Vasile Gherasim

Anii ’90 au însemnat pentru mulți dintre noi speranța unei vieți mai bune, într-o societate democratică unde credeam cu toții că ne putem exprima liber, fără angoasa pe care am simțit-o timp de 50 de ani de dictatură comunistă. În același

timp, entuziasmul pe care cu toții l-am simțit atunci nu ne-a aparținut exclusiv nouă. Pe 6 mai 1990 am împărtășit speranța și bucuria momentului împreună cu românii de peste Prut. Atunci, pentru prima oară în 50 de ani, chiar dacă doar pentru câteva clipe, am fost uniți.

Iată că se împlinesc 20 de primăveri de atunci și astăzi asistăm la un alt moment marcant în relațiile bilaterale dintre România și Republica Moldova. Vreau să îi urez pe această cale un bun-venit călduros Excelenței Sale, domnul Mihai Ghimpu, Președintele interimar al Republicii Moldova, și întregii delegații care îl însoțește în aceste zile la București.

Am pornit împreună cu Republica Moldova un drum, conduși de o formidabilă ambiție de a ne integra în Uniunea Europeană ca membri cu drepturi depline, cât mai repede și în condiții cât mai eficiente pentru statele noastre. Mă simt mândru când observ progresele pe care le-am făcut împreună, deși pe alocuri drumul a fost poate și anevoios. A fost nevoie de 17 ani pentru ca România să capete titlul de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. După cum știm cu toții, acordarea acestui titlu reprezintă doar începutul unor eforturi consistente de modernizare și reformă, care sunt menite să aducă România la standardele europene. În opinia mea, acum este momentul ca eforturile de modernizare ale României și ale Republicii Moldova să redevină comune.

În actuala structură politică și economică europeană, cred că viitorul Republicii Moldova este strâns legat de cel al României. Cel mai important argument în această privință este faptul că avem nevoie să ne apărăm reciproc interesele într-o lume care, cel puțin din punct de vedere economic, este din ce în ce mai competitivă.

Trebuie să recunoaștem că sunt încă destule lucruri de făcut pentru a ajunge la o stabilitate economică și politică pe ambele maluri ale Prutului. Totuși, Moldova și deopotrivă România încep să conștientizeze necesitățile de reformă la cele mai fundamentale nivelurile legislative, aici mă refer, desigur, la legea fundamentală a oricărui stat democratic, Constituția.

În România deja procesele de revizuire a Constituției sunt pe cale să demareze. În Moldova, după cum recunoaște și Președintele interimar al Republicii, este nevoie de soluții care să scoată statul dintr-o criză constituțională care poate ridica costuri mari pe plan politic și, implicit, economic și financiar. Iată că problemele cu care ne confruntăm și unii și alții nu sunt atât de diferite.

Vreau să mă apropii de finalul acestei declarații făcând un apel către colegii mei din Parlament, un apel la unitate și solidaritate cu Republica Moldova. Țin, de asemenea, să salut măsurile pe care Guvernul României le-a adoptat de-a lungul timpului pentru suportul cetățenilor Republicii Moldova. Un exemplu concludent în această privință este recenta înființare a Agenției Naționale pentru Cetățenie, care am încredere că va ajuta la organizarea unui sistem mult mai eficient de redobândire a cetățeniei române pentru basarabeni și nu numai.