Orest Onofrei

## **Domnul Orest Onofrei:**

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Îmi cer iertare de la liderul nostru, nu am știut că dorește să ia cuvântul.

Asupra Legii lustrației, sigur că, așa cum a spus și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, vorbim să ne aflăm în treabă, pentru că nu avem ce face cu ea. În schimb, avem ce face cu faptul că de douăzeci și ceva de ani, după ce am reclamat că în țara asta a fost o revoluție anticomunistă, clasa politică, în general, și noi, în special, nu am fost în stare... _(Replică neinteligibilă din sală.)..._ nu foarte repede, pentru că este complicat ce vreau să spun, iar pentru unii care ați avut probleme înainte de 1989, probabil, e deranjant ce vreau să spun eu.

Voiam să spun că noi nu am fost în stare să clarificăm sau să reparăm, măcar moral, dacă nu și juridic, ceea ce s-a întâmplat în 45 de ani.

Îmi aduc aminte că, luni, aici, în Parlament, dezbăteam un alt proiect de lege care, la fel, era extrem de complicat de adoptat, și anume încercam să reparăm ceva pentru cei care au suferit de pe urma regimului comunist. Și nici acolo nu am găsit foarte ușor rezolvare și trebuia să-l retrimitem la comisie, pentru că acolo se propunea ca, în cinstea celor care au suferit de pe urma regimului comunist, autoritățile locale și centrale să organizeze tot felul de manifestări. Spuneam noi – probabil că e în regulă, habar n-am – că nu putem obliga pe cineva să organizeze asemenea lucruri.

Este păcat, din punctul meu de vedere, că o revoluție, pe care noi am numit-o anticomunistă... Ne apropiem să sărbătorim 21 de ani de atunci, iar cei care au fost în funcție atunci sunt și acum. Colegul nostru Varujan Vosganian spunea că este foarte trist că nu știi de unde vii și unde te duci, numai că Legea lustrației se referă la o parte din oamenii care știu, nu are importanță de unde vin, nu vor să se ducă nicăieri, vor să rămână, vor să rămână pe funcțiile pe care le-au avut, cu ajutorul nostru și cu ajutorul Curții Constituționale, care declară discriminatoriu ca cineva să plătească măcar și moral pentru ceea ce 45 de ani a făcut acestei nații, iar noi ne supunem umili la ceea ce legile ne obligă să facem.

În încheiere, eu aș propune ca totuși să obligăm autoritățile să organizeze manifestări în cinstea victimelor comunismului, pentru că sunt aceiași pe care noi vrem să-i lustrăm și singura pedeapsă pe care putem să le-o dăm este să spună la fiecare manifestare măcar ceea ce a spus Postelnicu.

Vă mulțumesc.