Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·1 februarie 2010
Senatul · MO 9/2010 · 2010-02-01
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Deschiderea sesiunii ordinare de către președintele Senatului, domnul Mircea Dan Geoană
Alegerea membrilor Biroului permanent al Senatului: – doamna Anca Daniela Boagiu (PD-L) – vicepreședinte; – domnul Alexandru Pereș (PD-L) – vicepreședinte; – domnul Dan Voiculescu (PSD+PC) – vicepreședinte; – domnul Teodor Viorel Meleșcanu (PNL) – vicepreședinte; – domnul Gheorghe David (PD-L) – secretar; – domnul Orest Onofrei (PD-L) – secretar; – doamna Doina Silistru (PSD+PC) – secretar; – domnul Cornel Popa (PNL) – secretar; – domnul Constantin Dumitru (PD-L) – chestor; – domnul Ioan Chelaru (PSD+PC) – chestor; – domnul Dan Radu Rușanu (PNL) – chestor; – domnul Verestóy Attila (UDMR) – chestor
Informare privind conducerea grupurilor parlamentare ale Senatului
· procedural · adoptat
· other
· Dezbatere proiect de lege
· other
28 de discursuri
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Rog liderii de grup să mobilizeze senatorii, ca să putem începe sesiunea ordinară a Senatului României în condiții de solemnitate.
Rog colegii să-și ocupe locurile în sală pentru a începe procedurile de astăzi.
Stimate colege și stimați colegi,
Mă bucur că ne revedem după dezbaterile asupra bugetului de stat de acum două săptămâni. Această ședință are un caracter deosebit.
Constat prezența a 103 senatori până în acest moment.
Vot · Amânat
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
ni ordinare, fiecare grup parlamentar propune, iar Senatul validează repartizarea acestor funcții, în conformitate cu algoritmul politic cunoscut.
Propunerile nominale pentru aceste funcții se fac de către liderii grupurilor parlamentare.
Vă propun, ca procedură de vot, după ce liderii grupurilor parlamentare vor face nominalizările, să aprobăm în întregime lista Biroului permanent al Senatului cu un singur vot al dumneavoastră, al plenului Senatului României.
Vă propun ca lista cu membrii Biroului permanent să fie supusă votului prin vot electronic secret.
- Vot deschis.
Cine este pentru această propunere?
- Cine este împotrivă?
- Cine se abține?
În unanimitate, această procedură a fost aprobată.
În continuare, dați-mi voie să-i invit pe liderii grupurilor parlamentare să facă propunerile.
Domnul senator Igaș, liderul Grupului parlamentar al PD-L.
Vă rog, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Hotărârea Grupului parlamentar al PD-L privind nominalizările pentru funcțiile din Biroul permanent al Senatului este următoarea:
- vicepreședinte: doamna senator Anca Daniela Boagiu;
- vicepreședinte: domnul senator Alexandru Pereș;
- secretar: domnul senator Orest Onofrei;
- secretar: domnul senator Gheorghe David;
- chestor: domnul senator Constantin Dumitru.
- Pentru conducerea Grupului parlamentar al PD-L:
- secretar: domnul senator Marian Iulian Rasaliu;
- vicelider: domnul senator Toader Mocanu;
- vicelider: domnul senator Gheorghe Bîrlea;
- lider: Traian Constantin Igaș.
Vă mulțumesc, domnule senator Igaș.
Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Ion Toma.
Vă mulțumesc, domnule președinte. Decizia Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC este:
- vicepreședinte: domnul senator Dan Voiculescu;
- secretar: doamna senator Doina Silistru;
- chestor: domnul senator Ioan Chelaru.
Conducerea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC:
– lider: Ion Toma;
– vicelideri: domnul senator Viorel Arcaș, domnul senator Vasile Cosmin Nicula, domnul senator Dan Coman Șova;
– secretar: domnul senator Sorin Constantin Lazăr;
– purtător de cuvânt: domnul senator Florin Constantinescu.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul liderul Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Hașotti. DUPĂ PAUZĂ
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Doamnelor și domnilor colegi,
Vă facem următoarele propuneri pentru Biroul permanent:
- vicepreședinte: domnul senator Teodor Viorel
- Meleșcanu;
- secretar: domnul senator Cornel Popa;
- chestor: domnul senator Dan Radu Rușanu.
La nivelul conducerii Grupului parlamentar al PNL:
- lider: Puiu Hașotti;
- vicelideri: domnul senator Mario Ovidiu Oprea și domnul
- senator Emilian Valentin Frâncu;
- secretar: domnul senator Liviu Titus Pașca. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Markó Béla.
Domnule președinte,
Grupul parlamentar al UDMR îl desemnează pentru funcția de chestor pe domnul senator Verestóy Attila.
- În fruntea grupului a avut loc o schimbare:
- lider: domnul senator Fekete-Szabó András Levente;
- vicelider: domnul senator Gyerkó László;
- secretar: domnul senator Bokor Tiberiu. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Dați-mi voie, conform deciziei noastre anterioare, să dau citire listei propunerilor prezentate de liderii grupurilor parlamentare pentru candidații la funcțiile de vicepreședinți, secretari și chestori ai Senatului, luând notă de informarea cu privire la schimbările din grupurile parlamentare:
– vicepreședinți: doamna senator Anca Daniela Boagiu, domnul senator Alexandru Pereș, domnul senator Dan Voiculescu, domnul senator Teodor Viorel Meleșcanu;
– secretari: domnul senator Gheorghe David, domnul senator Orest Onofrei, doamna senator Doina Silistru și domnul senator Cornel Popa;
– chestori: domnul senator Constantin Dumitru, domnul senator Ioan Chelaru, domnul senator Dan Radu Rușanu și domnul senator Verestóy Attila.
Spun votului dumneavoastră lista pentru funcțiile de conducere în Biroul permanent al Senatului României.
Vot secret electronic.
Cu 91 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și două abțineri, s-a aprobat lista candidaților pentru funcțiile de vicepreședinți, secretari și chestori ai Senatului României pentru sesiunea parlamentară care începe astăzi, 1 februarie.
Facem o pauză de câteva minute.
Rog membrii noului Birou permanent să se întrunească în sala Biroului permanent.
Rog colegii să rămână în sală pentru a continua ședința imediat.
Doamnelor și domnilor senatori,
Vă propun să intrăm în ordinea de zi, după ședința Biroului permanent nou-ales.
Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, probleme organizatorice: aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 2–6 februarie 2010.
Este un program obișnuit.
Vă rog să vă exprimați prin vot deschis. Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abține?
Programul de lucru pentru perioada 2–6 februarie a fost aprobat în unanimitate.
Trecem la punctul 5 din ordinea de zi, declarații politice. Vă rog, cu titlu excepțional, să comprimăm aceste declarații pentru a ne putea încadra în programul aprobat de noi mai devreme.
Dau cuvântul domnului senator Augustin Humelnicu, din partea Grupului parlamentar al PD-L, urmează domnul Sorin Bota, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
## **Domnul Augustin Daniel Humelnicu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică a Grupului parlamentar al PD-L se intitulează „Combaterea șomajului – o prioritate a Guvernului Boc”.
Declarația politică de la începutul acestei sesiuni parlamentare are în vedere o problemă socială importantă cu care se confruntă România în prezent, și anume problema șomajului.
După cum observăm, la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene există preocupări serioase cu privire la diminuarea sau măcar menținerea ratei șomajului.
În privința României, Guvernul condus de premierul Emil Boc a susținut că are ca țintă scăderea cu cel puțin 0,5% a ratei șomajului. Poate părea puțin, dar, în condițiile în care principalele economii europene au ca țintă creșterea șomajului în proporții mai mici decât în anul precedent, atingerea acestei ținte de către România ar fi cu adevărat o realizare demnă de lăudat. Pentru a susține toate acestea, Guvernul și-a asumat, încă din Programul de guvernare, obiective clar definite în vederea limitării efectelor negative ale șomajului.
În primul rând, se are în vedere echilibrarea pieței muncii ca bază de pornire pentru creșterea gradului de ocupare a forței de muncă. Totodată, creșterea gradului de flexibilitate a pieței muncii și întărirea dialogului social sunt obiective de la care pornește procesul de elaborare a politicilor publice din acest domeniu.
Vedem însă că toate acestea nu au rămas doar la nivel declarativ, ci deja sunt vizibili primii pași pe care îi face Guvernul în vederea punerii în aplicare a Programului de guvernare asumat de PD-L și UDMR la momentul învestirii.
Astfel, încă din această săptămână, Guvernul va emite o ordonanță de urgență prin care se dorește reglementarea precisă și în acord cu noua situație economico-socială a șomajului tehnic.
Inițiativa Guvernului are în vedere atât păstrarea locurilor de muncă, cât și ajutarea mediului de afaceri. Totodată,
PAUZĂ preocuparea Guvernului pentru diminuarea șomajului s-a manifestat prin mandatarea Comandamentului pentru investiții, locuri de muncă și diminuarea șomajului să elaboreze un proiect de lege prin care întreprinderile care angajează șomeri să beneficieze de avantaje din partea statului.
De asemenea, proiectul Guvernului Emil Boc de a accesa cât mai multe fonduri europene are în vedere și segmentul pe care îl reprezintă piața muncii. În acest sens, premierul a solicitat Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale să faciliteze accesul firmelor românești la resursele financiare ce se pot obține din Fondul social european.
Ceea ce trebuie să reținem, stimați colegi, și ceea ce trebuie să rețină, în primul rând, angajatorii din sectorul privat românesc este că, timp de un an de zile, Guvernul va rambursa până la 50% din salariile acordate de către firmele ce au deschidere spre angajarea tinerilor sau a șomerilor cu vârste de peste 40 de ani.
Pentru scăderea șomajului, Guvernul este dispus să utilizeze toate pârghiile de care beneficiază. Astfel, pentru perioada imediat următoare, diminuarea șomajului și creșterea economică vor fi îmbunătățite și prin intermediul parteneriatelor de tip public-privat. Pentru aceasta, Guvernul are în vedere schimbarea cadrului juridic existent în domeniu, prin corelarea acestuia cu cele mai bune practici existente la nivelul Uniunii Europene.
Viziunea Executivului asupra parteneriatelor de tip publicprivat este că acestea pot determina creșterea investițiilor, modernizarea infrastructurii, sporirea numărului locurilor pe piața muncii și, implicit, creșterea economică pe care o solicităm cu toții.
În final, cred că, dincolo de diferențele existente la nivel doctrinar asupra viziunilor pentru depășirea crizei economice și implicațiilor acesteia, actuala opoziție trebuie să accepte atunci când Guvernul are inițiative care concordă cu dorințele cetățenilor și care vin în sprijinul acestora.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc foarte mult domnului senator.
Domnul senator Sorin Bota, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, urmat de domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,
Păcat că nu putem comenta declarațiile noastre politice.
Sigur că în perioada aceasta din luna ianuarie, când eram în vacanță și mai aveam și treabă pe la Parlament, am asistat, cu un neplăcut sentiment, la declarațiile ministrului transporturilor și infrastructurii Radu Berceanu, care, în Comisiile reunite de buget, finanțe, ne-a spus că el nu respectă Legea bugetului de stat pe 2009, pentru a da satisfacție promisiunilor electorale ale unora, și și-a permis să modifice ceea ce, prin cutumă, noi stabilisem în 2009: împreună cu colegul deputat PD-L de Maramureș am propus să se aloce pentru tunelul de sub Gutin 1.000.000 de lei. Și tot atunci am aflat că Domnia Sa nu poate nici în acest an, 2010, să atragă fondurile europene, circa 2 miliarde de euro anual, în sectorul transporturilor, argumentându-ne că îi trebuie bani mulți de la buget pe care să-i aloce în faza inițială, pentru ca, ulterior, să se deconteze facturile.
Eu îi spun și pe această cale, în fața dumneavoastră, că bani are, dacă nu i-ar aloca pe lucrări de drumuri care nu au de-a face cu interesele României, care nu se regăsesc pe harta negociată de România cu Uniunea Europeană, celebra rețea transeuropeană de transport TEN-T, dar pe care Domnia Sa dorește să le finanțeze, și pe lucrările mari de modernizare la metrou, pentru realizarea acelor intrări sofisticate – cu lifturi moderne importate, de 500 de miliarde de lei vechi – în acest an.
Dar tot în această perioadă, săptămâna trecută, am făcut o declarație politică, pe care vreau să v-o citesc și dumneavoastră, declarație politică la care am avut surpriza să constat un embargo total, timp de două zile, în media națională, pentru că nu convenea domnului ministru, pentru că arătam, de fapt, întregii țări tunul pe care Domnia Sa îl pregătește României, de 1,5 miliarde de euro, mai exact o creștere cu 50% față de ceea ce negociasem noi în 2004.
Și acum trec la declarația politică „O negociere care înrobește România” – pentru ca dumneavoastră, stimați colegi, să fiți în cunoștință de cauză atunci când acest contract va ajunge și în mâinile dumneavoastră –, și mă refer aici la autostrada Comarnic – Brașov.
Solicit Guvernului să nu accepte validarea negocierii aferente construcției autostrăzii Comarnic – Brașov în forma semnată de ministrul Radu Berceanu.
Fac această solicitare având în vedere costurile exagerate în comparație cu ceea ce a fost negociat de același minister și de aceeași companie, cu același consultant, în timpul guvernării Adrian Năstase, negociere anulată de oamenii celui mai mare dușman al autostrăzilor, președintele actual, Traian Băsescu, de nimeni altul decât fostul ministru Victor Paul Dobre, pe considerentele că acele contracte au fost costisitoare și în spatele lor au stat interese particulare.
Cer prim-ministrului Emil Boc demiterea ministrului Radu Berceanu pentru incompetența de care a dat dovadă timp de mai bine de un an, perioadă în care a condus Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, și din cauza modului în care a coordonat, în calitate de ministru, negocierea acestui proiect.
Vin cu date și cifre din contractele negociate în 2004, în urma unor licitații internaționale și având alături, ca partener, BERD-ul pentru consultanță și selecție în procesul de negociere. Aceste contracte negociate nu au fost pe placul guvernanților în 2005, așa a fost blocată demararea programului de construcții de autostrăzi în România.
Iată date mai exacte ale contractelor negociate în 2004:
Tronsonul 1 Comarnic – Predeal, pe distanța de 36 de kilometri, 2x2 benzi pe 12 kilometri și 2x1 benzi pe 24 de kilometri (tuneluri).
Durata contractului era de 30 de ani, din care 5 ani construcția, lucrările și contribuția ministerului pe durata lor fiind de 601 milioane de euro, și în 25 de ani operarea și întreținerea, alături de rambursare, la un cost de 2,179 miliarde de euro.
Tronsonul Predeal – Brașov, pe distanța de 21,8 kilometri, 2x1 benzi, cu durata de 23,5 ani, din care 3,5 ani construcția și 20 de ani operarea și întreținerea, cu un cost total de 252,2 milioane de euro pentru etapa I, 2x1 benzi, la care urma să se adauge etapa a II-a, realizarea celei de-a doua căi, 2x2 benzi, cu un plus de 60% față de suma prezentată inițial. Total construcție: 404 milioane de euro, pentru operare, întreținere și rambursare fiind stabilit un cost de 675,5 milioane de euro pentru 2x1 benzi și de 1,080 miliarde de euro pentru 2x2 benzi.
Mai completez cu alte date importante. Plățile de disponibilitate rezultate din modelul financiar pe toată durata contractului reprezintă plăți făcute de către statul român către compania de proiect pentru acoperirea următoarelor costuri:
– dobânda aferentă și alte comisioane bancare făcute de companie pentru realizarea construcției;
- costul serviciilor de operare și întreținere a autostrăzii;
- costul întreținerii majore a autostrăzii;
– profitul companiei de proiect.
Din aceste plăți se deduc sumele aferente punctelor de penalizare.
Ce să înțelegem din diferența care rezultă față de negocierile actualului contract de 1,54 miliarde de euro, aproximativ un plus de 50% rezultat din aceste contracte față de 2004?
Care sunt costurile exagerate invocate de Partidul Democrat în 2004?
Care au fost interesele Guvernului de atunci față de cele ale Guvernului de azi?
Așteptăm răspunsurile dumneavoastră, domnule primministru Emil Boc, iar de la ministerul de resort așteptăm doar demisia.
Consider că acest contract sfidează bunul-simț și ridică incompetența și interesele de grup la rang de interes național. Cu diferența de 1,54 miliarde de euro, plus banii care s-au alocat până acum, se putea ajunge la finalizarea autostrăzii Transilvania la prețul de 2,3 miliarde de euro, preț negociat de guvernarea Năstase pentru construcția acesteia.
Senatorul Radu Berceanu crede că a fi ministrul transporturilor înseamnă a transporta banii cu vagonul – sigur, cel de la CFR Marfă, după privatizare – din buzunarele românilor în buzunarul personal.
De aceea, se impune o analiză comparativă a contractului încheiat în 2004 și a celui încheiat acum. Vă mulțumesc.
Mulțumesc domnului senator Bota.
Domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmat, pentru o scurtă intervenție, de domnul senator Liviu Câmpanu, reprezentând senatorii independenți.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi am intitulat-o „ _Vivat, crescat, floreat!_ ”.
„La vremuri noi, oameni noi”, așa spune o veche zicală. Românii au decis însă, la 6 decembrie 2009, că pentru următorii cinci ani e bine să încredințeze conducerea țării tot lui Traian Băsescu, cel care, la rândul lui, a hotărât că e mai bine să ne guverneze tot fostul premier Emil Boc, chiar dacă acesta fusese demis în urmă cu ceva vreme, în urma unei moțiuni de cenzură.
Abia încheiată campania electorală, vechii și actualii guvernanți Traian Băsescu și Emil Boc au descoperit, în 2010, un nou adversar: CRIZA – scrisă cu majuscule.
E drept, previziunile economice nu sunt deloc îmbucurătoare. Recent, șeful misiunii Fondului Monetar
Internațional de evaluare a Acordului _stand-by_ cu România, Jeffrey Franks, anunța că șomajul va continua să crească și ar putea atinge un milion de persoane. Mai mult, mărirea TVA, cel mai probabil din ianuarie 2011, pare inevitabilă, pentru a echilibra deficitul bugetar și a respecta acordul cu Fondul Monetar Internațional, acestea în timp ce reprezentantul României la FMI avertizează că economia locală nu poate susține o datorie publică mai mare de 35% din PIB, în condițiile în care, la începutul acestui an, ea a ajuns deja la 29%.
Premierul Emil Boc mai dă o veste proastă, de data aceasta celor care se gândeau că ar mai putea servi un mic și o bere alături de doamna ministru Udrea de zilele orașului sau comunei, după caz: se închide oficial sezonul pomenilor electorale. El i-a avertizat deja pe edilii locali că anul acesta este unul de criză. 2009, oricum, nu se pune, că a fost electoral, iar prea multe manifestări cultural-artistice dăunează grav bugetului și așa șubred al țării.
Ciudat este că, la nici două luni de la câștigarea alegerilor, președintele Băsescu pare să fi uitat complet că a promis un trai mai bun, cu mai multă democrație și eficiență. Probabil că, în viziunea domnului președinte, în primii săi cinci ani de mandat democrația a fost pe sponci, eficiența pe măsură, dar ambele vor crește exponențial în cel de-al doilea cincinal al său.
Traian Băsescu a mai promis și creșterea veniturilor ca urmare a creșterii mai rapide a productivității muncii, dar și reducerea sărăciei. Sună bine, numai că românii mai au ceva de așteptat, pentru că, dacă 2009 a fost anul alegerilor prezidențiale și nu s-au putut lua măsuri anticriză pentru a nu aduce în stare de șoc electoratul, anul acesta va fi unul din care scapă cine poate.
Emil Boc vorbește de CRIZĂ, cu majuscule, aceeași criză care generează probleme de deficit bugetar și care face să înghețe salariile bugetarilor, evident, ale celor norocoși să mai aibă un loc de muncă în 2010.
Dramatic nu este faptul că 2010 va fi un an de austeritate, ci că nici Traian Băsescu, obișnuit să se erijeze în salvatorul neamului, nici Emil Boc nu propun un plan concret de măsuri anticriză. Mai mult, nimeni nu vorbește de măsuri de protecție socială, nimeni nu știe câte persoane vor fi afectate de șomaj. Însuși ministrul finanțelor publice declară că habar nu are de cifra exactă de persoane care urmează a fi disponibilizate.
Societatea civilă este conștientă de faptul că trebuie să plătească un preț pentru ieșirea din criză. Mi-aș dori numai ca prețul să nu fie prea mare, iar greul să nu atârne doar pe umerii oamenilor de rând, obișnuiți, de secole, să fie sacrificați pentru binele țării.
În ceea ce-i privește pe guvernanții crizei, la început de an și de mandat, nu-mi mai rămâne decât să le urez: _Vivat, crescat, floreat!,_ direct proporțional cu nivelul de trai al românului din anul de grație 2010.
Mulțumesc.
Mulțumesc domnului senator. Domnul senator Câmpanu.
Nu cred că este în sală.
În continuare, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Dumitru Oprea, se pregătește domnul senator Șerban Valeca, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Domnule președinte al Senatului,
Doamnelor și domnilor colegi,
Declarația poartă titlul „Susținerea Moldovei – o necesitate pragmatică și morală”.
Problema unor români este aceea că patriotismul lor depinde de conjunctură. Dacă lor le merge bine, atunci elanul fratern se manifestă cu generozitate, i-ar ajuta imediat pe conaționalii lor de acasă sau de peste hotare, făcând paradă de un gest așa de nobil.
Lucrurile se complică atunci când acești oameni, să le spunem prea calculați, au o anumită dificultate personală. E o situație pe care o întâlnim chiar astăzi cu privire la Republica Moldova. Numeroase voci din presă, deloc lipsite de importanță, pun serios în discuție gestul președintelui Băsescu de a acorda un ajutor nerambursabil Chișinăului. Este vorba de 100 de milioane de euro, acordate în patru ani, pentru proiecte de educație și infrastructură, așadar 25 de milioane de euro pe an date unui stat care nu beneficiază de fonduri structurale ale Uniunii Europene.
Pragmatic vorbind, susținem o țară vecină mică, aflată într-un firav proces de democratizare, amenințată în continuare de pericolul instabilității politice. Astfel, chiar dacă nu am fi avut nicio legătură istorică specială cu acest stat, tot ar fi fost justificat un ajutor în aceste condiții.
