Au trecut patru luni de când Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a pornit o misiune dificilă, dar coerentă, aceea de a reda țăranului român demnitatea și speranța.
După patru ani de guvernare liberală haotică, timp în care au fost schimbați patru miniștri ai agriculturii, 15 secretari de stat din acest minister și au fost înlocuiți peste 1.000 de directori și specialiști din acest domeniu, rezultatele agriculturii românești sunt cu adevărat dramatice.
Nu doresc să parcurg întreg eșecul politicii agricole din România din perioada 2004 – 2008. Aceste rezultate sunt bine știute. Ele au fost mereu amintite în cele șapte moțiuni depuse de PSD la Camera Deputaților și la Senat în această perioadă.
Din păcate, în loc să învețe din aceste lecții oferite gratuit, miniștrii liberali ai agriculturii au părut să aibă mereu alte priorități. Poate și de aceea avem astăzi nevoie de peste 2 miliarde de euro în fiecare an, pentru a importa produsele alimentare, în loc să le producem în România și, eventual, să le și exportăm.
Integrarea României în Uniunea Europeană ar fi trebuit să însemne o șansă unică pentru fermierii din România.
Prin negocierile cu Uniunea Europeană se obținuseră, pentru fermierii din România, aceleași condiții de finanțare după momentul aderării ca și pentru colegii lor din Polonia, Ungaria sau Cehia.
Dacă agricultorii polonezi erau fericiți la un an după aderare, reușind să încaseze subvenții mai mari și beneficiind de o piață de desfacere europeană mult mai vastă, fermierii români au așteptat în zadar să aibă parte de aceeași fericire. În schimb, aceștia au primit din plin circ cu miniștri schimbați în direct, la televizor, la ore de maximă audiență.
Cu toate că România a avut aproape trei ani la dispoziție de la momentul închiderii negocierilor și până la data aderării, timp în care reprezentanții liberalilor conduceau Ministerul Agriculturii, la 1 ianuarie 2007 aceștia au părut mai degrabă surprinși de faptul că România a ajuns în Europa și, timp de doi ani, au asistat neputincioși la avalanșa importurilor de produse alimentare în România, fără a încerca să folosească fondurile europene destinate agriculturii și dezvoltării rurale pentru creșterea producției agricole proprii. Iar pentru privilegiul de a consuma alimentele vest-europene mai plătim și o contribuție semnificativă de peste 1 miliard de euro anual către Uniunea Europeană.
România a reușit, în 2008, să atingă un record negativ unic între statele nou-intrate în Uniunea Europeană. Blocarea fondurilor de preaderare SAPARD, mai mult de 100 de milioane de euro, nu vor mai fi plătite din fondurile europene, ci din banii contribuabililor români.
În loc să ofere subvenții suplimentare țăranului român cu acești bani, Guvernul Tăriceanu a risipit, cu o incredibilă ușurință, echivalentul a 3 milioane de lei vechi pentru fiecare hectar muncit de țăranul român, iar toate aceste nereușite sunt datorate incompetenței și superficialității cu care au fost tratate problemele agriculturii în acești ani. Decontul pentru acești bani a fost transferat guvernării următoare fără niciun fel de remușcare.
Este surprinzător cum în textul moțiunii depuse de cei care au condus agricultura în ultimii ani se evită vreo legătură cu eșecul din acest domeniu al miniștrilor din Cabinetul liberal.
Dar ce s-a întâmplat, de fapt, și cum s-a ajuns în această situație pe care astăzi actuala conducere a Ministerului Agriculturii încearcă să o corecteze cât mai rapid? Deși aspectele au fost prezentate în detaliu în moțiunile depuse în acești ani de către PSD, nu putem să nu reamintim în ce fel au organizat miniștrii liberali cea mai importantă agenție de plăți pentru fermieri – APIA.
Înființată în anul 2004, prin Legea nr. 1, APIA a avut o dezvoltare normală până la sfârșitul guvernării PSD. Dacă în 2003 și 2004 Comisia Europeană lăuda pașii făcuți de Guvern pentru înființarea acestei agenții, după 2005 situația este radical diferită, fiind semnalată în toate rapoartele întocmite lipsa alarmantă a progresului în construcția acestei instituții; organizarea în pripă a agenției de plăți: se pornește foarte târziu, prin suplimentarea personalului agenției în scopul preîntâmpinării unor eventuale sancțiuni ale Comisiei Europene.
