Stenogramă plen

2. agricultura și turismul – priorități naționale.

Consider că alegerea președintelui Traian Băsescu pentru un nou mandat a reprezentat un al doilea referendum care a validat acest program, drept urmare cele două teme devin obligatorii pentru clasa politică și pentru Guvern.

Dacă despre prima temă cel puțin se vorbește și, probabil, se acționează în acest sens, cea de-a doua nu numai că a fost uitată, dar, în diferite forme, se luptă din răsputeri ca agricultura și turismul să nu devină importante, cu atât mai puțin prioritare.

De ce agricultura? Despre turism voi vorbi altădată, cu toate că și turismul a devenit ținta supraimpozitării, cu atât mai puțin prioritate națională.

Pe termen mediu, eu cred că, în sfârșit, pariul cu agricultura poate fi câștigat, cu atât mai mult cu cât din cele peste 39 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană aproape o treime este destinată agriculturii și spațiului rural.

În acest termen mediu ar trebui să se întâmple cel puțin trei lucruri foarte importante, fără de care sub nicio formă nu putem vorbi de o prioritate națională:

1. mutarea animalelor din curți în ferme profitabile;

2. mutarea forței de muncă din agricultură în servicii

neagricole;

Declarația politică se intitulează „Protejarea locurilor de muncă existente – o prioritate a Executivului”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Anul 2010 este considerat a marca sfârșitul oficial al crizei în România, economia fiind prognozată cu un optimist 1,3% crescător la sfârșit de an. Cu siguranță că au fost luate în calcul scăderi ale costurilor în domeniul bugetar, concomitent cu relansarea economică în zona euro dezvoltată, principala piață a exportatorilor români.

O mare necunoscută o reprezintă componenta din PIB a producției din agricultură. Un an agricol bun poate mări creșterea economică, în timp ce o recoltă slabă poate da peste cap toate prognozele optimiste.

Competitivitatea companiilor românești pe piața europeană va avea de trecut un serios test în lupta pentru recuperarea piețelor de desfacere.

Cu o politică asasină de creditare, promovată de toate instituțiile financiare din țară, cu un buget de stat asimetric și dezechilibrat între investiții și cheltuieli de personal, Guvernul va fi mereu presat între decizii și măsuri de ieșire din criză și de protecție socială.

Una dintre măsurile care îndeplinesc ambele condiții este cea prin care se pot păstra locuri de muncă. Într-o perioadă în care procentul de șomeri se află într-o creștere alarmantă, măsurile prin care pot fi protejate locurile de muncă trebuie să constituie o prioritate pentru actuala guvernare.

Continuarea acordării facilităților ce vizează șomajul tehnic companiilor încă afectate atât de situația economică, cât și de starea vremii trebuie să se regăsească printre primele decizii luate în perioada imediat următoare de către Executiv. Măsura trebuie să fie aplicată atât companiilor care sunt în încetare temporară de activitate, cât și celor care au reduceri parțiale sau totale ale unor fluxuri de producție sau servicii.

Ordonanța trebuie să fie explicită, pentru a nu se mai întâmpina probleme în interpretarea și aplicarea ei, cum s-a întâmplat cu precedenta, în special în ceea ce privește fluxurile și sectoarele de activitate aflate în încetare temporară de activitate. Reamintesc discuțiile purtate în plenul Senatului vizavi de amendamentul pe care l-am făcut pentru reglementarea interpretării proiectului de lege prin care se aproba ordonanța, la momentul respectiv fiind afectați peste 5.000 de salariați ai Combinatului siderurgic Galați.

Cu speranța că Executivul va înțelege dezideratul luării măsurilor ce se impun pentru protejarea locurilor de muncă existente, îmi exprim încrederea în capacitatea colegilor parlamentari de a sprijini politic un astfel de demers legislativ.

Declarația politică este intitulată „Bittman sau Gheorghe nu a aflat că la dezbaterea Legii bugetului în sală erau și fraierii de senatori?”.

Formulez prezenta declarație politică plecând de la gestul consilierilor de la Ministerul Finanțelor Publice, care au înțeles să mulțumească deputaților pentru sprijinul și implicarea lor pe parcursul dezbaterilor în vederea adoptării Legii bugetului de stat și a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat.

Este pentru prima dată când un ministru apelează la o asemenea strategie pentru a se împrieteni cu parlamentarii. Dilema este că nu se știe cine trebuie felicitat: ministrul Sebastian Vlădescu, consilierul Dan Bittman sau șeful Biroului de comunicare al Ministerului Finanțelor Publice, Andrei Gheorghe?

Ca senator, am o altă întrebare: Bittman sau Gheorghe nu a aflat că la dezbaterea Legii bugetului în sală erau și fraierii de senatori? Sau pentru ăștia nu merită să strici hârtia să le trimiți mulțumiri?

Vă mulțumesc.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Așa cum am aflat cu toții la sfârșitul săptămânii trecute, delegația Fondului Monetar Internațional s-a arătat optimistă cu privire la ultima evaluare a programului economic convenit cu România în anul precedent. Cu alte cuvinte, Guvernul Emil Boc și Ministerul Finanțelor Publice și-au îndeplinit obiectivele propuse în Programul de guvernare.

Acest lucru nu poate decât să ne bucure, deoarece la sfârșitul acestei luni se vor elibera încă două tranșe din împrumut. La rândul ei, și Comisia Europeană va elibera, în cursul lunii martie, cea de-a doua tranșă.

Ceea ce doresc să adaug, foarte important, este faptul că Guvernul Boc a mai obținut la negocierile cu FMI și o majorare cu un miliard de euro a plafonului de garanții guvernamentale pentru acest an. Această gură de oxigen este foarte importantă pentru administrațiile și instituțiile publice, deoarece pot să-și cofinanțeze prin împrumuturi proiectele de infrastructură cu fonduri UE nerambursabile.

Acest lucru va conduce la creșterea capacității de absorbție a fondurilor UE nerambursabile în anul 2010, știut fiind faptul că România are un grad redus de absorbție a fondurilor structurale, și anume de aproximativ 11% la sfârșitul anului 2009.

Vă reamintesc că România are un acord cu FMI, pe doi ani, pentru aproximativ 13 miliarde de euro, iar restul până la 19,95 miliarde de euro vine din fondurile alocate de Comisia Europeană, Banca Mondială și BERD.

Doamnelor și domnilor senatori,

Spun astăzi, cu convingerea fermă că, din punct de vedere financiar și logistic-financiar, situația economică a României reintră pe făgașul normal, avem Legea bugetului de stat adoptată în Parlament și promulgată de Președintele României, avem împrumuturile clarificate, avem un curs stabil leu/euro, cu alte cuvinte, trebuie să ne apucăm de treabă cu toții.

Ce putem face noi, în calitatea de reprezentanți ai cetățenilor în Parlamentul României?

În primul rând, să accelerăm procesul de votare a legilor convenite cu FMI și Comisia Europeană.

Totodată, este de la sine înțeles că autoritățile publice locale, după votarea cât mai rapidă a bugetelor locale, sunt nevoite să înceapă lucrul.

Declarația politică este intitulată „Ce construiești te construiește”.

Se spune că un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere, de aceea patronul îl mai dorea la lucru în firma sa. Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă pentru a duce o viață mai liniștită alături de familie. A apreciat că e preferabil să renunțe la un salariu bunicel în favoarea unei bătrâneți liniștite.

Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru totuși să accepte să mai construiască doar o singură casă. În cele din urmă, bătrânul cedează rugăminților patronului și acceptă, însă nu a mai pus atât suflet în ceea ce a făcut, așa cum făcuse întreaga viață. În plus, a lucrat cu ajutoare nepricepute și a folosit multe scânduri, căpriori și cărămizi nepotrivite, și, în sinea lui, îi era rușine de cum arăta ultima lucrare.

Când, în cele din urmă, o isprăvi, patronul veni să o vadă. După ce-i mulțumi bătrânului pentru efortul suplimentar, patronul a făcut un gest uluitor, i-a dat tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i: „Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine, acum, la pensionare!”. Tâmplarul rămase uimit. Ce mare rușine, ce umilință! Dacă ar fi știut că își construiește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel.

Așa este și cu noi, cu noi toți, ne construim viețile, punând în ele, adeseori, nu tot ceea ce este mai bun, apoi, cu uimire, realizăm că tocmai noi trebuie să trăim în casa pe care în mod neglijent ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită, în bine, evident. Însă aproape niciodată nu ne putem întoarce înapoi, iar atunci când se poate trebuie să suportăm costuri usturătoare. Și, paradoxal, la nivelul discursului public, de multe ori, tot noi suntem cu gura mare.

Așa că, distinși politicieni, să luăm aminte! Deciziile pe care le-am luat cu toții în ultimii douăzeci de ani sunt cele care ne-au adus astăzi aici. E limpede pentru toată lumea că deciziile de care vorbesc sunt legile, reglementările pe care le-am adoptat de-a lungul acestor două decenii și este la fel de limpede că, din diverse motive, multe au fost greșite. De aceea, acum trebuie să suportăm cu toții costurile, adesea usturătoare, ale procesului de eliminare a greșelilor, de îndreptare a lucrurilor. Pentru a depăși acest moment greu, este nevoie de efort colectiv, de solidaritate și, mai ales, de o deplină sinceritate, adică de bun-simț.

Declarația politică se intitulează „Comasarea școlilor, numai pe baza unui studiu prealabil complex”.

Cum era și firesc, reducerea numărului de salariați din învățământ a stârnit păreri pro și contra, cele din urmă fiind cele mai multe. Principala rațiune invocată de Guvern în susținerea diminuării numărului de posturi este atât de ordin economic, cât și de îmbunătățire a calității educației. O judecare temeinică a situației dificile prin care trece țara noastră în momentul de față, care, pentru a putea fi depășită, implică multe constrângeri și renunțări, pledează în acest sens. Măsurile sunt, firește, neplăcute, dar necesare. O modalitate pe care Guvernul o are în vedere – pe lângă disponibilizări de personal – este și comasarea unor școli. Sunt vizate școlile cu număr mic de elevi, aceștia urmând să fie preluați de unitățile școlare cele mai apropiate.