Nemulțumirile contestatarilor țin însă de momentul ales. Avem probleme economice mari și suntem chiar noi dependenți de Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Observația este justă până la un punct. Problemele României sunt reale, dar ele nu țin de 25 de milioane de euro în plus sau în minus. Reformele noastre structurale sunt mai profunde și presupun finanțări mult mai consistente.
În plus, există și un aspect moral. Cât de bogat trebuie să fii ca să-ți permiți patriotismul? Cât de bine trebuie să trăiești ca să faci gesturi generoase pentru confrații tăi?
Evident, nu ne aflăm în cel mai fericit moment cu putință. România se străduiește să iasă dintr-o criză economică dureroasă și lungă. Vom avea dificultăți încă vreo câțiva ani de acum încolo și totuși avem datorii morale care sunt dincolo de aceste lucruri. Prietenia se arată la greu, nu la bine, prin gesturi concrete, nu prin vorbe goale. Tocmai de aceea este atât de important acest gest, așa cum este și suplimentarea burselor de studiu pentru studenții moldoveni.
Confrații de peste Prut sunt într-o situație infinit mai grea decât a noastră și ne așteaptă ajutorul. Măcar acum, când soarta lor depinde și de noi, nu avem dreptul să-i abandonăm. Altfel, vom continua să ne lamentăm mereu că suntem un popor vitregit de duritatea istoriei. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Valeca, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică este intitulată „Guvernul vrea să ducă educația la nivelul Africii”.
Doamnelor și domnilor senatori,
Vedem, cu dezamăgire și tristețe, că Guvernul, în loc să creeze locuri de muncă și să încerce să mărească veniturile, continuă să se împăuneze cu reducerea cheltuielilor prin disponibilizarea a zeci de mii de angajați din domeniul bugetar. Toate aceste disponibilizări nu au la bază niciun fel de studiu, doar obsesia maladivă a guvernanților de a reduce cu orice preț cheltuielile.
Să luăm, de exemplu, situația din învățământ, unde se vorbește despre disponibilizarea a 15.000 de oameni fără a ni se prezenta vreo argumentație logică și fundamentată, ni se aruncă în față vorbe goale și pompoase, gen aplicarea standardelor de cost în sistem, fără a se spune un cuvânt despre efectul pe care această măsură aberantă îl va avea asupra calității actului educațional.
Deși, la nivelul declarativ, ne umplu urechile cu restructurarea și reformarea statului după modelul democrațiilor consacrate, când e vorba de trecut la fapte, guvernanții uită frazele și promisiunile frumoase. Astfel, spre comparație, în timp ce la noi se vehiculează măsuri prin care s-ar reduce numărul de angajați din învățământ cu 5%, adică cu 15.000, în Statele Unite ale Americii Camera Deputaților a votat, în 17 decembrie 2009, o lege prin care alocă 23 miliarde de dolari pentru a crea 250.000 de noi locuri de muncă în educație pe următorii doi ani, ca măsură anticriză, cerând statelor lumii, citez, „o reducere a mărimii claselor, o reducere a numărului de elevi, studenți, raportat la un profesor, la nivelurile primar, secundar și colegiu, și universitate”.
De asemenea, documentele Uniunii Europene arată, textual, că o reducere a mărimii claselor duce la creșterea calității actului educativ. Doar la noi se susține de către unii, care nu au nimic în comun cu învățământul, un mod lipsit de logică, opusul.
În România se fac planuri de a mări numărul de elevi la 25-30 pe clasă. Conform statisticilor, în alte țări, numărul de elevi la un învățător este următorul: Finlanda – 16, Ungaria – 11, Italia – 11, Norvegia – 12, Polonia – 13, Spania – 15, Suedia – 12, Belgia – 15, media europeană – 17, în Statele Unite ale Americii – 16 la un învățător. În același timp, în Africa, media elevilor la ciclul primar este de 26.
Așadar, stimate colege și stimați colegi, în pofida declarațiilor pe care le fac guvernanții noștri, direcția în care își îndreaptă politicile este cea opusă intereselor românilor și tare îmi este teamă că, după ce vor termina de „reformat” statul, vom fi mai aproape de Africa decât de lumea civilizată, spre care ne uităm încă plini de speranță. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL, și se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Reforma față în față cu... reforma”.
Stimați colegi,
Încep declarația de astăzi dorindu-vă o sesiune parlamentară bogată, cu spor în procesul legislativ și fără evenimente care să perturbe activitatea noastră atât de importantă pentru cadrul social și politic în care ne aflăm.
Vreau să vă vorbesc astăzi despre ceea ce s-a tot dezbătut de o vreme încoace: reforma statului român. Este deja o sintagmă folosită obsesiv, dar am impresia că, undeva, pe parcurs, și-a pierdut sensul adevărata semnificație și permiteți-mi să vă spun că nu cred că reforma înseamnă să dai afară mii de oameni fără a calcula efectele adevărate, anticipând o reducere la bugetul de stat care se dovedește, de fapt, că este ireală. Fără să vrem, ajungem, într-adevăr, o țară de asistați, așa cum se temea președintele Traian Băsescu. Mai mult decât atât, vom dezbate, în curând, imposibilitatea de a plăti atât de multe ajutoare de șomaj.
Nu sunt împotriva reformei, vă rog să rețineți acest aspect, semnalez însă modul defectuos în care se face această reformă, dând afară mii de oameni, care așteaptă procesele în instanță și cărora tot statul le plătește, apoi, despăgubiri, desființând agenții și autorități, dar cumpărând limuzine scumpe și crescând cheltuielile de publicitate la ministere într-un mod care sfidează bunul-simț.
Chiar vreau să știu de ce are nevoie de un buget majorat pentru campanii de promovare Ministerul Finanțelor Publice, de exemplu. De asta ducem noi lipsă acum, de promovare?
În același timp, legea care urma să reformeze din temelii sistemul salarial este atât de nelămurită, încât salariații nici nu mai știu la această oră cum vor fi plătiți. Aud, mai nou, că multlăudata Lege a pensiilor păstrează pensiile speciale pentru anumite categorii de salariați, alea „nesimțite” pe care atât de mult s-a lăudat domnul Boc că le-a desființat.
Scuzați-mă, dar suntem în plină piesă a lui Caragiale, unde se schimbă ceva în punctele esențiale, dar nu se schimbă nimic, de fapt.
Paralel cu această nebunie a salariilor, demiterilor, pensiilor, se mai produce o reformă, aceea a partidelor politice. Scena ultimelor zile a fost plină de știri legate de schimbarea denumirilor, congrese și alte evenimente în cadrul partidelor.
Mi se pare necesar să vă reamintesc că, mai important decât aceste dezbateri interne, este rolul nostru aici și rolul politicului în viața instituțiilor și a românilor, în general.
Îmi doresc să se înțeleagă, la nivelul Guvernului, gravitatea situației pe care o traversăm și să se cântărească de o sută de ori o decizie înainte de a se transforma în hotărâre de guvern sau proiect de lege.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Marius Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.
## **Domnul Adrian Țuțuianu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Declarația politică de astăzi este intitulată „Comicul de ieri, tragicul de azi”.
Ne-am obișnuit să celebrăm personalități din toate domeniile de activitate, de cele mai multe ori formal, de dragul festivismului, bifând, cu ușurare, câte o manifestare, pe care le-o dedicăm cumva superficial, cumva din obligație. Dacă de cele mai multe ori ne merge, de data aceasta, când
e vorba despre Ion Luca Caragiale, situația se schimbă, și asta pentru că despre Caragiale nu putem, cu niciun chip, să vorbim la timpul trecut și, mai ales, nu putem răsufla ușurați, la final, că ne-am achitat de datorie.
De ce am ținut să vorbesc despre marele scriitor român care a surprins ca nimeni altul moravurile societății românești? Mai întâi de toate, pentru că vin din județul în care a văzut lumina zilei marele dramaturg. După cum bine știți, acesta s-a născut în localitatea Haimanale, actualmente Ion Luca Caragiale, județul Dâmbovița. Era, prin urmare, firesc ca un dâmbovițean să evoce amintirea celui ce a lăsat literaturii românești creații universale de o reală valoare și forță.
Apoi, de fiecare dată când vorbim despre Caragiale, vorbim despre actualitatea scrierilor sale. Totuși, parcă niciodată scenele zugrăvite de nenea Iancu nu au fost atât de vii ca cele care invadează astăzi spațiul public. Cât despre personaje, putem spune că acestea și-au schimbat doar stilul vestimentar, păstrând, din păcate, năravurile care au creat situații pline de un ridicol grotesc. Până și replicile de astăzi răsună cunoscut.
Un celebru politician român, întâmplător șeful statului, vorbește cu elan despre reforma statului: „Și dă-i, și luptă, și luptă!”, și dă-i cu revizuirea Constituției, cu eficientizarea aparatului de stat, cu depolitizarea instituțiilor..., clamând lacrimogen că se gândește „la țărișoara lui, la fericirea ei”. Numai că stilul haotic al discursului oferit opiniei publice seamănă izbitor cu logica fără cusur a maestrului Farfuridi, care cerea „ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo”.
Din punct de vedere economic, președintele are a-și aduce niscaiva laude. Ce dacă în fiecare zi foarte multe persoane își pierd locul de muncă! Ce dacă nivelul de trai aruncă România în cea mai neagră perioadă! Ce dacă firmele falimentează unele după altele! „Până când să nu avem și noi faliții noștri?”... Anglia își are faliții săi, Franța își are faliții săi, până chiar și Austria își are faliții săi, în fine, oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi. Numai noi să nu avem faliții noștri?!
Sensibil când vine vorba de dame, cunoscut, de altfel, pentru „naturelu-i” simțitor în materie, bărbatul de stat Traian Băsescu nu a putut niciodată să spună nu atunci când a fost vorba de vreo rugăminte venită de la vreun suflețel care mai de care „mai alunecos și mai zburdalnic”, blond, brunet, președintele nu a făcut discriminări, vorba aceea: „Nu am putut, dom’le, pentru ca să le tratez cu refuz”.
Și dacă tot suntem la capitolul... blond din PD-L, nu avem cum să nu evocăm scena, cu iz caragialesc, a bilețelului roz. Numai că a fost ca într-un banc cu Radio Erevan: nu era scrisoare era bilețel, nu s-a pierdut, ci s-a găsit.
De altfel și ultimele mișcări strategice din PD-L par inspirate din opera marelui dramaturg. L-am văzut de curând pe europarlamentarul de casă al Cotrocenilor, Cristian Preda, revoltat nevoie mare că junele Prigoană și-a făcut rost de o candidatură cu iz manelistic pe spezele seniorului. Cât ai zice... tomberon, dulăii portocalii Blaga și Berceanu au sărit ca arși, acuzându-l pe guralivul europarlamentar că face jocul dușmanilor, și l-au chemat la raport în cadru organizat. „Trădare să fie, dar s-o știm și noi, musiu Preda!” ## Stimați colegi,
Vă veți întreba, probabil, care este motivul pentru care am dat exemple doar din sectorul oranj. Scene din care s-ar fi putut inspira nenea Iancu se petrec, slavă Domnului!, pe toată scena politică, fie că vorbim de stânga, centrul sau dreapta acesteia, de cele mai înalte sfere ale puterii, fie de cele în care se învârt muritorii de rând, numai că, sincer vorbind, puterea portocalie prea se dovedește a fi mai mult decât prolifică la secțiunea asta, oferind situații caragialești pe bandă rulantă, de parcă ar fi sarcină de partid. Numai că, de data aceasta, nu ne mai permitem să ne amuzăm copios ca atunci când citim operele marelui dramaturg, comicul servit în fiecare zi de personajele hilare afectând în mod direct traiul zilnic al oamenilor.
Tot ce ne permitem este o tristă concluzie: „Bravos națiune, halal să-ți fie!”.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Marius Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru,
Declarația mea politică se numește „Prioritățile Parlamentului României în sesiunea februarie – iunie 2010”. Stimați colegi,
Mă bucur să vă revăd și sper că vom avea o sesiune parlamentară fructuoasă, în urma căreia să contabilizăm plusurile în domeniul legislativ.
În același timp, profit de prezența în plenul Senatului a domnului prim-ministru Emil Boc pentru a-mi exprima speranța că Guvernul nu va mai încerca, în această sesiune, să ia locul Legislativului, ci ne va da prilejul de a trece legile țării prin circuitul normal și obligatoriu de avizare. Mă refer aici la multitudinea hotărârilor de guvern, care s-au dovedit, în final, neconstituționale.
În altă ordine de idei, constat că începem această rundă a luptei legislative sub amenințarea grevelor, mai întâi greve de avertisment, urmate de greva generală a funcționarilor publici.
Această realitate este de natură să ne determine, într-adevăr, să adoptăm o atitudine corectă și conformă cu situația, respectiv să stabilim prioritățile noastre în perioada următoare.
România suferă, stimați colegi, de o gravă lipsă de concizie și claritate în ceea ce privește măsurile guvernamentale, în special cele de combatere a efectelor crizei economice. Există o gravă contradicție între ceea ce se spune și ceea ce se face: tăiem pensiile speciale, dar, de fapt, le păstrăm, micșorăm veniturile, dar anunțăm bucuroși că nu scad salariile, desființăm agenții, dar acceptăm prime acordate prin ministere.
În felul acesta, ce să mai înțeleagă românii, stimați colegi?
Mai mult decât atât, cum să planifice bugetul o familie, cum să trăiască o familie, în definitiv?
În acest context tumultuos, consider obligatoriu ca prioritatea noastră, a Parlamentului României, să o constituie colaborarea cu Guvernul și luarea celor mai bune decizii în privința proiectelor de lege sau a modificării legilor vechi.
La fel, aștept din partea Guvernului deschiderea și dorința de a lucra împreună cu parlamentarii, nu împotriva acestora, întârziind nepermis de mult măsurile care se impun pentru binele țării.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Vă mulțumesc, domnule senator.
Dați-mi voie să citesc rapid lista colegilor senatori care au depus în scris declarații politice: Orest Onofrei, Marius Gerard Necula, Iulian Urban, Dorin Păran, Alexandru Mocanu, Gheorghe David, Gheorghe Bîrlea, Traian Constantin Igaș, Mihai Niță, Iulian Bădescu, Ion Ariton, din partea Grupului parlamentar al PD-L; domnii senatori Gheorghe Pop, Nicolae Moga, Alexandru Cordoș, Mihăiță Găină, Nicolae Dănuț Prunea și doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și domnul senator Laurențiu Chirvăsuță, senator independent.
Declarația politică este intitulată „Agricultura și turismul – priorități naționale?!”.
Președintele României Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale cu un program centrat pe două teme majore:
1. modernizarea statului;
· other
1 discurs
<chair narration>
#492632. agricultura și turismul – priorități naționale.
Consider că alegerea președintelui Traian Băsescu pentru un nou mandat a reprezentat un al doilea referendum care a validat acest program, drept urmare cele două teme devin obligatorii pentru clasa politică și pentru Guvern.
Dacă despre prima temă cel puțin se vorbește și, probabil, se acționează în acest sens, cea de-a doua nu numai că a fost uitată, dar, în diferite forme, se luptă din răsputeri ca agricultura și turismul să nu devină importante, cu atât mai puțin prioritare.
De ce agricultura? Despre turism voi vorbi altădată, cu toate că și turismul a devenit ținta supraimpozitării, cu atât mai puțin prioritate națională.
Pe termen mediu, eu cred că, în sfârșit, pariul cu agricultura poate fi câștigat, cu atât mai mult cu cât din cele peste 39 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană aproape o treime este destinată agriculturii și spațiului rural.
În acest termen mediu ar trebui să se întâmple cel puțin trei lucruri foarte importante, fără de care sub nicio formă nu putem vorbi de o prioritate națională:
1. mutarea animalelor din curți în ferme profitabile;
2. mutarea forței de muncă din agricultură în servicii
neagricole;
· appointment
15 discursuri
Declarația politică se intitulează „Protejarea locurilor de muncă existente – o prioritate a Executivului”.
## Domnule președinte,
## Stimați colegi,
Anul 2010 este considerat a marca sfârșitul oficial al crizei în România, economia fiind prognozată cu un optimist 1,3% crescător la sfârșit de an. Cu siguranță că au fost luate în calcul scăderi ale costurilor în domeniul bugetar, concomitent cu relansarea economică în zona euro dezvoltată, principala piață a exportatorilor români.
O mare necunoscută o reprezintă componenta din PIB a producției din agricultură. Un an agricol bun poate mări creșterea economică, în timp ce o recoltă slabă poate da peste cap toate prognozele optimiste.
Competitivitatea companiilor românești pe piața europeană va avea de trecut un serios test în lupta pentru recuperarea piețelor de desfacere.
Cu o politică asasină de creditare, promovată de toate instituțiile financiare din țară, cu un buget de stat asimetric și dezechilibrat între investiții și cheltuieli de personal, Guvernul va fi mereu presat între decizii și măsuri de ieșire din criză și de protecție socială.
Una dintre măsurile care îndeplinesc ambele condiții este cea prin care se pot păstra locuri de muncă. Într-o perioadă în care procentul de șomeri se află într-o creștere alarmantă, măsurile prin care pot fi protejate locurile de muncă trebuie să constituie o prioritate pentru actuala guvernare.
Continuarea acordării facilităților ce vizează șomajul tehnic companiilor încă afectate atât de situația economică, cât și de starea vremii trebuie să se regăsească printre primele decizii luate în perioada imediat următoare de către Executiv. Măsura trebuie să fie aplicată atât companiilor care sunt în încetare temporară de activitate, cât și celor care au reduceri parțiale sau totale ale unor fluxuri de producție sau servicii.
Ordonanța trebuie să fie explicită, pentru a nu se mai întâmpina probleme în interpretarea și aplicarea ei, cum s-a întâmplat cu precedenta, în special în ceea ce privește fluxurile și sectoarele de activitate aflate în încetare temporară de activitate. Reamintesc discuțiile purtate în plenul Senatului vizavi de amendamentul pe care l-am făcut pentru reglementarea interpretării proiectului de lege prin care se aproba ordonanța, la momentul respectiv fiind afectați peste 5.000 de salariați ai Combinatului siderurgic Galați.
Cu speranța că Executivul va înțelege dezideratul luării măsurilor ce se impun pentru protejarea locurilor de muncă existente, îmi exprim încrederea în capacitatea colegilor parlamentari de a sprijini politic un astfel de demers legislativ.
Declarația politică este intitulată „Bittman sau Gheorghe nu a aflat că la dezbaterea Legii bugetului în sală erau și fraierii de senatori?”.
Formulez prezenta declarație politică plecând de la gestul consilierilor de la Ministerul Finanțelor Publice, care au înțeles să mulțumească deputaților pentru sprijinul și implicarea lor pe parcursul dezbaterilor în vederea adoptării Legii bugetului de stat și a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat.
Este pentru prima dată când un ministru apelează la o asemenea strategie pentru a se împrieteni cu parlamentarii. Dilema este că nu se știe cine trebuie felicitat: ministrul Sebastian Vlădescu, consilierul Dan Bittman sau șeful Biroului de comunicare al Ministerului Finanțelor Publice, Andrei Gheorghe?
Ca senator, am o altă întrebare: Bittman sau Gheorghe nu a aflat că la dezbaterea Legii bugetului în sală erau și fraierii de senatori? Sau pentru ăștia nu merită să strici hârtia să le trimiți mulțumiri?
Vă mulțumesc.
## Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
Așa cum am aflat cu toții la sfârșitul săptămânii trecute, delegația Fondului Monetar Internațional s-a arătat optimistă cu privire la ultima evaluare a programului economic convenit cu România în anul precedent. Cu alte cuvinte, Guvernul Emil Boc și Ministerul Finanțelor Publice și-au îndeplinit obiectivele propuse în Programul de guvernare.
Acest lucru nu poate decât să ne bucure, deoarece la sfârșitul acestei luni se vor elibera încă două tranșe din împrumut. La rândul ei, și Comisia Europeană va elibera, în cursul lunii martie, cea de-a doua tranșă.
Ceea ce doresc să adaug, foarte important, este faptul că Guvernul Boc a mai obținut la negocierile cu FMI și o majorare cu un miliard de euro a plafonului de garanții guvernamentale pentru acest an. Această gură de oxigen este foarte importantă pentru administrațiile și instituțiile publice, deoarece pot să-și cofinanțeze prin împrumuturi proiectele de infrastructură cu fonduri UE nerambursabile.
Acest lucru va conduce la creșterea capacității de absorbție a fondurilor UE nerambursabile în anul 2010, știut fiind faptul că România are un grad redus de absorbție a fondurilor structurale, și anume de aproximativ 11% la sfârșitul anului 2009.
Vă reamintesc că România are un acord cu FMI, pe doi ani, pentru aproximativ 13 miliarde de euro, iar restul până la 19,95 miliarde de euro vine din fondurile alocate de Comisia Europeană, Banca Mondială și BERD.
Doamnelor și domnilor senatori,
Spun astăzi, cu convingerea fermă că, din punct de vedere financiar și logistic-financiar, situația economică a României reintră pe făgașul normal, avem Legea bugetului de stat adoptată în Parlament și promulgată de Președintele României, avem împrumuturile clarificate, avem un curs stabil leu/euro, cu alte cuvinte, trebuie să ne apucăm de treabă cu toții.
Ce putem face noi, în calitatea de reprezentanți ai cetățenilor în Parlamentul României?
În primul rând, să accelerăm procesul de votare a legilor convenite cu FMI și Comisia Europeană.
Totodată, este de la sine înțeles că autoritățile publice locale, după votarea cât mai rapidă a bugetelor locale, sunt nevoite să înceapă lucrul.
Declarația politică este intitulată „Ce construiești te construiește”.
Se spune că un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere, de aceea patronul îl mai dorea la lucru în firma sa. Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă pentru a duce o viață mai liniștită alături de familie. A apreciat că e preferabil să renunțe la un salariu bunicel în favoarea unei bătrâneți liniștite.
Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru totuși să accepte să mai construiască doar o singură casă. În cele din urmă, bătrânul cedează rugăminților patronului și acceptă, însă nu a mai pus atât suflet în ceea ce a făcut, așa cum făcuse întreaga viață. În plus, a lucrat cu ajutoare nepricepute și a folosit multe scânduri, căpriori și cărămizi nepotrivite, și, în sinea lui, îi era rușine de cum arăta ultima lucrare.
Când, în cele din urmă, o isprăvi, patronul veni să o vadă. După ce-i mulțumi bătrânului pentru efortul suplimentar, patronul a făcut un gest uluitor, i-a dat tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i: „Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine, acum, la pensionare!”. Tâmplarul rămase uimit. Ce mare rușine, ce umilință! Dacă ar fi știut că își construiește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel.
