Alexandru Pereș

Și acum, dacă-mi permiteți, am să încep prin a spune un lucru la care am fost cu toții martori în urmă cu puțin timp. Astfel, săptămâna trecută, Senatul României a respins o moțiune simplă inițiată de opoziție cu privire la creșterea alocației pentru copii. Majoritatea PSD–UNPR–PLR–PC, din lipsă de inspirație sau din inerție tipic politică, a votat împotriva propriei promisiuni electorale, fără a conștientiza că acest lucru va genera cu totul alte consecințe legislative. Ignorând voința populară, criticile din presă, lipsa unei viziuni clare, sociale și de perspectivă politică, majoritatea s-a impus printr-un vot negativ și declarații populiste, începând cu ministrul muncii și terminând cu mesagerii PSD, UNPR sau PLR, care acuzau Partidul Național Liberal de populism și de părăsire a zonei politice de dreapta, în concluzie, toate acestea fiind făcute nejustificat pe un subiect distinct al stângii.

Ce s-a întâmplat oare ulterior? Din punct de vedere legislativ, disputa din Senat, amplificată de presă, dar mai ales de realitățile momentului, a determinat majoritatea din Camera Deputaților ca votul pe un amendament al opoziției asupra unui proiect legislativ conex să fie favorabil, iar înfrângerea opoziției din Senat să fie, de fapt, o victorie a ei în final, un câștig politic important. În ciuda faptului că demiterea ministrului muncii nu s-a materializat, mai importantă este mărirea alocației pentru copii, chiar dacă aceasta s-a majorat la doar 84 de lei.

Oare să fie un semn bun, în sensul în care în clasa politică mult hulită începe să se manifeste clar voința electoratului, sau doar un calcul, din nou otrăvicios, al puterii? Vom vedea, sigur, în viitor.

Acum însă suntem în fața unei moțiuni simple, moțiune care are ca subiect o altă zonă delicată a societății românești: agricultura. Mult clamata și visata șansă a României de a redeveni ceea ce a fost odată, grânarul Europei, se pare că, pe zi ce trece, devine un deziderat tot mai greu de realizat.

Din păcate, în ultimii 25 de ani, toate pariurile declarate câștigătoare s-au dovedit a fi păguboase, iar Cenușăreasa economiei românești a rămas tot agricultura. Actuala generație de politicieni, criticată asiduu, urmează să-și dea examenul. Sunt semne destul de bune, dar trendul este slab, fără vlagă, iar Uniunea Europeană nu așteaptă! Este ca în celebra fabulă a lui La Fontaine, doar că, acum, greierele este român, iar furnica este europeană. Haosul din agricultura românească este un lucru real, și nu o invenție, domnule ministru. Existența jalnică a agriculturii este o constatare greu de ignorat, cauza fiind atât lipsa unui proiect de țară – și ați exemplificat dumneavoastră, ați încercat să provocați, din acest punct de vedere, Parlamentul sau, cel puțin, Senatul –, cât și a unui angajament convenit cu toți actorii din spectrul politicii românești. Politicienii, fermierii, proprietarii de terenuri sau animale ar trebui să convină la un angajament pe termen mediu, dar nu prea lung, astfel încât eforturile financiare, umane, sociale să conveargă la o idee – agricultură prosperă, modernă, cel puțin peste media europeană.