Primii care profită de haosul angajărilor ce a urmat au fost tocmai cei care conduceau comisiile de angajări de personal. Astfel, aceștia profită de unele prevederi ale legilor cu privire la retribuirea personalului din comisiile de angajări din administrația publică și își virează în conturile personale sume de ordinul miliardelor de lei vechi pentru participări la câteva zeci de comisii de angajări sau de contestații.
Dacă în noiembrie 2007 Comisia Europeană nu a aplicat clauza de salvgardare pentru plățile directe din agricultură, a fost, în primul rând, datorită unei decizii politice. România ar fi pierdut atunci 110 de milioane de euro din partea Uniunii Europene, adică 25% din fondurile pentru plăți directe cuvenite României pentru primul an al existenței ca stat membru al Uniunii Europene.
Au fost necesare intervenții la Bruxelles, inclusiv ale PSD-ului, care a purtat discuții la Comisia Europeană pentru a stopa inițierea acestei clauze. De altfel, această clauză nu a existat la încheierea negocierilor în 2004.
După alte scandaluri, legate de achiziții de ATV-uri sau bărci cu motor la prețuri astronomice, APIA pornește, din noiembrie 2007, cu un nou director, în fruntea a peste 5.000 de angajați, tentativa de a transfera banii europeni mult așteptați. Din păcate, primii bani sosesc către fermieri prea târziu, după iunie 2008, ceea ce a și generat impunerea unor penalități de către Comisia Europeană către statul român în valoare de peste 14 milioane de euro.
Pentru anul 2008, conducerea APIA găsește o nouă „strategie” de ușurare a activității, descurajarea fermierilor care solicită plăți la hectar. Astfel, de la un număr de 1.240.000 de fermieri care au depus cereri de plată în 2007, acesta s-a diminuat cu peste 100 de mii, la 1.130.000. Fermierii au fost descurajați de felul în care au fost purtați pe drumuri timp de mai multe luni, fără a primi nici măcar un leu, fiind chemați în repetate rânduri la sediile APIA județene pentru noi cereri de plată, stufoase și complicate.
De altfel, îi invit pe semnatarii moțiunii pe care o dezbatem astăzi să completeze un astfel de formular de cerere de plată, întocmit sub patronajul liberalilor, având, parcă, scopul de a goni solicitanții de fonduri. Vă asigur că e nevoie de o experiență academică pentru a completa acest formular, domnilor deputați liberali.
Este interesantă, de asemenea, și urmărirea costurilor din APIA din primii doi ani. Vom descoperi o performanță cu adevărat liberală. Pentru fiecare sută de euro transferată fermierului român, Statul român a cheltuit tot o sută de euro. În orice stat membru vest-european, același transfer de bani se făcea cu numai patru euro.
APIA este numai una dintre multele nerealizări din perioada guvernării liberale. Putem analiza în detaliu și eșecurile înregistrate de liberali în alte domenii. Domnul
ministru Ilie Sârbu a punctat câteva din acestea. Mai putem adăuga faptul că niciun euro nu a fost utilizat din fondurile structurale pentru investiții în agricultură sau pescuit până la sfârșitul anului 2008; au fost desființate consiliile pe produs, organisme ce au funcționat cu succes pe lângă Ministerul Agriculturii până la 1 ianuarie 2007, și acest lucru a condus la o lipsă de transparență în măsurile de politici agricole adoptate de Guvernul liberal după 2007; gestionarea ineficientă a cotei de lapte în toată această perioadă (și astăzi există în România fermieri care au achiziționat vaci cu lapte în ultimii ani, dar nu au acces la cota de lapte, în timp ce mulți deținători de cotă de lapte nu mai au sau nu au avut vreodată vaci cu lapte); abandonarea descentralizării Ministerului Agriculturii – practic, toți miniștrii liberali au păstrat același aparat administrativ corespunzător perioadei de preaderare; în schimb, pe banii contribuabililor români au mai fost angajați peste 10.000 de funcționari în sistem. Atractive și profitabile au mai fost angajările în această perioadă pentru unii!