Așa este și cu noi, cu noi toți, ne construim viețile, punând în ele, adeseori, nu tot ceea ce este mai bun, apoi, cu uimire, realizăm că tocmai noi trebuie să trăim în casa pe care în mod neglijent ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită, în bine, evident. Însă aproape niciodată nu ne putem întoarce înapoi, iar atunci când se poate trebuie să suportăm costuri usturătoare. Și, paradoxal, la nivelul discursului public, de multe ori, tot noi suntem cu gura mare.
Așa că, distinși politicieni, să luăm aminte! Deciziile pe care le-am luat cu toții în ultimii douăzeci de ani sunt cele care ne-au adus astăzi aici. E limpede pentru toată lumea că deciziile de care vorbesc sunt legile, reglementările pe care le-am adoptat de-a lungul acestor două decenii și este la fel de limpede că, din diverse motive, multe au fost greșite. De aceea, acum trebuie să suportăm cu toții costurile, adesea usturătoare, ale procesului de eliminare a greșelilor, de îndreptare a lucrurilor. Pentru a depăși acest moment greu, este nevoie de efort colectiv, de solidaritate și, mai ales, de o deplină sinceritate, adică de bun-simț.
Declarația politică se intitulează „Comasarea școlilor, numai pe baza unui studiu prealabil complex”.
Cum era și firesc, reducerea numărului de salariați din învățământ a stârnit păreri pro și contra, cele din urmă fiind cele mai multe. Principala rațiune invocată de Guvern în susținerea diminuării numărului de posturi este atât de ordin economic, cât și de îmbunătățire a calității educației. O judecare temeinică a situației dificile prin care trece țara noastră în momentul de față, care, pentru a putea fi depășită, implică multe constrângeri și renunțări, pledează în acest sens. Măsurile sunt, firește, neplăcute, dar necesare. O modalitate pe care Guvernul o are în vedere – pe lângă disponibilizări de personal – este și comasarea unor școli. Sunt vizate școlile cu număr mic de elevi, aceștia urmând să fie preluați de unitățile școlare cele mai apropiate.
Asupra acestui aspect doresc să insist puțin, pornind de la realitățile din județul Timiș. Sunt convins că ele se regăsesc în toate zonele țări, de multe ori chiar și la orașe, cum ar fi cele a căror economie s-a bazat pe monoindustrii, care la ora actuală și-au redus drastic activitatea sau, pur și simplu, au dispărut (minerit, siderurgie, petrochimie, textilă etc.).
Primul lucru care trebuie avut în vedere înaintea luării unei astfel de decizii este că, dintotdeauna, școala și biserica sunt instituții de referință nu doar pentru comunitate, ci și pentru țară. Ele sunt componente indispensabile în aprecierea nivelului de cultură și civilizație. Desigur, se pune și problema dimensiunii acestora ca spațiu, număr de elevi și cadre didactice, care, evident, costă bani.
În al doilea rând, consider că o decizie de restrângere a activității sau chiar de desființare se cere a fi obligatoriu precedată de un studiu temeinic, în care să se țină seama nu numai de numărul elevilor, ci și de evoluția demografică a localității, de vârsta medie a populației, cu accent pe numărul cuplurilor potențial procreative, de perspectivele economice, de existența unor dotări de folosință publică – drumuri locale, drumuri de acces spre alte localități, dispensare sau puncte sanitare, telecomunicații etc. –, de situația materială a familiilor.
Presa de săptămâna trecută a semnalat, cu surprindere, că bine-cunoscutul luptător anticomunist Vasile Paraschiv, unul dintre cei care în 5 martie 1979 a contribuit la înființarea primului sindicat liber din România, după ce fusese alături și de „Mișcarea Paul Goma” din 1977, a pierdut procesul prin care solicita statului român daune pentru torturile și
suferințele îndurate în nenumăratele anchete la care a fost supus.
Din păcate, nu este primul caz când justiția dovedește o regretabilă incapacitate de a da soluții fundamentate pe sprijinul și litera legii, pe procedurile legale, pentru a proteja inclusiv dimensiunea morală a actului de justiție.
Cazul Vasile Paraschiv, în opinia unor specialiști în drept, este de-a dreptul scandalos, întrucât se pare că soluția dată contravine nu numai dispozițiilor legale în vigoare, ci și propriilor practici.
Din punctul meu de vedere, pentru Vasile Paraschiv este importantă și valoarea daunei solicitate, și ține de dreptul de a se adresa instanțelor abilitate în acest scop, dar cel mai deranjant lucru în motivarea soluției Înaltei Curți este invocarea tardivității introducerii acțiunii, deși în Legea nr. 221/2009 se precizează explicit că atrocitățile și abuzurile comise în regimul comunist sunt imprevizibile.
Se adaugă astfel încă o dezamăgire pentru biografia luptătorului Vasile Paraschiv, care, la cei 82 de ani, luptă și speră că statul democratic își va folosi instrumentele pentru a face reparațiile materiale și morale celor ce s-au opus regimului de teroare comunistă, abuzurilor și cenzurii.
Am avut onoarea să-l cunosc pe domnul Paraschiv îndeosebi la simpozioanele organizate la „Memorialul victimelor și al rezistenței comuniste de la Sighet”, inclusiv, în calitate de senator, ne-am consultat în legătură cu inițiativele legislative de care Domnia Sa este interesat.
Urmează să ne revedem, dar, cu siguranță, mă voi simți inclusiv jenat, întrucât, ca senator, trebuie să iau act de faptul că, în numele formalismului juridic, puterea judecătorească din România a mai comis o nedreptate.
S-a vorbit și s-au scris multe pagini despre Vasile Paraschiv, înainte de 1989 la Europa Liberă și în presa occidentală, iar în ultimii 20 de ani în media românească.
Declarația politică se intitulează „Undă verde fondurilor europene”.
Stimați colegi,
Încep prin a reitera necesitatea noastră, a românilor, la dezvoltare, la atingerea unui trai decent, conform standardelor europene. Din 2007, am primit girul de a deveni o țară membră a Uniunii Europene, iar noi, românii, am devenit cetățeni europeni.
Într-o perioadă potrivnică creșterii economice și favorabilă scăderii nivelului de trai în genere, suntem nevoiți să ne întoarcem ochii, de la o Românie sufocată, către Uniunea Europeană.
În condițiile în care am atins cerințele și stabilitatea cerute de Fondul Monetar Internațional, care acum ne plasează pe calea cea bună – „UE spune că adoptarea bugetului îi permite să transfere ratele împrumutului către România în curând.” – „Chicago Tribune”, 27 ianuarie 2010, _http://www.chicagotribune.com/business/sns-ap-eu-euromania-bailout,0,6961005.story_ –, este imperios necesar să depășim disfuncționalitățile identificate în procesul de absorbție a fondurilor europene. Asistența financiară nerambursabilă oferită României pentru perioada 2007–2013 de către Uniunea Europeană se desfășoară pe trei instrumente structurale: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune și Fondul social european. Alocarea de care beneficiază România prin aceste instrumente este de 19,67 miliarde de euro, la care se adaugă o cofinanțare națională estimată la 5,6 miliarde de euro – punctaj MFP, 27 ianuarie 2010, „Fonduri structurale – Situația comparativă a absorbției 22 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009”.
Perspectivele menționate mai sus sunt, cu siguranță, mai mult decât favorabile, dar semnalul de alarmă tras de 106 ONG-uri, sindicate și patronate prin scrisoarea trimisă premierului Emil Boc în ianuarie 2009 ne arăta partea sumbră a blocajelor majore în absorbția fondurilor europene: „Absorbția fondurilor, prioritate? 10 luni pentru aprobarea proiectelor, 7 luni pentru semnarea contractelor, 4 luni pentru rambursarea banilor.” – _http://www.fonduri-structurale.ro_ , 27 ianuarie 2010.
Pentru a contracara cauzele blocajelor, una dintre prioritățile majore ale Guvernului României în anul 2009 a vizat impulsionarea utilizării instrumentelor structurale prin măsuri de simplificare a procesului și perfecționarea mecanismului de absorbție.
Declarația politică este intitulată „«Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete» – 27 ianuarie, Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului”.
Auschwitz, Polonia, 27 ianuarie 1945 – un nume și o dată care au marcat cea mai neagră pagină din istoria umanității.
În această zi de iarnă generoasă, trupele sovietice aflate în plină ofensivă împotriva Germaniei naziste au fost martorele unor scene apocaliptice în localitatea poloneză Oświęcim, în apropiere de Cracovia (redenumită Auschwitz de către germani). Fostul lagăr de muncă forțată și de exterminare a populației deportate din țările ocupate, precum și a prizonierilor de război, fusese părăsit în grabă de trupele hitleriste intrate în degringoladă. În interiorul lagărului, militarii au fost întâmpinați de ființe fantomatice. Supraviețuitori ajunși numai piele și os se insinuau haotic printre mormanele de cadavre înghețate. Nu mai aveau nici măcar puterea să plângă ori să se bucure la vederea eliberatorilor.
Aceleași scene de groază aveau să li se înfățișeze, apoi, în lagărele-satelit din apropiere, Birkenau și Buna. A urmat descoperirea camerelor de gazare și a cuptoarelor în care erau incinerate cadavrele prizonierilor asasinați.
În timpul procesului criminalilor de război de la Nürnberg, comandantul taberei, Rudolf Hess, a mărturisit că până la 3 milioane de oameni au murit acolo, o cifră aproximativă, deoarece s-a revizuit la 1,1 milioane, circa 90% dintre ei fiind evrei. Alte persoane suprimate la Auschwitz au fost: 150.000 de polonezi, 23.000 de etnici romi și sinti, 15.000 de prizonieri de război sovietici și zeci de mii de alte naționalități. Cei care n-au fost uciși în camerele de gazare au murit de foame, muncă forțată, lipsa asistenței medicale, execuții individuale, precum și după pretinse experimente medicale. Regimul nazist a ucis circa 6 milioane de evrei și persoane de alte naționalități în timpul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Holocaust.
„Arbeit macht frei” („Munca te face liber”) – așa scria, cu litere de fier forjat, deasupra intrării în lagărul morții. Acesta a fost, fără doar și poate, cinismul ajuns la apogeu. „Dar câte crime n-au fost săvârșite în numele libertății”..., după cum realist se exprima scriitorul și politicianul francez Lamartine. Numai că libertatea înseamnă dreptul de a face tot ceea ce legile îngăduie, preciza conaționalul său, celebrul Montesquieu.
Declarația politică este intitulată „Un paradis pentru evazioniști: agricultura”.
În sectorul agricol evaziunea fiscală are proporții uriașe. Stoparea sau măcar diminuarea practicilor evazioniste din agricultură ar genera, fără îndoială, o creștere de-a dreptul spectaculoasă a încasărilor la bugetul statului.
În România, de ani buni, producția agricolă declarată reprezintă cam 20-30 de procente din producția realizată efectiv. Restul se vinde pe piața neagră, sustrăgându-se impozitării. Practicile evazioniste sunt evidente în diferența semnificativă dintre contribuția sectorului agricol la buget și contribuția sa la formarea produsului intern brut.
Din păcate, evaziunea există în tot sectorul agricol, nu doar la nivelul producției efective. De pildă, pe câmp se declară ca fiind însămânțate mai multe hectare pentru a se primi subvenții mai mari sau se anunță a fi calamitate anumite zone pentru a se primi despăgubiri și fonduri de susținere, apoi se declară o parte din producție, iar restul este vândut fără acte către angrosiști. La rândul lor, aceștia spun că au vândut mai puțin către procesatori. De la procesatori, evaziunea se duce către retail. Numai în cadrul procesării piața neagră este de circa 40%. Același lanț al slăbiciunilor funcționează, fără deosebiri notabile, și în zootehnie, și în pomicultură, și în viticultură, pe scurt, în toate subramurile agriculturii.
Există însă o subspecie de activități încă și mai mănoasă pentru evazioniștii din agricultură: importurile. Majoritatea importurilor de carne, legume și fructe se derulează prin firme-fantomă, care se sustrag cu ușurință de la plata TVA-ului.
Cărui „șmecher” nu-i convine să aibă pe stoc și să pună pe piață produse cu 19% mai ieftine decât ale „fraierilor” care nu știu să se descurce?!
Ce soluții ar putea fi aplicate pentru a se elimina evaziunea din agricultură?
În opinia mea, două ar fi căile principale de acțiune în vederea realizării acestui deziderat: reducerea TVA-ului și un control riguros pe piață, care să includă pedepse penale.
O reducere a TVA-ului la 5%, de la 19%, ar conduce la diminuarea sau chiar la eliminarea evaziunii, pentru că ar fi reduse sumele care trebuie plătite ca impozite.
Declarația politică se intitulează „Acordul cu FMI – un indicator al politicii românești”.
Acordul cu Fondul Monetar Internațional a fost privit, de la momentul primelor discuții, fie cu încredere, fie a fost dezaprobat. A fost considerat de către unii ca singura măsură de scădere a efectelor negative ale crizei economice românești, iar de alții ca o povară ce se va simți pe umerii generațiilor următoare.
Din punctul meu de vedere, acordul semnat cu Fondul Monetar Internațional poate reprezenta și un bun indicator al performanței economice guvernamentale. Altfel spus, îndeplinirea cerințelor FMI ne poate da o imagine bună asupra capacității Executivului de a gestiona situația economică, astfel încât românii să poată beneficia de tranșele de bani primite de la organismele internaționale.
Dacă ne aducem bine aminte, criza politică generată de ieșirea de la guvernare a PSD și amplificată de demiterea Guvernului printr-o moțiune de cenzură a creionat o imagine proastă asupra efectelor pe care vidul guvernamental le va produce asupra economiei românești. Dacă ne aducem bine aminte, criza politică generată de PD-L și PSD a avut drept consecință amânarea tranșei de bani pe care România urmează să o primească abia acum.
În viziunea mea, românii ar putea înțelege foarte clar mesajele indirecte pe care le transmite FMI, ca fiind un barometru al activității politice și al efectelor pe care aceasta le determină la nivel economic și social.
De ce este de preferat să ne ghidăm după rapoartele Fondului Monetar Internațional? Să vă ofer câteva motive: pentru că este un organism internațional, pentru că folosește niște criterii de evaluare foarte bine formulate și, cel mai important, pentru că este imparțial.
Încă de când s-a consfințit noua configurație politică a Parlamentului, am susținut ideea că, în condițiile grele pe
care le traversează România în prezent, opoziția va trebui să aibă un rol constructiv și de susținere a proiectelor care vin în sprijinul cetățenilor. Ceea ce putem observa, însă, este că opoziția își exagerează rolul și, cu rea-voință, critică orice acțiune guvernamentală susținută în Parlament de PD-L și UDMR. Prin urmare, de cele mai multe ori, românii sunt dezinformați doar din cauza intereselor de moment pe care le reprezintă partidele politice care se află astăzi în opoziție.
Declarația politică este intitulată „O viață fără violență”. Pentru prima dată, Ziua Internațională a Nonviolenței în Școli, care se sărbătorește pe data de 30 ianuarie, a fost marcată în România în anul 2006.
Mass-media a prezentat, în ultima perioadă de timp, din ce în ce mai des cazuri de violență manifestată în scoli. Violența în rândul elevilor șochează constant opinia publică, iar recentul incident din Capitală – unde două adolescente și-au bătut o colegă – readuce în discuție neputința autorităților de a preveni acest fenomen.
Violența în școli nu este un fenomen izolat și trebuie privită în context global și asociată mediului familial și social din România. Fiecare caz de violență nou-semnalat reprezintă un semnal de alarmă, pentru că în spatele lui există, probabil, zeci de alte cazuri care nu ajung în atenția publicului, dar care pot conduce la apariția unor efecte severe la nivelul întregii societăți.
Așa cum se știe, violența în școala românească nu este o poveste, ci o realitate care nu este suficient conștientizată. Mai mult, faptele sunt ascunse, fiind considerate un subiect incomod pentru „obrazul” școlii în care apar astfel de evenimente.
Conform unui studiu internațional efectuat de Organizația Mondială a Sănătății în 37 de țări, România este nominalizată pe primele locuri la violența în scoli. În aproape trei sferturi din școlile românești se întâlnesc fenomenele de violență, sub diverse forme, aproximativ 2,5% din elevi au manifestări grave de violență, iar 3% sunt victime ale violenței.
Deși numărul cazurilor de violență în școli este foarte mare, doar în 13% din aceste cazuri se fac sesizări. Mai mult, 54% din cei care au participat la studiu înțeleg prin violență doar formele grave de abuz fizic. Majoritatea elevilor, deși sunt conștienți de gradul ridicat de violență din școli, sunt sceptici față de reducerea fenomenului, mulți fiind convinși că diminuarea violenței se va realiza în destul de mult timp de acum încolo. ## Stimați colegi,
Așa cum se știe, într-o societate în tranziție copiii sunt primele victime, de aceea este important să înțelegem faptul că devine o problemă momentul în care violența în școală devine o obișnuință, momentul în care, în nesiguranță, copiii își vor pune în aplicare tot felul de mecanisme de apărare, vor deveni neglijenți, defensivi, vor căuta mijloace de protecție, vor fi complici sau vor deveni dușmanii altora, vor contribui la construirea unei culturi în școală bazate pe frică.
Declarația politică se intitulează „Șefii sectorului «Suflete» duc țara de râpă”.
Daca m-aș gândi să îl parafrazez pe marele nostru povestitor Ion Creangă, aș începe cu: „Stau câteodată și îmi aduc aminte...”. Eu o să schimb puțin această frază nemuritoare cu una mai pământeană și mai puțin evocatoare de amintiri dragi, aș începe cu: Stau câteodată și mă minunez de cât de scurtă e memoria românilor, care se duc la vot cu aceeași adâncă resemnare, unii, iar alții cu aceeași amarnică încrâncenare pentru a vota aceeași soluție imorală.
Nu sunt un fan al lecturii ziarelor pe internet, dar atunci când reușesc să-mi arunc ochii pe jurnalele electronice sunt întotdeauna tentat să citesc și reacțiile unora la evenimentele cotidiene sau la anumite declarații sau interviuri, și ce îmi văd ochii la comentarii cu privire la proaspeții noștri miniștri, acești șefi vechi și noi ai sectorului „Suflete”, mă intrigă de-a dreptul. Pur și simplu, mă bate gândul să devin și eu _blogger_ , desigur, acum când unii deja s-au plictisit și au renunțat, pentru a le răspunde acestor comentatori de ocazie: „Nu tot voi sunteți cei care i-ați votat pe cei pe care îi criticați acum?”
Spuneți că dezastrul economiei noastre li se datorează lui Videanu, Berceanu, Blaga, Udrea etc., și atunci mă întreb de ce s-a ajuns la soluția de a-i repune, cu voia dumneavoastră, domnilor, în fruntea bucatelor?
Este foarte simplu să ataci la adăpostul anonimatului și să arunci anatema după ce ai votat să ai pentru cinci ani lungi un președinte pentru neliniștea majorității. Să fie țara asta împărțită în două, „ca un pepene copt”, cum spunea un medic de la urgențe?!
Politica asta de fanfaronadă a adus țara în prag de dezastru. România a mai avut o șansă, pe care a ratat-o alegând să se clatine în tangaj, pe o punte fragilă, încă un cincinal.
Am revăzut de curând un film artistic despre alegerile prezidențiale la americani, intitulat „Votul decisiv”. Pur și simplu m-a frapat modul în care cei doi candidați, rămași la mâna unui singur alegător care urma să decidă soarta lor, se străduiau să îi facă pe plac. Nu mai conta nimic nici platforma electorală pe care o susținuseră până atunci, nici chiar propriile lor convingeri. Era suficient ca alegătorul, nu întâmplător ales în persoana unui alcoolic fără nicio perspectivă în viață, să bâlbâie, în emisiuni TV, o idee oricât de proastă, că ambii candidați, consiliați de șefii lor de campanie, o și asumau, transformând-o în stindard electoral.
Declarația politică este intitulată „Guvernarea Boc sau ce începe prost se va termina... și mai prost”.
„Lupul își schimbă părul, dar năravul ba.” e o zicală tradițională ce se potrivește perfect Guvernului Boc, având în vedere că măsurile propuse de acest așa-zis guvern, în vremuri de restriște, sunt ambigue și cu tentă fățiș politică, măsuri prin care se încearcă răsplătirea cotizanților la campania „căpitanului de vas” rămas fără cârmă, deoarece e evident că această țară nu are nicio direcție și orbecăiește în climatul global de instabilitate economică.
În acest context, în mod surprinzător, prima măsură anunțată de noua putere nu a avut legătură cu reducerea cheltuielilor din sectorul public sau cu vreun program anticriză, ci a avut ca subiect extrem de controversatul proiect Roșia Montană, pe care domnul Videanu dorește să îl pună cât mai rapid în practică. Îmi amintesc că una dintre întrebările adresate domnului Băsescu la celebra întâlnire cu domnul Geoană a fost legată de acest proiect, iar președintele a spus că nu se va pronunța până când nu va vedea rezultatul unor studii aflate în plină desfășurare.
Iată însă că domnul Videanu se grăbește, iar această grabă mă face să mă întreb dacă nu cumva RMGC – Roșia Montană Gold Corporation a finanțat campania domnului Băsescu, cerând acum, la schimb, mai multă „înțelegere” de la autorități față de proiectul în cauză.
Aș dori să vă reamintesc cât valorează aurul și argintul de la Roșia Montană. La cotațiile actuale, valoarea celor 9 milioane de uncii de aur și 29 de milioane de uncii de argint este de aproximativ 10 miliarde de dolari. Din această sumă, abia 1,2 miliarde de dolari vor reveni României.
Însă întrebarea e aceasta: cu ce costuri, costuri ce vor fi plătite de multe generații, suntem dispuși să ne otrăvim copiii cu cianură și să distrugem frumusețile naturale doar pentru niște datorii din campanie, domnule Boc? Chiar într-atât vi s-au alterat valorile morale?
Includerea proiectului minier de la Roșia Montană în Programul de guvernare reprezintă încă un subiect de negociere în cadrul Guvernului între ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri Adriean Videanu (PD-L) și cel al mediului și pădurilor László Borbély (UDMR).
Declarația politică se intitulează „Simple coincidențe?”. De la europarlamentarul Preda nimeni nu se aștepta la o asemenea ieșire mediatică, mai ales că petrecerea după victoria discutabilă din decembrie încă nu se încheiase. Acest act de refulare nu cred ca a fost nici o bine-venită criză de conștiință, nici trezirea la realitate a intelectualilor amorțiți în șubreda logică democrat-liberală creată de însuși părintele partidului.