Asupra acestui aspect doresc să insist puțin, pornind de la realitățile din județul Timiș. Sunt convins că ele se regăsesc în toate zonele țări, de multe ori chiar și la orașe, cum ar fi cele a căror economie s-a bazat pe monoindustrii, care la ora actuală și-au redus drastic activitatea sau, pur și simplu, au dispărut (minerit, siderurgie, petrochimie, textilă etc.).

Primul lucru care trebuie avut în vedere înaintea luării unei astfel de decizii este că, dintotdeauna, școala și biserica sunt instituții de referință nu doar pentru comunitate, ci și pentru țară. Ele sunt componente indispensabile în aprecierea nivelului de cultură și civilizație. Desigur, se pune și problema dimensiunii acestora ca spațiu, număr de elevi și cadre didactice, care, evident, costă bani.

În al doilea rând, consider că o decizie de restrângere a activității sau chiar de desființare se cere a fi obligatoriu precedată de un studiu temeinic, în care să se țină seama nu numai de numărul elevilor, ci și de evoluția demografică a localității, de vârsta medie a populației, cu accent pe numărul cuplurilor potențial procreative, de perspectivele economice, de existența unor dotări de folosință publică – drumuri locale, drumuri de acces spre alte localități, dispensare sau puncte sanitare, telecomunicații etc. –, de situația materială a familiilor.

Presa de săptămâna trecută a semnalat, cu surprindere, că bine-cunoscutul luptător anticomunist Vasile Paraschiv, unul dintre cei care în 5 martie 1979 a contribuit la înființarea primului sindicat liber din România, după ce fusese alături și de „Mișcarea Paul Goma” din 1977, a pierdut procesul prin care solicita statului român daune pentru torturile și

suferințele îndurate în nenumăratele anchete la care a fost supus.

Din păcate, nu este primul caz când justiția dovedește o regretabilă incapacitate de a da soluții fundamentate pe sprijinul și litera legii, pe procedurile legale, pentru a proteja inclusiv dimensiunea morală a actului de justiție.

Cazul Vasile Paraschiv, în opinia unor specialiști în drept, este de-a dreptul scandalos, întrucât se pare că soluția dată contravine nu numai dispozițiilor legale în vigoare, ci și propriilor practici.

Din punctul meu de vedere, pentru Vasile Paraschiv este importantă și valoarea daunei solicitate, și ține de dreptul de a se adresa instanțelor abilitate în acest scop, dar cel mai deranjant lucru în motivarea soluției Înaltei Curți este invocarea tardivității introducerii acțiunii, deși în Legea nr. 221/2009 se precizează explicit că atrocitățile și abuzurile comise în regimul comunist sunt imprevizibile.

Se adaugă astfel încă o dezamăgire pentru biografia luptătorului Vasile Paraschiv, care, la cei 82 de ani, luptă și speră că statul democratic își va folosi instrumentele pentru a face reparațiile materiale și morale celor ce s-au opus regimului de teroare comunistă, abuzurilor și cenzurii.

Am avut onoarea să-l cunosc pe domnul Paraschiv îndeosebi la simpozioanele organizate la „Memorialul victimelor și al rezistenței comuniste de la Sighet”, inclusiv, în calitate de senator, ne-am consultat în legătură cu inițiativele legislative de care Domnia Sa este interesat.

Urmează să ne revedem, dar, cu siguranță, mă voi simți inclusiv jenat, întrucât, ca senator, trebuie să iau act de faptul că, în numele formalismului juridic, puterea judecătorească din România a mai comis o nedreptate.

S-a vorbit și s-au scris multe pagini despre Vasile Paraschiv, înainte de 1989 la Europa Liberă și în presa occidentală, iar în ultimii 20 de ani în media românească.

Declarația politică se intitulează „Undă verde fondurilor europene”.

Stimați colegi,

Încep prin a reitera necesitatea noastră, a românilor, la dezvoltare, la atingerea unui trai decent, conform standardelor europene. Din 2007, am primit girul de a deveni o țară membră a Uniunii Europene, iar noi, românii, am devenit cetățeni europeni.

Într-o perioadă potrivnică creșterii economice și favorabilă scăderii nivelului de trai în genere, suntem nevoiți să ne întoarcem ochii, de la o Românie sufocată, către Uniunea Europeană.

În condițiile în care am atins cerințele și stabilitatea cerute de Fondul Monetar Internațional, care acum ne plasează pe calea cea bună – „UE spune că adoptarea bugetului îi permite să transfere ratele împrumutului către România în curând.” – „Chicago Tribune”, 27 ianuarie 2010, _http://www.chicagotribune.com/business/sns-ap-eu-euromania-bailout,0,6961005.story_ –, este imperios necesar să depășim disfuncționalitățile identificate în procesul de absorbție a fondurilor europene. Asistența financiară nerambursabilă oferită României pentru perioada 2007–2013 de către Uniunea Europeană se desfășoară pe trei instrumente structurale: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune și Fondul social european. Alocarea de care beneficiază România prin aceste instrumente este de 19,67 miliarde de euro, la care se adaugă o cofinanțare națională estimată la 5,6 miliarde de euro – punctaj MFP, 27 ianuarie 2010, „Fonduri structurale – Situația comparativă a absorbției 22 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009”.

Perspectivele menționate mai sus sunt, cu siguranță, mai mult decât favorabile, dar semnalul de alarmă tras de 106 ONG-uri, sindicate și patronate prin scrisoarea trimisă premierului Emil Boc în ianuarie 2009 ne arăta partea sumbră a blocajelor majore în absorbția fondurilor europene: „Absorbția fondurilor, prioritate? 10 luni pentru aprobarea proiectelor, 7 luni pentru semnarea contractelor, 4 luni pentru rambursarea banilor.” – _http://www.fonduri-structurale.ro_ , 27 ianuarie 2010.

Pentru a contracara cauzele blocajelor, una dintre prioritățile majore ale Guvernului României în anul 2009 a vizat impulsionarea utilizării instrumentelor structurale prin măsuri de simplificare a procesului și perfecționarea mecanismului de absorbție.

Declarația politică este intitulată „«Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete» – 27 ianuarie, Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului”.

Auschwitz, Polonia, 27 ianuarie 1945 – un nume și o dată care au marcat cea mai neagră pagină din istoria umanității.

În această zi de iarnă generoasă, trupele sovietice aflate în plină ofensivă împotriva Germaniei naziste au fost martorele unor scene apocaliptice în localitatea poloneză Oświęcim, în apropiere de Cracovia (redenumită Auschwitz de către germani). Fostul lagăr de muncă forțată și de exterminare a populației deportate din țările ocupate, precum și a prizonierilor de război, fusese părăsit în grabă de trupele hitleriste intrate în degringoladă. În interiorul lagărului, militarii au fost întâmpinați de ființe fantomatice. Supraviețuitori ajunși numai piele și os se insinuau haotic printre mormanele de cadavre înghețate. Nu mai aveau nici măcar puterea să plângă ori să se bucure la vederea eliberatorilor.

Aceleași scene de groază aveau să li se înfățișeze, apoi, în lagărele-satelit din apropiere, Birkenau și Buna. A urmat descoperirea camerelor de gazare și a cuptoarelor în care erau incinerate cadavrele prizonierilor asasinați.

În timpul procesului criminalilor de război de la Nürnberg, comandantul taberei, Rudolf Hess, a mărturisit că până la 3 milioane de oameni au murit acolo, o cifră aproximativă, deoarece s-a revizuit la 1,1 milioane, circa 90% dintre ei fiind evrei. Alte persoane suprimate la Auschwitz au fost: 150.000 de polonezi, 23.000 de etnici romi și sinti, 15.000 de prizonieri de război sovietici și zeci de mii de alte naționalități. Cei care n-au fost uciși în camerele de gazare au murit de foame, muncă forțată, lipsa asistenței medicale, execuții individuale, precum și după pretinse experimente medicale. Regimul nazist a ucis circa 6 milioane de evrei și persoane de alte naționalități în timpul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Holocaust.

„Arbeit macht frei” („Munca te face liber”) – așa scria, cu litere de fier forjat, deasupra intrării în lagărul morții. Acesta a fost, fără doar și poate, cinismul ajuns la apogeu. „Dar câte crime n-au fost săvârșite în numele libertății”..., după cum realist se exprima scriitorul și politicianul francez Lamartine. Numai că libertatea înseamnă dreptul de a face tot ceea ce legile îngăduie, preciza conaționalul său, celebrul Montesquieu.

Declarația politică este intitulată „Un paradis pentru evazioniști: agricultura”.

În sectorul agricol evaziunea fiscală are proporții uriașe. Stoparea sau măcar diminuarea practicilor evazioniste din agricultură ar genera, fără îndoială, o creștere de-a dreptul spectaculoasă a încasărilor la bugetul statului.

În România, de ani buni, producția agricolă declarată reprezintă cam 20-30 de procente din producția realizată efectiv. Restul se vinde pe piața neagră, sustrăgându-se impozitării. Practicile evazioniste sunt evidente în diferența semnificativă dintre contribuția sectorului agricol la buget și contribuția sa la formarea produsului intern brut.

Din păcate, evaziunea există în tot sectorul agricol, nu doar la nivelul producției efective. De pildă, pe câmp se declară ca fiind însămânțate mai multe hectare pentru a se primi subvenții mai mari sau se anunță a fi calamitate anumite zone pentru a se primi despăgubiri și fonduri de susținere, apoi se declară o parte din producție, iar restul este vândut fără acte către angrosiști. La rândul lor, aceștia spun că au vândut mai puțin către procesatori. De la procesatori, evaziunea se duce către retail. Numai în cadrul procesării piața neagră este de circa 40%. Același lanț al slăbiciunilor funcționează, fără deosebiri notabile, și în zootehnie, și în pomicultură, și în viticultură, pe scurt, în toate subramurile agriculturii.

