o jumătate de excepție, pentru că există informații certe cum că edilul oltean l-ar fi sprijinit, mascat, în campania și la alegerile prezidențiale din 2009 pe contracandidatul lui Traian Băsescu, Mircea Geoană.
Toate elementele prezentate mai sus conduc spre o singură concluzie: există o implicare a politicului, concret a zonei Palatului Cotroceni, în toate aceste cazuri. Nu mă refer, până la proba contrarie – pronunțarea definitivă a instanței –, la o implicare în probleme de fond ale actului judiciar, ci la cele de formă. Motivele implicării sunt mai multe: acoperirea mediatică a unor realități negre ale zilei, răzbunarea personală, discreditarea politică a formațiunii din care face parte cel căruia i se publică interceptările telefonice.
Lăsând însă la o parte implicarea de ordin politic, mi se pare la fel de gravă docilitatea procurorilor, în special, în a răspunde la aceste comenzi politice, adică exact cei care trebuie să vegheze la respectarea legalității sunt primii care o încalcă. În niciunul dintre cazurile mai sus prezentate nu am asistat măcar la vreun simulacru de anchetă pentru a afla cine este vinovat de scurgerile către presă. Am asistat, doar în câteva situații, la simple negări în ceea ce privește scurgerea de informații din dosare. Atât și nimic mai mult.
Nu vreau cumva să se înțeleagă că militez pentru restrângerea dreptului de exprimare al presei, dar este vorba despre probe din dosare judiciare care nu sunt destinate, până la momentul ajungerii în instanță, publicului larg, pentru că este posibil ca, în anumite cazuri, persoana acuzată inițial să fie găsită ca fiind nevinovată, dar imaginea publică, grav deteriorată, nu i-o mai repară nimeni, pentru că regula într-o justiție democrată este aceea a respectării principiului prezumției de nevinovăție. Or, exact acest lucru este încălcat prin publicarea pieselor de la dosar.
Drept urmare, consider că se impune de urgență o completare a legislației juridice: în momentul când se înregistrează o astfel de scurgere de informații, toate persoanele care dețineau în custodie documente dintr-un dosar să fie exemplar sancționate. Dacă nu se vor lua măsuri în acest sens, riscăm să avem o justiție total nedemnă de o țară membră a UE, riscăm să revenim la justiția din anii ’50.
În concluzie, în cazul în care actuala Coaliție nu își va recunoaște propriile neajunsuri în gestionarea economiei românești și nu va renunța la actul guvernamental, politica distructivă a Guvernului Boc nu va aduce nimic benefic, nici în acest an, învățământului românesc.
Este îngrijorător faptul că în ultimii doi ani comunicarea publică s-a rezumat doar la anunțarea listei de sacrificii pe care cetățenii trebuie să le facă pentru a realiza redresarea economică. Acest Guvern nu a făcut niciodată publice informații privind efectul măsurilor adoptate.
De aceea, solicit pe această cale noului ministru al finanțelor publice să facă o analiză reală a situației financiare în care se află România și să prezinte până la finalul lunii date concrete privind încasările la bugetul de stat, situația și nivelul împrumuturilor făcute de Guvern în ultimii doi ani, cuantumul economiilor rezultate din reducerile salariale și de personal efectuate la începutul trimestrului II al anului curent, precum și destinația care a fost dată acestor sume, nivelul încasărilor suplimentare rezultate de pe urma aplicării impozitului minim obligatoriu și a cotei majorate de TVA.
Nu există transparența execuției bugetare și a activității din Ministerul Educației, în ciuda promisiunii că, începând cu 1 iulie 2010, se vor publica pe site toate cheltuielile. Nu există standarde de performanță și de calitate ale activității structurilor subordonate Ministerului Educației. Inspectorii și directorii sunt numiți după criterii politice. O persoană care nu a condus nici măcar o grădiniță ia decizii ce bulversează întregul sistem de educație și confundă reforma învățământului cu improvizația și planul de concedieri.
Cel mai rău nu este felul în care arată școlile, ci ceea ce se întâmplă în ele. Și în acest an școlar elevii vor învăța după același curriculum școlar sufocant. Manualele, oricum depășite și zdrențuite, sunt pe cale de dispariție. Editurile nu mai au bani pentru retipărirea acestora. Se va ajunge la împărțirea unui manual la 3 elevi!
Stabilirea planurilor de școlarizare pentru clasa a IX-a nu a ținut cont de structura pieței muncii. Învățământul tehnicoprofesional a rămas văduvit în continuare, prin absența școlii profesionale.
15.000 de cadre didactice au fost date afară din învățământ. Salariile au fost reduse. În prima zi din noul an școlar, dascălii au protestat în tăcere, purtând în piept, ca ecuson, fluturașul de salariu, pe care au scris „minus 25%”.
Nici viitorul nu le aduce nimic bun profesorilor. Viitoarea lege a salarizării unitare a bugetarilor îi menține în jumătatea de jos a grilei de salarizare, fără nicio legătură cu criteriile de performanță. Ce spune ministrul educației în acest sens? Că nu cunoaște vreun profesor care moare de foame în România! Avem toate șansele să cunoaștem, grație guvernării portocalii. În curând, vom vedea elevii împărțind „cornul și laptele” cu profesorii, în pauza mare.
Informațiile de ultimă oră dezvăluie un fenomen care va duce la prăbușirea sistemului de învățământ: mii de profesori au părăsit sistemul în ultimele luni din cauza salariilor mici și a umilințelor, pentru că guvernarea Băsescu-Boc îi tratează ca pe niște dușmani, ca pe niște paraziți care toacă banii publici de pomană.
Uniunea Europeană privește educația ca pe o chestiune de echitate socială, dar și ca pe un factor care face o țară atractivă pentru investiții. Lipsa unei strategii în educație va lăsa urme adânci pe termen lung în societatea românească. În educație trebuie investit mai ales în perioade de criză, fiindcă aceste fonduri oferă pe termen lung dobânzile cele mai mari și mai sigure.
Ce ne mai spune sondajul: 69% din români consideră că învățământul românesc nu îi pregătește pe elevi pentru viață, 78% apreciază că învățământul este centrat prea mult pe informație și mai puțin pe formarea de competențe. Alte răspunsuri: 71% din cei chestionați cred că absolvenții de facultate sunt slab pregătiți, iar 77% cred că diplomele nu mai au nicio valoare, iar cireașa de pe tort, 86% din români consideră că actualii elevi sunt mai slab pregătiți decât cei din perioada antedecembristă. Totodată, 80% din români consideră că profesorii sunt prost plătiți, în timp ce 51% apreciază că sunt slab pregătiți. Cu alte cuvinte, criticatul – de contemporanii perioadei – sistem de învățământ din regimul comunist este considerat ca fiind superior celui actual.
Cu astfel de date, cu realitatea pe care o palpăm zi de zi, îmi este greu să cred că domnul ministru Funeriu va reuși să recredibilizeze învățământul românesc. Și nici Domnia Sa nu are șanse să devină credibil, fiind, după doar câteva luni de mandate, cel mai criticat ministru care a ocupat vreodată funcția de ministru al educației.
Guvernații trebuie să înțeleagă că trebuie oprită această bătaie de joc, că trebuie oprite experimentele care se fac pe sistemul de învățământ, pe viitorul țării și al copiilor români. Altfel, tinerii români nu vor mai fi căutați decât pentru munci necalificate și nu vor avea șansa de a se bucura de statutul de egal al celorlalți cetățeni europeni, statut pe care România l-a obținut cu atâtea sacrificii.
## „Energia verde”
Dezbaterea despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și necesității de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt private de acesta. Utilizarea surselor de energie regenerabile SER au avantajul perenității lor și al impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele neemițând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp, aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții, spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă. De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul proiectului Desertec.
Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia și deșertul „la lucru” pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia, au manifestat deja interes pentru acest gen de cooperare. Mulți dintre noi cunoaștem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile. Dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice și totuși, în Occident, se consideră că nu s-a făcut îndeajuns.
Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... doar pe hârtie. În viața de zi cu zi, însă, nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice – biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.
Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut peste 46.000 de MWh de energie, dublu față de 2006. Din aceasta, 83% a reprezentat-o energia din surse hidrologice și 16,3% din cele eoliene. Chiar și în urma acestor creșteri ale producției de energie curată, cantitatea este mică în comparație cu potențialul real la nivel național.
*
## „Etichetarea plantelor modificate genetic”
Subiectul etichetării produselor obținute din organismele modificate genetic a generat dezbateri intense atât la nivel național, cât și la nivel european, organizațiile de mediu și cele sanitare denunțând influența lor negativă atât asupra sănătății, cât și asupra mediului. Deși aceste organisme modificate genetic au depășit cu mult granițele cultivării, aprobării și apoi comercializării lor, studiile internaționale în domeniu demonstrează că, în realitate, acestea sunt
dăunătoare atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru sănătatea animalelor.
Unul dintre cele mai disputate aspecte privind organismele modificate genetic ține de etichetarea acestora, în momentul de față existând un act normativ care reglementează modul în care se face etichetarea, dar care însă lasă la aprecierea producătorului dimensiunile mesajului de pe aceste produse. Această situație confuză din Uniunea Europeană se transpune și în România, care a devenit un însemnat producător și consumator de organisme modificate genetic, asta din cauza faptului că nu avem o legislație adecvată în domeniu și a lipsei informării consumatorilor.
Potrivit Greenpeace, în România, pe lângă soia modificată genetic, se mai comercializează și cartofi, orez, porumb și prune modificate genetic, iar autoritățile competente „închid ochii” la o problemă atât de gravă, cetățenii devenind cobai pentru aceste produse, constatându-se că cei care consumă OMG-uri sau lucrează cu acestea, pot suferi afecțiuni foarte grave ale rinichilor, ale pancreasului sau ale sistemului nervos, mărirea riscului de avort la femei, precum și nașterea copiilor cu malformații genetice.
Problema devine gravă dacă ne gândim că există magazine de produse naturiste care comercializează aceste produse obținute din plante modificate genetic. Deci așa-zisa valoare nutrițională îmbunătățită a organismelor modificate genetic nu este decât o poveste frumoasă, menită să ademenească credulii. Nu ne putem imagina cât de distructive pot fi efectele secundare și accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se „joacă” cu ordinea și echilibrul atât de fragil al celulelor vieții.
Consider că este nevoie urgent de un cadru normativ adecvat care să reglementeze corect și fără echivoc situația în care consumatorii nu au posibilitatea de a-și exercita dreptul de a opta pentru alimentele pe care preferă să le consume, prin introducerea unui mesaj de avertizare, în interiorul unei buline galbene, care să reprezinte 30% din suprafața etichetei produsului. De asemenea, ar trebui avute în vedere și situațiile în care comercializarea se face atât în magazine, cât și în piețe, instituindu-se măsuri distincte de afișare a avertismentului.
*
## „Măsuri pentru relansarea mediului de afaceri”
Câteva sunt măsurile ce trebuie implementate de urgență pentru accesul imediat la finanțarea europeană a proiectelor românești. Transferul fondurilor europene de la pilonul întreprinderilor mari spre pilonul IMM-urilor și alte măsuri pentru sprijinirea IMM-urilor.
a. Fondul European de Investiții va gestiona cele 100 de milioane de euro din programul JEREMIE dedicat întreprinderilor mici și mijlocii. Fondurile vor fi utilizate pentru dezvoltarea pieței de garantare a creditelor pentru IMM-uri și, respectiv, a fondurilor de investiții (venituri, capital), având astfel un efect pozitiv asupra posibilităților IMM-urilor de a-și finanța activitățile de dezvoltare.