Tind mai degrabă să cred că a intervenit aceeași flacără violet, cu Aliodor de mână. Cum au procedat? Simplu: „lucrat energetic”, domnul Preda a rostit, de fapt, ceea ce a dorit să spună domnul președinte, replică cinstită la necinstita ascendență a greilor partidului – Blaga, Berceanu și Videanu. Gândul traianic, mijlocit aliodoresc, a răzbit până în mintea europedelistului, de unde a explodat mediatic, exact cum au plănuit.
Vag, și Sever Voinescu-Cotoi, uitat mereu în rezerva de cadre ministeriabile, a avut aceeași revelație ciudată, semn că scânteia violet din privirea domnului președinte l-a atins – întâmplător sau nu – și pe consilier. Ezotericul Manolea și-a făcut iarăși treaba, demonstrându-ne că amplasarea strategică a acestuia în stânga președintelui nu este deloc întâmplătoare.
Astfel, domnul Băsescu s-a transformat într-un Faust de Cotroceni, care și-a vândut sufletul lui Mefisto/Aliodor pentru încă un mandat de președinte.
Violetul vinovat de atâtea întâmplări este, simbolistic, o culoare a măsurii, făcută din roșu și albastru, în proporții identice, din luciditate și acțiune cugetată, echilibru între pământ și cer, simțuri și spirit, patimă și inteligență.
Violetul este o culoare liniștitoare, deoarece ardoarea și patima roșului sunt estompate de albastrul cerului și al mării, mai ales al mării. De aceea, domnul Boc a purtat cu sfințenie mov de-a lungul întregii campanii prezidențiale, calmând astfel spiritele doamnei Udrea – în această ecuație cromatică reprezentând roșul pătimaș – și ale domnului Băsescu, simbolul albastrului marin de pe vremea când mergea pe mare și compunea poezii, atins de flacăra inspirației...
Și dacă vă întrebați ce presiuni a făcut doamna Udrea pentru „a achiesa” la cel mai voluptos minister, răspunsul este conturat în același spirit violet: aceasta îi susură la ureche președintelui, de câte ori acesta este furios, o mantra din Bacovia: „Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete,/Străbunii trec în pâlcuri violete,/Orașul tot e violet.”
Declarația politică este intitulată „Parlamentul nesocotește funcția sa de control asupra activității CNVM – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sau este desconsiderat de conducerea acestei instituții?”.
Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
Prin cele de mai jos, mă adresez Parlamentului, nu Guvernului, pentru că problema pe care o ridic este de competența acestei înalte instituții, anume a Subcomisiei piața de capital din cadrul Senatului.
Este un fapt comun, invocat și deplâns de oamenii obișnuiți ai acestei țări, că România a ajuns să fie neguvernată, că este cu adevărat un teritoriu al nimănui. De fapt, este a profitorilor, îndeosebi a celor instalați la conducerea unor instituții, care nesocotesc prevederile legii și ale propriilor regulamente, când, procedând astfel, obțin avantaje dorite. Dacă forțe care nu sunt sub controlul nostru determină această stare la nivel macro, nu putem accepta ca, acolo unde se poate, noi, parlamentarii, să nu facem nimic pentru oamenii de rând, care ne-au votat în speranța că legea și dreptatea se vor aplica și în România.
Criza economică din ultimii ani are determinări transnaționale incontestabile, dar amploarea și persistența ei, mai mari în țara noastră, au cauze naționale, multe de ordin subiectiv. Una dintre ele are legătură cu modul în care funcționează o componentă de bază a economiei de piață, anume piața de capital. Funcția principală a acestei piețe este aceea de a furniza agenților economici o parte semnificativă a capitalului bănesc de care au nevoie. Nici înainte de criză, dar nici în anii din urmă, această funcție nu s-a îndeplinit în mod mulțumitor. Nu avem pretenția ca piața de capital din țara noastră să fie la nivelul celor din Apus, dar să poată fi cel puțin comparabilă cu cea din Polonia, de exemplu, putem pretinde cu îndreptățire.
Piața de capital din România se situează la un nivel nemulțumitor de dezvoltare și de funcționare din cauza modului în care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare își îndeplinește obligațiile statutare.
Mai grav decât lipsa de preocupare pentru a asigura acestei piețe nivelul de dezvoltare dorit în mod legitim de o țară membră a UE este faptul că, prin tot ce a făcut, mai ales în ultimii ani, CNVM a contribuit la diminuarea încrederii populației în mecanismele specifice pieței pe care are sarcina să o administreze. Or, dacă se pierde încrederea în piața financiară, nu mai rămâne nimic din ea.
· Informare · informare
1 discurs
<chair narration>
#1021744. Pentru a afla de ce SSIF din Transilvania sunt țintele preferate de CNVM pentru a fi cel mai drastic sancționate.
Fără o astfel de acțiune urgentă, agenții economici și investitorii de rând nu se vor reorienta cu încredere spre această piață, îndeosebi către Bursa de Valori, iar de pe urma acestei rețineri vor avea de suferit toți locuitorii țării.
Prezenta declarație politică are și o anexă, de două pagini, care face parte din actuala declarație. Anexa nr. 1:
Afirmațiile din declarația politică la care se referă această anexă au ca suport următoarele argumente:
1. Presa a semnalat de nenumărate ori că CNVM a emis câte o măsură pe care a anulat-o după câteva zile de la aplicarea ei, din cauza lipsei oricărei fundamentări raționale, științifice și legislative, precum și a neadecvării ei la condițiile concrete din economie. Niciodată nu a fost sancționat cineva pentru acest stil de conducere neprofesionist, bazat pe principiul „dacă merge, e bine, dacă nu, se renunță”.
2. Furturile de titluri din conturile unor investitori au fost o constantă a pieței de capital de la înființare și până astăzi. De orice s-a ocupat conducerea CNVM, inclusiv de problema aberantă a înserierii acțiunilor tranzacționate la bursă, în afară de aplicarea unui sistem care să facă imposibilă această practică păgubitoare și dezonorantă pentru piață și pentru țară.
3. Cazurile de manipulare a pieței, în special a celei bursiere, sunt numeroase, grave și efective. Luările de cuvânt, comunicatele și articolele din presă, concepute anume pentru a influența prețurile din piață, sunt trecute cu vederea de CNVM, exemplu: cele din „Ziarul Financiar” din 11 august 2009. Din comunicatele publicate de Bursa de Valori se poate afla ușor cine profită de pe urma lor, dar autoritatea pieței nu a luat niciodată poziție împotriva lor.
4. Într-un articol din ziarul „Bursa” din 28 iulie 2009 se semnalează cazul a trei agenți de valori mobiliare dintr-un SSIF sancționați cu „interzis” de a lucra pe piața de capital câțiva ani, dar care continuă să lucreze, cu complicitatea CNVM, în aceeași firmă de intermediere. Și această anomalie se petrece în timp ce altui angajat, sancționat la fel, nu i se permite nici să ofere consultanță pentru un SSIF a cărui conducere își asumă responsabilitatea aplicării recomandărilor făcute de acesta. Or, un contract de consiliere se poate încheia legal și cu un pușcăriaș, pentru ca el să spună care din faptele lui să nu fie repetate de către partea cealaltă.
· procedural
1 discurs
<chair narration>
#1046685. La începutul lunii decembrie 2009, un ziarist de la „Foaia Transilvană” s-a adresat, în scris, CNVM pentru a afla care este poziția acestei instituții în legătură cu unele cazuri punctuale de furturi de acțiuni din conturile unor clienți ai unui SSIF. Nici până azi n-a primit răspuns la cererea sa și nici nu s-au luat măsuri de către CNVM pentru a se preveni repetarea furturilor sau pentru a lichida prejudiciul produs.
· Declarații politice
1 discurs
<chair narration>
#1050956. În niciun complet de judecată dintr-o instituție care are dreptul să emită decizii capitale privind soarta unor societăți comerciale, cum ar fi natura și diversitatea activităților desfășurate ori ale destinației veniturilor lor, nu se găsesc persoane care să fie cercetate pentru acțiuni penale înfăptuite înainte sau în timpul actualului mandat. În CNVM însă acest lucru este permis, este prezent și funcționează de ani buni. Nu-i de mirare că multe din hotărârile luate de o astfel de conducere sunt arbitrare, contrare legii și fără eficiența așteptată.
· other · adoptat tacit
41 de discursuri
Declarația politică se intitulează „Protecție împotriva cancerului de col uterin? Există o femeie care te poate ajuta: TU!”.
Acesta este mesajul Săptămânii de prevenire a cancerului de col uterin – European Cervical Cancer Prevention Week – ECCPW (24–30 ianuarie) –, aflată la a patra ediție, eveniment paneuropean organizat de Asociația Europeană împotriva Cancerului de Col Uterin ECCA.
„GlaxoSmithKline” sprijină inițiativele ECCA în România și consideră că este important ca toate femeile să beneficieze de o cât mai bună înțelegere a felului în care cancerul de col uterin poate fi prevenit.
O premieră pentru ECCPW a fost prezentarea a două proiecte românești pe lista nominalizărilor pentru premiile acordate de ECCA inițiativelor menite să prevină cancerul de col uterin în țări din întreaga Europă, și nu numai.
Reprezentantul GSK în România spunea: „Cancerul de col uterin este o problemă majoră de sănătate publică și este tratat ca o prioritate de multe țări din întreaga lume. În țara noastră riscul de deces prin acest tip de cancer este de 6,3 ori mai mare decât în restul Europei, de aceea este important ca femeile din România să fie informate asupra modalităților de prevenire a acestei maladii.”
Și pentru că alții nu doar marchează evenimente, chiar se implică într-un mod eficient, nu pot să nu aduc în actualitate inițiativa Ministerului Sănătății de a aplica Programul național de screening pentru depistarea cancerului de col uterin. Acest program a fost abandonat de către autorități, deși trebuia să înceapă încă din luna octombrie 2009.
Numărul mare de suspiciuni și cazuri de cancer a determinat Ministerul Sănătății din acea vreme să pregătească un program de screening gratuit, iar în 2009 oncologia a fost declarată prioritate națională.
Metodologia de derulare a programului a fost elaborată încă de la începutul anului trecut, era așteptată doar alocarea fondurilor pe fiecare județ. Acest lucru nu s-a întâmplat și prin aceasta doresc să sensibilizez factorii decizionali să îi acorde importanța cuvenită. Pentru a fi mai convingătoare, readuc în memorie statistici nedorite:
Cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de deces a femeilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 45 de ani la nivelul Uniunii Europene, după cancerul mamar. În fiecare an, la nivel european, se înregistrează aproximativ 33.500 de cazuri noi de cancer de col uterin și un număr de 15.000 de decese.
Anual, în România sunt diagnosticate cu cancer de col uterin peste 3.400 de femei. Conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății, România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce privește atât incidența, cât și rata mortalității cauzate de acest tip de cancer, și este de 2-2,7 ori mai mare decât în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est și de șase ori mai mare decât media statelor membre UE.
Totodată, cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România, după cancerul de sân, și prima cauză de mortalitate prin cancer la femeile din grupa de vârstă 25–44 de ani, constituind o problemă de sănătate publică cu importante costuri sociale.
Consider argumentele suficient de convingătoare, încât Ministerul Sănătății nu poate ignora realitatea. Programul trebuie să-și găsească finanțare pentru demararea cu prioritate.
Declarația politică se intitulează „Dezvoltarea și incluziunea socială a grupurilor vulnerabile – singura opțiune pentru ieșirea din criză”.
Stimați colegi,
Am ajuns, la debutul anului 2010, într-o situație economică și socială în care trebuie să identificăm de urgență o soluție pentru depășirea crizei economice pe care o traversăm cu toții. Așa cum am repetat în numărate rânduri anul trecut, singura opțiune pentru noi pentru a face un prim pas solid pentru acest lucru rămâne solidaritatea. Noi suntem aici purtătorii mandatului celor care ne-au conferit încrederea prin votul lor. Personal, am discuții în fiecare săptămână cu locuitorii colegiului senatorial pe care-l reprezint, respectiv Colegiul nr. 1 – Galați, format din orașul Tecuci și cele 27 de comune din jurul său. Acest colegiu mă ajută să văd mai complet realitatea socială în care trăiesc oamenii din România atât în mediul urban, cât și în mediul rural.
Orașul Tecuci se află astăzi într-o situație extrem de grea. Acum doi ani și trei luni o cumplită inundație ne-a devastat orașul, care și așa se afla la limita supraviețuirii. Și astăzi aproape o treime din locuitori resimt direct sau indirect efectele inundațiilor din toamna lui 2007. În afară de asta, Tecuciul se afla oricum într-o degradare continuă. Nu mai sunt locuri de muncă, întreprinzătorii nemaiavând puterea financiară de a face angajări și recurgând la soluția drastică a disponibilizărilor. Fiecare om care își pierde locul de muncă generează, în mod direct, o gravă problemă socială pentru familia pe care o întreține. Tinerii mai curajoși părăsesc în valuri orașul, uneori din disperare, acesta devenind parcă tot mai lipsit de puterea de a-și reveni. Cu nostalgia tradiției urbane de altădată, locuitorii Tecuciului așteaptă o intervenție urgentă din partea noastră.
Comunele din jurul Tecuciului au avut o veche și performantă istorie agrară. Distrugerea sistemului de irigații, lipsa subvențiilor agricole și colapsul general al agriculturii românești au determinat căderea acestor centre agricole, unul după celălalt, ca la domino.
Lipsa utilajelor și a investițiilor în proiectele de infrastructură agricolă au determinat țăranii și fermierii să ajungă în situații-limită și să fie în incapacitatea de a continua activitatea într-un domeniu care ne asigură tuturor traiul zilnic.
Încheiem seria declarațiilor politice.
Sunt două intervenții, pe procedură, din partea domnului senator Vasile Nedelcu, urmat de domnul senator Traian Constantin Igaș, liderul Grupului parlamentar al PD-L.
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Doresc să vă anunț că, începând cu data de astăzi, am decis să-mi dau demisia din Grupul parlamentar al PNL și să mă alătur Grupului parlamentar al independenților. Vă mulțumesc.
Mulțumesc.
Domnule senator Igaș, o secundă vă rog. Cred că o declarație similară are și domnul senator Grosu.
După aceea, vă rog să interveniți și dumneavoastră.
## **Domnul Corneliu Grosu:**
Mulțumesc, domnule președinte. Domnilor colegi,
Vă aduc la cunoștință faptul că, începând de astăzi, mă retrag din Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și mă alătur Grupului parlamentar al independenților.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc.
Domnule senator Igaș, aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte.
Dintr-o greșeală de redactare, am omis să-l anunțăm și pe domnul senator Iulian Bădescu, viceliderul Grupului parlamentar al PD-L.
Mulțumesc.
Cu aceasta, încheiem această parte a dezbaterii noastre. Trecem la punctul 6 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, constituirea, organizarea și funcționarea Ordinului Kinetoterapeuților din România.
Vă reamintesc faptul că raportul comisiei cu privire la această propunere legislativă este unul de admitere, cu amendamente admise.
Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.
Urmează ca raportul comisiei, cu amendamente, să fie supus la vot.
Fiind lege organică, este nevoie de minimum 69 de voturi pentru a putea fi adoptată sau respinsă.
Îi ofer cuvântul domnului senator Paul Ichim, inițiator. Vă rog, domnule senator. Microfonul 6.
Este vorba de exercitarea profesiei de kinetoterapeut, constituirea, organizarea și funcționarea Ordinului Kinetoterapeuților din România.
Motivația a fost prezentată, deoarece această profesiune nu figurează în nicio clasificare în activitățile din economia națională sau în Codul ocupațiilor din România.
S-a încercat prin această propunere legislativă să se stabilească competența, rolul și locul kinetoterapeutului în domeniul sănătății, să se protejeze persoanele care beneficiază de astfel de servicii de sănătate.
Propunerea legislativă nu are impact asupra bugetului general consolidat.
La elaborarea propunerii legislative au fost consultate toate instituțiile de învățământ care efectuează această pregătire.
Mulțumesc colegilor din Comisia pentru sănătate publică, care au contribuit prin amendamentele respective la această propunere legislativă.
## Mulțumesc.
Îi ofer cuvântul domnului senator Ion Vasile, președintele Comisiei pentru sănătate publică.
Aveți cuvântul. Microfonul 7.
Mulțumesc, domnule președinte.
În primul rând, salut prezența colegilor noștri la început de sesiune parlamentară și doresc să aduc în fața dumneavoastră o propunere legislativă privind exercițiul profesiei de kinetoterapeut, constituirea, organizarea și funcționarea Ordinului Kinetoterapeuților din România.
Fac precizarea că s-au primit avize favorabile din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, din partea Comisiei pentru egalitatea de șanse.
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a transmis aviz negativ.
Consiliul Legislativ a transmis aviz favorabil, cu observații. Guvernul a transmis un punct de vedere pozitiv.
Comisia a analizat propunerea legislativă și a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raport de admitere cu amendamente admise, prevăzute în anexă, care fac parte integrantă din prezentul raport.
Față de cele prezentate, supunem plenului Senatului, spre dezbatere și adoptare, raportul de admitere cu amendamentele admise prevăzute în anexă, care fac parte integrantă din prezentul raport, împreună cu propunerea legislativă.
În raport cu obiectul de reglementare, prezentul act normativ face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.
Stimați colegi,
Vreau, de asemenea, cu permisiunea dumneavoastră, să precizez că această propunere legislativă a fost mult dezbătută în comisia noastră. A obținut din partea Biroului permanent al Senatului o prelungire a acestor dezbateri datorită interferenței grupurilor profesionale interesate și, din cauza unor chestiuni de programare, suntem în situația ca inițiativa legislativă să treacă tacit astăzi, dacă nu vom vota această lege.
Din păcate, sunt mai multe legi care au trecut tacit la Comisia pentru sănătate publică, fiind programate, de regulă, spre sfârșitul programului de lucru și, în consecință, munca acestei comisii aproape că nu se mai vede. De aceea, domnule președinte, v-aș ruga foarte mult să faceți apel la colegii noștri să vină în sală și să dăm considerația necesară comisiei, care s-a zbătut pentru ca, în cele din urmă, într-o formă poate nu perfectă, această propunere legislativă să treacă, pentru a încerca să reglementăm o situație care deja creează probleme în societate.
urmând ca fiecare grup parlamentar să aibă la dispoziție 10 minute pentru reacții, întrebări sau comentarii politice. La final, urmează ca domnul prim-ministru să poată comenta sau să interpreteze aceste eventuale intervenții din partea dumneavoastră.
Cu acestea, salutând această inițiativă, care sperăm să nu fie una singulară, îl invit pe domnul prim-ministru Emil Boc să se adreseze plenului Senatului României în prima zi de sesiune parlamentară a Camerei superioare a Parlamentului. Domnule prim-ministru, vă rog.
## Mulțumesc foarte mult.
Doresc să salutăm prezența domnului prim-ministru și a colegilor: domnul vicepremier Markó Béla, domnul ministru Vasile Blaga, domnul ministru Daniel Funeriu, domnul ministru Cseke Attila Zoltán – din ce văd de la tribună – în plenul Senatului.
Pentru a putea încheia dezbaterea pe această lege organică, îl rog pe domnului secretar de stat Irimie să prezinte punctul de vedere al Guvernului.
Aveți cuvântul la microfonul central, în condițiile în care banca ministerială este ocupată de prezența prim-ministrului și a echipei ministeriale.
Vă rog, domnule secretar de stat.
## **Domnul Cristian Anton Irimie** _– secretar de stat_
## _în Ministerul Sănătății_ **:**
## Mulțumesc, domnule președinte.
## Doamnelor și domnilor senatori,
Guvernul susține raportul Comisiei pentru sănătate publică, cu amendamente.
În cazul în care această lege ar fi adoptată tacit, s-ar adopta forma inițială la care Guvernul a dat aviz negativ. Vă mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
## Mulțumesc foarte mult.
În aceste condiții, având raportul favorabil al comisiei și punctul de vedere favorabil, cu aceleași amendamente, din partea Guvernului,
Vot · approved
Domnul senator Vasile Nedelcu anunță demisia sa din Grupul parlamentar al PNL, urmând să activeze ca senator independent 20
Vot · approved
Domnul senator Vasile Nedelcu anunță demisia sa din Grupul parlamentar al PNL, urmând să activeze ca senator independent 20
Vot · approved
Domnul senator Vasile Nedelcu anunță demisia sa din Grupul parlamentar al PNL, urmând să activeze ca senator independent 20
Propunerea legislativă va fi transmisă Camerei Deputaților, care este Cameră decizională.
În continuare, în această atmosferă armonioasă, salutăm prezența în fața Senatului României a prim-ministrului Emil Boc și a celor care-l însoțesc din echipa sa ministerială.
Am fost sesizați la Biroul permanent cu solicitarea domnului prim-ministru – pe care o salutăm – ca la început de sesiune parlamentară Guvernul să prezinte prioritățile sale legislative și de politici publice.
Considerăm că este un gest de normalitate democratică și supun atenției dumneavoastră decizia adoptată de Biroul permanent, ca această prezență a prim-ministrului să fie organizată în felul următor: Domnia Sa va prezenta intervenția pe care o consideră necesară în fața noastră,
prim-ministrul Guvernului României
## Domnule președinte,
## Doamnelor și domnilor, Distinși colegi,
În primul rând, vreau să vă mulțumesc, în numele Guvernului, pentru faptul că ați acceptat să includeți pe ordinea de zi, astăzi, mesajul Guvernului, în temeiul Constituției, cu privire la principalele priorități legislative, din perspectiva Guvernului, pentru sesiunea parlamentară care începe astăzi.
Vreau, de asemenea, să vă mulțumesc pentru sprijinul pe care l-ați acordat Guvernului și, în ultimă instanță, țării, astfel încât să avem un buget pentru anul 2010, buget care, în acest moment, este în vigoare datorită efortului pe care l-ați făcut în afara sesiunii parlamentare, în cadrul sesiunii extraordinare.
În ceea ce privește relația dintre Guvern și Parlament, înainte de a intra pe fondul discuțiilor cu privire la prioritățile legislative, aș vrea să spun următoarele lucruri: în primul rând, consider că relația dintre Guvern și Parlament trebuie să fie coordonată de principiile constituționale. Cele două principii constituționale care stau la baza raportului dintre Executiv și Legislativ, Legislativ și Executiv sunt următoarele: pe de o parte, Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului, iar, pe de altă parte, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Dincolo de aceste două principii, avem consacrată în textul Constituției instituția delegării legislative, instituție ce dă dreptul Guvernului ca, sub controlul Parlamentului, să poată emite ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență în cadrul constituțional prevăzut.
