Cristina Tarcea

Aºa cum am arãtat, în anul 1996, domnul procuror, într-adevãr a fãcut obiectul unor cercetãri administrative, cercetãri care vizau inclusiv aspectele din publicaþiile la care aþi fãcut referire.

Cert este cã, în urma acelor cercetãri, aºa cum am arãtat, s-a stabilit faptul cã acuzaþiile care i se aduceau nu erau întemeiate.

Trebuie subliniat faptul cã, din acel moment, deci din momentul 1996 ºi pânã în momentul numirii sale în funcþie, nici un fel de altã acuzaþie nu s-a mai adus domnului procuror ºi nici Ministerul Justiþiei, sau Parchetul, nu a primit vreo sesizare în ceea ce-l priveºte.

Acesta este motivul pentru care punem la îndoialã aceste afirmaþii fãcute imediat dupã numirea dumnealui în funcþie.

Sigur, în mãsura în care, nu cred cã se poate contesta faptul cã doamna ministru Stãnoiu n-ar fi dat dovadã de intransigenþã atunci când s-au constatat abateri sãvârºite de magistraþi. În acest sens vorbesc ºi cauzele în care s-a dat aviz de cercetare sau aviz de arestare. Prin urmare, orice acuzã întemeiatã a fost prompt, din acest punct de vedere, sancþionatã de Ministerul Justiþiei, ceea ce nu a fost în cazul domnului procuror Moldovan.