Există însă o subspecie de activități încă și mai mănoasă pentru evazioniștii din agricultură: importurile. Majoritatea importurilor de carne, legume și fructe se derulează prin firme-fantomă, care se sustrag cu ușurință de la plata TVA-ului.

Cărui „șmecher” nu-i convine să aibă pe stoc și să pună pe piață produse cu 19% mai ieftine decât ale „fraierilor” care nu știu să se descurce?!

Ce soluții ar putea fi aplicate pentru a se elimina evaziunea din agricultură?

În opinia mea, două ar fi căile principale de acțiune în vederea realizării acestui deziderat: reducerea TVA-ului și un control riguros pe piață, care să includă pedepse penale.

O reducere a TVA-ului la 5%, de la 19%, ar conduce la diminuarea sau chiar la eliminarea evaziunii, pentru că ar fi reduse sumele care trebuie plătite ca impozite.

Declarația politică se intitulează „Acordul cu FMI – un indicator al politicii românești”.

Acordul cu Fondul Monetar Internațional a fost privit, de la momentul primelor discuții, fie cu încredere, fie a fost dezaprobat. A fost considerat de către unii ca singura măsură de scădere a efectelor negative ale crizei economice românești, iar de alții ca o povară ce se va simți pe umerii generațiilor următoare.

Din punctul meu de vedere, acordul semnat cu Fondul Monetar Internațional poate reprezenta și un bun indicator al performanței economice guvernamentale. Altfel spus, îndeplinirea cerințelor FMI ne poate da o imagine bună asupra capacității Executivului de a gestiona situația economică, astfel încât românii să poată beneficia de tranșele de bani primite de la organismele internaționale.

Dacă ne aducem bine aminte, criza politică generată de ieșirea de la guvernare a PSD și amplificată de demiterea Guvernului printr-o moțiune de cenzură a creionat o imagine proastă asupra efectelor pe care vidul guvernamental le va produce asupra economiei românești. Dacă ne aducem bine aminte, criza politică generată de PD-L și PSD a avut drept consecință amânarea tranșei de bani pe care România urmează să o primească abia acum.

În viziunea mea, românii ar putea înțelege foarte clar mesajele indirecte pe care le transmite FMI, ca fiind un barometru al activității politice și al efectelor pe care aceasta le determină la nivel economic și social.

De ce este de preferat să ne ghidăm după rapoartele Fondului Monetar Internațional? Să vă ofer câteva motive: pentru că este un organism internațional, pentru că folosește niște criterii de evaluare foarte bine formulate și, cel mai important, pentru că este imparțial.

Încă de când s-a consfințit noua configurație politică a Parlamentului, am susținut ideea că, în condițiile grele pe

care le traversează România în prezent, opoziția va trebui să aibă un rol constructiv și de susținere a proiectelor care vin în sprijinul cetățenilor. Ceea ce putem observa, însă, este că opoziția își exagerează rolul și, cu rea-voință, critică orice acțiune guvernamentală susținută în Parlament de PD-L și UDMR. Prin urmare, de cele mai multe ori, românii sunt dezinformați doar din cauza intereselor de moment pe care le reprezintă partidele politice care se află astăzi în opoziție.

Declarația politică este intitulată „O viață fără violență”. Pentru prima dată, Ziua Internațională a Nonviolenței în Școli, care se sărbătorește pe data de 30 ianuarie, a fost marcată în România în anul 2006.

Mass-media a prezentat, în ultima perioadă de timp, din ce în ce mai des cazuri de violență manifestată în scoli. Violența în rândul elevilor șochează constant opinia publică, iar recentul incident din Capitală – unde două adolescente și-au bătut o colegă – readuce în discuție neputința autorităților de a preveni acest fenomen.

Violența în școli nu este un fenomen izolat și trebuie privită în context global și asociată mediului familial și social din România. Fiecare caz de violență nou-semnalat reprezintă un semnal de alarmă, pentru că în spatele lui există, probabil, zeci de alte cazuri care nu ajung în atenția publicului, dar care pot conduce la apariția unor efecte severe la nivelul întregii societăți.

Așa cum se știe, violența în școala românească nu este o poveste, ci o realitate care nu este suficient conștientizată. Mai mult, faptele sunt ascunse, fiind considerate un subiect incomod pentru „obrazul” școlii în care apar astfel de evenimente.

Conform unui studiu internațional efectuat de Organizația Mondială a Sănătății în 37 de țări, România este nominalizată pe primele locuri la violența în scoli. În aproape trei sferturi din școlile românești se întâlnesc fenomenele de violență, sub diverse forme, aproximativ 2,5% din elevi au manifestări grave de violență, iar 3% sunt victime ale violenței.

Deși numărul cazurilor de violență în școli este foarte mare, doar în 13% din aceste cazuri se fac sesizări. Mai mult, 54% din cei care au participat la studiu înțeleg prin violență doar formele grave de abuz fizic. Majoritatea elevilor, deși sunt conștienți de gradul ridicat de violență din școli, sunt sceptici față de reducerea fenomenului, mulți fiind convinși că diminuarea violenței se va realiza în destul de mult timp de acum încolo. ## Stimați colegi,

Așa cum se știe, într-o societate în tranziție copiii sunt primele victime, de aceea este important să înțelegem faptul că devine o problemă momentul în care violența în școală devine o obișnuință, momentul în care, în nesiguranță, copiii își vor pune în aplicare tot felul de mecanisme de apărare, vor deveni neglijenți, defensivi, vor căuta mijloace de protecție, vor fi complici sau vor deveni dușmanii altora, vor contribui la construirea unei culturi în școală bazate pe frică.

Declarația politică se intitulează „Șefii sectorului «Suflete» duc țara de râpă”.

Daca m-aș gândi să îl parafrazez pe marele nostru povestitor Ion Creangă, aș începe cu: „Stau câteodată și îmi aduc aminte...”. Eu o să schimb puțin această frază nemuritoare cu una mai pământeană și mai puțin evocatoare de amintiri dragi, aș începe cu: Stau câteodată și mă minunez de cât de scurtă e memoria românilor, care se duc la vot cu aceeași adâncă resemnare, unii, iar alții cu aceeași amarnică încrâncenare pentru a vota aceeași soluție imorală.

Nu sunt un fan al lecturii ziarelor pe internet, dar atunci când reușesc să-mi arunc ochii pe jurnalele electronice sunt întotdeauna tentat să citesc și reacțiile unora la evenimentele cotidiene sau la anumite declarații sau interviuri, și ce îmi văd ochii la comentarii cu privire la proaspeții noștri miniștri, acești șefi vechi și noi ai sectorului „Suflete”, mă intrigă de-a dreptul. Pur și simplu, mă bate gândul să devin și eu _blogger_ , desigur, acum când unii deja s-au plictisit și au renunțat, pentru a le răspunde acestor comentatori de ocazie: „Nu tot voi sunteți cei care i-ați votat pe cei pe care îi criticați acum?”

Spuneți că dezastrul economiei noastre li se datorează lui Videanu, Berceanu, Blaga, Udrea etc., și atunci mă întreb de ce s-a ajuns la soluția de a-i repune, cu voia dumneavoastră, domnilor, în fruntea bucatelor?

Este foarte simplu să ataci la adăpostul anonimatului și să arunci anatema după ce ai votat să ai pentru cinci ani lungi un președinte pentru neliniștea majorității. Să fie țara asta împărțită în două, „ca un pepene copt”, cum spunea un medic de la urgențe?!

Politica asta de fanfaronadă a adus țara în prag de dezastru. România a mai avut o șansă, pe care a ratat-o alegând să se clatine în tangaj, pe o punte fragilă, încă un cincinal.

Am revăzut de curând un film artistic despre alegerile prezidențiale la americani, intitulat „Votul decisiv”. Pur și simplu m-a frapat modul în care cei doi candidați, rămași la mâna unui singur alegător care urma să decidă soarta lor, se străduiau să îi facă pe plac. Nu mai conta nimic nici platforma electorală pe care o susținuseră până atunci, nici chiar propriile lor convingeri. Era suficient ca alegătorul, nu întâmplător ales în persoana unui alcoolic fără nicio perspectivă în viață, să bâlbâie, în emisiuni TV, o idee oricât de proastă, că ambii candidați, consiliați de șefii lor de campanie, o și asumau, transformând-o în stindard electoral.

Declarația politică este intitulată „Guvernarea Boc sau ce începe prost se va termina... și mai prost”.

„Lupul își schimbă părul, dar năravul ba.” e o zicală tradițională ce se potrivește perfect Guvernului Boc, având în vedere că măsurile propuse de acest așa-zis guvern, în vremuri de restriște, sunt ambigue și cu tentă fățiș politică, măsuri prin care se încearcă răsplătirea cotizanților la campania „căpitanului de vas” rămas fără cârmă, deoarece e evident că această țară nu are nicio direcție și orbecăiește în climatul global de instabilitate economică.

În acest context, în mod surprinzător, prima măsură anunțată de noua putere nu a avut legătură cu reducerea cheltuielilor din sectorul public sau cu vreun program anticriză, ci a avut ca subiect extrem de controversatul proiect Roșia Montană, pe care domnul Videanu dorește să îl pună cât mai rapid în practică. Îmi amintesc că una dintre întrebările adresate domnului Băsescu la celebra întâlnire cu domnul Geoană a fost legată de acest proiect, iar președintele a spus că nu se va pronunța până când nu va vedea rezultatul unor studii aflate în plină desfășurare.

Iată însă că domnul Videanu se grăbește, iar această grabă mă face să mă întreb dacă nu cumva RMGC – Roșia Montană Gold Corporation a finanțat campania domnului Băsescu, cerând acum, la schimb, mai multă „înțelegere” de la autorități față de proiectul în cauză.

Aș dori să vă reamintesc cât valorează aurul și argintul de la Roșia Montană. La cotațiile actuale, valoarea celor 9 milioane de uncii de aur și 29 de milioane de uncii de argint este de aproximativ 10 miliarde de dolari. Din această sumă, abia 1,2 miliarde de dolari vor reveni României.