Sunt convins că acestea vor fi elementele care vor sta la baza colaborării instituționale pe care o vom avea și în această sesiune, și în sesiunile următoare.
Pe lângă aceste principii prevăzute strict în Constituție, aș mai face referire la două lucruri:
În primul rând, așa cum am declarat chiar la votul de învestitură, comportamentul Guvernului va fi acela de a respecta comisiile de specialitate ale Parlamentului, plenul Parlamentului, prin prezența miniștrilor și a secretarilor de stat la dezbaterile din comisii și din plen, în funcție de inițiativele legislative pe care le avem în discuție.
Din sală
#141013Camera Deputaților!
## **Domnul Emil Boc:**
Camera Deputaților?
Atunci, dacă decizională este Camera Deputaților, voi insista mai mult acolo mâine. Este un proiect extrem de important pentru ceea ce înseamnă relația dintre autoritățile locale, principiul descentralizării și eficientizarea relației cetățean – administrație din perspectiva raportului Poliție – Poliție locală.
A doua componentă a priorităților vizează, așa cum am spus, locurile de muncă, investițiile, relansarea economică, ieșirea din criză.
Nu este un obiectiv mai important pentru Guvern, alături de cel care vizează modernizarea statului, de cele două componente, decât preocuparea față de locurile de muncă ale românilor, mai ales în această perioadă dificilă.
Aici, în această sesiune parlamentară, avem în vedere pregătirea cadrului normativ și vă solicităm suportul pentru modificarea legislației privind impozitul minim și transformarea lui în impozit forfetar restrâns la anumite domenii de activitate.
În Guvern avem luna martie pentru finalizarea actului normativ, astfel încât deja dumneavoastră să-l puteți adopta, ca el să intre cât mai repede cu putință în vigoare. Este un act normativ care vine să continue ceea ce a fost anul trecut și noi spunem că impozitul minim și-a atins obiectivele pentru care a fost creat, iar, acum, regândirea lui pentru a fi transformat în impozit forfetar pentru anumite domenii de activitate unde evaziunea fiscală nu poate fi combătută, de altfel va fi o soluție pe care o vom supune atenției dumneavoastră.
De asemenea, continuarea Programului „Prima casă”. În Guvern, vom avea o abordare până în 15 februarie, astfel încât el, pe de o parte, să continue, iar, pe de altă parte, să fie direcționat spre locuințe construite de la zero, pentru a produce acel efect multiplicator în economie, adică cât mai mulți bani să circule în diverse ramuri ale economiei, astfel încât să avem mai multe locuri de muncă și, în același timp, să realizăm o dezghețare a creditării.
Vă precizez, pentru o corectă informare a opiniei publice, că până astăzi au fost aprobate 14.000 de cereri, iar cuantumul total al garanțiilor guvernamentale acordate este de 595 de milioane de euro.
În al treilea rând, avem în vedere și vă vom solicita sprijinul pentru adoptarea rapidă a actului normativ prin care vom reglementa șomajul tehnic, o măsură extrem de importantă care salvează zeci de mii de locuri de muncă în această perioadă dificilă. Am făcut-o și în 2009, o facem și în 2010 tocmai din cauza contextului economic dificil pe care încă îl avem, cel puțin în prima jumătate a anului. De aceea, acest act normativ va veni în dezbaterea dumneavoastră și vă vom solicita sprijinul să fie adoptat cât mai repede cu putință.
Mulțumim domnului prim-ministru. Dacă sunt luări de cuvânt... Pe procedură sau... Pe fond.
Voi da cuvântul în ordinea grupurilor parlamentare. Doamna senator Vasilescu, microfonul 4.
## **Doamna Lia Olguța Vasilescu:**
Nu este chiar o chestiune de procedură, domnule președinte, ci este o remarcă, dacă vreți. Nu am putut să nu observăm echilibristica pe care a făcut-o domnul premier Emil Boc, chinuindu-se să stea cu spatele la Grupul parlamentar al PSD. Poate la răspunsuri ne arată și fața... Dacă tot a venit să ne spună că reforma statului prevede desființarea Senatului, poate, totuși, ne privește în față.
Aș vrea, de asemenea, să salut membrii Guvernului care și-au făcut astăzi timp să se afle în sală.
Nu am putut, iar, să nu remarc absența doamnei Udrea, probabil că pozează acum pentru acel bust despre care povestesc toate televiziunile, poate data viitoare aduceți un soclu aici, domnule președinte, ca să existe și pentru doamna Udrea un loc.
Vă mulțumesc.
Vă rog să ne păstrăm în disciplina discuției noastre. Tot pe procedură? Nu.
Atunci, în ordinea grupurilor parlamentare, conform deciziei din Biroul permanent.
Din partea Grupului parlamentar al PD-L există intervenții?
Nu. Mă îndrept către Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și îl invit la cuvânt pe domnul senator Cristian Diaconescu.
## **Domnul Cristian Diaconescu:**
Domnule președinte, Stimați colegi din Guvern, Domnule prim-ministru,
Salut și eu prezența dumneavoastră în plenul Senatului.
Totodată, trebuie să remarc faptul că sunteți însoțit de domnul vicepremier, precum și de alți șase colegi din Cabinet. Probabil că restul colegilor nu consideră utile prezența și discuția pe care dumneavoastră ați solicitat-o aici, în Senat.
După părerea mea, este o formă de lipsă de respect, în egală măsură, în legătură cu noi și în legătură cu dumneavoastră, domnule prim-ministru.
Dincolo de aceste aspecte și de mesajul pe care, ca și determinare din partea Guvernului, noi îl salutăm, aș vrea să vă spun că, în opinia noastră, poziționarea cam optimistă pe care ați prezentat-o în Senatul României ar trebui să fie puțin amendată.
Aș vrea ca, prin ceea ce am să spun în continuare, să atrag atenția în legătură cu ceea ce românii așteaptă nu numai de la Guvern, ci și de la Parlamentul în care legile și deciziile fundamentale ale Guvernului trebuie să fie construite și, după aceea, promovate către societate.
În opinia noastră, ați vorbit puțin despre locurile de muncă și despre menținerea sau crearea de noi locuri de muncă. În opt ani de creștere economică, așa cum bine cunoașteți, s-au creat cam 400.000 de locuri de muncă. Într-un an de criză s-au pierdut 350.000 de locuri de muncă, cam 800 de locuri de muncă pe zi în toată această perioadă, și cred că măsuri legislative, și nu numai, din partea Guvernului ar fi deosebit de utile și salutate de noi toți.
Locurile de muncă se creează prin dezvoltare economică, cuantificabil însă în progres social – este opinia Partidului Social Democrat –, statul va trebui deci să facă investiții masive în infrastructura fizică și virtuală, în așa fel încât să asigurăm acea multiplicare necesară, pe care dumneavoastră, de altfel, ați menționat-o.
Așteptăm și în Parlamentul României acte normative clare în ceea ce privește creșterea capacității acestei țări pentru absorbția fondurilor europene. Așteptăm o strategie pe energie și v-aș adresa respectuos întrebarea dacă deciziile luate în legătură cu crearea a două companii în domeniul energiei respectă regulile concurenței, și ați avut avizul Bruxelles-ului în acest punct de vedere, cum știți, o obligație legală din punctul de vedere al oricărui guvern atunci când se pune în discuție o astfel de restructurare instituțională.
Mulțumesc domnului senator Diaconescu.
Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Puiu Hașotti.
## **Domnul Puiu Hașotti:**
Domnule președinte, Domnule prim-ministru,
Doamnelor și domnilor,
În cele zece minute, voi lua cuvântul eu și domnii senatori Varujan Vosganian și Dan Radu Rușanu.
Domnule prim-ministru,
Este foarte bine că ați venit în fața Parlamentului. Noi ne bucurăm. Aproape că uitasem noi, Parlamentul, dar mai cu seamă Guvernul, ceea ce dumneavoastră foarte bine ați arătat, citând din Constituție, și anume că Guvernul răspunde în fața Parlamentului, și nu invers. Aproape că uitasem acest lucru.
Ați vorbit despre o relație corectă a Guvernului cu Parlamentul. Să credem, oare, domnule prim-ministru, că avalanșa de ordonanțe de urgență va înceta? Să sperăm, domnule prim-ministru, că adoptarea legilor prin asumarea răspunderii nu va mai fi uzată de dumneavoastră? Ar fi bine.
În privința prezenței domnilor miniștri aici, cu dumneavoastră, eu am o opinie diferită față de antevorbitorii mei. Să știți, domnule prim-ministru, că vă descurcați foarte bine și fără prezența domnilor miniștri aici. Domnii miniștri însă ar fi bine să vină în Parlament, la comisii și în plen, atunci când se discută măcar proiectele Guvernului. Până acum, într-un an și mai bine, niciun ministru nu a venit în plen să susțină vreun proiect al Guvernului. Nu trimiteți aici secretari de stat care, iertați-mă, unii dintre ei abia dacă știu pe ce lume trăiesc și îl împovărați pe domnul Valentin Iliescu să răspundă la toate domeniile, sau cine știe ce directorași de companii care vin și nu fac decât să citeze câteva paragrafe din punctul de vedere al Guvernului.
Veniți, domnilor miniștri, aici, să facem legi bune, așa cum vrea domnul prim-ministru, îndreptățit, și așa cum vrem și noi, și dumneavoastră.
Și știți ce am spus acum, stimați colegi? Exact ceea ce spunea domnul prim-ministru Emil Boc când era parlamentar.
E adevărat, domnule prim-ministru?
E adevărat.
## Mă bucur că sunteți de acord.
Ați spus foarte corect că Guvernul nu deține monopolul adevărului absolut în domeniul legislativ. De fapt, al adevărului, pentru că adevărul absolut îl deține doar Dumnezeu.
Nu, eu vorbesc serios. Să avem o dezbatere chiar mai consistentă pe aceste teme extrem de importante pe care le-ați enunțat dumneavoastră. Să știți că vă așteptăm cu mult interes.
Veniți singur și trimiteți-i, domnule prim-ministru, pe miniștri aici, în Parlament.
Domnul Blaga zâmbește la mine.
Sunteți și senator, domnule ministru. Veniți aici, în Parlament și în comisii, să discutăm și să facem legi bune. Și veniți singur, să știți că ne sunteți drag.
## Mulțumesc.
Din partea Grupului parlamentar al UDMR, dacă există o intenție...
Nu.
În continuare, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Sorin Bota.
La final, vom acorda un termen rezonabil și senatorilor independenți.
## Mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri,
## Stimați colegi,
Eu mă bucur că este aici domnul prim-ministru și am primit în direct OK-ul și punctul de vedere al Guvernului pe Legea responsabilității fiscale, chiar dacă aparatul de lucru al Guvernului nu a dat acest OK timp de trei luni de zile, și în perioada imediat următoare vom dezbate Legea privind responsabilitatea fiscală, depusă de PSD, cu punctul de vedere pe care chiar premierul Emil Boc l-a prezentat în fața noastră astăzi. Este un semn bun.
Mă bucur că Domnia Sa are intenția să întărească controlul asupra modului în care se cheltuiește banul public. Mă întreb dacă va controla și modul în care se irosesc banii publici în ministere precum Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, acolo unde proiecte începute nu-și mai regăsesc continuitatea și finanțarea.
Mă refer aici la proiecte – poate și la comunitățile locale care le-au dezvoltat – cum e centura de la Săcele sau alte proiecte în jurul marilor orașe, cum s-a pierdut finanțarea de la Banca Mondială pentru ocolirea principalelor orașe de tranzit din România, anul trecut, finanțare pierdută de minister pentru că nu a fost în stare să-l facă, cum se vor pierde bani europeni din fondurile de preaderare ISPA pentru că noi încă nu am licitat lucrările aferente acelor fonduri, și mă refer la autostrada Deva – Orăștie.
Sigur, am constatat o prioritate legată de revizuirea sistemului de pensii, dar nu am înțeles de ce va trebui să existe privilegiați în acest sistem de pensii. Oare securiștii, după 20 de ani, trebuie să mai aibă pensii privilegiate și „nesimțite”?
Nu am înțeles foarte multe măsuri active, măsuri care să stimuleze economia și crearea de locuri de muncă. Doar Programul „Prima Casă” este prea puțin. După cum am constatat, în faza lui inițială de-abia jumătate din cât a fost propus s-a realizat.
Legea parteneriatului public-privat, domnule primministru, cu tot colectivul pe care l-ați creat, vă informez că este o lege la care, în calitatea mea de secretar de stat, am lucrat, am promovat-o în anul 2002 prin Ordonanța Guvernului nr. 16, iar Uniunea Europeană a avut o observație, în anul 2004, legată de modul de licitare, pe care noi l-am făcut mai accelerat, iar ei au spus să-l facem în două etape. Este o lege pe care, în 2005, guvernarea de dreapta de atunci a considerat că trebuie să o mutileze și a venit cu o lege nefuncțională. Dacă vă uitați puțin în urmă, găsiți o lege care chiar a funcționat.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Varujan Vosganian sau domnul senator Dan Rușanu, cele două nume evocate de liderul Grupului parlamentar al PNL.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Am, în această privință, două observații de făcut. Domnule prim-ministru,
Măsurile pe care dumneavoastră le aveți în vedere sunt, în principiu, corecte, numai că ele, de fapt, sunt un bilanț al nerealizărilor anului precedent.
Dacă veți lectura stenogramele discursurilor dumneavoastră de anul trecut, din mai, din iunie, din septembrie, veți vedea că mai toate măsurile pe care le preconizați în acest an le-ați preconizat și anul trecut.
De aceea, noi cu politețe vă atragem atenția că această, să zicem, morală moțiune de cenzură pe care singuri v-o dați astăzi, în legătură cu ceea ce n-ați făcut și reafirmați, să nu se transforme într-un obicei.
Veți avea în noi un partener atunci când măsurile dumneavoastră sunt corecte, însă a face reformă numai ca să iei bani de la populație și să alimentezi bugetul nu este o formulă pe gustul nostru.
De aceea, în legătură cu Legea pensiilor, vă avertizăm că nu veți avea în noi un partener, dacă această lege va fi, de fapt, făcută pentru a economisi bani la buget, dacă veți continua avertismentele lansate pensionarilor: că se vor impozita toate pensiile, că nu se vor mai asigura fondurile pentru asigurările de sănătate de la buget, că se vor decupla evoluțiile salariale de evoluția pensiilor, că pentru dumneavoastră trebuie protejată, prin inflație, numai pensia de 350 de lei, dar nu și pensia de 400 de lei, de parcă aceasta ar fi o pensie din cale-afară de consistentă!, și, de asemenea, dacă se adeveresc zvonurile potrivit cărora anumite categorii, pe care dumneavoastră le-ați categorisit drept „nesimțite”, vor rămâne în continuare în afara acestei legi.
De asemenea, dorim să vă atragem cu politețe atenția că bugetul pe care l-am votat în Parlament va trebui, cu siguranță, rectificat.
Vă semnalăm faptul că bugetul de stat are un deficit de 6,6% și nu am înțeles nici din dezbaterile bugetare de unde veți lua aproape un miliard de euro, excedent la celelalte capitole bugetare, ca să alimentați acest deficit uriaș al bugetului de stat și, în același timp, dorim să clarificați această chestiune ce ține de piața muncii, și nu ține de nicio lege, și anume evoluția șomajului.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Doamna senator Ecaterina Andronescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Rușanu.
## **Doamna Ecaterina Andronescu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor senatori,
Este, fără îndoială, un privilegiu pentru mine să pot astăzi să mă adresez, deopotrivă, și dumneavoastră, și premierului, și membrilor Guvernului, cu câteva gânduri în legătură cu sistemul de educație.
Mă bucură, domnule prim-ministru, că ați enumerat aici, printre prioritățile legislative ale Guvernului, Legea educației. Este, fără îndoială, necesară, pentru că sistemul românesc de învățământ are nevoie de modernizare. Mai mult decât atât, aș socoti că – pentru că, adesea, în dezbaterea publică s-a menționat faptul că România nu are un proiect care să strângă, să coaguleze forțele politice, societatea civilă în jurul lui – educația ar putea să fie unul dintre aceste proiecte, pentru că, fără îndoială, nu cred că cineva își poate imagina o societate performantă, nu acum, ci peste 10 sau 15 ani, fără un sistem de educație pus la punct, modernizat și performant.
Este suficient să ne uităm în istoria noastră ca să realizăm că aceasta este o realitate.
Adesea, se vorbește despre societatea performantă interbelică. Fără acțiunile lui Spiru Haret nu am fi putut să sperăm, după 10-15 ani de la Spiru Haret, că avem performanță în societatea românească. Exemplul acesta este o dovadă că trebuie să ne îndreptăm cu toată grija, atenția spre sistemul de învățământ, care are nevoie de modernizare.
Poate ar mai fi de subliniat faptul că, acum, în toată lumea, toate țările sunt extrem de atente la sistemele lor de învățământ și poate că nu întâmplător investesc, în perioada de criză, cu precădere, în educație, în cercetare și inovare, pentru că rapoartele celor care fac analize și încearcă să găsească măsuri de ieșire din criză spun că ieșirea din această criză este una atipică, ca urmare cercetarea și inovarea ar putea să aducă contribuții esențiale, prin intermediul unor întreprinderi inovative, să scoată țările din criza în care se adâncesc.
De aceea, domnule prim-ministru, mă bucur, încă o dată vă spun, că ați menționat printre priorități Legea educației și sunt convinsă că Parlamentul, cu expertiza de care dispune, va încerca să realizeze o lege cât se poate de performantă.
Vă mulțumesc, doamna senator. Vă rog, domnul senator Rușanu.
## **Domnul Dan Radu Rușanu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnilor colegi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor senatori,
Doresc să profit de prezența domnului prim-ministru astăzi aici, în plenul Senatului, pentru a vă ridica o problemă susținută de toți senatorii, indiferent de partidul politic, unii susținând-o cu voce tare, alții în gând. Este vorba despre bugetul Senatului.
Bugetul Senatului României, și în 2009, și în 2010, a fost amputat, și subliniez cuvântul „amputat”, foarte dur, nu numai în comparație cu anul 2008, dar și în comparație cu reducerile care au fost făcute bugetului Camerei Deputaților.
Dacă bugetul Camerei Deputaților, comparativ cu anul 2008, a „suferit” o creștere de numai 5% în anul 2009, bugetul Senatului în anul 2009, comparativ cu anul 2008, a suferit o diminuare de 11%.
Dacă vorbim în cifre consolidate și adăugăm inflația, vă dați seama că această diminuare cu 11% a fost mult mai mare. Acest aspect a determinat unele nerealizări ale Senatului nu numai vizavi de deplasările în teritoriu, dar și de plata unor salariați ai Senatului. În noiembrie și decembrie am avut patru zile de concediu fără plată, comparativ cu Camera Deputaților, care a avut o singură zi.
Aș vrea să vă reamintesc un singur lucru, pe care dumneavoastră, ca jurist și ca fost parlamentar, îl știți foarte bine. Conform Constituției, Camera Deputaților și Senatul își aprobă singure bugetul pe anul respectiv și se consultă pe acest aspect cu Guvernul, în speță cu Ministerul Finanțelor Publice. Nici în anul 2009, nici în anul 2010 nu au existat aceste consultări între reprezentanții Senatului și ai Guvernului, prin Ministerul Finanțelor Publice, și rugămintea pe care o am astăzi la dumneavoastră, aici, în numele colegilor mei, este să facilitați în perioada următoare o întâlnire a chestorilor Senatului, a conducerii Secretariatului general al Senatului cu Ministerul Finanțelor Publice, pentru a le arăta cu cifre și cu argumente și a justifica, a susține acest buget pe care noi l-am propus, comparativ cu bugetul determinat de Ministerul Finanțelor Publice, care ne-a fost, practic, impus.
Aceasta este rugămintea pe care o am la dumneavoastră și, subliniez, cred că sunt în asentimentul tuturor colegilor mei, indiferent de partidul politic din care fac parte.
Mulțumesc.
Timpul afectat grupurilor parlamentare a fost epuizat.
Îi ofer cuvântul, pentru o scurtă intervenție, domnului senator Câmpanu, reprezentantul senatorilor independenți din Camera superioară a Parlamentului.
Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Liviu Câmpanu:**
## Domnule președinte, Domnule prim-ministru,
## Domnilor miniștri,
## Stimați colegi,
Așa cum am spus și la momentul învestirii, parlamentarii independenți, senatorii independenți, vor sprijini Programul de guvernare al actualului guvern și, pe aceste considerente, vreau să fiți convinși că vă vom fi parteneri loiali, dar nu comozi.
Vreau să știți că ghidul susținerii noastre pentru această guvernare va fi interesul național, pe care noi îl considerăm construit pe trei piloni: siguranță națională – și când spun siguranță națională mă refer la siguranță economică, siguranță socială și siguranță administrativă –, siguranță în domeniul sănătății și siguranță în agricultură.
Știu că s-au spus multe lucruri despre independenți. Vreau doar să vă spun că, dacă pentru unii dintre dumneavoastră demnitate, credință în Dumnezeu, loialitatea față de alegători și interesul național sunt noțiuni greu de digerat, noi, independenții, senatorii independenți, ni le asumăm cu demnitate și cu mândrie.
Vreau să vă mai aduc la cunoștință, în acest moment simbolic – pentru că eu consider un simbol prezența miniștrilor și a prim-ministrului în Senatul României, un simbol al restatuării relației sau al normalizării relației dintre Legislativ și Executiv –, că, astăzi, Grupul parlamentar mixt din Senat este legal constituit, are opt senatori, are un lider, pe Liviu Câmpanu, are doi vicelideri: domnul senator Chivu și domnul senator Măgureanu și are un secretar în persoana domnului senator Ovidius Mărcuțianu.
Vă doresc succes, domnilor miniștri, și bazați-vă pe noi! Vă mulțumesc.
Mulțumesc pentru această intervenție pe mai multe planuri.
Domnule prim-ministru, vă invit la microfonul central pentru a putea să comentați, să răspundeți după aceste intervenții.
Vă rog.
## **Domnul Emil Boc:**
## Domnule președinte,
## Doamnelor și domnilor,
În primul rând, vreau să vă mulțumesc, domnule președinte și distinși colegi, pentru cadrul extrem de civilizat și elegant în care ne-ați permis să expunem prioritățile noastre și apreciez dezbaterea de astăzi ca fiind una de bun augur din perspectiva evoluției lucrurilor în această sesiune și a seriozității cu care putem adopta și discuta actele normative extrem de importante.
