Liviu Popescu

Aº începe prin a exprima o consideraþie personalã, ºi anume cã nu este ruºinos pentru cetãþeni sã colaboreze cu autoritãþile statului, în condiþiile legii ºi în condiþii de maximã transparenþã.

Pe de altã parte, aº arãta cã existã o practicã, în þãri cu tradiþie democraticã precum Italia, Elveþia, Marea Britanie, Austria, Belgia ºi chiar ºi în Japonia, de a institui obligaþia notificãrii prezenþei în þarã a strãinilor. Aici se poate face o discuþie, dacã aceastã obligaþie sã revinã, sã incumbe cetãþenilor strãini sau, respectiv, gãzduitorilor, adicã cetãþenilor care aparþin þãrii gazdã. Mã voi referi la acest aspect în finalul expunerii.

Pe de altã parte, considerãm cã însãºi recrudescenþa fenomenului criminal, precum ºi a fenomenului de migrare ilegalã Ñ ºi având în vedere cã România este o asemenea þarã de tranzit în fenomenul de migrare ilegalã Ñ impune anumite restricþii legale, anumite condiþii privind ºederea strãinilor. Dacã aceastã obligaþie de notificare sã revinã strãinilor sau, respectiv, cetãþenilor români, noi considerãm cã este o soluþie care în practicã ar ridica importante inconveniente, dacã aceastã obligaþie ar reveni cetãþenilor strãini, ºi anume pentru cã ei nu cunosc limba românã, nu cunosc exact cãror autoritãþi sã se adreseze etc. ªi s-a spus de la acest microfon cã iniþiatorul priveºte pe cetãþenii strãini plecând de la o prezumþie de vinovãþie, ºi nu de nevinovãþie.

Aº dori sã înlãtur o asemenea temere, o asemenea suspiciune, spunând cã-i privim nu ca pe niºte infractori, ci ca pe niºte strãini. Vã mulþumesc.