Fondul de participare JEREMIE este blocat în prezent (nu s-a agreat banca colaboratoare), deși trebuia deschisă schema în perioada 2008–2009. Prin urmare, 100 milioane de euro pentru alocații pentru cofinanțarea IMM-urilor care accesează fondurile structurale sunt blocați.
b. Măsurile pentru crearea de poli de competitivitate sau integrarea întreprinderilor în lanțuri de furnizori sau clustere nu s-au deschis niciodată. Alocarea totală a acestor măsuri este de 450 milioane euro. Acești bani ar putea fi redistribuiți către o nouă măsură pentru întreprinderile mari și către schemele de finanțare pentru IMM-uri. În cazul realocărilor de sume în cadrul aceleiași axe nu trebuie decât cerut avizul Comitetului de Monitorizare, fiind o procedură ușor de urmat.
c. Accelerarea proceselor de programare și evaluare a proiectelor pentru IMM-uri.
Deși se invocă la nesfârșit lipsa personalului necesar pentru derularea proceselor de accesare a fondurilor structurale de către Autoritățile de Management, acestea nu ar trebui să fie afectate de măsurile „anticriză”, respectiv reducerea personalului sau reducerea veniturilor personalului deoarece pentru AM-uri există un program special care ar trebui să asigure accesarea cu succes a fondurilor structurale. Prin urmare, Autoritățile de Management dețin toate instrumentele necesare pentru derularea cu succes a programelor cu finanțare nerambursabilă. Dacă nu se găsește ca fiind oportună externalizarea serviciilor din cadrul AM-urilor, măcar un procent de 50% din alocarea financiară să fie redistribuit către IMM-uri.
d. Amânarea termenului de plată a TVA la facturările emise de către furnizori a societăților care implementează proiecte cu finanțare nerambursabilă până la momentul intrării proiectului în perioada de exploatare.
IMM-urile, în proiectele cu finanțare nerambursabilă, își iau angajamentul creării locurilor de muncă și asigurării unei funcționări economice pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Prin urmare, având în vedere avantajele finanțării acestor tipuri de proiecte (care asigură creșterea locurilor de muncă), se impune acordarea unor facilități pentru creșterea atractivității depunerii de proiecte. Această amânare la plată a TVA-ului pentru investiții cu finanțare nerambursabilă, cu siguranță va crește interesul companiilor, deblocându-se astfel situația actuală, în care IMM-urile nu mai fac investiții.
e. Demararea de programe europene de reconversie profesională în scopul realizării unei plase de siguranță pentru bugetarii disponibilizați.
Prin acordarea de finanțare europeană (în cadrul POS DRU) pentru Serviciul Public de Ocupare (SPO) se urmărește creșterea calității și eficienței serviciilor furnizate către ANOFM pentru a asigura:
– corelarea ofertei cu cererea de forță de muncă;
– pentru a asigura o asistență personalizată persoanelor în căutarea unui loc de muncă și acelora care aparțin grupurilor vulnerabile;
– creșterea competențelor profesionale ale personalului implicat în furnizarea acestor servicii;
– îmbunătățirea cooperării SPO cu alte organizații și organisme active pe piața muncii, cu autoritățile publice locale și cu furnizorii de educație și de formare profesională, precum și pentru a oferi servicii de consiliere profesională de înaltă calitate pentru dezvoltarea carierei.
Propun unele măsuri imediate în sensul că Autoritatea de Management a programului POSDRU (în contextul crizei actuale) să deschidă măsurile pentru Serviciul Public de Ocupare. Conform calendarului orientativ se deschid măsurile doar pe grant (maximum 500.000 euro/proiect) în iunie, acest lucru este însă incert. Pentru anul 2010 nu se prognozează deschiderea sesiunilor pentru proiecte de tip strategic (maximum 5.000.000 euro/proiect). Prin urmare, nici anul 2010 nu va reprezenta un an în care poate crește gradul de absorbție pe axa indicată, promovarea implicării active a personalului SPO pentru accesarea fondurilor disponibile.
*
„Regresul economic al României”
Guvernele naționale trebuie să depună eforturi pentru consolidarea sistemelor de protecție socială, oferind o serie de soluții la nevoile identificate de societate, cu accent
special asupra integrării sociale a persoanelor, prin reinserția profesională și locuri de muncă.
Ministerele de resort trebuie să acționeze în sensul reducerii polarizării și ameliorării stării de sărăcie, printr-o serie de proiecte și programe destinate grupurilor vulnerabile.
În activitatea acestora trebuie inclusă toată problematica legată de bunăstarea și protecția familiei, deci are ca scop realizarea de politici destinate tuturor persoanelor care se află în risc crescut de excluziune și marginalizare socială (copil, persoana cu handicap, familia în ansamblul ei) și pentru toate tipurile de structură în care se pot găsi: tinerii aflați în dificultate, persoanele vârstnice dependente, persoanele aflate în sărăcie etc.
Efectele negative ale crizei economice internaționale s-au manifestat în România, declanșând comprimarea economiei, ceea ce a afectat piața forței de muncă și a determinat reducerea semnificativă a numărului de asigurați. Reducerea numărului de asigurați a condus la creșterea numărului de pensionări anticipate, înregistrându-se o triplare anuală a numărului de pensionări anticipate, ajungându-se în anul 2009 la circa 110.000 de pensii anticipate parțiale în plată. Criza economică și socială ce afectează în prezent România are efecte negative asupra condițiilor de viață ale cetățenilor.
În România, pragul sărăciei absolute este calculat prin însumarea costului unui coș minim alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare și de servicii, egal cu cheltuielile efectuate de persoanele al căror consum alimentar este egal cu costul coșului alimentar. Costul coșului alimentar a fost estimat pentru a asigura necesarul de 2.550 de calorii zilnic, în funcție de consumul populației din decilele 2 și 3 ale distribuției populației după cheltuielile de consum. Pragul sărăciei absolute pentru o persoană a fost, în anul 2009, de 254,5 lei. Plecând de la această sumă ne putem da seama câte persoane sunt în pragul absolut al sărăciei în România și cum primesc ele aceste reduceri ale salariilor și pensiilor, operate ilegal de către Guvern.
În cadrul OPEC, deciziile se iau prin consens. Fiecare țară are, teoretic, suveranitate absolută asupra producției sale de petrol. Țările membre decid, însă, prin vot unanim asupra nivelului maxim al producției pe întreaga organizație, dar și defalcat pe fiecare țară membră.
Determinarea celor mai bune modalități pentru apărarea intereselor statelor membre în mod individual și colectiv; considerarea continuă a intereselor națiunilor producătoare și a necesității securizării venitului stabil al țărilor membre; întocmirea și adoptarea metodelor pentru a garanta stabilizarea prețurilor pe piețele acțiunilor petroliere internaționale în vederea eliminării fluctuațiilor dăunătoare și inutile; susținerea eficientă, economică și regulată cu petrol a națiunilor consumatoare și o întoarcere cinstită a capitalului pentru investitorii din industria petrolieră reprezintǎ scopul principal al organizației, conform statutului ei.
Influența OPEC pe piață nu a fost întotdeauna una de stabilizare. Ea a alarmat lumea, favorizând inflația atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate prin folosirea „armei petrolului” în criza petrolului din 1973. Capacitatea OPEC de a controla prețul petrolului s-a diminuat semnificativ din acel moment, ca urmare a descoperirii și dezvoltării unor mari exploatări de petrol în Golful Mexic și Marea Nordului, începutul ascendent al Rusiei și modernizarea de piață. Cu toate acestea, OPEC are încă o mare influență asupra prețului petrolului, întrucât exporturile de petrol ale organizației reprezintă aproximativ 60% din petrolul comercializat la nivel mondial. Țările membre OPEC produc aproximativ 40% din țițeiul mondial și 14% din gazele naturale.
Dependența de produsele livrate de Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) va crește în următorii 5-10 ani, în condițiile în care producția statelor din afara cartelului va scădea. „Am constatat o creștere a ofertei statelor din afara OPEC, dar pe termen mediu aceasta va scădea. Din acest motiv, dependența de petrolul OPEC va fi mai mare”, a declarat șeful Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Nobuo Tanaka. În august 2010, OPEC a prognozat că cererea mondială de petrol va crește în acest an cu 1,8 milioane de barili pe zi la 86,6 milioane de barili pe zi.
În încheiere, atrag atenția asupra faptului că Agenția Domeniilor Statului este o entitate cu caracter financiar și comercial, având ca scop valorificarea terenurilor aflate în proprietatea statului. Sper că sunteți în asentimentul meu atunci când afirm că „valorificarea” trebuie să însemne să dăm valoare acestor terenuri.
Este cazul să ieșim din inerția rămasă de pe vremea comuniștilor, când bunurile statului erau ale tuturor, dar ale nimănui. Aceste terenuri reprezintă un potențial de încasări la bugetul de stat, astfel că ele trebuie să fie un punct de interes major, în condițiile în care fiecare leu din buget este obținut cu dificultate și trebuie drămuit cu grijă.
Școala se definește ca un univers al căutărilor și al incertitudinilor, așa ar trebui să fie și reforma ei: cu rezultate și răspunsuri.
Având în vedere cele prezentate, susțin și salut – împreună cu alegătorii mei – aceste inițiative legislative menite să îmbunătățească sistemul de votare din România și să transforme pentru românii din diaspora exercitarea dreptului la vot dintr-o corvoadă într-o acțiune simplă.
Priveliștea oferită de perimetrele miniere în care nu se mai lucrează este dezolantă: guri de mină care poluează, halde și iazuri lăsate de izbeliște, stații de epurare prin care trec ape otrăvite etc. Reprezentanții Gărzii de Mediu din Maramureș spun că firmele care au lucrat la închiderea perimetrelor miniere au fost alese, și în acest an, în baza contractelor semnate în anii anteriori.
Așa se face că o singură firmă a câștigat, la încetarea activității Companiei REMIN, licitația de întocmire a proiectelor tehnice. Este vorba de peste 80% din lucrări.
Și în tot acest timp, Ministerul Economiei, dar și Ministerul Mediului și cel al Turismului vorbesc despre strategii de dezvoltare durabilă și alternative la minerit.
Vreți să demonstrați că aveți dreptate? OK, lăsați locurile libere, faceți iar alegeri și vedeți dacă mai puteți ocupa vreunul locurile de reprezentare pe care vă lăfăiți acum, dar fără a mai reprezenta pe cineva. Așa că acum nu vă deosebiți cu nimic de statutul reprezentanților minorităților etnice sau cultelor care au, _ipso facto,_ un reprezentant în Parlament, chiar dacă sunt sub norma de reprezentare electorală. De asemenea, nici nu poți cere tu, minoritatea X (neetnică), o funcție de conducere într-o comisie, doar pentru că îți închipui, tu și încă vreo câțiva împricinați cointeresați, foști reprezentanți, că ai fi, prin dezertare, vreun alt soi de mare reprezentant sau ceva...
Și tot de la Băsescu citire: chiar dacă UNPR-ul s-a înscris la tribunal, locul lui în Parlament ar fi fost eventual de la următorul mandat, iar alianța (dom’ Băsescu, alianța PDLUDMR-UNPR e cumva înscrisă la tribunal ca să fie majoritară legal în Parlament?) va fi valabilă tot de la următorul mandat.