Încă o dată, vă mulțumesc pentru cadrul extrem de eficient în care am putut să le prezentăm.
Vreau, de asemenea, să salut intervențiile pe care le-ați avut, pe bună dreptate, din diverse paliere, probleme reale cu care se confruntă societatea românească.
Nu ne-am propus astăzi să venim cu...
Vă cer scuze, pentru că nu am niciun fel de preferință pentru dreapta sau pentru stânga sălii... Pur și simplu, instinctual, acum...
O să repar greșeala și o să stau mai mult orientat în această direcție. Tratez cu maximă eleganță și cu respect, deopotrivă, toți colegii parlamentari, indiferent dacă se situează într-o parte sau alta a sălii, și am dorit să fac această precizare.
Nu am venit astăzi aici să facem dezbatere în detaliu despre toate problemele economice cu care se confruntă România, dar nu am refuzat și nu refuzăm nicio întrebare care se ridică. Probabil că, în temeiul Constituției sau oricând ne veți solicita o intervenție, a mea sau a miniștrilor, vom fi aici să răspundem solicitărilor dumneavoastră, în temeiul raportului constituțional despre care am vorbit. Deci acel articol din Constituție care spune: „Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului” va fi umplut de conținut prin prezența prim-ministrului și a miniștrilor atât în cadrul unor dezbateri pe teme de interes național, cât și prin prezența la comisii sau în plenul Parlamentului pentru susținerea proiectelor de acte normative. Problema legată de Parlamentul unicameral și de rezultatul referendumului și aprecierea că Guvernul ar avea ceva cu Senatul României, urmând să-l desființeze, sau dimensiunea politică pe care dumneavoastră ați pus-o.
Haideți să ne uităm la rezultatul referendumului. Ce au votat românii? Au votat două lucruri: reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300 și Parlament unicameral, care nu știu cum se va numi: Senat, Camera Deputaților?! Dumneavoastră veți decide, în ultimă instanță, pentru că vă rămâne ultimul cuvânt.
Dacă banii aceia, domnule senator Vosganian, erau în bugetul statului în anul 2009, nu trebuia să avem acordul cu Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială.
Aceasta este realitatea. La vremuri bune, din nefericire, domnule senator Vosganian, ați lăsat vistieria goală. Dacă ați fi lăsat cele 4 miliarde de euro, nu aveam acum nevoie de acordul cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.
Nu mai intru în dezbateri, asta este realitatea pe care o avem. Mergem mai departe și încercăm să găsim cele mai bune soluții, economisind banul public și utilizându-l cu eficiență.
Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
Vă mulțumesc încă o dată pentru cadrul democratic pe care ni l-ați asigurat pentru această dezbatere și vom veni în fața dumneavoastră de fiecare dată când ne veți solicita. Vă mulțumesc.
## Mulțumim și noi.
Consider că această dezbatere a fost utilă.
Îndrăznesc să sugerez domnului prim-ministru, colegelor și colegilor senatori, pentru o proximă ocazie, să încercăm să organizăm o dezbatere puțin mai structurată, poate prin reprezentantul... Nu vreau ca domnul secretar de stat Iliescu, care duce o muncă bravă, uneori solitară, în relația cu Senatul României, să se simtă nedreptățit, face o muncă bună, dar aș sugera ca, atunci când veți simți nevoia sau poate noi vom simți nevoia, poate cu un calendar mai ritmic, să putem stabili o agendă pentru ca senatorii să se poată pregăti pentru temele pe care Guvernul dorește să le dezbată sau, poate, să vină cu sugestii și cu elemente care ar putea fi utile în dialogul democratic dintre Executiv și Legislativ.
De aceea, sunt convins că această sugestie și modul demn de Camera superioară a Parlamentului cu care ați fost întâmpinat vă va încuraja la un dialog care nu poate fi decât benefic pentru democrația noastră și pentru atmosfera din societate.
Cu acestea, mulțumim domnului prim-ministru și colegilor din Cabinet care l-au însoțit la întâlnirea cu noi și închidem această parte a programului nostru de astăzi.
În încheiere, vreau să vă informez că sesiunea de întrebări și interpelări am considerat-o ca fiind deja îndeplinită prin depunerea în scris a acestor elemente legitime. Sunt convins că și Guvernul va acorda, prin prezența miniștrilor, și acestui capitol atenția cuvenită.
Vă mulțumesc încă o dată.
Declar închisă ședința noastră din 1 februarie 2010.
## _Ședința s-a încheiat la ora 18.30._
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#199434„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|438361]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 9/11.II.2010 conține 32 de pagini.**
Prețul: 6,40 lei
Dragi colegi,
La început de sesiune parlamentară, dați-mi voie să vă urez tuturor mult spor la lucru și inspirație pentru inițierea de proiecte legislative în acord cu cerințele celor care ne-au ales.
Vă mulțumesc.
Procesul de îndreptare a greșelilor trecutului a început, timid, anevoios, cu opinteli, cu contestații, dar a început, și sunt de înțeles mai ales contestațiile diverselor categorii de cetățeni afectați. Din păcate, mulți dintre noi, politicienii responsabili de aceste greșeli, am găsit cu cale să ne dăm în stambă, încurajând și amplificând contestațiile, ceea ce nu este onest. De exemplu, în timpul dezbaterilor la Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, unii dintre noi, în mod ipocrit, au cerut ca, într-un an de criză, să se îndrepte lucruri pe care ei, la guvernare fiind și în timp de creștere economică, nu le-au îndreptat. Și, culmea, cei mai vocali au fost tocmai cei care, atunci când au guvernat, au introdus pensiile și salariile „nesimțite”, posturile bănoase din agenții pentru clientela de partid, zeci de legi cu privilegii doar pentru câțiva, au încurajat cheltuirea nesăbuită a banului public exact în pragul crizei economice etc. În această situație, declarațiile politicianiste de astăzi ale unora dintre noi sunt inutile, pentru că nu (mai) conving pe nimeni.
Dragi cetățeni plătitori de taxe și impozite, și noi, cu toții, trebuie să luăm aminte: zilnic, fiecare dintre noi este tâmplarul, într-un fel sau altul, în fiecare zi batem un cui, așezăm o scândură sau ridicăm un perete. Viața este întocmai așa cum ne-o clădim. Alegerea pe care o facem astăzi ne zidește casa în care vom locui chiar de mâine.
Deci să nu uităm: ce construiești te construiește!
Al treilea lucru care se cere a fi avut în vedere este cel de ordin socioeconomic și cultural. Ne-am obișnuit să vorbim despre revitalizarea spațiului rural. Sunt în județul Timiș numeroase sate în care numărul de familii nu depășește câteva zeci, ba chiar mai puține. Fenomenul îmbătrânirii și al scăderii numărului de locuitori nu este caracteristic doar României, el este prezent în foarte multe alte țări, inclusiv în țările puternic dezvoltate.
Pentru a-i diminua cât de cât efectele, asupra cărora este inutil să insist, fiindcă le știm cu toții, pe lângă măsuri de sprijin material – concedii de maternitate, indemnizații pentru copii și alte ajutoare –, chiar dacă se vede mai puțin, dar în perspectivă sigur se va vedea, un alt factor important este creșterea atractivității spațiului rural. Or, școala este un asemenea factor. Cunosc numeroase situații de familii de vârstă medie sau chiar tinere care și-au justificat părăsirea localității de naștere și prin aceea că școala a fost sau urmează a fi desființată.
Acestea sunt doar câteva dintre motivele care mă determină să insist ca o decizie de asemenea natură să nu poată fi luată decât pe baza unui studiu prealabil, în care să se țină seama de argumentele invocate în intervenția mea și de altele, desigur. În orice caz, oricât de mic ar fi numărul de copii, cel puțin la primele patru clase și la grădiniță nu trebuie să se renunțe.
De aceea, cu toate nedreptățile, cele de ieri și de azi, el nu va înceta să rămână pe mai departe o personalitatesimbol a luptei anticomuniste.
Despre magistrații care au instrumentat cauza, nu pot spune decât atât: iartă-i, Doamne, că n-au știut ce fac!... Dar dacă au știut?
Prin acreditarea sistemelor de management și control pentru toate cele 7 programe operaționale, numeroase autorități ale administrațiilor publice locale au putut accesa aceste măsuri pentru „reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale”. Acest exemplu arată amploarea aspectelor pozitive de care putem beneficia prin accesarea fondurilor europene.
Liniile directoare au fost create și îmbunătățite, iar stadiul la 31 decembrie 2009 evidențiază creșteri semnificative ale numărului de proiecte depuse, aprobate, de contracte semnate, precum și ale volumului plăților din fonduri UE, față de situația la nivelul aceleiași luni în 2008.
Trendul ascendent al absorbției pe anul 2009 trebuie menținut și surclasat în anul 2010, pentru a atinge cotele maxime la sfârșitul acestei perioade de asistență financiară, cu atât mai mult cu cât Guvernul nu mai poate finanța la același nivel din anii anteriori crizei economice și financiare mondiale.
Vă mulțumesc.
Aducem încă o dată în atenția publică aceste orori ale istoriei spre a fi bine cunoscute de toate generațiile, pentru că, așa cum spunea George Santayana (eseist și filozof spaniol), „cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete”.
Și poate cea mai autorizată personalitate să dea lecții de istorie în această privință este unul dintre supraviețuitorii Holocaustului, celebrul scriitor și vânător de naziști Simon Wiesenthal: „Istoria omenirii este o istorie sângeroasă și istoria se poate repeta, deci informațiile pe care le avem constituie un mijloc de apărare. Prin intermediul acestora putem construi, trebuie să construim o apărare împotriva repetiției.”
De asemenea, printr-un control încrucișat, derulat de comisarii Gărzii Financiare – al căror număr, în treacă fie spus, ar trebui mărit de urgență! – pe întreg teritoriul țării, începând de la retail și continuând cu verificarea atentă a tranzacțiilor dintre procesatori, angrosiști și cultivatori, sfera activităților infracționale ar putea fi restrânsă progresiv, până la eliminarea totală a evaziunii.
Vă mulțumesc.
Așadar, sunt de bun augur rapoartele pe care le emit Fondul Monetar Internațional împreună cu Banca Mondială și Comisia Europeană, pentru că ne pot oferi o imagine mai apropiată de realitate.
Simplul fapt că Guvernul condus de Emil Boc a reușit, în două luni, să recupereze decalajul generat de criza politică de la sfârșitul anului trecut i-a determinat pe cei de la FMI să declare că România a reușit să-și păstreze credibilitatea pe plan internațional.
De asemenea, menținerea în limitele țintei de deficit bugetar, în condițiile crizei economice care a afectat puternic economia românească, a consolidat ideea că Guvernul Emil Boc este un partener de lucru credibil, care va depune toate eforturile necesare în vederea adoptării celor mai bune măsuri pentru a menține stabilitatea macroeconomică. Vă mulțumesc.
În dorința și efortul ca viitoarea generație să crească în respectul drepturilor sale, doresc ca, împreună, să redăm copiilor copilăria, garanție a unui viitor mai bun pentru fiecare dintre ei, pentru fiecare dintre noi.
Vă mulțumesc.
Până aici nimic extraordinar, o să spuneți, oamenii erau niște ipocriți avizi de putere, _déjà-vu_ . Așa este. Eu, de fapt, voiam să ajung la altceva, cu mult mai important: la ceea ce
s-a transmis tinerei generații. Discursul din final al acelui biet om depășit de situație și de importanța misiunii sale a fost punctul culminant, din care și dumneavoastră, stimați colegi, și dumneavoastră, domnilor miniștri, ați fi avut ce învăța. Bărbatul acela devine mesagerul milioanelor de americani care deja votaseră și care i-au trimis milioane de scrisori rugându-l să fie purtătorul lor de cuvânt în fața celor doi semizei: candidații la fotoliul de la Casa Albă. Având pentru prima și ultima dată, probabil, în viața lui ocazia să inverseze rolul cu mai-marii zilei, americanul de rând dă glas tuturor refulărilor și frustrărilor, dorințelor și sentimentelor oamenilor simpli și le transmite, aproape testamentar, celor doi să ia aminte: America îl va vota pe acela care i se pare ei cel mai bun, pe acela care ține cont cu adevărat de problemele semenilor săi. Practic, omul acela își reprezenta propria fiică, dar, mai mult decât atât, reprezenta o țară întreagă și era conștient că nu are voie să o dezamăgească.
Poate am abuzat de timpul și de răbdarea dumneavoastră, dar sunt sigur că cei care au vizionat acest film minunat și cei care m-au ascultat astăzi înțeleg foarte bine ce vreau să spun. Nu ne permitem, domnilor, să amanetăm viitorul copiilor noștri, să mergem pe improvizații care ne duc țara de râpă.
Pe lângă inconștiența unor votanți care ne-au condamnat pe toți la „lungul drum al zilei către mâine”, devenită un fel de inchiziție la comandă, Agenția Națională de Integritate a luat la puricat averile demnitarilor. A venit, zilele trecute, și rândul președintelui PSD Mircea Geoană. Nimic nu este întâmplător. Când ai primit o lovitură sub centură, adversarul nu pierde din vedere că ar trebui să te țină sub genunchi, ca să nu te mai ridici. Acuzația de fals în declarații în privința averii nu e de ici, de colo și vine exact la momentul oportun pentru unii, care pândesc la cotitură, inoportun pentru alții, care se pregătesc de o nouă candidatură, fie ea și în propriul partid. De curând, un alt lider al Partidului Social Democrat opina că este vizată nu atât persoana politicianului Geoană, cât cea a președintelui Senatului.
În orice caz, noi, cei care l-am susținut pe omul Geoană, nu-l vom lăsa singur la vremuri de cumpănă, așa cum ne reproșa, într-un interviu, că obișnuim să facem o altă personalitate a partidului nostru. Suntem și vom rămâne partidul cu o reprezentare generoasă în Parlament și nu vom abdica de la principiile noastre social-democrate. Am pierdut doar o bătălie, nu și războiul.
Însă aș vrea să vă reamintesc că, în 2008, când Ministerul Mediului era condus de către Attila Korodi (UDMR), Uniunea a insistat ca în Parlament să fie dezbătut în regim de urgență proiectul de lege privind interzicerea folosirii cianurilor în activitățile de minerit din România, așadar îmi pun întrebarea dacă UDMR își va păstra poziția avută în privința acestui proiect sau se va pleca în fața PD-L-ului și a ministrului Videanu.
În altă ordine de idei, aș vrea ca măcar pentru un moment să ne aducem aminte de jertfa eroilor Revoluției și să ne gândim pentru ce s-au jertfit și cât am reușit noi să îndeplinim din idealurile și visele acestor bravi români, care sunt încă vii în sufletul acestui popor greu încercat.
La 20 de ani de la Revoluție, România traversează o perioadă de grele încercări. Țara noastră cunoaște o criză economică severă, care își are cauza nu atât în faptul că trăim într-o epocă a globalizării, cât în decăderea noastră morală și spirituală. Românii pot constata o scădere dramatică a nivelului de trai, o creștere vertiginoasă a șomajului, creșterea prețurilor și a infracționalității, într-un cuvânt, degradarea vieții de zi cu zi.
Acest context ne obligă, distinși colegi, să reflectăm la ce avem de făcut și să transformăm în realitate visele acestui popor ce e sătul de suferință, de strâns cureaua și de răbdat.
Deși Programul de guvernare al Cabinetului Boc cuprindea unele măsuri anticriză, ele nu s-au mai regăsit în bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale pe anul 2010, fapt ce denotă lipsa bunei-credințe în misiunea asumată și discrepanța dintre declarațiile electorale și faptele concrete ale Cabinetului Boc, ale PD-L și ale președintelui Băsescu.
Cred că a venit timpul, stimați colegi, să facem abstracție de diferențele partinice și să avem onestitatea de a recunoaște că principiile doctrinare și măsurile anticriză ale altor partide, dintre care cele ale social-democrației, propuse până în prezent, se pliază perfect în aceste momente, să fie preluate fără reticență și orgolii politicianiste într-un amplu și
eficient program legislativ, care, redând Parlamentului rolul pe care îl are, să servească depășirii crizei economice și interesului național.
La sus-numitul proiect al politologului Cristian Preda, s-a alăturat Monica Macovei, care, după ce a reformat justiția de-a amețit-o de cap, vrea să reformeze și partidul, începând cu sigla.
În acest sens, ca o Eva... de partid, a început să-și îmbie colegii să muște din mărul-siglă, în semn de clarificare doctrinară a „adamilor” cu trandafir la butonieră. De teamă că mărul ar putea fi atins de magia vehiculată prin partid, aceștia nu s-au grăbit să cedeze ispitei.
La o analiză simplă, se pare că violetul utilizat cu scopul de a aduce victorie, liniște și echilibru în PD-L are efecte contrare înlăuntrul partidului portocaliu. Cine o fi de vină? Oare Aliodor a greșit formula magică sau domnul președinte Băsescu – avid de putere – a abuzat de magie, efectele răsfrângându-se asupra sa?
Preocuparea principală a conducerii acestei instituții a fost aceea de a încasa salarii cât mai mari, chiar dacă sumele respective proveneau de la agenții economici din subordine care abia mai supraviețuiau din cauza scăderii dramatice a veniturilor provocate de criză.
În piață se produc fapte de o gravitate excepțională, cazurile de furturi de bani, de titluri tranzacționate, de manipulare a prețurilor se rostogolesc unele după altele, în timp ce membrii CNVM nu fac altceva decât să efectueze controale la comandă, să împartă sancțiuni preferențiale unor victime prestabilite, să plătească polițe, nu să prevină astfel de nereguli prin instrucțiuni și prin măsuri adecvate.
Când presa solicită CNVM explicații pentru cazuri punctuale de dispariții de acțiuni din conturile unor investitori, salariații acestei instituții nu întreprind nimic, lăsând lucrurile să se agraveze, dacă persoanele vinovate sunt aparținătoare grupului preferat, iar când, prin forța lucrurilor, nu s-a putut evita sancționarea unor favoriți, presa arăta că respectivele pedepse nu s-au aplicat, în fapt, niciodată. Asta nu doar că explică de ce cazurile de încălcare a legii, din categoria celor de mai sus, se perpetuează și se agravează, dar pune în evidență cât de periculoasă și ramificată este complicitatea dintre CNVM și unele SSIF.
Eu consider că trebuie inițiată o anchetă serioasă și extinsă, din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului, asupra întregii activități a CNVM, pentru ca:
1. Investitorii de bună-credință să nu mai fie păgubiți prin complicitatea unor angajați în instituția care trebuie să le protejeze și să le promoveze interesele.
2. Controalele efectuate de CNVM la SSIF să nu mai fie dirijate și revoltător de părtinitoare.
3. Faptele din societățile controlate să fie interpretate _sine ira et studio_ , iar sancțiunile stabilite chiar de CNVM să fie aplicate, nu mimate de aceasta. Dacă CNVM are unele atribuții identice cu ale instanțelor de judecată, trebuie să se supună acelorași restricții și cerințe.
Vă reamintesc că în alte țări, precum Franța, puterea fermierilor este foarte mare la nivel decizional, aceștia fiind într-un număr extrem de mic comparativ cu cei din România.
Aplicarea Legii fondului funciar a determinat trecerea în proprietate privată a majorității terenurilor agricole. Aceasta a avut anumite efecte pozitive restrânse – s-a extins proprietatea privată, care a condus la dispariția unor structuri cooperatiste neeficiente, a dus la diversificarea structurilor de organizare, au crescut conexiunile la circuitele pieței –, dar am fost afectați cu toți, preponderent, de grave efecte negative: fărâmițarea exploatațiilor agricole; neasigurarea, odată cu dreptul de proprietate asupra terenurilor, și a mijloacelor adecvate pentru efectuarea lucrărilor agricole.
Standardul de viață în mediul rural este sensibil mai scăzut atât din cauza structurii exploatațiilor agricole, cât și din cauza slabei calități și, câteodată, a absenței elementelor de infrastructură modernă. Acestea limitează oportunitățile de participare economică și socială a populației rurale și, mai ales, a tinerilor. Agricultura practicată este una de subzistență, veniturile realizate din sectorul agricol sunt scăzute, în timp ce activitățile nonagricole sunt subdezvoltate.
Singura opțiune pentru a demara ieșirea din criză a localităților pe care le reprezentăm este demararea imediată a programelor de dezvoltare socială, care să parcurgă următoarele etape:
1. diagnoza problemei sociale;
2. diagnoza conștientizării colectivității asupra importanței
problemei respective;
3. analiza activității colectivității și a potențialului de a face
față problemei sociale;
4. identificarea unor noi soluții la problemele sociale și dezvoltarea unei strategii care să cuprindă aceste soluții;
5. aplicarea fermă a unui plan de acțiune care să implementeze soluțiile identificate.
Am constatat cu tristețe că o problemă deosebit de gravă a comunităților în a răspunde problemei sociale conform paradigmei de mai sus, care cred că are o incidență mare inclusiv la nivel național, este că, în cazul Tecuciului și al comunelor din jur, cu excepția a 2-3 cazuri, comunitatea locală nu are capacitatea de a se mobiliza pentru identificarea unei soluții pentru o problemă gravă cum este cea a lipsei locurilor de muncă.
Cei care au fost disponibilizați sau cei care aveau o afacere proprie de familie, de dimensiuni reduse, sunt astăzi victime ale fenomenului de excluziune socială. Aflați la marginea societății, aceștia caută cu disperare o șansă prin care să revină, din nou, la stadiul firesc de oameni care trăiesc normal, muncind și îndeplinindu-și rolul social după funcția și capacitățile pe care le au.
Tinerii sunt fentați prin angajări fictive sau sunt purtați prin așa-zise perioade de probă, în urma cărora muncesc, ciclic, câte 2-3 luni fără a fi plătiți. Unii angajatori, mai „omenoși”, le dau de mâncare celor care trudesc pentru ei. În ritmul acesta, se pare că am ajuns din nou la sclavagism, când demnitatea umană ajunge să nu mai existe și oamenii devin simple unelte prin care se polarizează societatea, decăzând din ceea ce putem numi, așa cum spunea Hobbes, „drepturile lor naturale”.
Dușmanul cel mai aprig al solidarității sociale îl reprezintă doi factori principali:
1. Consumerismul, prin care totul gravitează în jurul consumului, iar valorile nu mai contează, din moment ce, din contră, ar trebui să servească consumului. În acest context, valorile joacă un rol utilitar, și nu unul moral sau social.