Însă întrebarea e aceasta: cu ce costuri, costuri ce vor fi plătite de multe generații, suntem dispuși să ne otrăvim copiii cu cianură și să distrugem frumusețile naturale doar pentru niște datorii din campanie, domnule Boc? Chiar într-atât vi s-au alterat valorile morale?

Includerea proiectului minier de la Roșia Montană în Programul de guvernare reprezintă încă un subiect de negociere în cadrul Guvernului între ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri Adriean Videanu (PD-L) și cel al mediului și pădurilor László Borbély (UDMR).

Declarația politică se intitulează „Simple coincidențe?”. De la europarlamentarul Preda nimeni nu se aștepta la o asemenea ieșire mediatică, mai ales că petrecerea după victoria discutabilă din decembrie încă nu se încheiase. Acest act de refulare nu cred ca a fost nici o bine-venită criză de conștiință, nici trezirea la realitate a intelectualilor amorțiți în șubreda logică democrat-liberală creată de însuși părintele partidului.

Tind mai degrabă să cred că a intervenit aceeași flacără violet, cu Aliodor de mână. Cum au procedat? Simplu: „lucrat energetic”, domnul Preda a rostit, de fapt, ceea ce a dorit să spună domnul președinte, replică cinstită la necinstita ascendență a greilor partidului – Blaga, Berceanu și Videanu. Gândul traianic, mijlocit aliodoresc, a răzbit până în mintea europedelistului, de unde a explodat mediatic, exact cum au plănuit.

Vag, și Sever Voinescu-Cotoi, uitat mereu în rezerva de cadre ministeriabile, a avut aceeași revelație ciudată, semn că scânteia violet din privirea domnului președinte l-a atins – întâmplător sau nu – și pe consilier. Ezotericul Manolea și-a făcut iarăși treaba, demonstrându-ne că amplasarea strategică a acestuia în stânga președintelui nu este deloc întâmplătoare.

Astfel, domnul Băsescu s-a transformat într-un Faust de Cotroceni, care și-a vândut sufletul lui Mefisto/Aliodor pentru încă un mandat de președinte.

Violetul vinovat de atâtea întâmplări este, simbolistic, o culoare a măsurii, făcută din roșu și albastru, în proporții identice, din luciditate și acțiune cugetată, echilibru între pământ și cer, simțuri și spirit, patimă și inteligență.

Violetul este o culoare liniștitoare, deoarece ardoarea și patima roșului sunt estompate de albastrul cerului și al mării, mai ales al mării. De aceea, domnul Boc a purtat cu sfințenie mov de-a lungul întregii campanii prezidențiale, calmând astfel spiritele doamnei Udrea – în această ecuație cromatică reprezentând roșul pătimaș – și ale domnului Băsescu, simbolul albastrului marin de pe vremea când mergea pe mare și compunea poezii, atins de flacăra inspirației...

Și dacă vă întrebați ce presiuni a făcut doamna Udrea pentru „a achiesa” la cel mai voluptos minister, răspunsul este conturat în același spirit violet: aceasta îi susură la ureche președintelui, de câte ori acesta este furios, o mantra din Bacovia: „Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete,/Străbunii trec în pâlcuri violete,/Orașul tot e violet.”

Declarația politică este intitulată „Parlamentul nesocotește funcția sa de control asupra activității CNVM – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sau este desconsiderat de conducerea acestei instituții?”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prin cele de mai jos, mă adresez Parlamentului, nu Guvernului, pentru că problema pe care o ridic este de competența acestei înalte instituții, anume a Subcomisiei piața de capital din cadrul Senatului.

Este un fapt comun, invocat și deplâns de oamenii obișnuiți ai acestei țări, că România a ajuns să fie neguvernată, că este cu adevărat un teritoriu al nimănui. De fapt, este a profitorilor, îndeosebi a celor instalați la conducerea unor instituții, care nesocotesc prevederile legii și ale propriilor regulamente, când, procedând astfel, obțin avantaje dorite. Dacă forțe care nu sunt sub controlul nostru determină această stare la nivel macro, nu putem accepta ca, acolo unde se poate, noi, parlamentarii, să nu facem nimic pentru oamenii de rând, care ne-au votat în speranța că legea și dreptatea se vor aplica și în România.

Criza economică din ultimii ani are determinări transnaționale incontestabile, dar amploarea și persistența ei, mai mari în țara noastră, au cauze naționale, multe de ordin subiectiv. Una dintre ele are legătură cu modul în care funcționează o componentă de bază a economiei de piață, anume piața de capital. Funcția principală a acestei piețe este aceea de a furniza agenților economici o parte semnificativă a capitalului bănesc de care au nevoie. Nici înainte de criză, dar nici în anii din urmă, această funcție nu s-a îndeplinit în mod mulțumitor. Nu avem pretenția ca piața de capital din țara noastră să fie la nivelul celor din Apus, dar să poată fi cel puțin comparabilă cu cea din Polonia, de exemplu, putem pretinde cu îndreptățire.

Piața de capital din România se situează la un nivel nemulțumitor de dezvoltare și de funcționare din cauza modului în care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare își îndeplinește obligațiile statutare.

Mai grav decât lipsa de preocupare pentru a asigura acestei piețe nivelul de dezvoltare dorit în mod legitim de o țară membră a UE este faptul că, prin tot ce a făcut, mai ales în ultimii ani, CNVM a contribuit la diminuarea încrederii populației în mecanismele specifice pieței pe care are sarcina să o administreze. Or, dacă se pierde încrederea în piața financiară, nu mai rămâne nimic din ea.

4. Pentru a afla de ce SSIF din Transilvania sunt țintele preferate de CNVM pentru a fi cel mai drastic sancționate.

Fără o astfel de acțiune urgentă, agenții economici și investitorii de rând nu se vor reorienta cu încredere spre această piață, îndeosebi către Bursa de Valori, iar de pe urma acestei rețineri vor avea de suferit toți locuitorii țării.

Prezenta declarație politică are și o anexă, de două pagini, care face parte din actuala declarație. Anexa nr. 1:

Afirmațiile din declarația politică la care se referă această anexă au ca suport următoarele argumente:

1. Presa a semnalat de nenumărate ori că CNVM a emis câte o măsură pe care a anulat-o după câteva zile de la aplicarea ei, din cauza lipsei oricărei fundamentări raționale, științifice și legislative, precum și a neadecvării ei la condițiile concrete din economie. Niciodată nu a fost sancționat cineva pentru acest stil de conducere neprofesionist, bazat pe principiul „dacă merge, e bine, dacă nu, se renunță”.

2. Furturile de titluri din conturile unor investitori au fost o constantă a pieței de capital de la înființare și până astăzi. De orice s-a ocupat conducerea CNVM, inclusiv de problema aberantă a înserierii acțiunilor tranzacționate la bursă, în afară de aplicarea unui sistem care să facă imposibilă această practică păgubitoare și dezonorantă pentru piață și pentru țară.

3. Cazurile de manipulare a pieței, în special a celei bursiere, sunt numeroase, grave și efective. Luările de cuvânt, comunicatele și articolele din presă, concepute anume pentru a influența prețurile din piață, sunt trecute cu vederea de CNVM, exemplu: cele din „Ziarul Financiar” din 11 august 2009. Din comunicatele publicate de Bursa de Valori se poate afla ușor cine profită de pe urma lor, dar autoritatea pieței nu a luat niciodată poziție împotriva lor.

4. Într-un articol din ziarul „Bursa” din 28 iulie 2009 se semnalează cazul a trei agenți de valori mobiliare dintr-un SSIF sancționați cu „interzis” de a lucra pe piața de capital câțiva ani, dar care continuă să lucreze, cu complicitatea CNVM, în aceeași firmă de intermediere. Și această anomalie se petrece în timp ce altui angajat, sancționat la fel, nu i se permite nici să ofere consultanță pentru un SSIF a cărui conducere își asumă responsabilitatea aplicării recomandărilor făcute de acesta. Or, un contract de consiliere se poate încheia legal și cu un pușcăriaș, pentru ca el să spună care din faptele lui să nu fie repetate de către partea cealaltă.

5. La începutul lunii decembrie 2009, un ziarist de la „Foaia Transilvană” s-a adresat, în scris, CNVM pentru a afla care este poziția acestei instituții în legătură cu unele cazuri punctuale de furturi de acțiuni din conturile unor clienți ai unui SSIF. Nici până azi n-a primit răspuns la cererea sa și nici nu s-au luat măsuri de către CNVM pentru a se preveni repetarea furturilor sau pentru a lichida prejudiciul produs.

6. În niciun complet de judecată dintr-o instituție care are dreptul să emită decizii capitale privind soarta unor societăți comerciale, cum ar fi natura și diversitatea activităților desfășurate ori ale destinației veniturilor lor, nu se găsesc persoane care să fie cercetate pentru acțiuni penale înfăptuite înainte sau în timpul actualului mandat. În CNVM însă acest lucru este permis, este prezent și funcționează de ani buni. Nu-i de mirare că multe din hotărârile luate de o astfel de conducere sunt arbitrare, contrare legii și fără eficiența așteptată.

Declarația politică se intitulează „Protecție împotriva cancerului de col uterin? Există o femeie care te poate ajuta: TU!”.

Acesta este mesajul Săptămânii de prevenire a cancerului de col uterin – European Cervical Cancer Prevention Week – ECCPW (24–30 ianuarie) –, aflată la a patra ediție, eveniment paneuropean organizat de Asociația Europeană împotriva Cancerului de Col Uterin ECCA.

„GlaxoSmithKline” sprijină inițiativele ECCA în România și consideră că este important ca toate femeile să beneficieze de o cât mai bună înțelegere a felului în care cancerul de col uterin poate fi prevenit.

O premieră pentru ECCPW a fost prezentarea a două proiecte românești pe lista nominalizărilor pentru premiile acordate de ECCA inițiativelor menite să prevină cancerul de col uterin în țări din întreaga Europă, și nu numai.