Semnatarii moțiunii susțin că sunt depuse proiecte de lege privind înființarea Camerelor agricole de două luni. Spre deosebire de cei doi ani în care reprezentanții PNL din conducerea MAPDR au blocat orice proiect de descentralizare a activității în administrarea agricolă, actuala echipă din Ministerul Agriculturii va continua proiectul deja început, de mutare a deciziilor fermierilor de la Bruxelles sau București în județul de origine al fiecărui fermier; distrugerea cercetării agricole din România, lipsa de resurse financiare alocate acestui domeniu, cu scopul de a servi ulterior unele terenuri ale cercetării, aflate lângă marile orașe, către diverse proiecte imobiliare, aparținând poate unor prieteni.
Doamnelor și domnilor deputați,
În anul 2004 România reușea cea mai mare producție agricolă de după 1989. În același an, România a reușit să închidă negocierile cu Uniunea Europeană, obținând condiții foarte bune și bani foarte mulți pentru fermierii români. Printre clauzele avantajoase obținute este și aceea de a permite prelucrarea laptelui neconform cu standardele europene încă trei ani de la data aderării.
În ultimul alineat din pagina a doua a moțiunii discutate astăzi citim cu stupoare cum aritmetica liberală reduce tranziția pentru calitatea laptelui negociat la doi ani, de la minimum trei, așa cum a fost semnat în Tratatul de aderare cu Uniunea Europeană, tratat semnat de însuși domnul Tăriceanu. Ne dăm seama, astfel, cum socotesc ca la Caragiale domnii deputați semnatari ai moțiunii, pe care majoritatea doar au semnat-o, probabil, fără a o mai citi.
Aflăm, de asemenea, din textul moțiunii că unul din mulții miniștri ai agriculturii din Guvernul Tăriceanu nu a fost niciodată membru PNL, dar răspunderea pentru dezastrul găsit la preluarea Ministerului Agriculturii de către actuala echipă nu aparține doar unui ministru, ci întregului Cabinet, în frunte cu primul-ministru, care, în tot acest timp, a fost președintele PNL.
În ceea ce privește bugetul anului 2009, marcat în primul rând de datoriile lăsate de către Guvernul anterior, datorii de peste 1,2 miliarde de lei, adică aproape 300 de milioane de euro, putem să răspundem astfel: în Uniunea Europeană nu există niciun fel de formulă de corelare a bugetului unui minister de PIB, astfel că nu se pot face comparații cu alte state membre. Dar, dacă se face o analiză a sumelor nete, disponibile atât de la buget, cât și de la Uniunea Europeană pentru spațiul rural românesc, adică peste 3 miliarde de euro pentru 2009, vom realiza că România are pregătită o sumă ce o plasează în primele zece țări din cele 27 de state membre, din punct de vedere al fondurilor pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Este foarte important ca acești bani să fie utilizați integral și mai ales în acest an. Chiar dacă și România trece prin aceeași criză economică pe care o parcurg astăzi toate statele lumii, fondurile europene sunt disponibile, pentru 2009, atât pentru subvenții, cât și pentru investiții în agricultură, iar cofinanțarea acestor fonduri de către guvernul actual este în continuare una dintre prioritățile exprimate de către actualul Minister al Finanțelor Publice.
De asemenea, semnatarii moțiunii ar dori să compare banii pentru susținerea ovinelor cu nevoia de autostrăzi în România sau cu salariile profesorilor. Îi informez pe domnii deputați liberali, pe această cale, că Uniunea Europeană alocă cea mai mare parte a bugetului său pentru politica agricolă comună, transferând fermierilor din statele membre sume ce reprezintă aproape jumătate din bugetul Comisiei Europene, în fiecare an. Deoarece nu se alocă sume similare către învățământ sau către infrastructură, este normal ca fiecare guvern să-și finanțeze din bugetele proprii și domenii precum sănătatea, administrația sau infrastructura. Nu au fost reduse sumele destinate MAPDR, așa cum în mod eronat se specifică în moțiune.
Lipsa de documentare a semnatarilor moțiunii a făcut posibilă inducerea unei astfel de idei.
Situația se prezintă, așa cum a arătat și domnul ministru Ilie Sârbu, astfel: proiectele Ministerului Agriculturii susținute cu fonduri externe nerambursabile vor fi finanțate din veniturile obținute de stat din privatizare, dacă alocațiile bugetare ale ministerului vor fi insuficiente; direcționarea de venituri din privatizare către proiectele agricole va fi decisă de Guvern, la propunerea Ministerelor Agriculturii și Finanțelor. Astfel răspundem și la punctul A3 al moțiunii, prin care semnatarii moțiunii arată o necunoașterea atât a politicii agricole comune, cât și a aritmeticii. Putem să-i asigurăm însă că în bugetul ministerului nu au mai fost incluse sume pentru plata unor venituri de 300 de milioane de lei pe lună pentru unii funcționari, așa cum se întâmpla în urmă cu doi ani.