Consider că eforturile de strâmbare a înțelesurilor slovelor Regulamentului Camerei Deputaților sunt pentru perpetuarea la putere a nesimțirii și bunului-plac, a dictaturii unei minorități tot mai nesemnificative în detrimentul poporului român chinuit de criză, chiar dacă se transformă cu bună știință, bietul regulament, într-un regulament al trădării.
Stimați portocalii, sunteți doar la un pas de trădarea de neam și țară, și mai e doar un pic până la momentul în care indiferent cine va veni după voi la putere, o să-și facă un titlu de onoare din a vă aduce pe toți în fața justiției, pentru a răspunde pentru toate ilegalitățile pe care le-ați comis cât ați fost la putere.
Temeți-vă de mânia poporului acestuia, căci aspră s-a dovedit a fi! Ceaușescu stă mărturie!
## „Reforma prostituției”
Spuneam cu ceva timp în urmă că Guvernul Boc IV urmează să implementeze cea de-a 30-a măsură pentru înflorirea economiei românești, respectiv impozitarea reformei celei mai vechi meserii. Acum se pune de zor pe tapet reforma prin impozitare a celei mai vechi meserii din lume – prostituția. Că acum propunerea de îmbogățire a bugetului statului prin impozitarea gunoiului moral vine din partea unui rege al gunoaielor, nu e o surpriză deosebită. Bașca dacă luăm în calcul că, nu cu mult timp în urmă, au fost trimiși în documentare, dar și sub acoperire, însiși unii parlamentari PDL, chiar din județul de baștină al premierului mic la stat – mare la sfat.
Distinșii colegi au studiat pe îndelete nu numai sfintele taine ale meseriei aducătoare de mangoți în vistieria bugetului, dar și unde vor instala casa de marcat fiscală sau, de ce nu, ceasul de verificare pentru ca meseriașele să nu pice pe panta evaziunii fiscale. Nu știm la ce concluzie s-a ajuns, dar tare mi-aș dori ca activitatea să înceapă de la cele mai înalte vârfuri, având în vedere că însuși Băsescu a zis că ar cam trebui ca unii să-și găsească un al doilea job și, bineînțeles, ca de obicei, fiind o activitate reformată după chipuri și asemănări portocalii, să fie impozitate conform importanței. Să vezi atunci prosperitate pe capul Ministerului Finanțelor! Își vor dubla personalul doar pentru a ține evidența și a controla afacerea frumoaselor fericite.
Propun, însă, ca din start specialistele menționate mai sus să primească un spor de impozit de 25%, așa, cu dedicație direct de la conducerea superioară a PDL, pe motiv de invidie de breaslă, spre fericirea premierului care, la mușchii care i-au crescut la limbă în ultimii ani, deși se spune că politica-i o femeie de moravuri ușoare, tipul ar da faliment și-n branșa asta, tot cum a dat și în domeniul științei legii fundamentale...
Acum, sincer, ziceți dumneavoastră, chiar și cei mai portocalii la suflet, cine s-ar duce la premier ca să-i taie o chitanță? În cazul său, poporul român face donații caritabile sau se mulțumește doar cu zisul... Asta e. După cum bine zicea și Topârceanu: „un țânțar nervos și foarte slab la Constituție”, în zadar vrea să ia parte la o prostituție... Cine mă poate contrazice, să ridice două degete.
Iar eu zic: Boc, lasă mâna jos că te ia Băsescu de ciuf!
## „Reforma ticăloșiei”
Traian Băsescu, în marșul portocaliu triumfal spre reforma a orice în România, făcută după chipul și asemănarea băsescienilor, a ajuns și la reforma ticăloșiei. După spusele înaltului, da’ degeaba demnitar al României, cică ticăloși sunt doar ceilalți care au mărit pensiile, ai lui, nu! Deși numai în 2009 s-au mărit pensiile de două ori: cu 2%, respectiv 3%!
Nu, domnule Băsescu! Ticăloși sunt doar cei care se gândesc numai la cum să fure ei, nu să împartă din venitul național și cu cei care îl produc, prin măriri de pensii și de salarii.
Ticăloși sunt doar cei care, numai c-așa vrea mușchiu’ lor, „reformează” după bunul-plac valoarea forței de muncă, în scădere subită cu minim 25%, sub imbecilul pretext al crizei pe care n-au știut s-o managerieze sub nicio formă.
Ticăloși sunt cei care se răzbună pe pensionari pentru că n-au fost capabili să le fure legal 15% din pensii, iar acum nu știu cum să mai impoziteze pensiile cu 16%.
Ticăloși sunt cei care, la niște pensii impozitate deja – cel puțin înainte de 1989 și câțiva ani după, întâi se luau impozitele la salariul brut, apoi se repartizau procentele pentru pensii, asigurări sociale etc.–, după impozitare mai vor să aplice încă 16% impozit.
Ticăloși sunt cei care spun nemulțumiților de tăierile de salarii ca să-și mai ia încă o slujbă, când la peste un milion de neangajați (șomeri plus cei scoși din evidențe prin
depășirea timpului alocat – altă ticăloșie!) nu sunt decât vreo 12.000 de locuri de muncă oferite, multe dintre acestea fiind în condiții de muncă subumane sau scoase „de formă” la agențiile de muncă.
Cum tot ticăloșie înseamnă să jefuiești poporul român de miliarde și miliarde de euro pe vreme de criză, aruncându-i pe fleacuri care fac portofelul ca purcelul firmelor „de casă” ale puterii, și cum tot ticăloșie a fost împrumutul de la FMI luat fără aprobarea Parlamentului, împrumut pe care o altă putere democratică n-ar fi imposibil să-l recupereze de la cei care acum se joacă de-a conducerea României. Căci, nu-i așa?, după faptă și răsplată. Nu poate să plătească un popor întreg ce intră în buzunarele altora.
Cam astea sunt formele primare ale ticăloșiei portocalii, pe care, din păcate toată lumea le știe, dar față de care instituțiile statului nu acționează.
Să trăiți bine!
Oricine altul decât un lucrător al sistemului retribuit din ban public ar avea dreptul să pună astfel de întrebări. Nici într-un caz ministrul care își subordonează de drept Poliția.
De ce să mă mai mir că nefericita statistică publicată de Poliția Română în rapoartele sale, și de unde aflăm că în anul 2010 s-au înregistrat 215 cazuri de ultraj asupra lucrătorilor de poliție, este considerată ca doveditoare de bună evoluție, în comparație cu perioada similară a anului trecut, când s-au înregistrat 252 astfel de fapte. Să mă bucur deci de aceste rezultate! Ele spun că totul merge spre bine și că va și mai bine, ca urmare a diminuărilor de salarii și de forțe numerice în rândul polițiștilor. Același ministru, la care m-am referit, aprecia, în treacăt, că victima Danezului nu prea avea ce să caute la locul agresiunii. Adevărat! La fel a gândit și agresorul când l-a lovit pe polițistul care îl jena prin prezență într-un loc public.
Acum, când victima nu poate trece către speranță, cu toate eforturile medicilor, avocata puiului de ghenos face declarații lacrimogene cu privire la presupusele regrete de care ar fi măcinat clientul său, mai ales că destinatarul loviturii ar fi fost, în intenția sa, o cu totul altă persoană decât polițistul. Ca și cum pe altul criminalul ar fi fost chiar îndreptățit să-l lovească. Și toate acestea pentru că legea permite.
Acesta este răspunsul cutremurător la nedumeririle și îngrijorările care se vor transforma în spaimă dacă nu vom lua din mâna celor spurcați în tovărășia cu necuratul, instrumentul care, folosit diabolic, îi servește pe cei pe care ar trebui să-i condamne și-i pune la voia interlopilor pe cei care ar trebui să ne apere pe noi, dar și pe ei însuși.
Particip la dezbaterea proiectelor de acte normative, la amendarea lor, la adoptarea lor de către Camera Deputaților. Nu sunt în măsură să dau sfaturi tehnice făuritorilor de lege, dar sunt obligat de mandatul meu să le cer în mod imperativ o altă lege, una clară „ca bună ziua”, una aspră și intransigentă, una care să ne apere și să ne pedepsească pe oricare dintre noi, ținând cont numai de ipostaza în care faptele noastre ne vor situa, o lege valabilă pentru toți și peste tot în această țară, o lege a cărei cunoaștere să înceapă la grădiniță și pe care s-o revedem periodic, așa cum am face un tratament, așa cum am lua niște medicamente vitale pentru fiecare dintre noi, o lege care să DUPĂ PAUZĂ
pedepsească de zece ori mai aspru la încălcare pe cei puși s-o aplice decât pe ceilalți.
Dacă nu vom avea un astfel de instrument în uzanță corectă și responsabilă, nu ne va rămâne decât să ne rugăm pentru viața celor agresați și a noastră sau să acceptăm să trăim într-un stat interlop în care noi, cetățenii captivi, va trebui să mai plătim încă o taxă – pe care mă tem că actuala guvernare o percepe deja –, taxa de protecție!
Iată de ce se tem PDL, Guvernul Emil Boc și președintele Traian Băsescu: de români!
Și ca să fie siguri că vocile critice vor fi reduse la tăcere, PDL pune la cale inclusiv cenzurarea presei. Înăsprirea regulilor de acordare a licențelor, controlul drastic al mediei de pe internet, dar și trecerea unor posturi de televiziune sub aripa unor ministere nu urmăresc altceva decât îngenuncherea presei.
Cu PDL, viitorul sună a catastrofă!
Totuși, nu putem să nu remarcăm că, dincolo de slugărnicia față de Cotroceni, acest Guvern are încă o caracteristică esențială: este unul eminamente laș! Și asta, pentru că el nu a ales să lupte împotriva unui adversar pe măsura sa, ci a ales drept victime pe cei care se pot apăra cel mai puțin: pensionarii, familiile tinere, copiii, persoanele cu dizabilități sau pe cei care au ales un drum propriu în viață și care trăiesc cu venituri din activități independente.
Acesta este motivul pentru care moțiunea pe care o dezbatem astăzi se îndreaptă împotriva haosului și dezordinii instaurate la Ministerul Muncii, împotriva politicilor promovate, care nu au fost în acord cu Programul de guvernare asumat și nu au reușit să asigure o lege a salarizării funcțională, o lege a pensiilor echitabilă.
În schimb, acești guvernanți au adus salarii și pensii mai mici pentru români și au reușit să instaleze un haos fără precedent în toate structurile aflate în subordinea ministerului, spulberând, astfel, orice speranță de mai bine a românilor.
Mai mult decât atât, acest Guvern a lucrat țintit pe îngreunarea fiscalității aplicate atât societăților comerciale, cât și celor care obțin venituri din activități independente, adică a lucrat tocmai împotriva acelora care au ales să se susțină singuri, să contribuie la bunul mers al economiei reale. Ei sunt cei care nu așteptau subvenții de la stat, nu plângeau după alocări bugetare, nu încercau să tragă foloase necuvenite de pe urma statului. Sunt cei pentru care statul trebuia să asigure doar două lucruri: un cadru legislativ ferm și adecvat pentru susținerea și încurajarea activității, precum și un tratament administrativ corect.
