Ecaterina Andronescu

## **Doamna Ecaterina Andronescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor senatori,

Este, fără îndoială, un privilegiu pentru mine să pot astăzi să mă adresez, deopotrivă, și dumneavoastră, și premierului, și membrilor Guvernului, cu câteva gânduri în legătură cu sistemul de educație.

Mă bucură, domnule prim-ministru, că ați enumerat aici, printre prioritățile legislative ale Guvernului, Legea educației. Este, fără îndoială, necesară, pentru că sistemul românesc de învățământ are nevoie de modernizare. Mai mult decât atât, aș socoti că – pentru că, adesea, în dezbaterea publică s-a menționat faptul că România nu are un proiect care să strângă, să coaguleze forțele politice, societatea civilă în jurul lui – educația ar putea să fie unul dintre aceste proiecte, pentru că, fără îndoială, nu cred că cineva își poate imagina o societate performantă, nu acum, ci peste 10 sau 15 ani, fără un sistem de educație pus la punct, modernizat și performant.

Este suficient să ne uităm în istoria noastră ca să realizăm că aceasta este o realitate.

Adesea, se vorbește despre societatea performantă interbelică. Fără acțiunile lui Spiru Haret nu am fi putut să sperăm, după 10-15 ani de la Spiru Haret, că avem performanță în societatea românească. Exemplul acesta este o dovadă că trebuie să ne îndreptăm cu toată grija, atenția spre sistemul de învățământ, care are nevoie de modernizare.

Poate ar mai fi de subliniat faptul că, acum, în toată lumea, toate țările sunt extrem de atente la sistemele lor de învățământ și poate că nu întâmplător investesc, în perioada de criză, cu precădere, în educație, în cercetare și inovare, pentru că rapoartele celor care fac analize și încearcă să găsească măsuri de ieșire din criză spun că ieșirea din această criză este una atipică, ca urmare cercetarea și inovarea ar putea să aducă contribuții esențiale, prin intermediul unor întreprinderi inovative, să scoată țările din criza în care se adâncesc.

De aceea, domnule prim-ministru, mă bucur, încă o dată vă spun, că ați menționat printre priorități Legea educației și sunt convinsă că Parlamentul, cu expertiza de care dispune, va încerca să realizeze o lege cât se poate de performantă.

Ceea ce m-a întristat totuși este că nu ați menționat, printre documentele la care ați făcut referire atunci când ați adus în discuție legea, faptul că nu pornim de la zero, că am avut o lege a educației naționale, care, ca orice document, poate să fie perfectibilă, dar asta nu înseamnă că trebuie să o aruncăm la gunoi și să pornim de la zero.

De aceea, eu cred că în jurul acestui proiect putem să micșorăm puțin prăpastia în care ne-a aruncat această activitate politică, exacerbată uneori, și să încercăm să dăm sistemului de învățământ o lege care să fie, într-adevăr, acceptată de cei pe care încearcă să-i guverneze. Este o cale de a deschide dialogul între diferitele segmente din societate, este o soluție de a aduce comunicarea în prim-planul scenei politice din România și, fără îndoială, este o șansă pentru societatea românească de a merge în direcția performanței.