Programul de guvernare este respectat. Cele 67 de proiecte propuse fac parte dintr-o strategie agricolă rurală, elaborată de MAPDR, împreună cu asociațiile profesionale, sindicatele agricole și patronatele din agricultura României, în acest an. Acesta conține strategii sectoriale bine fundamentate pentru perioada 2009 – 2013, în care se definesc ținte realizabile și modalități prin care aceste obiective pot fi atinse. Ar fi fost foarte bine să se poată continua un astfel de plan strategic al guvernării anterioare, dar aceasta a lipsit cu desăvârșire în guvernarea liberală.
Abordarea transparentă a problemelor agricole, realizarea politicilor de implementare pentru atingerea obiectivelor, evaluarea corectă a resurselor împreună cu partenerii implicați au fost străine conducerii MAPDR din perioada guvernării liberale.
Nu înțelegem despre ce pericol vorbesc semnatarii moțiunii la punctul A5. Reforma PAC este permanentă, nu are etape, cum se susține la acest punct, iar România, ca stat membru al Uniunii Europene, participă permanent la consiliile de miniștri la care se dezbat lunar elementele acestei reforme. Recenta modificare _Help Check_ a politicii agricole comune a fost dezbătută aproape doi ani în aceste consilii de miniștri și reprezintă o astfel de adaptare din mers a agriculturii europene, la cerințele tot mai exigente ale consumatorilor europeni, din punct de vedere al calității și al costului produselor agricole europene.
O minimă informare făcută anterior scrierii moțiunii nu i-ar fi pus într-o situație jenantă pe cei care au semnat moțiunea.
Programul național de dezvoltare rurală, PNDR-ul, este analizat și dezbătut permanent de către Ministerul Agriculturii, iar ultima sa modificare, realizată în martie 2009, a fost
realizată în colaborare cu membrii Comitetului de monitorizare.
Îi informăm pe deputații liberali că au mai fost identificate și incluse în acest comitet de monitorizare și alte organizații profesionale care, alături de toți membrii ce au fost în vechiul comitet de monitorizare, au participat la ședința din martie și participă în continuare la abordarea oricărei modificări propuse pentru Planul național de dezvoltare rurală.
Proiectul de descentralizare a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care se încadrează într-un vast program de descentralizare a întregii administrații, demarat de Guvern, este dezbătut în prezent cu toți partenerii sociali implicați. El este adaptat cerințelor actuale ale administrației, ce corespund unui stat membru al Uniunii Europene.
Este un proiect care implică schimbări legislative majore și tocmai de aceea nu va fi început superficial și în grabă. El nu este solicitat de către Uniunea Europeană, dar este necesar pentru a debirocratiza un sistem rămas aproape neschimbat de 20 de ani. Numai așa vom putea aduce fondurile europene către satul românesc, înlocuind, spre exemplu, umilința îndurată de țăranul român în anul 2007, când a făcut de 4-5 ori drumul de la sat la APIA, pentru a nu primi în final nici bani suficienți să acopere costul benzinei pentru aceste drumuri.
În privința campaniei agricole de primăvară, am fost informați de către APIA că plățile unice pe suprafață au început deja din luna martie și că se desfășoară într-un ritm ce va permite finalizarea lor la timp, astfel încât să nu plătim din nou penalități, așa cum s-a întâmplat în anii precedenți. Până la această oră, au fost efectuate plăți de peste 70 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că o mare parte dintre beneficiari au primit deja cei 402 lei pe hectar.
De asemenea, subvenția pe motorină, în valoare de 39 de lei pe hectar, este disponibilă prin direcțiile agricole județene. În privința cererilor de plată ce se depun până la 15 mai la Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură putem anunța că au fost depuse peste 800 de mii de cereri de plată, iar prin informările efectuate de către specialiști în ultima perioadă numărul acestora va crește, astfel încât toți fermierii ce lucrează teren agricol în România să-și primească dreptul financiar cuvenit din partea Uniunii Europene și a Guvernului român.
