Grigore Zanc

Aº vrea sã vã rog, domnule preºedinte, stimaþi colegi, sã reþinem cã articol de articol, cu amendamentele propuse, am ajuns la aceastã formulã. Cele trei amendamente care la vot n-au trecut mai pot fi soluþionate, în sensul cã primul argument al unui institut, corelat cu o structurã, un oficiu care sã se ocupe de problemele practice ºi, respectiv, financiare, se soluþioneazã în mãsura în care în cadrul Corpului de control sau audit se creeazã o structurã de control care sã se aplice exact la monumente, la banii pentru monumente, fiindcã argumentele principale în cadrul comisiei erau ca în cheltuirea banilor, aici, sã nu intre acest oficiu, oarecum sã iasã de sub control ºi sã orienteze sumele nepotrivit sau angajarea firmelor care sã lucreze. Deci unul cu celãlalt se pot soluþiona. Prin audit putem exclude contopirea celor douã structuri.

Cu privire la al treilea punct, argumentul este evident. Þine seama de structurarea pe zone a þãrii pentru investiþii, pentru alte motive de administraþie ºi strategie care vin în întâmpinarea acestei orientãri a comisiilor pentru monumente. ªi aº adãuga aici celor spuse de

domnul ministru ºi faptul cã, prin existenþa unor comisii zonale sau regionale, noi evitãm excesul unor iniþiative locale care, uneori, tind sã dea amploare ºi lucrurilor mai puþin importante, mai puþin consistente din sfera monumentelor de culturã ºi, oarecum, existã un control ºi o reciprocã supraveghere din punct de vedere ºtiinþific ºi profesional a modului în care se gestioneazã valorile monumentale între administraþiile locale, structurile ministerului din teritoriu ºi aceste comisii zonale, dincolo de cele spuse cu privire la costurile care s-ar extinde enorm, plus absenþa specialiºtilor din fiecare judeþ pentru asemenea comisii.

Cred cã pe articole putem argumenta fiecare în parte.