## Ce s-a întâmplat de fapt?
După ce acest Guvern a reușit să aducă în colaps o mare parte din inițiativa privată prin introducerea impozitului forfetar, fapt care a generat închiderea a aproape 200.000 de firme și mii de șomeri, acum, același Guvern haotic a decis să dea lovitura de grație celor care obțin venituri din activități independente: drepturi de autor și persoane fizice autorizate. Și, în mod paradoxal, nimeni nu a contestat noile biruri și taxe. Revolta a fost generată tocmai de maniera batjocoritoare de aplicare a acestei legi, adică:
1. Modificarea Codului fiscal, cu aplicabilitate imediată, și nu peste șase luni, așa cum prevăd legile în vigoare. Mai mult, normele au fost date numai cu câteva zile înainte de expirarea termenului-limită pentru plata obligațiilor prevăzute de acestea. În contextul în care mai vorbim și despre contradicții flagrante între textul legii și normele metodologice – haosul este singurul cuvânt care poate caracteriza această inițiativă.
2. Incapacitatea administrativă de a prelua cererile miilor de oameni, lipsa de pregătire a funcționarilor responsabili în a sfătui contribuabilii, precum și formularele greoaie, imposibil de înțeles dacă nu ai studii economice.
3. Reacția arogantă a autorităților care au încercat să demonizeze presa pentru propria lor incompetență, remarcabilă fiind însăși declarația premierului Boc: „Eu nu am cunoștință despre așa ceva. Atâta vreme cât situația nu există, este doar o afirmație... Oamenii stau la cozi, dar nu pentru situația pe care mi-o invocați...”.
## Domnilor guvernanți,
Este evident că nu aveți cunoștință despre nimic ce ține de România! Sunteți baricadați în Palatul Victoria și în Palatul Cotroceni, ghiftuiți de stimulente și de salarii uluitor de mari și sunteți lăudați că „faceți bine” de către... rudele sau prietenii PDL-iști, deveniți consilieri peste noapte.
Da, dumneavoastră faceți foarte bine! Țara, însă, face prost!
Peste 600 de mii de persoane care exercită în România profesii liberale sunt batjocorite astăzi de guvernarea dumneavoastră.
O demonstrează haosul generat la plata contribuțiilor sociale de către cei care realizează venituri din activități independente, deși modificările la Codul fiscal erau pregătite de acum patru, cinci luni de zile, dar dumneavoastră nu ați fost în stare să le puneți în aplicare.
Nu ați pus la dispoziție logistica necesară corelării contribuțiilor sociale; nu ați pus la dispoziție formularele necesare, nu ați pregătit variante de plată on-line, nu ați pregătit mijloacele de colectare a banilor! Tot acest haos duce la imposibilitatea colectării banilor la buget.
Problema majoră nu se oprește aici însă, ci se adâncește odată cu instabilitatea legislativă continuă, chiar și după remanierea Guvernului!
Nu există niciun fel de predictibilitate în politica de taxe și impozite a Guvernului, fie el și „Boc V”. Dacă acum două luni Cabinetul Boc majora impozitele plătite de persoanele cu venituri din activități independente, de la începutul anului viitor aceste impozite se pare că vor fi din nou majorate.
Majorarea contribuțiilor sociale de până la 35 la sută, de la 10,5 la sută, cât sunt în prezent, ar fi picătura care ar umple paharul pentru această categorie de persoane, deoarece, în urma majorării impozitelor, aceștia oricum nu mai pot beneficia de un credit la o bancă, și majoritatea preferă munca la negru.
În varianta propusă de Guvernul Boc, un practicant al unei profesii liberale ar urma să plătească 31,3% (CAS) plus 5,5% (contribuția pentru asigurările de sănătate) plus 0,85% (contribuția pentru șomaj), adică 37,65%, un procent inadmisibil, dacă ar fi să îl comparăm cu impozitele din alte state ale Uniunii Europene.
Acestea fiind spuse, se vede clar că disprețul guvernanților față de categoriile care înregistrează venituri din drepturi de autor pare a nu avea limite.
Concluzia este una singură și poate fi exprimată simplu, prin sintagma: „Nu dăm doi bani pe oamenii de valoare din România!”, căci dumneavoastră, domnilor guvernanți, ați ales să veniți cu o fiscalitate excesivă, menită să aducă bani în buzunarele „clientelei portocalii”.
2. Șomajul, politică de stat
Politica dumneavoastră în ceea ce privește creșterea gradului de ocupare a forței de muncă dovedește clar că ați eșuat lamentabil și pe acest palier.
Creșterea ratei șomajului s-a accentuat vizibil, căci dacă cifrele arată că în septembrie 2009 rata șomajului era de 6,9%, respectiv 625.000 de șomeri, în luna iulie 2010, aceasta era de 7,43%, respectiv 679.495 șomeri.
Deci numărul acestora a crescut cu aproximativ 50.000 de persoane, la care se adaugă și cei 74.000 de bugetari ce au fost disponibilizați prin actele normative adoptate în luna august a acestui an, deci peste 120.000 de șomeri în doar câteva luni.
Nu există politici active care să-l stimuleze pe șomer să-și caute un loc de muncă, nu există politici active de stimulare și de susținere a angajatorilor. Singura politică dusă de Guvern este aceea a tiranului hapsân care își exploatează la sânge supușii.
Tinerii nu stau nici ei mai bine. Fără o politică care să armonizeze oferta educațională cu cererea de pe piața muncii, tinerii absolvenți de astăzi sunt condamnați la șomaj, la exil sau la o viață plină de lipsuri și frustrări. Tinerii nu sunt încurajați și susținuți să muncească. Tinerii nu sunt susținuți și încurajați să-și întemeieze o familie și să aibă copii.
Concluzia este evidentă: în România, contrar tuturor celorlalte țări, Executivul adoptă măsuri după ureche, fără o analiză atentă asupra rezultatului real anticipat de pe urma implementării lor.
Ne întrebăm: care este strategia statului de monitorizare a șomajului și de redactare cu prioritate de politici de reconversie profesională care să ajute șomerii în găsirea unui loc de muncă?
În momentul de față, deși este foarte târziu, nu se vede niciun plan coerent care să ajute această categorie să treacă peste perioada dificilă în care se află.
Probabil că dumneavoastră nu ați aflat, domnilor guvernanți, că un executiv serios, competent, ar trebui să se laude cu creșterea productivității prin măsuri aplicate în această direcție, și nu prin trimiterea în șomaj a sute de mii de oameni.
În 2009, ați adoptat, domnilor de la PDL, braț la braț cu cei de la PSD, în regim de maximă urgență, Legea salarizării unitare care a avut un singur scop: a înghețat salariile pentru anul 2010 și a tăiat sporurile.
Deși legea a fost adoptată de atâta timp, Ministerul Muncii nu a reușit să o facă până la acest moment funcțională. Acesta este motivul pentru care veniți acum cu o nouă lege care are, de asemenea, un singur scop: să justifice înghețarea salariilor pentru anul 2011.
Însă, ceea ce faceți nu se întâmplă în nicio țară din Uniunea Europeană. Nicăieri nu este elaborat un proiect diferit de lege a salarizării din șase în șase luni sau o dată pe an. Intenția de a elabora o nouă lege a salarizării demonstrează lipsa de viziune pe termen lung a acestui Guvern.
Sunteți incapabili, domnilor, să oferiți predictibilitate! Ca atare, cu judecata unui contabil de duzină, promovați în fiecare an câte o lege care să reglementeze situația punctuală cu care vă confruntați, deși România are nevoie de legi clare, pe termen lung, nu de încropeli, pe picior, de la an la an.
Cu aceeași nerușinare veniți să discutați despre majorarea salariilor mici cu 10, 15 sau 20 la sută! Vă reamintim, însă, că, în momentul aplicării măsurilor de austeritate, ați anunțat, voi toți, membri ai Cabinetului, caracterul temporar al reducerii cu 25% a salariilor din sectorul bugetar. Orice așa-zisă majorare sub 25% a salariilor, după 1 ianuarie 2011, reprezintă, de fapt, o prelungire a perioadei de reduceri salariale.
Din lungul șir al măsurilor aberante promovate de Ministerul Muncii, face parte și Ordonanța de urgență nr. 68 care prevede dispariția următoarelor instituții: Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), Autoritatea Națională pentru Protecția Familiei și a Drepturilor Copilului (ANPFDC), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) și includerea acestora ca direcții în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, fără a reglementa, însă, atribuțiile Ministerului
Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în vederea aplicării legislației specifice domeniilor pe care aceste instituții le gestionau.
Avem o situație unică în Uniunea Europeană: o instituție a administrației publice centrale va face acte de control la nivel micro și, potrivit acestui act normativ aberant, pe motiv de creștere a calității serviciului public, sunt tăiate peste 2700 de posturi, iar ministerul preia activitatea de inspecție socială. În ideea restructurării cheltuielilor, nimeni nu s-a gândit oare și cât costă deplasările în teritoriu pentru a inspecta activitatea unui centru social din Dorohoi, spre exemplu.
Această ordonanță de urgență a fost elaborată, ca și legile salarizării sau pensiilor, fără a avea la bază o analiză de specialitate și adoptată fără a fi supusă dezbaterii publice, căci dialogul cu partenerii sociali este ignorat cu desăvârșire de către acest Guvern.
După cum se prezintă astăzi situația, se poate considera că așa-zisele reorganizări/restructurări/reduceri de personal din aceste instituții, sub pretextul reducerii cheltuielilor administrative, survenite în mai puțin de un an, dovedesc atât lipsa de analiză, de gândire și de orientare, o manieră de acțiune pompieristică și haotică a dumneavoastră, cât și o modalitate sistematică de reducere a capacității administrative a instituțiilor din subordine și o centralizare excesivă.
Practic, România – membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană – se întoarce în timp, în anii 1990–2000, prin intermediul politicilor promovate de dumneavoastră și șterge cu buretele, peste noapte, condițiile, criteriile, angajamentele asumate în cadrul procesului de aderare, precum și obligațiile decurgând din tratatele și convențiile internaționale ratificate cu privire la domeniile cărora li s-au circumscris activitățile instituțiilor acum desființate.
Cu alte cuvinte, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68 aduce României grave prejudicii, scoțând de pe agenda publică și de sub lupa societății civile drepturi, valori și principii constituționale și europene referitoare la egalitatea de șanse, tratament egal, protecția drepturilor copilului, protecția și integrarea persoanelor cu handicap, cu consecințe viitoare asupra îndeplinirii de către România a criteriilor politice.
Măsurile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68 constituie un pericol real pentru România cu privire la respectarea drepturilor omului, respectiv a drepturilor femeii, copilului și persoanelor cu handicap, ca urmare a dispariției acestor instituții.
Măsurile propuse de dumneavoastră sunt, pur și simplu, de natură contabilă, făcând abstracție de ceea ce se întâmplă în mod real în România, cu atât mai puțin în Europa și în lume.
Această ordonanță de urgență lovește puternic în drepturile și interesele categoriilor extrem de vulnerabile, mai ales în situație de criză economică: copii, persoane cu handicap, femei victime ale discriminării de gen, violenței domestice, traficului de persoane etc.
Gestionarea acestor problematici de către viitoare structuri de tip direcții sau servicii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu va putea asigura continuitatea activităților din domeniu, acestea neavând independență, capacitate de decizie, resurse alocate.
În același timp, se pierde expertiza acumulată, se pierd fonduri și programe, iar copiii, persoanele cu handicap, femeile victime ale discriminării și violenței în familie rămân fără organisme și specialiști care să aibă capacitatea reală de a face analize și politici pentru susținerea și dezvoltarea lor. Doamnelor și domnilor guvernanți, Doamna președinte...,
Se pare că și domnul ministru și...