În moțiunea depusă apare în mod confuz un nou punct A. Dincolo de dificultatea de a-și urmări propria enumerare a ideilor într-un text de câteva pagini, și nu ne mai mirăm de nereușitele înregistrate în actul de guvernare, putem desprinde confuzia ce domnește între liberali cu privire la rolul administrației în gestionarea fondurilor europene. Aceștia apreciază pozitiv procesarea unui număr de proiecte, și nu scopul final al fondurilor europene, acela de a fi absorbite pentru îmbunătățirea nivelului de trai în mediul rural sau pentru modernizarea exploatațiilor agricole și generarea de noi locuri de muncă.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat însă, deoarece atitudinea unor funcționari din agențiile de plăți a fost aceea de a complica procedurile, de a centraliza excesiv decizia și de a împiedica în mod voit folosirea acestor fonduri. Altfel nu ne putem explica de ce numai în România nu a fost folosit nici măcar un euro din banii destinați proiectelor de investiții, în timp ce toate statele ce au intrat după 2004 în Uniunea Europeană au reușit să folosească procente semnificative din aceste fonduri.
Pe de altă parte însă șefii acestor agenții au fost răsplătiți regește în acești ani cu salarii mari și sporuri speciale, cu limuzine, cu sedii și echipamente electronice de ultimă generație. Nu cred să fie vreun motiv de laudă pentru
reușitele manageriale ale acestor șefi de agenții, iar mai multă motivare decât cea pe care au avut-o în ultimii ani, în mod inutil, nu cred că este cazul să oferim până la obținerea unor performanțe.
Doamnelor și domnilor deputați,
Pentru prima oară în ultimii ani, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a publicat în februarie 2009 o lucrare de informare a fermierilor cu privire la formele de susținere pe care aceștia le au la dispoziție, iar ministrul Ilie Sârbu a prezentat-o prin întreaga mass-media.
Această lucrare a fost pusă la dispoziția celor interesați, agricultori, specialiști sau nespecialiști. Deși au avut la dispoziție peste 1.000 de oameni cuprinși în serviciile de consultanță agricolă, Agenția Națională de Consultanță Agricolă, ANCA, Guvernul liberal nu a considerat necesar să informeze țăranul român asupra tuturor formelor de sprijin existente atât de la Uniunea Europeană, cât și de la Guvernul României sau de la băncile comerciale.
Din păcate, semnatarii moțiunii, la punctul B, încearcă să generalizeze la un singur tip sau model agricultorul român, ceea ce nu se poate face. Există mii de tipuri de exploatații agricole ce diferă după tipul de producție, vegetal, zootehnic, mixt, precum și după dimensiune sau amplasare. Fiecărui fermier îi revine alt tip de pachet de măsuri de sprijin pe care acesta îl poate solicita.
În urma negocierilor începute în acest an de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu Uniunea Europeană, există posibilitatea unor suplimentări pentru unele categorii de plăți, cum ar fi plata unică pe suprafață, care poate fi majorată cu încă 35 de euro pentru anul 2009.
De asemenea, noua conducere APIA informează că este pregătită pentru a începe plățile pentru acest an încă din decembrie 2009, așa cum se realizează plățile în toate statele membre.
În privința schimbării directorilor din APIA sau din alte instituții subordonate și a unui eventual abuz al conducerii ministerului pentru a intimida personalul cu funcții de conducere, putem afirma că nu există și nici nu ar fi necesar, deoarece actuala legislație permite îndepărtarea cu ușurință a directorilor care nu au performanță.
Directorii din APIA au avut întâlniri permanente cu conducerea actuală a ministerului în vederea identificării de soluții pentru a asigura transferul rapid în această primăvară a fondurilor către fermieri. Este posibil ca unii dintre acești directori să fi considerat presiune necesitatea de a munci, de a participa activ la aceste ședințe, în condițiile în care competențele lor nu cuprindeau poate abilitățile necesare, aceștia ajungând în pozițiile de conducere strict pe criterii politice.
## Doamnelor și domnilor deputați,
Considerăm că toate punctele existente în textul moțiunii depuse de deputații liberali au primit răspunsurile necesare. Propun ca această moțiune să fie respinsă, iar pe viitor semnatarii ei să solicite informații despre aceste domeniu, în discuții informale cu specialiștii, fără a consuma un timp prețios din activitatea Executivului, care reușește să corecteze zi după zi greșelile realizate în agricultură în perioada guvernării liberale.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.