Reprezentantul GSK în România spunea: „Cancerul de col uterin este o problemă majoră de sănătate publică și este tratat ca o prioritate de multe țări din întreaga lume. În țara noastră riscul de deces prin acest tip de cancer este de 6,3 ori mai mare decât în restul Europei, de aceea este important ca femeile din România să fie informate asupra modalităților de prevenire a acestei maladii.”

Și pentru că alții nu doar marchează evenimente, chiar se implică într-un mod eficient, nu pot să nu aduc în actualitate inițiativa Ministerului Sănătății de a aplica Programul național de screening pentru depistarea cancerului de col uterin. Acest program a fost abandonat de către autorități, deși trebuia să înceapă încă din luna octombrie 2009.

Numărul mare de suspiciuni și cazuri de cancer a determinat Ministerul Sănătății din acea vreme să pregătească un program de screening gratuit, iar în 2009 oncologia a fost declarată prioritate națională.

Metodologia de derulare a programului a fost elaborată încă de la începutul anului trecut, era așteptată doar alocarea fondurilor pe fiecare județ. Acest lucru nu s-a întâmplat și prin aceasta doresc să sensibilizez factorii decizionali să îi acorde importanța cuvenită. Pentru a fi mai convingătoare, readuc în memorie statistici nedorite:

Cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de deces a femeilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 45 de ani la nivelul Uniunii Europene, după cancerul mamar. În fiecare an, la nivel european, se înregistrează aproximativ 33.500 de cazuri noi de cancer de col uterin și un număr de 15.000 de decese.

Anual, în România sunt diagnosticate cu cancer de col uterin peste 3.400 de femei. Conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății, România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce privește atât incidența, cât și rata mortalității cauzate de acest tip de cancer, și este de 2-2,7 ori mai mare decât în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est și de șase ori mai mare decât media statelor membre UE.

Totodată, cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România, după cancerul de sân, și prima cauză de mortalitate prin cancer la femeile din grupa de vârstă 25–44 de ani, constituind o problemă de sănătate publică cu importante costuri sociale.

Consider argumentele suficient de convingătoare, încât Ministerul Sănătății nu poate ignora realitatea. Programul trebuie să-și găsească finanțare pentru demararea cu prioritate.

Declarația politică se intitulează „Dezvoltarea și incluziunea socială a grupurilor vulnerabile – singura opțiune pentru ieșirea din criză”.

Stimați colegi,

Am ajuns, la debutul anului 2010, într-o situație economică și socială în care trebuie să identificăm de urgență o soluție pentru depășirea crizei economice pe care o traversăm cu toții. Așa cum am repetat în numărate rânduri anul trecut, singura opțiune pentru noi pentru a face un prim pas solid pentru acest lucru rămâne solidaritatea. Noi suntem aici purtătorii mandatului celor care ne-au conferit încrederea prin votul lor. Personal, am discuții în fiecare săptămână cu locuitorii colegiului senatorial pe care-l reprezint, respectiv Colegiul nr. 1 – Galați, format din orașul Tecuci și cele 27 de comune din jurul său. Acest colegiu mă ajută să văd mai complet realitatea socială în care trăiesc oamenii din România atât în mediul urban, cât și în mediul rural.

Orașul Tecuci se află astăzi într-o situație extrem de grea. Acum doi ani și trei luni o cumplită inundație ne-a devastat orașul, care și așa se afla la limita supraviețuirii. Și astăzi aproape o treime din locuitori resimt direct sau indirect efectele inundațiilor din toamna lui 2007. În afară de asta, Tecuciul se afla oricum într-o degradare continuă. Nu mai sunt locuri de muncă, întreprinzătorii nemaiavând puterea financiară de a face angajări și recurgând la soluția drastică a disponibilizărilor. Fiecare om care își pierde locul de muncă generează, în mod direct, o gravă problemă socială pentru familia pe care o întreține. Tinerii mai curajoși părăsesc în valuri orașul, uneori din disperare, acesta devenind parcă tot mai lipsit de puterea de a-și reveni. Cu nostalgia tradiției urbane de altădată, locuitorii Tecuciului așteaptă o intervenție urgentă din partea noastră.

Comunele din jurul Tecuciului au avut o veche și performantă istorie agrară. Distrugerea sistemului de irigații, lipsa subvențiilor agricole și colapsul general al agriculturii românești au determinat căderea acestor centre agricole, unul după celălalt, ca la domino.

Lipsa utilajelor și a investițiilor în proiectele de infrastructură agricolă au determinat țăranii și fermierii să ajungă în situații-limită și să fie în incapacitatea de a continua activitatea într-un domeniu care ne asigură tuturor traiul zilnic.

Încheiem seria declarațiilor politice.

Sunt două intervenții, pe procedură, din partea domnului senator Vasile Nedelcu, urmat de domnul senator Traian Constantin Igaș, liderul Grupului parlamentar al PD-L.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Doresc să vă anunț că, începând cu data de astăzi, am decis să-mi dau demisia din Grupul parlamentar al PNL și să mă alătur Grupului parlamentar al independenților. Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule senator Igaș, o secundă vă rog. Cred că o declarație similară are și domnul senator Grosu.

După aceea, vă rog să interveniți și dumneavoastră.

## **Domnul Corneliu Grosu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnilor colegi,

Vă aduc la cunoștință faptul că, începând de astăzi, mă retrag din Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și mă alătur Grupului parlamentar al independenților.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnule senator Igaș, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte.

Dintr-o greșeală de redactare, am omis să-l anunțăm și pe domnul senator Iulian Bădescu, viceliderul Grupului parlamentar al PD-L.

Mulțumesc.

Cu aceasta, încheiem această parte a dezbaterii noastre. Trecem la punctul 6 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, constituirea, organizarea și funcționarea Ordinului Kinetoterapeuților din România.

Vă reamintesc faptul că raportul comisiei cu privire la această propunere legislativă este unul de admitere, cu amendamente admise.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Urmează ca raportul comisiei, cu amendamente, să fie supus la vot.

Fiind lege organică, este nevoie de minimum 69 de voturi pentru a putea fi adoptată sau respinsă.

Îi ofer cuvântul domnului senator Paul Ichim, inițiator. Vă rog, domnule senator. Microfonul 6.

Este vorba de exercitarea profesiei de kinetoterapeut, constituirea, organizarea și funcționarea Ordinului Kinetoterapeuților din România.

Motivația a fost prezentată, deoarece această profesiune nu figurează în nicio clasificare în activitățile din economia națională sau în Codul ocupațiilor din România.

S-a încercat prin această propunere legislativă să se stabilească competența, rolul și locul kinetoterapeutului în domeniul sănătății, să se protejeze persoanele care beneficiază de astfel de servicii de sănătate.

Propunerea legislativă nu are impact asupra bugetului general consolidat.

La elaborarea propunerii legislative au fost consultate toate instituțiile de învățământ care efectuează această pregătire.

Mulțumesc colegilor din Comisia pentru sănătate publică, care au contribuit prin amendamentele respective la această propunere legislativă.

## Mulțumesc.

Îi ofer cuvântul domnului senator Ion Vasile, președintele Comisiei pentru sănătate publică.

Aveți cuvântul. Microfonul 7.

Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, salut prezența colegilor noștri la început de sesiune parlamentară și doresc să aduc în fața dumneavoastră o propunere legislativă privind exercițiul profesiei de kinetoterapeut, constituirea, organizarea și funcționarea Ordinului Kinetoterapeuților din România.

Fac precizarea că s-au primit avize favorabile din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, din partea Comisiei pentru egalitatea de șanse.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a transmis aviz negativ.

Consiliul Legislativ a transmis aviz favorabil, cu observații. Guvernul a transmis un punct de vedere pozitiv.

Comisia a analizat propunerea legislativă și a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raport de admitere cu amendamente admise, prevăzute în anexă, care fac parte integrantă din prezentul raport.

Față de cele prezentate, supunem plenului Senatului, spre dezbatere și adoptare, raportul de admitere cu amendamentele admise prevăzute în anexă, care fac parte integrantă din prezentul raport, împreună cu propunerea legislativă.

În raport cu obiectul de reglementare, prezentul act normativ face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Stimați colegi,

Vreau, de asemenea, cu permisiunea dumneavoastră, să precizez că această propunere legislativă a fost mult dezbătută în comisia noastră. A obținut din partea Biroului permanent al Senatului o prelungire a acestor dezbateri datorită interferenței grupurilor profesionale interesate și, din cauza unor chestiuni de programare, suntem în situația ca inițiativa legislativă să treacă tacit astăzi, dacă nu vom vota această lege.

Din păcate, sunt mai multe legi care au trecut tacit la Comisia pentru sănătate publică, fiind programate, de regulă, spre sfârșitul programului de lucru și, în consecință, munca acestei comisii aproape că nu se mai vede. De aceea, domnule președinte, v-aș ruga foarte mult să faceți apel la colegii noștri să vină în sală și să dăm considerația necesară comisiei, care s-a zbătut pentru ca, în cele din urmă, într-o formă poate nu perfectă, această propunere legislativă să treacă, pentru a încerca să reglementăm o situație care deja creează probleme în societate.

urmând ca fiecare grup parlamentar să aibă la dispoziție 10 minute pentru reacții, întrebări sau comentarii politice. La final, urmează ca domnul prim-ministru să poată comenta sau să interpreteze aceste eventuale intervenții din partea dumneavoastră.

Cu acestea, salutând această inițiativă, care sperăm să nu fie una singulară, îl invit pe domnul prim-ministru Emil Boc să se adreseze plenului Senatului României în prima zi de sesiune parlamentară a Camerei superioare a Parlamentului. Domnule prim-ministru, vă rog.

## Mulțumesc foarte mult.

Doresc să salutăm prezența domnului prim-ministru și a colegilor: domnul vicepremier Markó Béla, domnul ministru Vasile Blaga, domnul ministru Daniel Funeriu, domnul ministru Cseke Attila Zoltán – din ce văd de la tribună – în plenul Senatului.

