Nevoia de drept la replicã e foarte urgentã

Aº menþiona faptul cã, în momentul de faþã, este în discuþie un important capitol al acestei libertãþi a presei,

dreptul la replicã. Nu sunt un entuziast al creãrii de obligaþii constrângãtoare faþã de directorii de publicaþii. Cred cã aceste obligaþii trebuie rezolvate printr-o inspiratã reglementare legalã generalã. Dar nevoia de drept la replicã este, din pãcate, foarte urgentã.

Nu sunt neapãrat un adept al formulei pe care a gãsit-o ministrul apãrãrii, domnul Paºcu, pentru aceastã reglementare, deºi ea este, acum, cea mai apropiatã de felul în care ar trebui sã se desfãºoare activitatea aceasta poliformã, care este scrisul public. Nu poþi sã scrii despre cineva numai ce vrei tu, trebuie respectat adevãrul. ªi de aceea eu aº vorbi neapãrat despre **drepturile ºi obligaþiile noastre, ale tuturor, faþã de adevãr** . În cadrul acestei lupte zilnice pentru adevãr, dreptul la replicã apare ca necesar ºi sunt surprins neplãcut de felul în care sunt luate ºi rãstãlmãcite Ñ de altfel, este o epocã a rãstãlmãcirilor cea pe care o traversãm Ñ niºte cuvinte dintr-un rãspuns al Ministerului Apãrãrii Naþionale dedicate acestei cauze. Pur ºi simplu, aºa cum s-a procedat ºi în cazul colegului Vadim Tudor, cãruia o metaforã i-a fost transformatã într-o ameninþare punctualã, aceea cu mitraliera, iatã cã ministrului Paºcu îi este scos din context un text ºi este pus la zid pentru el. E condamnat domnul Paºcu pentru cã ar fi ameninþat viaþa ziariºtilor, din moment ce ºi-a permis sã nu scrie un text cazon, ci sã vorbeascã ironic despre faptul cã viaþa, în general, e scurtã. Din aceastã idee cã viaþa e scurtã, Paºcu este un criminal, Paºcu va trage...