Haosul în sistem este, de fapt, generat de politicile promovate de Guvern care, în loc să vizeze lucrurile esențiale, se reduc la numirile pe criterii politice în funcțiile de conducere, la oameni care uită motivul pentru care au fost numiți, astfel încât, în România, bătrâni, copii, tineri, persoane cu dizabilități, chiar și persoane active ajung să trăiască la limita subzistenței. Rețineți că nu ne referim astăzi la masacrul pe care dumneavoastră ați ales să-l faceți și în rândul pensionarilor, deoarece tot astăzi se va dezbate în
plenul Camerei mult controversata Lege a sistemului unitar de pensii. Această temă a mai fost oricum subiectul unei moțiuni de cenzură, pe care dumneavoastră ați ignorat-o, și probabil vom relua demersul dacă dumneavoastră alegeți să mențineți forma actuală a legii.
Pentru toate aceste motive, moțiunea pe care o prezentăm astăzi se îndreaptă împotriva unor politici ce nu au făcut altceva decât să scadă veniturile cetățenilor acestei țări și împotriva unei guvernări care nu mai reprezintă pe nimeni: nici mediul de afaceri, nici pe salariați, fie ei bugetari sau provenind din mediul privat, nici pe pensionari sau pe copiii acestei țări, arătându-le acestora un dispreț total.
Înlocuirea unui ministru cu altul în fruntea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale este praf în ochi aruncat electoratului. Atâta timp cât minciuna, cinismul, hoția și disprețul față de români vor fi principalele și singurele programe guvernamentale ale administrației Băsescu, nu contează cine din PDL, UNPR sau UDMR se instalează în fotoliile ministeriale. Este momentul ca măcar în ultimul ceas al guvernării voastre să mai reparați ce se poate repara, pentru a ieși cu o oarecare demnitate din Palatul Victoria.
Pentru că în doi ani de zile ați demonstrat că nu aveți viziune și idei în ceea ce privește atenuarea impactului social generat de criza economică, Partidul Național Liberal vă propune, prin această moțiune simplă, o serie de măsuri, care abordează politicile sociale dintr-o perspectivă activă, constructivă și stimulativă, atât pentru mediul privatangajatori, cât și pentru angajați sau grupuri vulnerabile:
1. Armonizarea Codului muncii cu noile realități, mult mai dinamice, ale pieței muncii, prin promovarea simultană a două categorii de obiective legate de conceptul de flexisecuritate:
– creșterea flexibilității relațiilor de muncă simultan cu asigurarea unui echilibru între partenerii contractuali prin protejarea ocupării forței de muncă și mobilitatea forței de muncă;
– creșterea capacității de adaptare a resurselor umane la schimbările de ordin tehnologic și la dinamica locurilor de muncă prin asigurarea accesului la servicii de informare, consiliere și calificare/recalificare profesională, inclusiv pentru dezvoltarea carierei;
– crearea cadrului legal pentru munca ocazională, iar din punct de vedere administrativ, oferirea alternativei ghișeului unic electronic, pentru reducerea costurilor și barierelor administrative.
2. Dezvoltarea spiritului antreprenorial, în special prin susținerea și stimularea tinerilor întreprinzători.
3. Reevaluarea legislației salarizării unitare pentru personalul bugetar.
4. Creșterea calității condițiilor de muncă prin sprijinul acordat angajatorilor pentru investiții în tehnologii noi (cu grad redus de poluare și grad redus de expunere la accidente de muncă și boli profesionale); impunerea implementării cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă; promovarea muncii decente, a întreprinderii sustenabile și a coeziunii sociale prin dialogul social.
5. Susținerea prin programele sectoriale a obiectivelor promovate de Fondul Social European.
serviciilor sociale, conform legii, revine autorităților administrației publice locale.
Funcționarea serviciilor sociale este permanent susținută de la bugetul de stat atât prin alocările bugetare prevăzute prin Legea bugetară anuală, cât și în baza programelor de interes național sau a altor proiecte ori programe cu finanțare internă sau internațională.
În prezent, ca urmare a evaluării funcționării sistemului de servicii sociale, Ministerul Muncii are în vedere ca în anul 2011 să fie adoptată și să demareze implementarea unei legislații revizuite în domeniu, având drept obiective principale: partajarea clară a responsabilității finanțării între bugetul de stat, bugetul local, contribuția persoanei și familia acesteia; încurajarea participării pe piața serviciilor sociale a furnizorilor privați, pe baza contractării și concesionării de servicii; responsabilizarea autorităților administrației publice locale atât cu privire la soluționarea nevoilor cetățenilor din comunitate, cât și asupra asigurării funcționării serviciilor înființate prin propriile hotărâri; facilitarea accesului la serviciile sociale a tuturor persoanelor aflate în dificultate majoră; monitorizarea cu strictețe a respectării drepturilor beneficiarilor și sancționarea celor care le încalcă; implicarea beneficiarilor la stabilirea serviciilor, în funcție de nevoi strict individuale, resursele personale și familiale, precum și resursele comunității; încurajarea voluntariatului tuturor persoanelor, indiferent de vârstă, prin acordarea de facilități specifice categoriei din care face parte; dezvoltarea cu prioritate a serviciilor destinate reconcilierii vieții de familie cu cea profesională.
De asemenea, serviciile vor fi reglementate în baza unei noi abordări, bazate pe un pachet comun de prestații și servicii, stabilit în baza evaluării familiei și a nevoilor individuale, după caz.
În acest moment lucrăm la Codul de asistență socială și sperăm ca în octombrie să îl putem prezenta în fața Parlamentului.
În legătură cu referirile făcute în cadrul moțiunii dumneavoastră cu privire la întărirea dialogului social, țin să menționez următoarele.
Potrivit programului legislativ pe anul 2010, asumat de Guvernul României, până la sfârșitul lunii octombrie Ministerul Muncii va supune dezbaterii partenerilor sociali un pachet de acte normative ce vizează: modificarea Legii contractului colectiv de muncă, Legea nr.130/1996; modificarea Legii patronatelor, Legea nr. 356/2001; modificarea Legii privind conflictele de muncă nr. 168/1999; modificarea Legii sindicatelor nr. 54/2003.
În decursul lunilor ianuarie 2010 – august 2010, la nivelul administrației publice centrale au avut loc 94 de ședințe ale comisiilor de dialog social, în cadrul cărora au fost discutate 271 de proiecte de acte normative. În aceeași perioadă, la nivelul instituțiilor prefectului, s-au desfășurat 134 de ședințe ale comisiilor de dialog social.
## Doamnelor și domnilor deputați,
M-am conformat cerințelor dumneavoastră de a reduce din material, dar doresc să precizez că, în conformitate cu întrebările pe care Domniile Voastre le-ați adresat, am ținut ca răspunsurile să fie extrem de profesioniste și exhaustive.
În consecință, vă asigur că, ori de câte ori vor fi întrebări la adresa Ministerului Muncii, vom răspunde prompt și cu profesionalism.
Vă mulțumesc.
Sunt obligatorii o serie de măsuri și cred veți fi lângă noi atunci când ministerul și Guvernul vor prezenta acel cod de asistență socială, când va trebui să fim fermi, să recunoaștem toți că 416 a fost folosită în scop electoral, că primarii noștri, indiferent de culoarea politică, au încercat să o folosească în scop electoral și pentru prima dată sperăm, de data asta, să reușim cu toții ca acest ajutor social să fie dat pentru cei care au nevoie.
Faptul că Guvernul ucide inițiativa, iarăși o mare minciună. Inițiativa, în acest domeniu social, nu trebuie să fie inițiativă, trebuie să aibă un singur rol, acela de a asigura, pentru cei care nu pot să-și asigure ziua de mâine sau au o serie de defecte date de natură..., să poată să fie acoperite din aceste fonduri sociale, dar, încă o dată, trebuie să fie sustenabile, să poată să fie acoperite de tot ce înseamnă zona de muncă.
Știți foarte bine că principiul pe care și-l asumă Guvernul și pe care trebuie să ni-l asumăm și noi, că orice venit trebuie impozat, trebuie să ni-l asumăm, și în special cei din zona Partidului Național Liberal să fie de acord cu acest principiu. Nu putem să avem foarte mulți asistați și foarte puțini care asigură aceste fonduri, atât la sănătate, cât și la zona de pensii.
Cred că atunci când vom dezbate după-amiază Legea unică a pensiilor e necesar să fim conștienți de necesitatea unei astfel de legi, să știm foarte clar că oricine trebuie să primească o pensie, să-i fie asigurată această pensie în funcție de contribuție, nu după nevoile pe care le considerăm la un moment dat.
S-a discutat mult despre impozitul forfetar. Iarăși, cu părere de rău, o spun pentru colegii mei liberali. Și eu provin din mediul de afaceri. Întrebați mediul de afaceri, care de multe ori s-a întâlnit cu astfel de firme care nu mai funcționează, care pur și simplu devin o greutate în zona comercială, și ce s-a întâmplat în aplicarea acestei legi. În afară de mult, mult zgomot a fost o curățire, practic, a mediului de afaceri, mai puțin incorectă decât cea făcută... și țin minte, acum câțiva ani de zile a fost o decizie prin care prin lege, cei care nu se înregistrau, la un moment dat, erau șterși din Registrul comerțului.
Cred că măsura care a fost luată, ăsta a fost scopul principal, la 1 octombrie se anulează, va deveni o zonă forfetară, cu adevărat forfetară și o să vedem care sunt efectele ei.
Pe de altă parte, faptul că Guvernul Boc vrea șomeri. Cred că nimeni nu vrea șomeri, dar cred că trebuie să ne asumăm cu toții că economia de piață presupune și șomeri, iar faptul că, în luna august, ca procent, ca număr, numărul de șomeri a scăzut și procentul în jur de 7% pe care-l are România comparativ cu celelalte țări europene reprezintă că acest indicator, pe care-l flutură întotdeauna politicienii din opoziție, nu are niciun fel de justificare. Șomerii, de regulă, trebuie să fie o zonă care curăță economia, care se adună într-o perioadă în care economia se contractă, iar ceea ce se încearcă să justifice că numărul de șomeri a crescut, a crescut și trebuie să crească într-adevăr numărul de șomeri din zona publică, unde cheltuielile administrative sunt foarte mari. Toți suntem responsabili când am crescut numărul de personal în zonele pe care le-am avut în administrare.
De ce nu încurajează Guvernul Boc munca? Eu cred că noi am încurajat nemunca, prin tot felul de legi care au încercat să protejeze nemunca, și revin la acel celebru 416. Foarte mulți dintre noi ne ducem în colegii, vedem că sunt oameni care primesc acest ajutor și refuză să muncească, refuză să participe la tot felul de activități directe, spun în zona agricolă și sunt într-o zonă în care de multe ori fermierii căutau muncă fizică, muncă de zi cu zi și li se spunea foarte simplu: „Măi, primesc ajutorul, nu mai muncesc.” Cred că asta trebuie să fie filozofia pe care o avem cu toții: să sprijinim munca, și nu nemunca. Și vă așteptăm, atunci când pachetul de legi privitoare la protecția socială și modificările privind modul de acordare a acestor ajutoare va veni, să-l sprijiniți și, într-adevăr, să devină un punct foarte important pentru a sprijini munca ca element substanțial pentru a asigura și protecția socială.