Pentru a putea încheia dezbaterea pe această lege organică, îl rog pe domnului secretar de stat Irimie să prezinte punctul de vedere al Guvernului.

Aveți cuvântul la microfonul central, în condițiile în care banca ministerială este ocupată de prezența prim-ministrului și a echipei ministeriale.

Vă rog, domnule secretar de stat.

## **Domnul Cristian Anton Irimie** _– secretar de stat_

## _în Ministerul Sănătății_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul susține raportul Comisiei pentru sănătate publică, cu amendamente.

În cazul în care această lege ar fi adoptată tacit, s-ar adopta forma inițială la care Guvernul a dat aviz negativ. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc foarte mult.

În aceste condiții, având raportul favorabil al comisiei și punctul de vedere favorabil, cu aceleași amendamente, din partea Guvernului,

Propunerea legislativă va fi transmisă Camerei Deputaților, care este Cameră decizională.

În continuare, în această atmosferă armonioasă, salutăm prezența în fața Senatului României a prim-ministrului Emil Boc și a celor care-l însoțesc din echipa sa ministerială.

Am fost sesizați la Biroul permanent cu solicitarea domnului prim-ministru – pe care o salutăm – ca la început de sesiune parlamentară Guvernul să prezinte prioritățile sale legislative și de politici publice.

Considerăm că este un gest de normalitate democratică și supun atenției dumneavoastră decizia adoptată de Biroul permanent, ca această prezență a prim-ministrului să fie organizată în felul următor: Domnia Sa va prezenta intervenția pe care o consideră necesară în fața noastră,

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor, Distinși colegi,

În primul rând, vreau să vă mulțumesc, în numele Guvernului, pentru faptul că ați acceptat să includeți pe ordinea de zi, astăzi, mesajul Guvernului, în temeiul Constituției, cu privire la principalele priorități legislative, din perspectiva Guvernului, pentru sesiunea parlamentară care începe astăzi.

Vreau, de asemenea, să vă mulțumesc pentru sprijinul pe care l-ați acordat Guvernului și, în ultimă instanță, țării, astfel încât să avem un buget pentru anul 2010, buget care, în acest moment, este în vigoare datorită efortului pe care l-ați făcut în afara sesiunii parlamentare, în cadrul sesiunii extraordinare.

În ceea ce privește relația dintre Guvern și Parlament, înainte de a intra pe fondul discuțiilor cu privire la prioritățile legislative, aș vrea să spun următoarele lucruri: în primul rând, consider că relația dintre Guvern și Parlament trebuie să fie coordonată de principiile constituționale. Cele două principii constituționale care stau la baza raportului dintre Executiv și Legislativ, Legislativ și Executiv sunt următoarele: pe de o parte, Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului, iar, pe de altă parte, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Dincolo de aceste două principii, avem consacrată în textul Constituției instituția delegării legislative, instituție ce dă dreptul Guvernului ca, sub controlul Parlamentului, să poată emite ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență în cadrul constituțional prevăzut.

Sunt convins că acestea vor fi elementele care vor sta la baza colaborării instituționale pe care o vom avea și în această sesiune, și în sesiunile următoare.

Pe lângă aceste principii prevăzute strict în Constituție, aș mai face referire la două lucruri:

În primul rând, așa cum am declarat chiar la votul de învestitură, comportamentul Guvernului va fi acela de a respecta comisiile de specialitate ale Parlamentului, plenul Parlamentului, prin prezența miniștrilor și a secretarilor de stat la dezbaterile din comisii și din plen, în funcție de inițiativele legislative pe care le avem în discuție.

Camera Deputaților!

## **Domnul Emil Boc:**

Camera Deputaților?

Atunci, dacă decizională este Camera Deputaților, voi insista mai mult acolo mâine. Este un proiect extrem de important pentru ceea ce înseamnă relația dintre autoritățile locale, principiul descentralizării și eficientizarea relației cetățean – administrație din perspectiva raportului Poliție – Poliție locală.

A doua componentă a priorităților vizează, așa cum am spus, locurile de muncă, investițiile, relansarea economică, ieșirea din criză.

Nu este un obiectiv mai important pentru Guvern, alături de cel care vizează modernizarea statului, de cele două componente, decât preocuparea față de locurile de muncă ale românilor, mai ales în această perioadă dificilă.

Aici, în această sesiune parlamentară, avem în vedere pregătirea cadrului normativ și vă solicităm suportul pentru modificarea legislației privind impozitul minim și transformarea lui în impozit forfetar restrâns la anumite domenii de activitate.

În Guvern avem luna martie pentru finalizarea actului normativ, astfel încât deja dumneavoastră să-l puteți adopta, ca el să intre cât mai repede cu putință în vigoare. Este un act normativ care vine să continue ceea ce a fost anul trecut și noi spunem că impozitul minim și-a atins obiectivele pentru care a fost creat, iar, acum, regândirea lui pentru a fi transformat în impozit forfetar pentru anumite domenii de activitate unde evaziunea fiscală nu poate fi combătută, de altfel va fi o soluție pe care o vom supune atenției dumneavoastră.

De asemenea, continuarea Programului „Prima casă”. În Guvern, vom avea o abordare până în 15 februarie, astfel încât el, pe de o parte, să continue, iar, pe de altă parte, să fie direcționat spre locuințe construite de la zero, pentru a produce acel efect multiplicator în economie, adică cât mai mulți bani să circule în diverse ramuri ale economiei, astfel încât să avem mai multe locuri de muncă și, în același timp, să realizăm o dezghețare a creditării.

Vă precizez, pentru o corectă informare a opiniei publice, că până astăzi au fost aprobate 14.000 de cereri, iar cuantumul total al garanțiilor guvernamentale acordate este de 595 de milioane de euro.

În al treilea rând, avem în vedere și vă vom solicita sprijinul pentru adoptarea rapidă a actului normativ prin care vom reglementa șomajul tehnic, o măsură extrem de importantă care salvează zeci de mii de locuri de muncă în această perioadă dificilă. Am făcut-o și în 2009, o facem și în 2010 tocmai din cauza contextului economic dificil pe care încă îl avem, cel puțin în prima jumătate a anului. De aceea, acest act normativ va veni în dezbaterea dumneavoastră și vă vom solicita sprijinul să fie adoptat cât mai repede cu putință.

Mulțumim domnului prim-ministru. Dacă sunt luări de cuvânt... Pe procedură sau... Pe fond.

Voi da cuvântul în ordinea grupurilor parlamentare. Doamna senator Vasilescu, microfonul 4.

## **Doamna Lia Olguța Vasilescu:**

Nu este chiar o chestiune de procedură, domnule președinte, ci este o remarcă, dacă vreți. Nu am putut să nu observăm echilibristica pe care a făcut-o domnul premier Emil Boc, chinuindu-se să stea cu spatele la Grupul parlamentar al PSD. Poate la răspunsuri ne arată și fața... Dacă tot a venit să ne spună că reforma statului prevede desființarea Senatului, poate, totuși, ne privește în față.

Aș vrea, de asemenea, să salut membrii Guvernului care și-au făcut astăzi timp să se afle în sală.

Nu am putut, iar, să nu remarc absența doamnei Udrea, probabil că pozează acum pentru acel bust despre care povestesc toate televiziunile, poate data viitoare aduceți un soclu aici, domnule președinte, ca să existe și pentru doamna Udrea un loc.

Vă mulțumesc.

Vă rog să ne păstrăm în disciplina discuției noastre. Tot pe procedură? Nu.

Atunci, în ordinea grupurilor parlamentare, conform deciziei din Biroul permanent.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L există intervenții?

Nu. Mă îndrept către Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și îl invit la cuvânt pe domnul senator Cristian Diaconescu.

## **Domnul Cristian Diaconescu:**

Domnule președinte, Stimați colegi din Guvern, Domnule prim-ministru,

Salut și eu prezența dumneavoastră în plenul Senatului.

Totodată, trebuie să remarc faptul că sunteți însoțit de domnul vicepremier, precum și de alți șase colegi din Cabinet. Probabil că restul colegilor nu consideră utile prezența și discuția pe care dumneavoastră ați solicitat-o aici, în Senat.

După părerea mea, este o formă de lipsă de respect, în egală măsură, în legătură cu noi și în legătură cu dumneavoastră, domnule prim-ministru.

Dincolo de aceste aspecte și de mesajul pe care, ca și determinare din partea Guvernului, noi îl salutăm, aș vrea să vă spun că, în opinia noastră, poziționarea cam optimistă pe care ați prezentat-o în Senatul României ar trebui să fie puțin amendată.

Aș vrea ca, prin ceea ce am să spun în continuare, să atrag atenția în legătură cu ceea ce românii așteaptă nu numai de la Guvern, ci și de la Parlamentul în care legile și deciziile fundamentale ale Guvernului trebuie să fie construite și, după aceea, promovate către societate.

În opinia noastră, ați vorbit puțin despre locurile de muncă și despre menținerea sau crearea de noi locuri de muncă. În opt ani de creștere economică, așa cum bine cunoașteți, s-au creat cam 400.000 de locuri de muncă. Într-un an de criză s-au pierdut 350.000 de locuri de muncă, cam 800 de locuri de muncă pe zi în toată această perioadă, și cred că măsuri legislative, și nu numai, din partea Guvernului ar fi deosebit de utile și salutate de noi toți.

Locurile de muncă se creează prin dezvoltare economică, cuantificabil însă în progres social – este opinia Partidului Social Democrat –, statul va trebui deci să facă investiții masive în infrastructura fizică și virtuală, în așa fel încât să asigurăm acea multiplicare necesară, pe care dumneavoastră, de altfel, ați menționat-o.

Așteptăm și în Parlamentul României acte normative clare în ceea ce privește creșterea capacității acestei țări pentru absorbția fondurilor europene. Așteptăm o strategie pe energie și v-aș adresa respectuos întrebarea dacă deciziile luate în legătură cu crearea a două companii în domeniul energiei respectă regulile concurenței, și ați avut avizul Bruxelles-ului în acest punct de vedere, cum știți, o obligație legală din punctul de vedere al oricărui guvern atunci când se pune în discuție o astfel de restructurare instituțională.