2. Centrarea pe birocrație, prin care anumiți factori de decizie tind să considere că ideologia nu mai este necesară, singurul lucru care contează este buna administrare sau „buna guvernare”, cum o numesc americanii. De exemplu, în timp ce consumeriștii spun că economia socială nu este bună, dar societatea de piață da, și din acest punct de vedere se ciocnesc intelectual cu stânga, tehnocrații birocratici spun că nicio ideologie nu este bună, deoarece orice ideologie este inutilă, singurul lucru important fiind să poți garanta buna administrare a diverselor probleme existențiale.
Datoria noastră – și fac aici un apel către toți colegii – este să identificăm de urgență proiectele care să poată implica acești oameni excluși social să revină în mijlocul societății și să contribuie la depășirea acestui moment nefast cu care ne confruntăm cu toții.
Menționez că există un document strategic de țară, intitulat Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale, semnat în comun de Guvernul României și Comisia Europeană în 2005, prin care țara noastră s-a angajat la măsuri imediate pentru ajutarea grupurilor sociale vulnerabile și evitarea blocajului social prin programe de dezvoltare socială. Proiectele pe care le vom demara trebuie să implementeze măcar acum, în al treisprezecelea ceas, angajamentele noastre de acolo.
Implicarea celor din jurul nostru, victime ale crizei economice și sociale, trebuie, stimați colegi, să ne preocupe primordial. Fiecare zi de întârziere și de dezbateri demagogice și politicianiste ne duce mai departe de activitățile de intervenție atât de necesare pentru a găsi împreună calea spre progres și interes național.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc foarte mult.
În al doilea rând, am subliniat încă o dată faptul că Guvernul nu deține monopolul adevărului legislativ, nici nu poate să-l dețină din punct de vedere constituțional. De aceea, am avut și vom avea toată deschiderea pentru a discuta amendamente, propuneri de îmbunătățire a proiectelor de lege înaintate de Guvern și, evident, de a susține inițiativele legislative ale dumneavoastră, acelea care se încadrează în Programul de guvernare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, cu susținerea financiară aferentă potrivit legii. Chiar cu câteva minute înainte am avut o dovadă în acest sens, un proiect de act normativ, o propunere legislativă parlamentară a unui senator din opoziție sau a mai multor senatori – nu știu exact – a fost adoptată de plenul Senatului, ca dovadă a faptului că există această colaborare, acest parteneriat în care cred, între Parlament și Guvern, între Guvern și Parlament, parteneriat – repet – fundamentat pe Constituție și pe lege, care poate constitui temeiul adoptării unor importante acte normative în această sesiune și în sesiunea următoare.
În privința priorităților legislative, din perspectiva Guvernului, nu o să fac o referire exhaustivă la întregul program legislativ, ci doar o referire la câteva priorități pe care le avem în vedere. Aceste priorități pe care Guvernul le are în vedere se subsumează la două obiective fundamentale: pe de o parte, obiectivul de modernizare a României, iar, pe de altă parte, un important obiectiv economic – locurile de muncă pentru cetățenii români, în contextul ieșirii din criza economică și al pregătirii relansării economice.
Aș porni de la aceste două premise fundamentale: modernizarea țării și locurile de muncă pentru cetățenii români.
În privința modernizării țării, suntem la 20 de ani după Revoluție, suntem la 20 de ani de evoluție democratică în această țară și avem instituții democratice, în concordanță cu exigențele democrațiilor occidentale, dar încă mai sunt multe aspecte ce trebuie să fie acum reglementate în detaliu, dincolo de fațeta instituțională, și anume modul de funcționare și de raportare a acestor instituții la cetățean, modul în care banul public este cheltuit în interes public în România, modul în care sunt alocate resursele publice în funcție de priorități.
În context european, modernizarea țării înseamnă și egalitatea în fața legii, și respectarea principiului nediscriminării, și asigurarea principiului egalității de șanse, și asigurarea dezvoltării învățământului, sănătății, infrastructurii.
De la acest proces de modernizare, evident că nu poate fi exclusă clasa politică. Românii s-au pronunțat prin referendum, anul trecut, cu privire la două obiective: reducerea numărului de parlamentari și Parlament unicameral.
Cred că acest obiectiv, votat de români prin vot direct, nu poate fi negociat, el trebuie să fie aplicat, și cred că această sesiune parlamentară va deschide cadrul astfel încât ceea ce românii au votat la referendum să fie pus în practică.
Prețul neadoptării unor măsuri care să vină în continuarea votului românilor ar fi acela al decredibilizării totale a clasei politice, și m-aș întreba de pe acum ce va fi în alegerile parlamentare și în celelalte care vor fi în 2012 dacă votul românilor de anul trecut, de la referendum, nu va fi respectat de către clasa politică.
Potrivit Constituției, suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. Poporul s-a exprimat prin referendum, este datoria noastră, a clasei politice, prin forul legislativ suprem, Parlamentul, să punem în aplicare decizia luată de către cetățenii români prin vot.
Cea de-a doua componentă a modernizării României vizează modernizarea statului român. Aici trebuie să vorbim de acele lucruri care trebuie corectate în funcționarea statului și care ne-au arătat, în ultimii 20 de ani de evoluție
democratică din această țară, că avem probleme. Aici aș face referire, cu permisiunea dumneavoastră, la câteva legi importante, la care, din punctul nostru de vedere, al Guvernului, trebuie să vă cerem sprijinul în vederea adoptării lor în această sesiune parlamentară.
Principalele proiecte, din punctul de vedere al Guvernului, ar fi următoarele:
1. Proiectul de lege care vizează reforma sistemului de
pensii.
Am spus și mai înainte că modernizarea statului înseamnă utilizarea corectă a resurselor publice, fără privilegii și fără discriminări.
Actualul sistem de pensii nu poate rezista pe termen mediu și lung. Actualul sistem de pensii ne va duce, pe termen mediu, la imposibilitatea plătirii pensiilor pentru toți cei care contribuie, dacă menținem în continuare actualul sistem de privilegii, pe de o parte, și de utilizare uneori ineficientă, pe de altă parte, a fondurilor care există.
Vreau să reamintesc faptul că, în 2009, 1,5 miliarde de euro au fost împrumutate de la bugetul de stat, luate din banii plătiți prin impozite și taxe de către cetățeni, și trimise la bugetul de pensii pentru a putea fi plătite pensiile în această țară.
Dacă acest lucru se perpetuează ani buni de aici înainte, practic, vom ajunge în situația în care, la un moment dat, 9% sau 10% din PIB, poate și mai mult, să fie alocat numai pentru a putea asigura plata pensiilor, pentru că acest sistem care nu are la bază în integralitate principiul contributivității nu îl face sustenabil pe termen mediu și lung.
Invitația noastră este ca, împreună, să dezbatem toate fațetele acestui proiect de lege și până la sfârșitul sesiunii parlamentare să fie adoptat, astfel încât să putem spune românilor că există o lege pentru 22 de milioane de români, o lege a pensiilor corectă cu toți cei care contribuie la acest sistem de pensii din România.
2. Un alt proiect de lege extrem de important este cel care vizează Legea responsabilității fiscale, proiect de lege aflat în dezbaterea Senatului, care introduce disciplina fiscală în România, pune și fixează cadrele pentru bugetele multianuale, limitează numărul de rectificări bugetare, interzice transferul de resurse din investiții spre cheltuieli de personal, interzice ca în situații electorale, cu 6 luni înainte, să mai fie adoptate proiecte de lege care vizează cheltuieli salariale suplimentare, introduce rigoarea în care Ministerul Finanțelor Publice administrează banul public, aduce o transparență și mai profundă a relației dintre Guvern și Parlament cu privire la modul de constituire a bugetului, instituie un consiliu fiscal care are rolul de a oferi expertiză în ceea ce privește proiecția multianuală – și, legat de acest proiect, el presupune, în continuare, adoptarea Proiectului de lege privind strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2011–2013, astfel încât, de acum, să știm exact în ce direcții, din punct de vedere fiscal-bugetar, ne îndreptăm în anii următori –, cu alte cuvinte este o lege extrem de sănătoasă, chiar dacă foarte riguroasă cu Guvernul, dar extrem de sănătoasă pentru administrarea banilor publici din România, evident, cu cât mai repede, cu atât mai bine, de aceea noi sperăm ca, până la sfârșitul lunii martie, acest proiect de act normativ să fie adoptat, evident, cu sprijinul dumneavoastră și al colegilor din Camera Deputaților. El presupune, așa cum am spus, adoptarea până la sfârșitul sesiunii a încă unui act normativ care vizează strategia fiscal-bugetară pentru anii 2011–2013. Legat tot de acest act normativ care vizează întărirea disciplinei fiscale și bugetare în România, avem intenția de a promova spre dezbatere Proiectul de lege privind îmbunătățirea controlului asupra cheltuielilor efectuate de către autoritățile locale, pentru ca, într-adevăr, principiile egalității în fața legii și supremației Constituției să fie respectate de către toți.
3. Un alt proiect de lege este Proiectul legii educației naționale, un proiect extrem de important care vizează modernizarea educației din această țară și oferă garanții fiecărui elev că va avea acces la cea mai bună școală, la cea mai bună universitate și că resursele publice investite își arată eficiența și în calitatea actului educațional, și în numărul de universități care să facă față competiției internaționale, și în pregătirea studenților, de pe băncile facultății, pentru un loc de muncă după terminarea acesteia.
Nu în ultimul rând, printr-un asemenea act normativ să ne asigurăm că programa de învățământ pe care o studiază astăzi copiii noștri va fi reanalizată, astfel încât ea să nu mai pună accent doar pe componente cantitative, ci să pună accent pe componente calitative, să trecem de la un învățământ centrat pe aspecte cantitative, la unul centrat pe competență și, de asemenea, să întărim locul și rolul pe care le au comunitatea locală, primarul, consiliul local, consiliul județean, comunitatea de afaceri, părinții, profesorii din școală, autoritatea și cuvântul pe care le au în procesul educațional.
Acest lucru se va realiza prin descentralizare. Consiliile de administrație ale școlilor vor fi formate din reprezentanți ai comunității locale, ai părinților, ai profesorilor, comunitate locală care va avea un cuvânt greu de spus și în ceea ce vor învăța copiii noștri, nu numai că se va îmbunătăți programa școlară, să nu mai fie atât de stufoasă așa cum este în momentul de față, și care, practic, îl sufocă pe copil cu atâtea materii și cu atât de multe lucruri pe care trebuie să le învețe într-o unitate de timp restrânsă, ci comunitatea locală și comunitatea de afaceri vor avea posibilitatea, în proporție de 20 sau 30 de procente, în funcție de ciclul școlar, să stabilească ce discipline trebuie să fie studiate în județul respectiv, în regiunea respectivă, pentru ca ei să-și poată fructifica potențialul economic pe care îl au, adică să pregătească forță de muncă pentru ceea ce au acolo, repet, într-o proporție pe care descentralizarea o permite și curricula, prin flexibilizare, o realizează.
Proiectul legii educației naționale va avea ca fundament Pactul național pentru educație. Principiile care au fost înscrise în pachetul de legi al comisiei prezidențiale conduse de Mircea Miclea vor coagula tot ceea ce este bun în continuare, astfel încât să avem cea mai bună lege a educației naționale, rezultată în urma dezbaterilor.
Am făcut o discuție mai lungă în fața dumneavoastră, pentru că Senatul este Camera decizională și, evident, în mâinile dumneavoastră stă forma finală a proiectului de lege, și sperăm că va fi o lege de care cu toții vom fi mândri din perspectiva viitorului educației din România.
4. Aș sublinia importanța finalizării a două proiecte de acte normative extrem de importante pentru România: Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală. Am adoptat anul trecut Codul penal și Codul civil. Fără Codul de procedură penală și fără Codul de procedură civilă, evident, cele două coduri sunt suspendate, nu pot fi aplicate.
Avem nevoie de procedurile de punere în practică a celor două coduri deja adoptate. După adoptarea celor două
coduri, mai avem nevoie de o lege de aplicare și punere în vigoare a Codului penal și a Codului civil. Dacă aceste lucruri nu se vor întâmpla în această sesiune, cu greu vom putea vorbi de intrarea în vigoare, așa cum ne-am propus, începând cu anul 2011, a acestui pachet legislativ extrem de substanțial, care aduce îmbunătățiri mari în domeniul administrării justiției din România.
În esență, aceste coduri realizează cel puțin două lucruri: simplifică procedurile judiciare, reduc durata proceselor din România. Aceste coduri vor aduce termene mai scurte în instanța de judecată. Aceste coduri vor da posibilitatea cetățenilor să-și vadă o sentință definitivă mult mai repede decât acum. Știm cu toții că, din nefericire, stăm în instanță ani de zile, uneori chiar pentru litigii mărunte, care blochează retrocedări, blochează investiții, blochează situații personale, blochează firme.
Repet, asemenea situații trebuie realizate în parteneriat cu justiția, dar și prin modificarea cadrului legislativ, prin simplificarea procedurilor și prin scurtarea duratei proceselor. Atunci vom avea o practică unitară a jurisprudenței din România, vom avea soluții care să fie abordate din aceeași perspectivă în toată țara, și nu o practică judiciară care să difere de la un județ la altul în funcție de judecător. Acest lucru trebuie realizat prin adoptarea cât mai repede cu putință a celor două proiecte de acte normative.
5. Aș mai face referire la un proiect de act normativ aflat la Senat, Legea Poliției locale, domnul ministru Blaga este aici, ca și Cameră decizională Senatul are....
Nu în ultimul rând, avem în vedere perfecționarea cadrului legislativ privind reabilitarea termică a blocurilor, cadru legislativ inițiat de către ministrul Blaga, și avem în vedere îmbunătățirea astfel încât autoritățile locale să poată declara de interes public asemenea lucrări de reabilitare, ca ele să fie în măsură să poată lua credite de la bănci pentru a-și suporta partea de cofinanțare la acest program, unde principala componentă, de 50%, este suportată de către stat. Este un proiect rezultat în urma discuțiilor cu administrațiile locale și domnul Petru Filip, președintele Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, cunoaște aceste preocupări, că le-am discutat în detaliu, astfel încât să putem avea acest cadru reglementat.
Aș mai face câteva referiri la componenta economică, chiar dacă nu se încadrează _stricto sensu_ în prioritățile legislative imediate, dar este și face parte din preocuparea majoră a Guvernului. Pe lângă ceea ce am declarat încă de la începutul acestui an la adoptarea bugetului, că nu se majorează cota unică, nu se majorează TVA-ul, nu se majorează contribuțiile de asigurări sociale, menținem măsura neimpozitării profitului reinvestit.
Avem în vedere extinderea în continuare a Programului „Rabla”, așa cum am decis, pentru persoane juridice și, de asemenea, extinderea lui pentru tractoare. Chiar astăzi am avut o discuție cu ministrul Borbély. Vineri vom adopta în Guvern bugetul Fondului de Mediu, după care, în maximum 15 zile, vor fi operaționale toate componentele programului, astfel încât ele să-și producă în continuare efectul pe care l-au avut în economie, efect benefic și anul trecut.
De asemenea, vom continua Programul „Primul siloz”, pe care l-am pus în practică încă de anul trecut.
Am majorat plafonul garanțiilor guvernamentale pentru programele „Prima casă” și „Primul siloz”, ca să continue, dar, de asemenea, să folosim mecanismul garanțiilor guvernamentale pentru partea de cofinanțare a proiectelor administrațiilor locale din fonduri europene.
Există aceste probleme, pe care le cunoaștem cu toții, că nu există resurse financiare suficiente pentru cofinanțare sau prefinanțare și, în acest moment, se lucrează la Ministerul Finanțelor Publice – domnul ministru Vlădescu este aici și vă poate confirma – pentru ca administrațiile locale să
primească un sprijin, astfel încât banii europeni să fie aduși în România. Anul acesta sperăm să avem cel puțin 4,3 miliarde de euro bani europeni aduși în România, efectivi, și care să ne ajute, în acest context al dificultăților economice, să depășim perioada aceasta și să asigurăm relansarea economiei.
De asemenea, trebuie utilizat Fondul de Garantare și Contragarantare pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, care va salva, și anul acesta, mii de firme de la faliment și va salva locurile de muncă ale românilor, într-un parteneriat, dacă ne putem exprima așa, cu măsura șomajului tehnic.
Nu în ultimul rând, aș mai sublinia importanța parteneriatului public-privat, pentru care am instituit o unitate de implementare a acestui parteneriat public-privat la nivelul Guvernului, astfel încât el să devină o regulă, și nu o excepție în economia românească și în investițiile care pot fi realizate.
Există, deocamdată, cadrul legislativ prin Legea concesiunii. Avem publicat în „Monitorul Oficial” cadrul pentru aplicarea parteneriatului public-privat, însă trebuie ca el să fie intens cunoscut, mediatizat, discutat cu mediul de afaceri și cu autoritățile locale. Reprezintă o resursă extraordinară de modernizare a acestei țări, de modernizare a infrastructurii, iar miniștrii care fac parte din unitatea de implementare – finanțe, economie, justiție, dezvoltare regională, transporturi – sunt cei care vor urmări implementarea acestui program, prin discuții punctuale cu tot ce înseamnă mediul de afaceri, autorități locale, bănci, astfel încât să nu mai existe reținere în utilizarea acestui instrument, așa cum el există în întreaga Uniune Europeană. Nu este o găselniță a Guvernului României, ci este vorba doar de a utiliza un instrument eficient pe care îl avem și la nivel european.
Componenta economică nu face abstracție de componenta socială. Știm bine că mai sunt încă, din nefericire, mulți cetățeni români care o duc greu și că salariile sau pensiile sunt insuficiente. Am încercat și în 2009, și în 2010 să oferim tot sprijinul necesar, astfel încât să putem depăși această perioadă dificilă, orientându-ne și ajutându-i în principal sau începând cu cei care o duc cel mai greu în această țară.
În privința pensiei sociale minime, vom avea un act normativ prin care vom indexa pensia socială minimă de 350 de lei cu rata inflației, pentru a veni în sprijinul acelora care o duc cel mai greu și, în același timp, ca o formă de solidaritate cu cei pentru care, până nu de mult, suma de 350 de lei era un vis. Nu este foarte mult în comparație cu nevoile pensionarilor, dar, oricum, este mai mult decât era în trecut și ea va sta în atenția noastră în vederea indexării.
De asemenea, vreau să vă spun că am reținut mesajul dumneavoastră pe care ni l-ați transmis și cu Legea bugetului de stat. În măsura în care economia ne va permite, și sunt semne bune – ați văzut, cursul s-a stabilizat, imaginea internațională a României este tot mai bună, investițiile străine se anunță a fi mai multe decât în anul anterior, agențiile de _rating_ dau abordări pozitive, aprecierile față de acordul cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială sporesc credibilitatea țării, există un context, cu acest set de măsuri pe care și noi îl vom continua în plan intern, să sperăm chiar că vom putea depăși 1,3% creștere economică în 2010, în comparație cu 7,3% minus, pe care l-am avut în 2009 –, deci în acest context spun că avem în vedere un act normativ pe care să vi-l supunem atenției dumneavoastră, de constituire a unui fond de inițiativă socială prin intermediul căruia să putem acorda sprijin financiar pensionarilor cu cele mai mici venituri sau începând cu pensionarii care au cele mai mici venituri și pensii, pentru a putea depăși această perioadă dificilă, și el va fi discutat începând cu luna aprilie.
Tot în acest cadru al contextului social, avem în pregătire un proiect de lege privind serviciile de îngrijire și educare a copiilor pe timpul zilei, care se va corobora cu Legea educației naționale, pentru a ne asigura, așa cum este în întreaga Europă, că, în timpul zilei, copiii noștri, în cadrul acțiunilor școlare și după acțiunile școlare, sunt într-un cadru de siguranță și părinții pot să-și vadă de treaba lor la muncă, iar, după aceea, când vin acasă, să se poată bucura de viața de familie și să poată oferi copiilor lor alternativele sociale necesare.
Avem, de asemenea, Proiectul de lege privind ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, un act normativ extrem de important și care va ridica și în România standardul drepturilor persoanelor cu dizabilități la nivel internațional, pentru că, dacă suntem o democrație cu adevărat, trebuie să asigurăm egalitatea de șanse pentru toți și respectarea principiului potrivit căruia egalitatea de șanse nu este doar o prevedere constituțională, ci este o realitate instituțională practică în fiecare unitate administrativă din România, iar, în privința persoanelor cu dizabilități, statul român are obligații pe care și convențiile internaționale, și legile române ni le cer pentru a respecta acest principiu democratic al egalității de șanse.
De asemenea, aș mai vrea să fac referire și la alte proiecte de lege care stau în atenția noastră ca priorități și care nu se încadrează _stricto sensu_ în cele două priorități majore: modernizarea statului, să spunem, sau locurile de muncă pentru români, dar se încadrează în ceea ce înseamnă perfecționarea cadrului democratic din România și ridicarea lui la exigențele democrațiilor consacrate din lume. Avem, aici, în vedere, de exemplu, aprobarea și finalizarea Proiectului de lege privind statutul minorităților naționale, nu este de competența Senatului, ci este de competența Camerei Deputaților și îl vom aborda cu maximă responsabilitate în Camera Deputaților, având în vedere că s-a dezbătut în sesiunile anterioare.
Avem în vedere Proiectul de lege privind guvernarea electronică, un proiect de lege care va moderniza serviciile publice din România, va deschide mult mai rapid accesul cetățeanului, prin informația pe care o are la dispoziție și prin serviciile de tehnologie avansată aferente, să-și plătească impozitele, alte taxe, să poată avea acces on-line la diverse surse de informare, fără a fi nevoit să aștepte după funcționari sau după ștampile, așa cum, din nefericire, se întâmplă astăzi.
Acest proiect de lege al guvernării electronice va simplifica extrem de mult procedurile birocratice de astăzi, îi va obliga pe foarte mulți funcționari să se perfecționeze, iar, în ultimă instanță, cel care va câștiga va fi cetățeanul, noi, cu toții, prin economia de timp și de bani în raport cu diversele autorități care emit avize, autorizații, certificate și așa mai departe.
Nu în ultimul rând, aș mai face referire la Proiectul de lege privind reglementarea malpraxis-ului, pe care îl vom înainta spre dezbatere Parlamentului, sau la proiecte de lege privind reglementarea cadrului ajutoarelor de stat atât pentru agricultură, dar și pentru alte domenii ale economiei naționale, în concordanță cu regulile europene.
