Adrian Pãunescu

Aº vrea sã spun cã este un moment de mare semnificaþie starea de normalitate la care s-a ajuns ºi mulþumesc tuturor celor care au sprijinit acest proiect de lege ºi sunt bucuros cã ºi colegii de la U.D.M.R. au exprimat acordul lor de fond cu aceastã lege, chiar dacã eu cred cã domnul senator Verest—y nu a pus o întrebare aberantã, ci a pus o întrebare care poate frãmânta pe oricine: cum pot cei care sunt fabricanþi de legi sã se angajeze sã respecte tocmai legile de dinainte de ei?

Eu cred cã putem aprofunda întrebarea ºi putem gãsi un rãspuns logic. Nimeni nu poate considera cã se aflã la începutul lumii, fiecare dintre noi continuã o acþiune a celorlaþi ºi înainte de a ajunge în forma organizatã care este Senat sau Camera Deputaþilor la o lege nouã, suntem obligaþi sã o respectãm pe cea de pânã în momentul aprobãrii de cãtre Senat, pentru cã legea nu apare atunci când un senator sau un deputat exprimã o iniþiativã legislativã, ci atunci când cele douã Camere sunt de acord cu textul acelui proiect.

Pe de altã parte, în chiar Constituþia pe care suntem þinuþi s-o respectãm se spune: ”Deputaþii, senatorii ºi cetãþenii care-ºi exercitã dreptul la iniþiativã legislativã pot prezenta propunerile numai în forma cerutã pentru proiectele de legiÒ.

Chiar pentru a ne exprima noi acþiunea trebuie sã respectãm Constituþia. Constituþia ne dã dreptul de a face modificãri ale legislaþiei, ne dã acest drept suprem, în fond, aºa cã pentru a putea sã ne exercitãm mandatul de zi cu zi trebuie sã respectãm Constituþia.

Mi se pare însã, dincolo de orice controversã parþialã, cã este foarte importantã pentru România însãºi, pentru þarã ºi pentru cei ce o compun, pentru majoritate ºi pentru minoritãþi, clipa aceasta în care s-a exprimat de cãtre toate grupurile parlamentare trimise în Senat, în Parlament, acordul cu acest jurãmânt care sigur cã este un fapt normal, dar e atât de normal încât de aproape 12 ani el nu s-a putut instaura în conduita noastrã de parlamentari.

Vã mulþumesc.