Daniel Tudorache

„Analiza tragicului accident aviatic din Apuseni”

Nu de mult am fost cu toții martorii unui tragic accident ce și-a pus amprenta definitiv pe viața socială și politică a țării. Două suflete au pierit prea devreme, lăsând națiunea îndoliată și răzvrătită.

Dorința comună ce unește o întreagă nație este caracterizată de căutarea și descoperirea celor ce se fac vinovați moral de această dificilă pierdere. Sunt degete ce arată vinovați în stânga și-n dreapta.

Înțeleg și respect revolta fiecărei persoane în parte, dar trebuie să respectăm memoria celor ce nu mai sunt astăzi printre noi. Chiar dacă rămâne un subiect de actualitate, nu putem face din acest subiect o temă de campanie împotriva Guvernului. Nu putem tabloidiza trecerea în neființă a unor oameni.

Există în acest moment o tendință de a căuta vinovatul acolo unde nu este, de fapt, doar pentru ca cineva să plătească. Sunt de părere că nu trebuie să picăm în penibil prin crearea unui circ mediatic în care toți să avem rol de clovni sau prin organizarea unei execuții publice ca pedeapsă celor pe care unii sau alții îi consideră vinovați. Au fost propuse și au fost luate măsuri importante în cadrul anchetei, măsuri care ne asigură că astfel de cazuri nu se vor mai întâmpla.

Probabil veți spune că totuși acum s-a întâmplat, că s-a creat un precedent. Și da, așa este, dar trebuie să ne păstrăm mintea limpede și să judecăm la rece, nu trebuie să scoatem din pământ pseudoexperți cu false păreri la adresa celor petrecute, care să inducă în eroare populația țării prin aparițiile lor televizate. Avem nevoie de o analiză reală, concretă și corectă care să exprime cu adevărat ceea ce s-a întâmplat și care să arate într-un final cine nu și-a făcut treaba.

Specialiștii Serviciului de Telecomunicații Speciale trebuiau să pună la dispoziție o localizare exactă, și nu să dea dovadă de o mobilizare ineficientă. Chiar dacă există o bună coordonare la centru, dacă se acționează în baza unor date false sau greșite, o întreagă operațiune este dată peste cap. Instituțiile sunt datoare să conlucreze atunci când sunt puse în fața unor evenimente de asemenea amploare și să ia toate măsurile necesare pentru a se evita pierderea de vieți omenești, însă instituția condusă de Marcel Opriș nu a reușit localizarea exactă a victimelor, iar instituția condusă de domnul Frâncu nu a luat măsurile necesare pentru stabilirea zonei de căutare a aeronavei, nu a declanșat operațiuni de căutare și nu a cerut sprijinul Centrului de Operații Aeriene din MApN.

Putem afirma deci că ROMATSA și STS nu au dat dovadă de eficacitate în desfășurarea acțiunii de salvare a celor ce se aflau în aeronavă și, astfel, ne vedem nevoiți să încercăm să înțelegem și să acceptăm moartea prematură a pilotului Adrian Iovan și a medicului rezident Aurelia Ion.

Cei ce trebuiau să participe în mod activ la această operațiune de salvare, autoritățile însărcinate cu responsabilitatea de a ajunge la fața locului și de a găsi victimele, au conturat o dezorganizare instituțională care, în acest moment, stă la baza politizării acestui accident.