Iar Legea salarizării unice o modificăm. E adevărat, am încercat pentru prima dată să găsim o soluție, n-am putut s-o aplicăm. Vom veni în Parlament cu o lege unică, într-adevăr, o vom dezbate și în fiecare an vom avea o grilă de salarizare care, într-adevăr, să corespundă muncii depuse de fiecare salariat bugetar, dar nu neapărat cu nevoile, ci cu efectele sociale și responsabilitatea acestuia.
În concluzie, stimați colegi, Partidul Democrat Liberal sigur că va participa, participă la dezbateri, la orice inițiativă de acest tip, dar categoric nu putem vota o astfel de moțiune, și votul nostru va fi un vot negativ.
Vă mulțumesc.
Aceleași cheltuieli sociale nu depășesc 36,5% din bugetul național, față de o medie, atenție, de 55,9% la nivel european.
Așadar, ocupăm ultimul loc în Europa în ceea ce privește cheltuielile sociale și, culmea, Guvernul României nu găsește altă măsură anticriză decât reducerea dramatică tocmai a acestor fonduri de suport social.
Consecința este una singură: condamnarea brutală la sărăcie, foamete, boală și frig a unui segment extrem de larg al populației. Acest lucru se întâmplă exact într-o perioadă de criză majoră când, dimpotrivă, toate statele europene încearcă să-și protejeze mai mult cetățenii, îndeosebi pe cei expuși riscurilor economice și sociale. La noi, iată, sectorul public social este chiar primul sacrificat. Opțiunea Guvernului este în mod clar o opțiune contrară valorilor și practicii Uniunii Europene, este o opțiune contrară modelului social european, este, până la urmă, o opțiune contrară chiar firii umane, căci în momente grele încercăm să-i protejăm cu prioritate pe cei vulnerabili, și nu să-i abandonăm cu totul.
Și acesta este unul dintre adevărurile care trebuie spuse românilor, domnule ministru! Nu credeți?
Un al doilea mare neadevăr al acestei perioade îl reprezintă afirmația potrivit căreia suntem în criză din cauza obezității statului român, care este un consumator inutil de resurse și de bunăstare, care nu produce nimic, dar care consumă, în timp ce singurul care produce este sectorul privat. Dacă aceste afirmații sunt făcute din ignoranță, ele pot fi catalogate drept simple prostii, dar dacă ele sunt făcute în scopul de a manipula opinia publică și a învrăjbi și mai mult societatea, atunci ele trebuie tratate cu totul altfel.
Eu afirm aici contrariul, domnule ministru, și anume faptul că statul este un producător principal de bunăstare în România, prin educație, prin sănătate, prin știință, prin cultură, prin securitate publică și securitate socială. Acesta este încă unul dintre adevărurile esențiale pe care cetățenii români trebuie să-l cunoască și la care nu ar trebui în ruptul capului să renunțe, în ciuda manipulărilor grosolane la care sunt supuși. Și în privința obezității statului român, datele din perioada anilor 1998–2010 ne demonstrează și ele contrariul a ceea ce se afirmă. Astfel, ponderea veniturilor publice s-a aflat în această perioadă, în medie, la numai 32,8% din PIB, iar ponderea cheltuielilor publice ale statului la 36,1% din PIB.
Ce ne spun aceste cifre care aparțin Academiei Române, Institutului de Cercetare a Calității Vieții? Ele atestă, stimați colegi, că suntem pe ultimul loc în Europa în privința veniturilor statului și pe penultimul loc, după Irlanda, în privința cheltuielilor statului. Concluzia: România nu este
deloc un stat obez, raportat la mărimea și capacitatea economiei, ci, dimpotrivă, din acest punct de vedere și, de altfel, singurul care contează cu adevărat, suntem statul cel mai sfrijit sau cel mai prăpădit din Europa. Ne aflăm și în acest caz la mare distanță de media statelor europene, care este undeva la 44,7% la venituri și, respectiv, 45,9% la cheltuieli. Iată adevărul, stimați colegi!
Așadar, problema noastră, domnule ministru, în această perioadă, nu este atât statul și cheltuielile sale, deși recunoaștem necesitatea reformelor și a prioritizării și controlului sever al cheltuielilor, cât, mai ales, economia și veniturile pe care aceasta le produce.
Așadar, relansarea economiei este adevărata noastră problemă sau, și mai precis, incapacitatea economiei românești de a oferi locuri de muncă salariate. Despre aceste probleme însă Guvernul tace, întărindu-ne convingerea că nu știe, că nu poate, că nu are competența necesară imaginării unui set de măsuri credibile pentru ieșirea din criză, în afara măsurilor aiuritoare și cinice de azi și de ieri, măsuri ineficiente și iraționale ca ordine de priorități în echilibrarea bugetului.
A face politică înseamnă, stimați colegi, până la urmă, a-ți stabili prioritățile. Este necesar să ne definim prioritățile pentru a ști cum să alocăm resursele de care dispunem la un moment dat. Prioritățile puterii au fost enunțate: austeritate, solidaritate, reforma statului, reducerea cheltuielilor publice și, în acest context, a cheltuielilor sociale reprezintă soluția puterii pentru depășirea crizei.
Prioritățile Partidului Social Democrat sunt fundamental opuse. Pentru noi, crearea de locuri de muncă, ocuparea totală a forței de muncă active, reprezintă prioritatea numărul unu. Acestui obiectiv major îi subordonăm resursele disponibile și tot lui trebuie să-i slujească politica monetară și cea fiscală, politica socială, politicile publice, în general.
Din acest punct de vedere, întrebările posibile ar putea fi următoarele: cât de mare trebuie să fie deficitul unui buget pentru a se realiza ocuparea totală a forței de muncă, cât și cum să fie stimulentele monetare și cele fiscale pentru a atinge nivelul total de ocupare a forței de muncă din România? Personal, aș merge până acolo încât aș vedea chiar și rolul băncii centrale din România subordonat aceluiași obiectiv, respectiv acela de a asigura condițiile de creditare care să permită ocuparea totală a forței de muncă.
În final, realitatea ne demonstrează din plin și faptul că, fără o intervenție majoră din partea statului, economia suferă fluctuații majore la nivelul ocupării forței de muncă. Aceasta reprezintă, până la urmă, și soluția practică a Partidului Social Democrat pentru ieșirea din criză.
Am mai putea adăuga aici distribuția echitabilă, deci diferențiată, a poverii costurilor crizei, protecția categoriilor vulnerabile, întărirea disciplinei și responsabilității bugetare și fiscale, stimularea creșterii economice.
Constatăm, așadar, stimați colegi, că viziunile noastre sunt diferite, prioritățile noastre sunt diferite, soluțiile noastre sunt diferite. Responsabilitatea pentru dezastrul României vă aparține însă, căci el este urmarea aplicării soluțiilor dumneavoastră anticriză. Este poate ultimul moment în care lucrurile mai pot fi schimbate. Acesta este și rostul moțiunii de față, moțiune pe care Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat o va vota.
Vă mulțumesc pentru atenție.
Lipsa logisticii necesare colectării contribuțiilor sociale nu face altceva decât să demonstreze lipsa de respect pe care o aveți, domnilor, față de tot ceea ce înseamnă creație și spirit liber. Timp de pregătire ați avut de ajuns, deoarece modificările la Codul fiscal erau pregătite de acum 4-5 luni de zile, dar dumneavoastră nu ați fost în stare să le puneți în aplicare; încă un fapt ce denotă incompetența de care ați dat dovadă de atâtea ori. Să înțelegem că vă este frică nu numai
de libertatea de expresie, dar acum încercați să îngrădiți și libertatea de gândire și de creație.
Pe fond, considerăm că orice majorare de impozite ori de contribuții sociale asupra veniturilor din drepturi de autor reprezintă o măsură antieconomică, fără consecințe semnificative în bugetul de stat, dar cu efecte negative în bugetele unor segmente active și productive ale societății românești.
Drept urmare, contribuții sociale care să ajungă spre 35%, așa cum stipula un proiect al Guvernului, ar fi un dezastru și mai mare, care nu ar face altceva decât să sugrume inițiativa celor care nu vor decât să se susțină singuri și să contribuie la creșterea economiei. Dacă printr-o mare eroare acest lucru s-ar întâmpla, nu ne vom întreba de ce această categorie va alege să muncească la negru sau în alt stat unde impozitele sunt acceptabile și Guvernul nu bagă mâna până la cot în buzunarul contribuabililor.
Prin astfel de măsuri loviți, de fapt, în clasa de mijloc, loviți în cei care nu așteaptă mila statului, ci doar un tratament corect, loviți în cei care își iau destinele în propriile mâini, cu demnitate și responsabilitate.
Ați mers, domnilor, prea departe cu agresiunea guvernării, lovind în toate categoriile sociale, și asta se vede în atitudinea pe care cei afectați o au zilele acestea: oameni în stradă cerându-și drepturile, mitinguri în fața Guvernului, în speranța că veți fi înduplecați.
Realitatea este crudă, din păcate. Sute de mii de șomeri, de pensionari care nu se mai pot întreține și mor cu zile, pentru că nu-și permit să cumpere medicamente sau hrană, salarii diminuate cu 25% pentru personalul bugetar, indemnizații infime pentru persoanele cu dizabilități, alocații mult prea mici pentru nevoile pe care un copil le are în ziua de azi. Nici măcar actele legislative pe care le-ați adoptat în Parlament nu ați fost în stare să le aplicați.
Prin Legea salarizării unice ați înghețat salariile pentru anul 2010 și ați tăiat sporurile. În loc să promovați o lege care să aducă echitatea în sistemul de salarizare bugetară din România, ați ales să încurajați nemulțumirile sociale și să promovați discriminarea între diversele categorii de personal bugetar. Și pentru că proiectul pe care ni l-ați băgat pe gât, fără o consultare prealabilă cu cei interesați și cu lipsa unui dialog social de care era atâta nevoie, a eșuat, încercați acum să veniți cu o nouă lege care are, de asemenea, un singur scop: să justifice înghețarea salariilor pentru anul 2011.
Dar, domnilor, eu vă întreb unde s-a mai văzut o lege de asemenea amploare să fie elaborată o dată pe an? Vă spun eu, nicăieri. Și, de aceea, sperăm din tot sufletul să nu faceți la fel și cu proiectul Legii pensiilor.
Ați reușit să întoarceți România cu 15 ani în urmă prin instabilitate legislativă și lipsă de viziune. Și ne mai miră faptul că tot mai mulți investitori străini ocolesc țara noastră sau își mută afacerile în alte țări mai sigure, la fel cum tot mai mulți români aleg calea unui exil, de această dată economic?
Totodată, prin măsuri de tipul desființării unor instituții precum Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, Agenția pentru Protecția Drepturilor Copilului, Autoritatea pentru Persoane cu Handicap, discreditați chiar statutul de țară membră a Uniunii Europene, pentru că prin intermediul politicilor promovate de dumneavoastră dispar toate angajamentele asumate în cadrul procesului de aderare, precum și obligațiile decurgând din tratatele și convențiile internaționale ratificate cu privire la domeniile cărora li s-au circumscris activitățile instituțiilor acum desființate.
Sunt încălcate astfel drepturile și interesele categoriilor extrem de vulnerabile: copiii, persoanele cu handicap, femei – victime ale discriminării de gen, victime ale violenței domestice, victime ale traficului de persoane.