Mulțumesc domnului senator Diaconescu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Puiu Hașotti.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Domnule președinte, Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor,

În cele zece minute, voi lua cuvântul eu și domnii senatori Varujan Vosganian și Dan Radu Rușanu.

Domnule prim-ministru,

Este foarte bine că ați venit în fața Parlamentului. Noi ne bucurăm. Aproape că uitasem noi, Parlamentul, dar mai cu seamă Guvernul, ceea ce dumneavoastră foarte bine ați arătat, citând din Constituție, și anume că Guvernul răspunde în fața Parlamentului, și nu invers. Aproape că uitasem acest lucru.

Ați vorbit despre o relație corectă a Guvernului cu Parlamentul. Să credem, oare, domnule prim-ministru, că avalanșa de ordonanțe de urgență va înceta? Să sperăm, domnule prim-ministru, că adoptarea legilor prin asumarea răspunderii nu va mai fi uzată de dumneavoastră? Ar fi bine.

În privința prezenței domnilor miniștri aici, cu dumneavoastră, eu am o opinie diferită față de antevorbitorii mei. Să știți, domnule prim-ministru, că vă descurcați foarte bine și fără prezența domnilor miniștri aici. Domnii miniștri însă ar fi bine să vină în Parlament, la comisii și în plen, atunci când se discută măcar proiectele Guvernului. Până acum, într-un an și mai bine, niciun ministru nu a venit în plen să susțină vreun proiect al Guvernului. Nu trimiteți aici secretari de stat care, iertați-mă, unii dintre ei abia dacă știu pe ce lume trăiesc și îl împovărați pe domnul Valentin Iliescu să răspundă la toate domeniile, sau cine știe ce directorași de companii care vin și nu fac decât să citeze câteva paragrafe din punctul de vedere al Guvernului.

Veniți, domnilor miniștri, aici, să facem legi bune, așa cum vrea domnul prim-ministru, îndreptățit, și așa cum vrem și noi, și dumneavoastră.

Și știți ce am spus acum, stimați colegi? Exact ceea ce spunea domnul prim-ministru Emil Boc când era parlamentar.

E adevărat, domnule prim-ministru?

E adevărat.

## Mă bucur că sunteți de acord.

Ați spus foarte corect că Guvernul nu deține monopolul adevărului absolut în domeniul legislativ. De fapt, al adevărului, pentru că adevărul absolut îl deține doar Dumnezeu.

Nu, eu vorbesc serios. Să avem o dezbatere chiar mai consistentă pe aceste teme extrem de importante pe care le-ați enunțat dumneavoastră. Să știți că vă așteptăm cu mult interes.

Veniți singur și trimiteți-i, domnule prim-ministru, pe miniștri aici, în Parlament.

Domnul Blaga zâmbește la mine.

Sunteți și senator, domnule ministru. Veniți aici, în Parlament și în comisii, să discutăm și să facem legi bune. Și veniți singur, să știți că ne sunteți drag.

## Mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, dacă există o intenție...

Nu.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Sorin Bota.

La final, vom acorda un termen rezonabil și senatorilor independenți.

## Mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri,

## Stimați colegi,

Eu mă bucur că este aici domnul prim-ministru și am primit în direct OK-ul și punctul de vedere al Guvernului pe Legea responsabilității fiscale, chiar dacă aparatul de lucru al Guvernului nu a dat acest OK timp de trei luni de zile, și în perioada imediat următoare vom dezbate Legea privind responsabilitatea fiscală, depusă de PSD, cu punctul de vedere pe care chiar premierul Emil Boc l-a prezentat în fața noastră astăzi. Este un semn bun.

Mă bucur că Domnia Sa are intenția să întărească controlul asupra modului în care se cheltuiește banul public. Mă întreb dacă va controla și modul în care se irosesc banii publici în ministere precum Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, acolo unde proiecte începute nu-și mai regăsesc continuitatea și finanțarea.

Mă refer aici la proiecte – poate și la comunitățile locale care le-au dezvoltat – cum e centura de la Săcele sau alte proiecte în jurul marilor orașe, cum s-a pierdut finanțarea de la Banca Mondială pentru ocolirea principalelor orașe de tranzit din România, anul trecut, finanțare pierdută de minister pentru că nu a fost în stare să-l facă, cum se vor pierde bani europeni din fondurile de preaderare ISPA pentru că noi încă nu am licitat lucrările aferente acelor fonduri, și mă refer la autostrada Deva – Orăștie.

Sigur, am constatat o prioritate legată de revizuirea sistemului de pensii, dar nu am înțeles de ce va trebui să existe privilegiați în acest sistem de pensii. Oare securiștii, după 20 de ani, trebuie să mai aibă pensii privilegiate și „nesimțite”?

Nu am înțeles foarte multe măsuri active, măsuri care să stimuleze economia și crearea de locuri de muncă. Doar Programul „Prima Casă” este prea puțin. După cum am constatat, în faza lui inițială de-abia jumătate din cât a fost propus s-a realizat.

Legea parteneriatului public-privat, domnule primministru, cu tot colectivul pe care l-ați creat, vă informez că este o lege la care, în calitatea mea de secretar de stat, am lucrat, am promovat-o în anul 2002 prin Ordonanța Guvernului nr. 16, iar Uniunea Europeană a avut o observație, în anul 2004, legată de modul de licitare, pe care noi l-am făcut mai accelerat, iar ei au spus să-l facem în două etape. Este o lege pe care, în 2005, guvernarea de dreapta de atunci a considerat că trebuie să o mutileze și a venit cu o lege nefuncțională. Dacă vă uitați puțin în urmă, găsiți o lege care chiar a funcționat.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Varujan Vosganian sau domnul senator Dan Rușanu, cele două nume evocate de liderul Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am, în această privință, două observații de făcut. Domnule prim-ministru,

Măsurile pe care dumneavoastră le aveți în vedere sunt, în principiu, corecte, numai că ele, de fapt, sunt un bilanț al nerealizărilor anului precedent.

Dacă veți lectura stenogramele discursurilor dumneavoastră de anul trecut, din mai, din iunie, din septembrie, veți vedea că mai toate măsurile pe care le preconizați în acest an le-ați preconizat și anul trecut.

De aceea, noi cu politețe vă atragem atenția că această, să zicem, morală moțiune de cenzură pe care singuri v-o dați astăzi, în legătură cu ceea ce n-ați făcut și reafirmați, să nu se transforme într-un obicei.

Veți avea în noi un partener atunci când măsurile dumneavoastră sunt corecte, însă a face reformă numai ca să iei bani de la populație și să alimentezi bugetul nu este o formulă pe gustul nostru.

De aceea, în legătură cu Legea pensiilor, vă avertizăm că nu veți avea în noi un partener, dacă această lege va fi, de fapt, făcută pentru a economisi bani la buget, dacă veți continua avertismentele lansate pensionarilor: că se vor impozita toate pensiile, că nu se vor mai asigura fondurile pentru asigurările de sănătate de la buget, că se vor decupla evoluțiile salariale de evoluția pensiilor, că pentru dumneavoastră trebuie protejată, prin inflație, numai pensia de 350 de lei, dar nu și pensia de 400 de lei, de parcă aceasta ar fi o pensie din cale-afară de consistentă!, și, de asemenea, dacă se adeveresc zvonurile potrivit cărora anumite categorii, pe care dumneavoastră le-ați categorisit drept „nesimțite”, vor rămâne în continuare în afara acestei legi.

De asemenea, dorim să vă atragem cu politețe atenția că bugetul pe care l-am votat în Parlament va trebui, cu siguranță, rectificat.

Vă semnalăm faptul că bugetul de stat are un deficit de 6,6% și nu am înțeles nici din dezbaterile bugetare de unde veți lua aproape un miliard de euro, excedent la celelalte capitole bugetare, ca să alimentați acest deficit uriaș al bugetului de stat și, în același timp, dorim să clarificați această chestiune ce ține de piața muncii, și nu ține de nicio lege, și anume evoluția șomajului.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Doamna senator Ecaterina Andronescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Rușanu.

## **Doamna Ecaterina Andronescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor senatori,

Este, fără îndoială, un privilegiu pentru mine să pot astăzi să mă adresez, deopotrivă, și dumneavoastră, și premierului, și membrilor Guvernului, cu câteva gânduri în legătură cu sistemul de educație.

Mă bucură, domnule prim-ministru, că ați enumerat aici, printre prioritățile legislative ale Guvernului, Legea educației. Este, fără îndoială, necesară, pentru că sistemul românesc de învățământ are nevoie de modernizare. Mai mult decât atât, aș socoti că – pentru că, adesea, în dezbaterea publică s-a menționat faptul că România nu are un proiect care să strângă, să coaguleze forțele politice, societatea civilă în jurul lui – educația ar putea să fie unul dintre aceste proiecte, pentru că, fără îndoială, nu cred că cineva își poate imagina o societate performantă, nu acum, ci peste 10 sau 15 ani, fără un sistem de educație pus la punct, modernizat și performant.

Este suficient să ne uităm în istoria noastră ca să realizăm că aceasta este o realitate.

Adesea, se vorbește despre societatea performantă interbelică. Fără acțiunile lui Spiru Haret nu am fi putut să sperăm, după 10-15 ani de la Spiru Haret, că avem performanță în societatea românească. Exemplul acesta este o dovadă că trebuie să ne îndreptăm cu toată grija, atenția spre sistemul de învățământ, care are nevoie de modernizare.

Poate ar mai fi de subliniat faptul că, acum, în toată lumea, toate țările sunt extrem de atente la sistemele lor de învățământ și poate că nu întâmplător investesc, în perioada de criză, cu precădere, în educație, în cercetare și inovare, pentru că rapoartele celor care fac analize și încearcă să găsească măsuri de ieșire din criză spun că ieșirea din această criză este una atipică, ca urmare cercetarea și inovarea ar putea să aducă contribuții esențiale, prin intermediul unor întreprinderi inovative, să scoată țările din criza în care se adâncesc.

