”1[1] . ªomerii ºi pensionarii pot sã adere la organizaþii sindicale.Ò

Aº vrea aici sã fac un comentariu. În primul rând, în ceea ce mã priveºte nu aº fi de acord cu un asemenea amendament. Consider totuºi cã este un pas înainte faþã de o prevedere anterioarã care spunea cã ºomerii ºi pensionarii pot constitui organizaþii sindicale. E un pas înainte. Aici se vorbeºte doar de aderarea la organizaþii sindicale.

De ce n-aº fi de acord cu acest amendament? Pentru cã de esenþa organizaþiilor sindicale sunt relaþiile de muncã între salariaþi-lucrãtori, pe de o parte, ºi patronat, de cealaltã parte.

Nici ºomerii, nici pensionarii nu au relaþii de muncã, deci nu vãd de ce ar trebui sã facã parte din organizaþiile sindicale. Înþeleg miza acestui joc. De la 8 milioane de persoane active, salariaþi, în 1989, suntem în momentul de faþã la 4,3 milioane, deci la jumãtate faþã de numãrul din anii Õ90. Pe acest considerent, ºi baza sindicalã a scãzut, s-a înjumãtãþit, însã problema este dacã luãm aceste categorii de la partidele politice ºi le dãm posibilitatea sã se înscrie în sindicate? În virtutea cãror criterii? Nu existã logicã în acest raþionament.

Repet, de esenþa organizaþiilor sindicale, aºa cum se aratã în art. 1, sunt tocmai protejarea drepturilor, respectiv, a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale ale celor ce lucreazã, lucrãtorilor, nu ale pensionarilor sau ºomerilor.

În al doilea rând, dacã admitem cã ºomerii ºi pensionarii pot sã adere la organizaþii sindicale, de ce sã nu admitem, eventual, cã ºi studenþii pot adera la organizaþii sindicale. Sau de ce sã nu admitem cã ºi patronii, în ultimã instanþã, pot sã adere la organizaþii sindicale?

Deci, din aceste considerente, aº pleda pentru eliminarea acestui amendament din rândul amendamentelor admise. De altfel, ºi colegii din Camerã au procedat similar faþã de textul iniþial al Guvernului ºi cred cã au procedat corect.