Acesta este motivul pentru care, văzând dezastrul cu care România se confruntă în ultima perioadă, și asta în mare parte din cauza măsurilor sociale pe care dumneavoastră, domnilor guvernanți, le-ați luat, ne-am simțit datori să depunem o moțiune, în speranța că până la urmă veți alege să ascultați mai puțin vocea clientelei politice și mai mult vocea poporului, a celor nevoiași, a celor care nu mai au un loc de muncă sau nu mai au ce pune pe masă, a celor care încearcă să facă ceva pe cont propriu, dar sunt loviți de măsuri luate în grabă, fără studii de impact, ca și cum ar fi niște cobai, hotărâți să suporte la nesfârșit incompetența celor care se perindă la conducerea Ministerului Muncii.
Ne-am simțit, de asemenea, datori să includem în textul moțiunii o serie de măsuri propuse de PNL care abordează politicile sociale dintr-o perspectivă activă, constructivă și stimulativă pentru mediul privat, cât și pentru angajați sau grupuri vulnerabile, în ideea că, poate, expuse a mia oară, veți alege să le folosiți pentru cetățeni.
Ce s-a dorit prin această reformă și reorganizare a autorităților? Reforma era necesară în vederea eficientizării sistemului național de asistență socială, pentru raționalizarea cheltuielilor de la bugetul de stat pentru asigurarea sustenabilității sistemului, dar și în vederea promovării unor măsuri active, nu doar a transferurilor financiare către beneficiari. Era normal să se producă o reorganizare în domeniul social, pentru a se putea aplica măsuri unitare, stabilirea unei strategii coerente și a unui mod de lucru unitar.
Obiectivele urmărite prin această reformă vizează reorganizarea prestațiilor sociale, îmbunătățirea pachetului de ajutoare sociale destinate prevenirii și combaterii sărăciei și marginalizării sociale, cât și descentralizarea, eficientizarea prestațiilor sociale destinate unor categorii specifice de populație, cum ar fi persoanele cu handicap, persoanele vârstnice, persoanele care au suferit daune în urma unor evenimente sociopolitice.
De asemenea, se dorește simplificarea și flexibilizarea funcționalității și administrării sistemului.
## Stimați colegi,
Ce ne dorim în urma reorganizării: o eficiență a utilizării alocărilor bugetare, cheltuieli de administrare reduse, direcționarea sumelor pentru nevoile reale ale familiei sau persoanelor în dificultate.
Următorul pas, așa cum a spus și domnul ministru, este realizarea unui cod de asistență socială, întocmit profesionist, pentru o lungă perioadă de timp, care să reglementeze întreaga legislație privind asistența socială, cu referire directă la: contractarea socială, asistentul maternal ca alternativă viabilă la sistemul rezidențial din domeniul protecției copilului, legislația specifică persoanelor cu handicap, cu accesibilizările și posibilitățile de integrare a acestora pe piața muncii, realizarea incluziunii sociale.
Se lucrează la Codul social, care urmărește, de asemenea, tăierea drepturilor sociale în condiții de criză, lucru extrem de grav. Va crește numărul săracilor din România și suntem în pragul unei explozii sociale.
La fel, Codul muncii. Tot ce au câștigat salariații prin Codul muncii existent, Cod al muncii european, își vor pierde toate aceste drepturi prin dorința actualului Guvern de a ne prezenta un nou Cod al muncii.
La care se adaugă: subvențiile pentru medicamente – se vor tăia și se vor reduce, subvenția pentru căldură, subvenția pentru agricultori, neplata la timp a unor obligații ale statului prevăzute în legi fundamentale, cum ar fi: persoanele cu handicap, mamele care cresc copii. Domnul ministru trebuie să știe că sunt întârzieri de șase-opt luni de zile în a plăti aceste drepturi sociale ale persoanelor cu handicap, ale mamelor. Crește alarmant șomajul și nu există nicio preocupare, nici economică, nici măsură activă de stimulare a pieței muncii.
Rezultatul va fi o creștere alarmantă a nemulțumirilor sociale, o creștere a tensiunii sociale și riscul care ne paște este ca firava democrație instaurată în acești douăzeci de ani să sară în aer în urma unor explozii sociale.
Domnule ministru și stimați colegi de la PDL,
Fiecare grevă, fiecare mișcare socială considerați-le un clopoțel care anunță sfârșitul Guvernului Boc, sfârșitul regimului Băsescu. Și, din păcate, numărul clopotelor care sună în zilele acestea și în zilele următoare, care anunță decesul Guvernului Boc, este tot mai mare, și zgomotul acesta și sunetul de clopot al sfârșitului regimului Băsescu este tot mai puternic. Noi ne dorim acest lucru. Pentru acest lucru vom susține moțiunea pe Ministerul Muncii și considerăm că mergem într-o direcție greșită. Mulțumesc.
Toți cetățenii, repet, sunt egali în fața legii și nu trebuie să sufere unul dintr-o comună mai săracă pentru că consiliul local de acolo nu poate să asigure toate veniturile necesare acoperirii programelor sociale.
Domnul Mircea Toader, pe care-l salut că s-a întors, vorbește de doi ani de zile despre Legea nr. 416...
Mulțumesc.
Din această perspectivă, Ziua Internațională a Democrației poate fi considerată și o zi a parlamentelor și reprezintă un bine-venit prilej de reflecție cu privire la modul în care Parlamentul României își îndeplinește funcțiile democratice, la provocările cu care se confruntă și la măsurile ce pot fi adoptate, astfel încât să-și îndeplinească mai responsabil și mai eficient rolul de instituție centrală a democrației.
Democratizarea, inclusiv cea a Parlamentului, nu este un demers punctual, ci un proces continuu, necesar deopotrivă democrațiilor tinere și celor cu tradiție. Astăzi, sub impactul crizei financiare și economice, promovarea proceselor democratice cu o implicare cât mai semnificativă din partea cetățenilor, în interesul binelui comun, devine cu atât mai necesară.
Soluția pentru depășirea momentului dificil prin care trece economia mondială nu constă doar în adoptarea unor măsuri specifice de natură economico-fiscală, ci și în promovarea democrației participative, a respectului pentru valorile și principiile democratice.
Principalul indicator al stării de sănătate a unei societăți democratice este dat de măsura în care Parlamentul integrează valorile ce-i conferă forță, reprezentativitate, transparență, eficacitate, accesibilitate și responsabilitate în raport cu cetățenii.
Având convingerea că Parlamentul trebuie să-și asume mult mai intens rolul și funcțiile ce-i revin, avem datoria să acționăm în continuare, atât la nivel instituțional, cât și individual, pentru consolidarea Parlamentului României pe plan național, european și internațional, în deplin respect al misiunii și responsabilității încredințate de români. Vă mulțumesc.
Cu toții știm că în întreaga Europă sistemele de pensii au o problemă, au o problemă din perspectiva imposibilității susținerii financiare în condițiile actuale.
Din nefericire, nici sistemul de pensii din România nu face notă discordantă cu ceea ce se întâmplă în Europa. Și, așa cum toate sistemele europene de pensii se reformează, la fel se va reforma și sistemul de pensii din România și, ca orice procedură care vizează intervenții în problematica resurselor financiare, această reformă este una dificilă, dar necesară susținerii pe termen lung a bugetului de pensii în România.
Cu alte cuvinte, scopul de bază al acestei legi este ca prin măsurile pe care le promovăm să putem asigura susținerea pe termen mediu și lung a bugetului de pensii, ca în această țară pensiile să poată fi plătite. Spun asta în condițiile în care sunt două probleme majore: prima legată de subvențiile care se plătesc de la bugetul de stat pentru susținerea bugetului de pensii.
Această lege, în forma promovată de Guvern, reprezintă un prim pas în direcția diminuării deficitelor la bugetul de pensii. Spun asta în condițiile în care, din anul 2011 – dacă se adoptă forma promovată de Guvern – tot mai trebuie să punem bani de la bugetul de stat – peste 3 miliarde de euro – să susținem bugetul de pensii.
Dacă se merge pe o altă formulă, alta decât cea promovată de către Guvern, vreau să știți că în anul 2011 vom avea nevoie de 5 miliarde de euro de la bugetul de stat să transferăm la bugetul de pensii.
Și v-aș ruga să gândiți la rece: anul 2011 va fi un an extrem de important din perspectiva asigurării sumelor necesare pentru cofinanțarea proiectelor europene. Dacă 5 miliarde de euro vor merge în susținerea bugetului de pensii, înseamnă să compromitem definitiv șansa de relansare economică și de a asigura cofinanțarea proiectelor europene.
Spun asta în condițiile în care banii europeni sunt ieftini, la îndemână și, practic, două treimi vin gratuit din afară. Noi trebuie să punem până la o treime.
Iar dacă noi nu asigurăm în bugetul de stat resurse pentru cofinanțare, pierdem șansa aceasta extraordinară pe care o are România în acest moment, de a cheltui banii din fondurile europene, care reprezintă, repet, cea mai sigură și directă cale de ieșire din recesiunea economică. Pentru că, repet, sunt la îndemâna noastră, trebuie doar să punem partea noastră națională de cofinanțare.
Deci, dacă nu se merge pe formula propusă de Guvern, o formulă care, repet, asigură sută la sută rata inflației și 50% din creșterea reală a salariului mediu brut pe economie, și se optează pentru altă formulă, din anul 2011 vom avea nevoie de 5 miliarde de euro, adică suma care trebuie luată de la investiții, de la sănătate, de la educație, de la tot ceea ce înseamnă cofinanțarea proiectelor europene.
În anul 2012, avem nevoie de aproximativ 3,5 miliarde de euro în formula propusă de Guvern, parte de susținere de la bugetul de stat. Dacă veți merge pe o altă formulă, nu pe cea propusă de Guvern, în 2012 vor trebui alocate de la bugetul de stat 6 miliarde de euro. Și v-aș ruga să analizați acest lucru: ce șanse mai poate avea România de a avea resurse pentru dezvoltare, pentru ce înseamnă infrastructură și modernizarea țării și, repet, cheltuirea banilor europeni.
De aceea, această componentă a reformei sistemului de pensii vine, în primul rând, să încerce o diminuare pe termen mediu și lung a susținerii de la bugetul de stat a bugetului fondului de pensii.
A doua problemă este legată de ceea ce numim contribuții _versus_ plătitori la bugetul de pensii. Și, în acest moment, în România, potrivit ultimelor date oficiale, există 4.959.000 de salariați cu contract de muncă.
Dacă la aceștia îi adăugăm pe ceilalți, cu contract individual de asigurare și șomerii, avem 5.619.000. În fapt, cei care contribuie la un nivel apropiat de valoarea salariului mediu brut pe economie, așa cum a fost el consfințit în Legea bugetului de stat, vorbim de 4.959.000 de persoane.
În România, avem în momentul de față 5,5 milioane de pensionari în sistemul public, la care se adaugă aproximativ 200.000 din sistemele speciale, deci 5,7 milioane de pensionari.
Dacă ne raportăm la salariații cu contract de muncă efectiv, raportul este de 0,9 la 1; dacă ne raportăm la totalul asiguraților, inclusiv șomerii și cei care au contract individual de asigurare, dar la valori mai mici, mult mai mici decât salariații, raportul este aproximativ 1 la 1.
Problema care apare este următoarea: cum se contribuie la bugetul de pensii? Contribuția este în valoare de 31,3: 20,8 angajatorul, 10,5 salariatul. Se plătește, însă, 39,9. De unde rezultă 39,9 și ce reprezintă?