În încheiere, aș mai spune doar un lucru. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona conferă parlamentelor naționale o importanță și mai mare, prin implicarea în dreptul de analiză a inițiativelor Comisiei Europene, și, din acest punct de vedere, cred că un parteneriat sănătos între Guvern și Parlament, pentru a oferi toată expertiza necesară, va fi un bun prilej ca Parlamentul nostru să ofere, în termenul cerut de Tratatul de la Lisabona – maximum 8 săptămâni –, puncte de vedere pentru acele inițiative legislative care vizează principiul subsidiarității, astfel încât România să fie o voce autorizată, prin Parlamentul național și prin competența exprimată aici, asupra proiectelor Comisiei Europene în Parlamentul European, și sunt convins că, acolo, colegii noștri din Parlamentul European, indiferent de partidul politic pe care îl reprezintă, vor reprezenta vocea României și vor apăra interesul nostru din perspectiva noului principiu care a fost instituit prin Tratatul de la Lisabona, și anume dreptul parlamentelor naționale de a avea o poziție foarte clară în proiecte de lege, în inițiative ale Comisiei și, în special, cu privire la acelea care vizează respectarea principiului subsidiarității.
Vă mulțumesc pentru atenția pe care mi-ați acordat-o și sperăm că, împreună, vom avea o sesiune legislativă eficientă, iar aceste priorități despre care am vorbit le vom putea găsi în „Monitorul Oficial” la sfârșitul lunii iunie.
Vă mulțumesc.
În opinia Partidului Social Democrat, punctul de pensie de 45% din salariul mediu brut este o obligație legală, și nu o opțiune. Sigur, este important, este necesar să se creeze un fond social de sprijin, dar pensionarii așteaptă, în primul rând, aplicarea legii și, mai ales, să vadă, atât din partea dumneavoastră, ca guvernanți, cât și din partea noastră, ca parlamentari, faptul că înțelegem cum, în condițiile creșterilor de costuri privind viața zilnică, și nu în legătură cu cine știe ce alte aspecte, 15% din veniturile lor s-au diminuat, și este mult, domnule prim-ministru, pentru acești oameni, într-o țară în care, din păcate, sărăcia continuă să fie una dintre cele mai mari violențe cu care ne confruntăm.
Și pentru că vorbeam de sănătate, după calculele noastre, bugetul pe 2010 nu ajunge decât până în luna iulie. Așteptăm în Parlament, domnule prim-ministru și stimați colegi din Guvern, o strategie națională de dezvoltare a serviciilor sanitare pe perioade de minimum opt ani, ca să știm cu toții ce ne asumăm pe o perioadă mai lungă de timp, în așa fel încât să nu ne fie rușine și frică să mergem noi sau rudele noastre la un spital în România.
70% din alimentele pe care le consumăm cu toții sunt din import.
Care vor fi, domnule prim-ministru, măsurile guvernamentale pentru crearea de centre de colectare pentru produsele agricole de către Agenția Domeniilor Statului, ca să dau un exemplu, sau pentru reducerea prețului în ceea ce privește energia electrică, accizele la motorină pentru irigații?
Sunt câteva exemple, care necesită, însă, o intervenție guvernamentală legislativă punctuală cât se poate de repede.
Și, pentru că vorbeam de stat, atât de mult explicăm și discutăm despre ieșirea din subdezvoltare a statului românesc, când și în această perioadă 15% din terenuri rămân nelucrate. Numai jumătate din agricultori au auzit de fonduri europene.
Spuneați de accesul la educație. Cu toții știm, 5% din copii, din tinerii de la sate, ajung să finalizeze o formă de educație în sistemul de educație superioară, de studii superioare. Sunt realități nefericite de care cu toții suntem responsabili.
Ați vorbit de locuințe pentru tineri, ați vorbit de locuințe sociale. Este foarte bine acest lucru. Aveți însă în vedere, în programul legislativ pe care vi-l propuneți în 2010, nu numai faptul că ne aflăm într-o perioadă de criză, dar și faptul că suntem ultima țară din Uniunea Europeană cu un deficit de 1,6 milioane de locuințe, și cred că cu toții știm faptul că o familie tânără, care dorește să obțină o locuință și apelează la un credit ipotecar, ar avea nevoie cam de 50 de milioane de lei vechi venituri în acest sens.
Vă așteptăm cu legi dure și hotărâte, domnule prim-ministru și stimați colegi, pentru combaterea evaziunii fiscale. Să înlocuim taxele și impozitele cu scoaterea la lumină și cu sancționarea cât se poate de hotărâtă a celor care nu aplică fie legile existente, fie măsurile normale. Corupția în zona evaziunii fiscale este enormă, este uriașă și cred că acolo ne-am putea găsi resursele necesare și, pe de altă parte, și încrederea, și motivația la nivelul populației.
Ați vorbit de reforma statului, dar nu ați spus niciun cuvânt despre descentralizare. Este, până la urmă, formula cea mai adecvată atât în ceea ce privește dreptul comunităților de a dispune de propriile fonduri, cât și în legătură cu relația pe care o au cu fondurile europene, cunoscut fiind faptul că cea mai mare capacitate de absorbție se realizează prin intermediul comunităților locale. Fondurile europene, după cum știți, trec mai puțin pe la stat.
Sigur că suntem interesați în a avea o discuție și în legătură cu structura statului și modul în care România va funcționa ca stat de drept în perioada următoare, sigur că suntem interesați să vedem cum Legea minorităților, care a trecut totuși prin Senat, dar reprezintă un temei de discuție publică, poate fi analizată și discutată la nivelul societății. Vă recomandăm Comisia de la Veneția și ceea ce ei au evaluat din acest punct de vedere, pe ambele paliere, și vreau să închei prin a vă ura succes într-o relație cât se poate de interesantă cu Parlamentul României.
## Stimați colegi senatori de la PD-L,
De zeci de ori, de sute de ori, poate, am avut un punct de vedere al comisiei și alt punct de vedere al Guvernului. Dacă Guvernul nu este deținătorul adevărului absolut, mai votați, din când în când, și ce zic comisiile noastre parlamentare, în spiritul a ceea ce spunea domnul prim-ministru, adică Parlamentul este organul legiuitor al României.
Știți bine, domnule prim-ministru, că am avut un cuvânt de laudă și atunci când ați venit în fața noastră, a Senatului, atunci când ați cerut abilitarea pentru a emite ordonanțe. Și acum vă aduc același cuvânt de laudă că veniți în fața Parlamentului, dar am o nedumerire. E o contradicție aici, pe
de o parte, ne spuneți nouă, senatorilor, cât de important este Senatul și Parlamentul, pe de altă parte... Să știți că sunt senatori inclusiv de la PD-L, poate toți, dar poate nu toți, care au fiori pe șira spinării că urmează să ne desființați. Acum eu nu mai știu... Ce să mai credem?
Sigur că a fost un referendum, sigur că trebuie să ne gândim la el, dar haideți să admitem că acel referendum a fost unul electoral, a fost și unul manipulator, a trecut anul acela electoral, cu toate contrele dintre noi, haideți să stăm strâmb și să judecăm drept. A fost un referendum electoral, și eu aș îndrăzni să spun și oarecum manipulator, și poate ar trebui să fim un pic mai nuanțați.
Din punctul nostru de vedere, al liberalilor, noi nu suntem de acord – și o spun aici, în Senat, de față cu dumneavoastră – cu desființarea Senatului. Suntem de acord cu o reformă constituțională profundă, cu atribuțiuni total diferite între Camera Deputaților și Senat, dar nu suntem de acord cu desființarea Senatului.
În sfârșit, domnule prim-ministru, pentru a mai detensiona puțin atmosfera, vă spun și de această dată că – și v-am ascultat cu multă atenție –, la cele spuse de dumneavoastră, de acum nu am speranța, am convingerea că acel bici cu care voiați să ne biciuiți pe noi, Parlamentul, nu îl mai aveți în biroul dumneavoastră, sau poate nici nu l-ați avut, ați avut doar intenția să-l cumpărați sau să faceți rost de el. Și e foarte bine, domnule prim-ministru, pentru că în politică greșelile se repară, nu se răzbună, și v-ați reparat o greșeală, motiv pentru care vă mai laud încă o dată.
Și, în sfârșit, încă o întrebare: Când aveți de gând să reveniți în fața noastră? Aproximativ cam când?
Și v-aș face o sugestie pe această cale, și anume ca toate proiectele și, mai ales, lucrările publice importante să utilizeze, prima dată, soluția parteneriatului public-privat, dacă nu sunt pretabile pentru a fi finanțate din fonduri europene, și abia apoi să mergem la soluția clasică, prin buget, sau alte soluții. Altfel, dacă nu există o condiționalitate, toată lumea spune: merge, lasă că-l facem pe buget și mai vedem, iar după aceea proiectele nu se pot finanța pentru că bugetul nu ajunge.
Sigur că nu pot, domnule prim-ministru, să nu constat că avem, din nou, proiecte și programe, prin această lege de parteneriat public-privat, care nasc, au născut și vor naște în continuare semne de întrebare.
Eu am făcut, săptămâna trecută, o declarație politică, am făcut-o și azi, în fața colegilor, și am să v-o înmânez cu titlu de întrebare – dumneavoastră, poate, o să-mi răspundeți –, o declarație politică care se intitula „O negociere care înrobește România”, în care m-am referit la parteneriatul public-privat recent semnat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru autostrada Comarnic – Brașov, un tun de 1,5 miliarde, în comparație cu ceea ce s-a negociat în 2004 în aceleași condiții de curs, în aceleași condiții de cost al materialelor și manoperei, cu aceeași asistență de la BERD, cu același consultant din Anglia, chiar și cu aproape aceiași constructori.
50% mai mult mi se pare totuși aberant și vă rog să analizați, prin comparație, cele două negocieri și să încercați să dispuneți măsurile care se cuvin pentru a corecta acest lucru.
Am constatat că, după guvernarea de dreapta de până acum și în continuare, am reușit să ne împrumutăm pentru următoarele generații, și pentru copiii și nepoții noștri, dar nu am auzit dacă vor fi plătite medicamentele în acest an. Până acum, regula de anul trecut, se stipula plata la șase luni, gurile rele spun că vom ajunge să se facă plata acestor medicamente la 12 luni.
Cu toate că ne-am împrumutat, nu sunt nici măsuri concrete de stimulare a producției agricole. Poate veți reuși data viitoare.
Avem, în schimb, o altă certitudine: libertatea românilor de a pleca în Uniunea Europeană să muncească pentru a trăi mai bine.
Vă mulțumesc.
În 2010, avem de plătit pentru datoria publică și șomaj o factură pe care o estimăm la 3-4 miliarde de euro. Numai datoria publică pe care o plătim de la bugetul de stat în plus în 2010 față de 2008 este de 1,5 miliarde de euro, sumă arhisuficientă ca să nu avem probleme cu pensiile în anul 2010.
De asemenea, în ceea ce privește legislația responsabilității fiscale, cred că primul pas ar fi să acceptați plata până la 30 de zile a obligațiilor financiare și să acceptați, de asemenea, ca toate penalitățile ce incumbă mediului de afaceri, contribuabililor, în general, să fie aceleași și pentru stat.
Și aș vrea să închei ceea ce am spus acum cu următoarea speranță: prezența dumneavoastră să fie o garanție că ce s-a întâmplat în anul 2009 nu se va mai întâmpla în 2010.
În 2009 produsul intern brut a scăzut, în termeni reali, cu aproape 8%, în termeni nominali cu 8 miliarde de lei, în condițiile în care datoria publică a crescut cu peste 40 de miliarde de lei, pentru că, așa cum reiese din Legea bugetului, pe care am adoptat-o, din raportul privind indicatorii macroeconomici, bilanțul guvernării dumneavoastră pe doi ani, un bilanț pe care dumneavoastră îl asumați, ar fi că produsul intern brut crește, din 2008 până în 2010, cu 30 de miliarde de lei, iar datoria publică cu peste 70 de miliarde de lei, iar, dacă Fondul Monetar Internațional spune că asta înseamnă îndeplinirea țintelor, eu cred că cuvântul „îndeplinire” este mult prea frumos pentru ceea ce dumneavoastră vă angajați să faceți.
Vă mulțumesc.
Ceea ce m-a întristat totuși este că nu ați menționat, printre documentele la care ați făcut referire atunci când ați adus în discuție legea, faptul că nu pornim de la zero, că am avut o lege a educației naționale, care, ca orice document, poate să fie perfectibilă, dar asta nu înseamnă că trebuie să o aruncăm la gunoi și să pornim de la zero.
De aceea, eu cred că în jurul acestui proiect putem să micșorăm puțin prăpastia în care ne-a aruncat această activitate politică, exacerbată uneori, și să încercăm să dăm sistemului de învățământ o lege care să fie, într-adevăr, acceptată de cei pe care încearcă să-i guverneze. Este o cale de a deschide dialogul între diferitele segmente din societate, este o soluție de a aduce comunicarea în prim-planul scenei politice din România și, fără îndoială, este o șansă pentru societatea românească de a merge în direcția performanței.
Trebuie să vă mărturisesc că, chiar în această săptămână – și ministerul de resort este încunoștințat de acest demers –, se întâlnește Consiliul național al rectorilor pentru a lua în dezbatere principalele elemente care să modernizeze sistemul de învățământ.
Eu cred că este un potențial intelectual insuficient exploatat în societatea românească, de aceea dialogul cu cei care au expertiză în diferite domenii trebuie să fie deschis și este în avantajul și al sferei politice, dar, în primul rând, în avantajul societății românești.
Vă mulțumesc foarte mult.
Vă mulțumesc.
De aceea, cred că teza conform căreia „Senatul se desființează” nu cred că are acoperire în alte susțineri, pentru că, în aceeași măsură, se poate spune că se desființează și Camera Deputaților, dacă este să vorbim în aceiași termeni. La referendum au fost două întrebări: „Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari?” și „Sunteți de acord cu Parlament unicameral?” Acestea au fost cele două întrebări.
Din acest punct de vedere, v-aș ruga să înțelegem cu toții că parlamentarii, indiferent că sunt în Senat sau în Camera Deputaților, în Camera Deputaților sau în Senat, se bucură de aceleași aprecieri, iar dimensiunea de reformă politică vizează un parlament unicameral, iar cum se va numi acest parlament unicameral rămâne să decidem împreună. Pe de altă parte, nu cred că putem ignora, sub nicio formă, rezultatul votului dat de români la referendum.
Știu că nu este popular ce spun, mai ales în fața Camerelor Parlamentului, dar sunt convins că și dumneavoastră vă trageți susținerea politică din circumscripția de unde proveniți, iar oamenii din circumscripția pe care o reprezentați au votat și ei, în proporție de 70%, 80%, 90%, pentru cele două propuneri despre care am vorbit.
Cred că este un gest de responsabilitate politică din partea noastră să dăm curs acestui rezultat al votului exprimat de români prin referendum.
În privința problemelor ridicate în legătură cu securitatea energetică și strategia energetică, domnule senator Diaconescu, vreau să vă asigur că sunt în atenția noastră, iar cele două proiecte, cele două acte normative care au intrat în dezbaterea Guvernului, au fost analizate și în Consiliul Suprem de Apărare a Țării tocmai din perspectiva implicațiilor pentru securitatea țării pe componenta energetică, și vom respecta tot cadrul procedural necesar, astfel încât actele normative să fie în concordanță cu legislația europeană.
Nu am vorbit în detaliu despre evaziunea fiscală, pentru că principala bătălie cu evaziunea fiscală nu trebuie neapărat dusă, în acest moment, prin noi acte normative. Ea trebuie dusă prin aplicarea legii.
România, astăzi, nu are o problemă majoră cu legislația în domeniul evaziunii fiscale, are o problemă cu aplicarea în detaliu și în concret, în teritoriu, a legislației care vizează diminuarea evaziunii fiscale, și aici ne-am concentrat eforturile prin înființarea acelui comandament împotriva evaziunii fiscale, care va monitoriza aplicarea legii, respectarea ei de către toată lumea, eliminarea privilegiaților și din acest domeniu, a acelora care preferă să ducă banii publici în alte buzunare decât în buzunarul bugetului public al statului, iar, de multe ori, aceste lucruri se fac în complicitate cu actori ai statului român puși să vegheze la buna gestionare a finanțelor publice ale țării.
În primul rând, avem o problemă de respectare a legislației cu privire la eliminarea evaziunii fiscale și, evident, nu vom ezita, dacă va fi nevoie, să venim cu o completare a cadrului legislativ existent. Aici este principala concentrare a
Guvernului și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală: pentru eliminarea abuzurilor în aplicarea legii și pentru respectarea principiului egalității în fața legii, indiferent despre ce contribuabil este vorba.
În parte, am răspuns și la provocarea domnului senator Hașotti, cu privire la prezența miniștrilor, și vreau să vă asigur, pe dumneavoastră și pe toți colegii din Parlamentul României, că practica ordonanțelor de urgență va fi restrânsă la acele situații expres prevăzute de Constituție și că – să sperăm – situațiile economice ale acestui an nu ne vor solicita ca această practică să fie utilizată mai mult decât este decent într-o societate democratică.
În ceea ce privește practica asumării răspunderii, nu o avem în vedere în viitorul imediat. Sper să nu avem probleme cu tergiversări ale actelor normative, astfel încât, în ultimă instanță, să fim nevoiți să utilizăm, ca ultim resort, o asemenea instituție legislativă prevăzută în Constituția României.
Punctul de vedere al Guvernului este, astăzi, ca actele normative despre care am vorbit să fie adoptate prin procedura dezbaterii parlamentare. Aceasta este regula pe care dorim s-o punem în aplicare și-mi doresc din tot sufletul să nu avem tergiversări, amânări ale unor acte normative, care să ne pună în situația de a regândi utilizarea altor proceduri constituționale pentru adoptarea actelor normative.
Vă asigur, dragi colegi, de prezența Executivului în fața dumneavoastră la aceste proiecte de lege, precum și la altele, atât în comisii, cât și în plenul Parlamentului.
În privința întrebărilor și problemelor ridicate de domnul senator Bota, într-adevăr, mai sunt și alte măsuri care vizează sprijinirea economiei, nu am făcut referire la toate. Se lucrează, în acest moment, pe baza mandatului pe care l-am dat în Guvern ministrului finanțelor publice, la pregătirea, până în luna martie a anului 2010, a unui act normativ prin care firmele care angajează șomeri să beneficieze de anumite deduceri fiscale, cum ar fi scutirea la plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru o anumită perioadă de timp, după modelul pe care-l avem, în acest moment, la șomajul tehnic, dar și pentru găsirea și implementarea unor măsuri suplimentare.
Prin utilizarea mecanismului garanțiilor guvernamentale, a programelor existente, a colaborării cu mediul bancar, se pot găsi soluții pentru susținerea în continuare a mediului de afaceri, astfel încât să putem rezolva problema șomajului. Spun aceasta în contextul în care a fost ridicată tema numărului de șomeri de către domnul senator Varujan Vosganian.
Ce pot să vă spun este că în acest an, în prima parte a anului, ne așteptăm la o creștere a numărului de șomeri, dar, per ansamblu, la nivelul întregului an, ne așteptăm să avem un număr mai mic de șomeri decât în anul 2009, având în vedere faptul că, pe de o parte, în 2010 nu avem minus 7% cădere economică, ci avem plus 1,3% creștere economică, și, în același timp, sperăm că, odată cu evoluția internațională a crizei economice, și România va beneficia de acest „dezgheț”, dacă-l pot numi așa, și, în acest context, corelând ceea ce se întâmplă în plan internațional cu măsurile pe plan intern pe care le vom lua și despre care am vorbit și astăzi, să menținem sub control numărul șomerilor, astfel încât nu există în documentele noastre de lucru cifra de un milion de șomeri despre care ați vorbit. Dorința noastră este să avem cât mai puțini șomeri cu putință, iar la sfârșitul anului să ne aflăm pe un nivel inferior celui din anul 2009.
Pe doamna senator Andronescu vreau să o asigur că Proiectul legii educației naționale, pe care îl vom dezbate în formă finală în Camera decizională, deci aici, în Senat, va cuprinde, evident, și lucrurile sănătoase pe care le-am discutat și în guvernul anterior și care au fost promovate prin Legea educației naționale.
Vom aduce tot ce mai poate fi adus în această lege, astfel încât ea să fie într-o formă care să creioneze viitorul educației românești pe termen mediu și lung, și nicio idee bună nu va fi respinsă, ci, dimpotrivă, va fi discutată și aprobată.
În privința bugetului Senatului, sunt convins că, prin discuțiile pe care le vom avea, vom încerca, în limita resurselor financiare pe care le vom avea la dispoziție, să abordăm și această temă, în funcție de modul în care economia va reacționa și de resursele financiare publice pe care le vom avea.
Cu asta voi încheia, s-a tot spus că Guvernul a împrumutat extrem de mulți bani anul trecut. Vreau să știți că, până astăzi, 1 februarie 2010, România, de la Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a primit următoarele sume de bani: 1,5 miliarde de euro de la Comisia Europeană și 900 de milioane de euro de la Fondul Monetar Internațional, deci 2,4 miliarde de euro. Atât, 2,4 miliarde de euro!
Banca Națională a României a primit 5,9 miliarde de euro de la Fondul Monetar Internațional pentru susținerea rezervelor valutare ale țării și pentru consolidarea și menținerea echilibrului între euro și leu.
Acestea sunt resursele financiare pe care, la nivel internațional, le-a primit România.
Fac mențiunea că, din perspectiva datoriei publice, noi ne aflăm la un nivel mult, mult, mult sub admisibilitatea criteriului de la Maastricht, unde plafonul este de 60%, iar noi suntem la 20%, deci nu periclităm, din acest punct de vedere, situația financiară a țării din perspectiva datoriei publice. Ea este sub un control adecvat.
Spun asta, și domnul senator Vosganian știe, pentru că, dacă aveam cei 4 miliarde de euro pe care Guvernul Domniei Sale i-a cheltuit în septembrie, octombrie, noiembrie și o parte din decembrie 2008, nu trebuia să luăm 2,5 miliarde de euro de la Fondul Monetar Internațional și de la Comisia Europeană. Când am ajuns la guvernare, nu i-am avut.
Deci noi am luat 2,4 miliarde de euro, iar atunci s-au cheltuit, domnule senator Vosganian, așa cum reiese din datele dumneavoastră, cu materialul clientului, ați cheltuit, în trei luni, 4 miliarde de euro!