De aceea, domnule prim-ministru, mă bucur, încă o dată vă spun, că ați menționat printre priorități Legea educației și sunt convinsă că Parlamentul, cu expertiza de care dispune, va încerca să realizeze o lege cât se poate de performantă.

Vă mulțumesc, doamna senator. Vă rog, domnul senator Rușanu.

## **Domnul Dan Radu Rușanu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnilor colegi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor senatori,

Doresc să profit de prezența domnului prim-ministru astăzi aici, în plenul Senatului, pentru a vă ridica o problemă susținută de toți senatorii, indiferent de partidul politic, unii susținând-o cu voce tare, alții în gând. Este vorba despre bugetul Senatului.

Bugetul Senatului României, și în 2009, și în 2010, a fost amputat, și subliniez cuvântul „amputat”, foarte dur, nu numai în comparație cu anul 2008, dar și în comparație cu reducerile care au fost făcute bugetului Camerei Deputaților.

Dacă bugetul Camerei Deputaților, comparativ cu anul 2008, a „suferit” o creștere de numai 5% în anul 2009, bugetul Senatului în anul 2009, comparativ cu anul 2008, a suferit o diminuare de 11%.

Dacă vorbim în cifre consolidate și adăugăm inflația, vă dați seama că această diminuare cu 11% a fost mult mai mare. Acest aspect a determinat unele nerealizări ale Senatului nu numai vizavi de deplasările în teritoriu, dar și de plata unor salariați ai Senatului. În noiembrie și decembrie am avut patru zile de concediu fără plată, comparativ cu Camera Deputaților, care a avut o singură zi.

Aș vrea să vă reamintesc un singur lucru, pe care dumneavoastră, ca jurist și ca fost parlamentar, îl știți foarte bine. Conform Constituției, Camera Deputaților și Senatul își aprobă singure bugetul pe anul respectiv și se consultă pe acest aspect cu Guvernul, în speță cu Ministerul Finanțelor Publice. Nici în anul 2009, nici în anul 2010 nu au existat aceste consultări între reprezentanții Senatului și ai Guvernului, prin Ministerul Finanțelor Publice, și rugămintea pe care o am astăzi la dumneavoastră, aici, în numele colegilor mei, este să facilitați în perioada următoare o întâlnire a chestorilor Senatului, a conducerii Secretariatului general al Senatului cu Ministerul Finanțelor Publice, pentru a le arăta cu cifre și cu argumente și a justifica, a susține acest buget pe care noi l-am propus, comparativ cu bugetul determinat de Ministerul Finanțelor Publice, care ne-a fost, practic, impus.

Aceasta este rugămintea pe care o am la dumneavoastră și, subliniez, cred că sunt în asentimentul tuturor colegilor mei, indiferent de partidul politic din care fac parte.

Mulțumesc.

Timpul afectat grupurilor parlamentare a fost epuizat.

Îi ofer cuvântul, pentru o scurtă intervenție, domnului senator Câmpanu, reprezentantul senatorilor independenți din Camera superioară a Parlamentului.

Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Liviu Câmpanu:**

## Domnule președinte, Domnule prim-ministru,

## Domnilor miniștri,

## Stimați colegi,

Așa cum am spus și la momentul învestirii, parlamentarii independenți, senatorii independenți, vor sprijini Programul de guvernare al actualului guvern și, pe aceste considerente, vreau să fiți convinși că vă vom fi parteneri loiali, dar nu comozi.

Vreau să știți că ghidul susținerii noastre pentru această guvernare va fi interesul național, pe care noi îl considerăm construit pe trei piloni: siguranță națională – și când spun siguranță națională mă refer la siguranță economică, siguranță socială și siguranță administrativă –, siguranță în domeniul sănătății și siguranță în agricultură.

Știu că s-au spus multe lucruri despre independenți. Vreau doar să vă spun că, dacă pentru unii dintre dumneavoastră demnitate, credință în Dumnezeu, loialitatea față de alegători și interesul național sunt noțiuni greu de digerat, noi, independenții, senatorii independenți, ni le asumăm cu demnitate și cu mândrie.

Vreau să vă mai aduc la cunoștință, în acest moment simbolic – pentru că eu consider un simbol prezența miniștrilor și a prim-ministrului în Senatul României, un simbol al restatuării relației sau al normalizării relației dintre Legislativ și Executiv –, că, astăzi, Grupul parlamentar mixt din Senat este legal constituit, are opt senatori, are un lider, pe Liviu Câmpanu, are doi vicelideri: domnul senator Chivu și domnul senator Măgureanu și are un secretar în persoana domnului senator Ovidius Mărcuțianu.

Vă doresc succes, domnilor miniștri, și bazați-vă pe noi! Vă mulțumesc.

Mulțumesc pentru această intervenție pe mai multe planuri.

Domnule prim-ministru, vă invit la microfonul central pentru a putea să comentați, să răspundeți după aceste intervenții.

Vă rog.

## **Domnul Emil Boc:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor,

În primul rând, vreau să vă mulțumesc, domnule președinte și distinși colegi, pentru cadrul extrem de civilizat și elegant în care ne-ați permis să expunem prioritățile noastre și apreciez dezbaterea de astăzi ca fiind una de bun augur din perspectiva evoluției lucrurilor în această sesiune și a seriozității cu care putem adopta și discuta actele normative extrem de importante.

Încă o dată, vă mulțumesc pentru cadrul extrem de eficient în care am putut să le prezentăm.

Vreau, de asemenea, să salut intervențiile pe care le-ați avut, pe bună dreptate, din diverse paliere, probleme reale cu care se confruntă societatea românească.

Nu ne-am propus astăzi să venim cu...

Vă cer scuze, pentru că nu am niciun fel de preferință pentru dreapta sau pentru stânga sălii... Pur și simplu, instinctual, acum...

O să repar greșeala și o să stau mai mult orientat în această direcție. Tratez cu maximă eleganță și cu respect, deopotrivă, toți colegii parlamentari, indiferent dacă se situează într-o parte sau alta a sălii, și am dorit să fac această precizare.

Nu am venit astăzi aici să facem dezbatere în detaliu despre toate problemele economice cu care se confruntă România, dar nu am refuzat și nu refuzăm nicio întrebare care se ridică. Probabil că, în temeiul Constituției sau oricând ne veți solicita o intervenție, a mea sau a miniștrilor, vom fi aici să răspundem solicitărilor dumneavoastră, în temeiul raportului constituțional despre care am vorbit. Deci acel articol din Constituție care spune: „Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului” va fi umplut de conținut prin prezența prim-ministrului și a miniștrilor atât în cadrul unor dezbateri pe teme de interes național, cât și prin prezența la comisii sau în plenul Parlamentului pentru susținerea proiectelor de acte normative. Problema legată de Parlamentul unicameral și de rezultatul referendumului și aprecierea că Guvernul ar avea ceva cu Senatul României, urmând să-l desființeze, sau dimensiunea politică pe care dumneavoastră ați pus-o.

Haideți să ne uităm la rezultatul referendumului. Ce au votat românii? Au votat două lucruri: reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300 și Parlament unicameral, care nu știu cum se va numi: Senat, Camera Deputaților?! Dumneavoastră veți decide, în ultimă instanță, pentru că vă rămâne ultimul cuvânt.

Dacă banii aceia, domnule senator Vosganian, erau în bugetul statului în anul 2009, nu trebuia să avem acordul cu Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială.

Aceasta este realitatea. La vremuri bune, din nefericire, domnule senator Vosganian, ați lăsat vistieria goală. Dacă ați fi lăsat cele 4 miliarde de euro, nu aveam acum nevoie de acordul cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

Nu mai intru în dezbateri, asta este realitatea pe care o avem. Mergem mai departe și încercăm să găsim cele mai bune soluții, economisind banul public și utilizându-l cu eficiență.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă mulțumesc încă o dată pentru cadrul democratic pe care ni l-ați asigurat pentru această dezbatere și vom veni în fața dumneavoastră de fiecare dată când ne veți solicita. Vă mulțumesc.

## Mulțumim și noi.

Consider că această dezbatere a fost utilă.

Îndrăznesc să sugerez domnului prim-ministru, colegelor și colegilor senatori, pentru o proximă ocazie, să încercăm să organizăm o dezbatere puțin mai structurată, poate prin reprezentantul... Nu vreau ca domnul secretar de stat Iliescu, care duce o muncă bravă, uneori solitară, în relația cu Senatul României, să se simtă nedreptățit, face o muncă bună, dar aș sugera ca, atunci când veți simți nevoia sau poate noi vom simți nevoia, poate cu un calendar mai ritmic, să putem stabili o agendă pentru ca senatorii să se poată pregăti pentru temele pe care Guvernul dorește să le dezbată sau, poate, să vină cu sugestii și cu elemente care ar putea fi utile în dialogul democratic dintre Executiv și Legislativ.

De aceea, sunt convins că această sugestie și modul demn de Camera superioară a Parlamentului cu care ați fost întâmpinat vă va încuraja la un dialog care nu poate fi decât benefic pentru democrația noastră și pentru atmosfera din societate.

Cu acestea, mulțumim domnului prim-ministru și colegilor din Cabinet care l-au însoțit la întâlnirea cu noi și închidem această parte a programului nostru de astăzi.

În încheiere, vreau să vă informez că sesiunea de întrebări și interpelări am considerat-o ca fiind deja îndeplinită prin depunerea în scris a acestor elemente legitime. Sunt convins că și Guvernul va acorda, prin prezența miniștrilor, și acestui capitol atenția cuvenită.

Vă mulțumesc încă o dată.

Declar închisă ședința noastră din 1 februarie 2010.

## _Ședința s-a încheiat la ora 18.30._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|438361]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 9/11.II.2010 conține 32 de pagini.**

Prețul: 6,40 lei