39,9% este ponderea pe care o are valoarea punctului de pensie din salariul mediu brut, adică 732,8 supra 1.836. Spus pe românește, contribuim cu 31,3 și plătim 39,9, în condițiile în care, în cel mai bun caz putem avea un raport de 1 la 1 la bugetul salariat _versus_ pensionar, deși dacă ne luăm după plătitorul efectiv, raportul este 0,9 salariați la un pensionar. Și atunci apar aceste deficite cronice ale bugetului de pensii.
De aceea, propunerea pe care o face Guvernul și pe care a înaintat-o Parlamentului este de a avea un sistem de pensii care să se poată susține pe termen mediu și lung și care să diminueze în timp aceste deficite la fondul de pensii și resursele financiare suplimentare să fie orientate pentru dezvoltarea țării.
Am spus-o de multiple ori, chiar dacă nu este populară: România nu își mai poate permite să aibă o creștere economică doar fundamentată pe împrumut și consum. Acel model de creștere economică a fost falimentar pentru țară.
Singura creștere sănătoasă este cea bazată pe investiții și pe cheltuieli sustenabile ale bugetelor de pensii, asigurări sociale și salarizarea personalului bugetar.
Dacă nu vom înțelege acest lucru, putem rămâne populiști, dar țara nu se va dezvolta. Este un moment-cheie, în care trebuie să luăm opțiunea decisivă. Vrem ca România să meargă spre dezvoltare, spre investiții, pe locuri de muncă, pe creștere sănătoasă sau vrem să ne împrumutăm în continuare doar pentru a consuma și a menține cheltuieli care nu se susțin de la bugetul de stat și de la bugetul contribuțiilor asigurărilor sociale de stat.
Din punctul meu de vedere, Guvernul a optat foarte clar și răspicat pentru un model de creștere economică sănătoasă și care să scoată, repet, România din recesiune și s-o ducă, în 2011, pe creștere economică și să aibă asigurate bugete sustenabile și la pensii, și la asigurări sociale.
Vreau, de asemenea, să știți că vârsta medie reală de pensionare în România este următoarea, în momentul de față. La bărbați, vârsta medie reală, în practică, este de 56 de ani și 6 luni; vârsta standard din lege ar trebui să fie 63 de ani și 7 luni, tot ca urmare a pervertirii sistemului de pensii în decursul timpului, în detrimentul susținerii acestuia.
La femei, vârsta reală de pensionare este de 55 de ani și 7 luni; vârsta potrivit legii, standard, ar trebui să fie de 58,7 luni. Iarăși o discrepanță majoră.
Deci nu se mai poate să ne pensionăm și foarte repede și să avem și pensii foarte mari. Nu se poate continua cu o asemenea modalitate. Am curmat în luna iulie acel abuz al pensiilor care nu aveau la bază principiul contributivității, și a fost un pas înainte prin eliminarea pensiilor de lux.
Acum este momentul să facem și cel de al doilea pas, astfel încât bugetul de pensii să poată fi sustenabil, să poată fi susținut și în anii următori.
Acestea au fost doar câteva dintre datele preliminare pe care am dorit să le fac cunoscute la începutul acestei dezbateri, dezbatere extrem de importantă, repet, de care depinde reforma unui domeniu fundamental al statului român: reforma sistemului de pensii.
Vă mulțumesc.
Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în condițiile art. 75 alin. (2) teza III din Constituția României, republicată. Camera Deputaților este Cameră decizională.
Aș dori, de asemenea, să precizez că având în vedere complexitatea și numărul mare de amendamente formulate, corelările de tehnică legislativă, trimiterile la articolele nouintroduse și eventualele renumerotări se vor face, conform cutumei, de către Departamentul Legislativ.
La finalizarea lucrărilor, în cadrul comisiei au fost prezenți 20 de deputați din totalul de 22 de membri ai comisiei.
Raportul comisiei a fost adoptat cu 12 voturi pentru și 8 abțineri.
Doamnelor și domnilor,
Aș vrea să fac o precizare extrem de importantă. Atunci când comisia vă propune adoptarea proiectului de lege cu amendamentele conform raportului înseamnă îmbunătățiri substanțiale ale proiectului de lege care, în opinia membrilor comisiei și fără niciun vot împotrivă, răspund cel mai bine celor peste 5 milioane de cetățeni ai României care beneficiază de acest sistem.
De asemenea, modificările, amendamentele au avut în vedere o analiză, cred eu, riguroasă și soluții cât mai bune pentru diversele categorii sociale care intră în componentă, în sistem.
## Doamnelor și domnilor,
Încă o dată, chiar dacă probabil sunt o serie de modificări majore față de proiectul de lege așa cum a fost adoptat în procedura specificată de Senat și varianta inițială a Guvernului, această propunere a comisiei considerăm cu toții, membrii acestei comisii, că este cea mai bună soluție în acest moment pentru cei la care ne referim.
Vă mulțumesc.
Ne vom opune oricărei încercări a actualului Guvern de a-i pune pe pensionari să plătească pentru incompetența și corupția lor, ne vom opune impozitării pensiilor sub 10 milioane, așa cum probabil domnul prim-ministru va încerca să facă, pentru că așa a primit ordinul de la Cotroceni, și ne vom bate pentru a ne respecta cuvântul pe care noi nu l-am uitat din 2008 și din 2009.
În funcție de votul de astăzi, cred că pensionarii din această țară vor ști foarte clar, fără să le spună altcineva, cine sunt ticăloșii care vor să le taie pensiile și cine sunt cei care se țin de cuvânt.
Vă mulțumesc.
Este o mare minciună, domnule Boc, și nu le mai spuneți românilor, bazându-vă pe naivitatea și pe credulitatea lor, că, de fapt, faceți acest lucru pentru a asigura sustenabilitatea pe termen mediu și lung. Dimpotrivă, creșteți costurile pe termen mediu și lung și nu faceți altceva decât să vă rezolvați niște probleme care, repet, nu provin din criza economică mondială, europeană, la care dumneavoastră vă referiți.
Europa, domnule Boc și domnilor de la PD, a ieșit din criză. Numai România se mai află în criză și se află, de fapt, în criza în care ne găsim astăzi, nu din cauza conjuncturii internaționale, ci din cauza unei incapacități absolut de neimaginat a guvernanților, din cauza nepriceperii, haosului, din cauza lipsei oricărei politici în interesul public și în interesul cetățeanului.
## Stimați colegi,
Sustenabilitatea sistemului de pensii este asigurată de numărul de locuri de muncă create, de dinamica economică, de investițiile care se realizează în economie. Cum puteți să spuneți, domnule prim-ministru, că dumneavoastră construiți un model de creștere economică bazat pe investiții, când investițiile în anul 2010 reprezintă 40% din investițiile din anul 2008? Deci ați redus cu mai mult de jumătate investițiile pe economie, și dumneavoastră vorbiți de modele de creștere economică bazate pe investiții!
Sustenabilitatea sistemului de pensii se bazează pe capacitatea de colectare, se bazează pe competența celor care aplică legile și pe realizarea unei nondiscriminări între actorii economici și cetățeni, în ceea ce privește colectarea contribuțiilor de asigurări sociale.
Ați scăzut cu peste 20% gradul de colectare la fondul de pensii și dumneavoastră vorbiți despre sustenabilitatea sistemului de pensii și despre deficite!
O altă minciună sfruntată care se rostește de la președinte până la ministru este deficitul fondului de pensii. Îi sfătuiesc și pe domnul Băsescu și pe alți lideri ai Partidului Democrat să se uite în Legea bugetului de stat și în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Acolo se găsește deficitul fondului de pensii, nu în declarații politice care sunt, de fapt, o amenințare către populație și un bau-bau care este, de fapt, o minciună sfruntată. Deficitul fondului de pensii nu este nici 3 miliarde de euro, nici 3,6 miliarde de euro, ci este 10,9 miliarde, așa cum este prevăzut în Legea bugetului de stat.
Și am să vă mai spun un lucru, dragii mei: în toate țările europene, acolo unde este sistem public, fondul de pensii este subvenționat de la bugetul de stat. Ne putem permite acest efort de două miliarde și jumătate pentru a putea asigura, mai ales în perioade de criză, cum sunt astăzi, subvenționarea fondului de pensii, pentru a asigura un trai decent către niște oameni care sunt la sfârșitul existenței și de care nu avem dreptul să ne batem joc din niște considerente de contabilitate meschină sau pentru a face rost de bani ca să ne finanțăm clientela politică.
## Stimați colegi,
Partidul Național Liberal va susține în totalitate amendamentele votate în Comisia pentru muncă. În orice Parlament civilizat, comisia sesizată în fond exprimă un punct de vedere de care toți parlamentarii trebuie să țină cont, dar dacă amendamentele aprobate în Comisia pentru muncă nu vor fi aprobate, dacă nu se va face dreptate pensionarilor, în a nu-i lăsa la cheremul Guvernului și la cheremul diferitelor subiectivisme dintr-un moment sau altul al guvernării și nu se va stabili punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut, ca o garanție a asigurării unui trai decent, vom fi împotriva acestei legi și vă garantăm că atunci când coșmarul numit guvernele Boc și coșmarul numit Traian Băsescu în viața românilor vor înceta, Partidul Național Liberal va asigura ca fiecare pensionar din România să aibă dreptul să trăiască așa cum trăiesc pensionarii din Franța, Germania și din celelalte țări.
Peste tot unde am fost în lume am fost frapat de faptul că în toate zonele turistice, autocare de pensionari îmbrăcați modern, cu tonus, care se bucurau de viață, își petreceau cu adevărat vacanțele, așa cum ar trebui să și le petreacă și părinții și bunicii noștri. Avem o datorie morală față de toți acești oameni să nu votăm în baza unei contabilități meschine și în baza unui angajament absurd pe care ni l-am luat față de niște persoane care nu au nicio legătură cu România.
De altfel, stimați colegi ai Partidului Democrat, prin liderul dumneavoastră, domnul Mircea Toader, într-o scrisoare transmisă domnului Boc, v-ați și exprimat acest punct de vedere, că sunteți de acord cu sistemul pensiilor ocupaționale, că sunteți de acord ca, dacă se leagă punctul de pensie de salariul mediu brut pe economie, negru pe alb, domnule Toader, pensia să fie între 40 și 50% din salariul mediu brut pe economie, semnat de dumneavoastră. De asemenea, cu o serie de alte puncte care, de altfel, se și regăsesc în amendamentele care au fost aprobate de comisie.
Și vreau să vă întreb, cum veți vota, dragi colegi de la Partidul Democrat? Veți vota așa cum i-ați scris domnului Boc sau veți vota împotriva propriei conștiințe, împotriva voinței exprimate ca lider al grupului parlamentar de Mircea Toader, în numele dumneavoastră, așa cum ar trebui să vă dicteze obligația și bunul-simț față de pensionarii care v-au votat, față de părinții și bunicii dumneavoastră?
Vă mulțumesc.
În ceea ce privește activitatea noastră, mare supărare mare, de două zile, după ce s-a dovedit de către ministrul Oprea că, în urma recalculării, pensiile militarilor sub 30 de milioane nu vor scădea, ci vor crește, supărare exprimată de același deputat acum câteva minute la acest microfon, iar pensionarii militari probabil vor ține minte acest lucru.
Dar ce trebuie să ne mire despre un personaj care și-a pus în piept un ecuson pe care scria „ticălos”, pe motiv că ar fi votat mărirea pensiilor, și din verificările și memoria pe care o am, nu l-am văzut să participe la votul respectiv. Curat ticălos!