Stenogramă plen

Ioan Chelaru

Cerem tuturor parlamentarilor să treacă de partea fermierilor români, să pună interesele agricole ale țării deasupra intereselor politice de partid sau a celor de tip mafiot! Iată principalele probleme create agriculturii românești pentru care solicităm demisia ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, domnul Daniel Constantin:

1. Dispariția agricultorului român prin pierderea pieței

Principala problemă cu care se confruntă agricultorii români este legată de dificultatea cu care aceștia pot concura pe piața agricolă internă din România. Practic, agricultorul român nu mai are loc să vândă în propria țară.

După 24 de ani de investiții și muncă asiduă, fermierul român constată că munca lui și a celor care prelucrează ceea ce produce aduce beneficii uriașe doar celor care vând produsele finite.

Agricultorii din România rămân an de an cu un profit foarte mic sau chiar cu datorii. S-a creat în agricultura României un cerc vicios din care fermierul, dacă nu este ajutat acum, ferm și cu proiecte de interes național, nu poate ieși. În anii secetoși, fermierii pierd cantități mari din producție, iar în anii de belșug pierd foarte mult din cauza prețului mic pe care-l primesc pe produsele lor. Secera lui Daniel Constantin și ciocanul lui Victor Ponta lucrează în folosul altora, nu al fermierilor noștri.

Cei care au făcut profit mare și constant au fost cei care vând munca țăranilor români, în special supermarketurile. Marii furnizori de inputuri, marii procesatori și marii comercianți sunt beneficiarii reali ai banilor produși de agricultura noastră. Acești bani pleacă, legal sau nu, în țări străine.

Micii procesatori, micii prestatori de servicii, micii comercianți, micile magazine au dispărut treptat din lanțul alimentar. În agricultura României au rămas două componente: agricultorii – săraci, decapitalizați, neorganizați – și, pe de altă parte, multinaționalele puternice, foarte profitabile, fără probleme de capital, foarte bine organizate.

În anul 2014 putem vorbi de o polarizare excesivă și o reală accentuare a dramei. Cu știința echipei Daniel Constantin – Victor Ponta, fermierii noștri pierd și mai clar bătăliile cu cei din Uniunea Europeană, iar profiturile cresc în contul celor care au pus deja genunchiul pe grumazul țăranului român. Cauzele acestei situații sunt multiple. Principalul vinovat este Guvernul Ponta, care nu a știut și nu a vrut să conducă lucrurile spre o recâștigare a pieței.

Ultima măsură luată de Guvern, la propunerea lui Daniel Constantin, este o lovitură decisivă dată producției agricole românești: Legea nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol.

Prin impunerea atestatului de producător și a carnetului de comercializare, sute de mii de agricultori români – și așa necăjiți și fără speranțe de supraviețuire – vor fi nevoiți să renunțe la producția agricolă și să devină noii asistați sociali ai guvernării Ponta.

Atenție, stimați parlamentari: obținerea atestatului de producător agricol și a carnetului de comercializare îl costă pe agricultor între 500 și 850 de lei!!!

Lunar, în multe cazuri chiar săptămânal, agricultorul este obligat să achiziționeze de la primării alte carnete de comercializare pe care plătește între 80 și 100 de lei. Prețurile carnetelor de comercializare sunt stabilite, conform legii, de către consiliile locale, la propunerea primarilor. Valabilitatea atestatului de producător este de un an și se vizează semestrial de către primar. Viza se pune în urma unei analize și a unor documente. Toată această nebunie birocratică foarte scumpă se adresează agricultorilor mici, în vârstă, cu mari probleme financiare.

Un exemplu dramatic al situației imposibile create de acest ministru iresponsabil este al unei bătrâne din județul Argeș, unul dintre zecile de mii de cazuri din țară. Bătrâna

obține zilnic de la vaca pe care o are în bătătură 14 litri de lapte. Consumă în gospodărie circa 6 litri și restul de 8 litri îl vinde la centrul de colectare a laptelui de pe raza comunei. Prețul pe care îl primește de la centrul de colectare este de 0,5 lei – 0,5 lei! – pe litru, deci încasează 4 lei pe zi. Bătrâna este obligată, de la 1.05.2015, de „legea salvatoare” a agriculturii impusă de domnul Daniel Constantin să aibă atestat de producător și carnet de comercializare. Fiecare livrare, conform „legii salvatoare”, trebuie să fie însoțită de un exemplar din carnetul de comercializare. Costurile anuale ale bătrânei ca să vândă legal laptele sunt:

- 700 de lei pentru obținerea inițială a atestatului și a

- primului carnet de comercializare (care conține 40 de file);

– 300 de lei pentru reavizarea acestuia la șase luni;

– 480 de lei pentru cele șase carnete necesare vânzării zilnice către centrul de lapte.

Totalul costurilor: 700 + 300 + 480 = 1.480 de lei.

Venitul obținut de bătrână este de 1.220 de lei. Acele 305 zile x 8 litri/zi înseamnă 1.220 de lei.

Practic, bătrâna, după ce muncește pe rupte un an, are o pierdere de 260 de lei (1.480, cât costă toată birocrația, minus această producție, veniturile de pe producție, rămâne un minus de 260 de lei).

Aceasta este gândirea salvatoare emanată și concretizată în Legea nr. 145/2014 a ministrului Daniel Constantin.

Bătrâna a renunțat la vânzarea laptelui și a rămas fără pâinea cea de toate zilele.

Dacă bătrâna ar fi avut ceva venit, și nu pierdere, Codul fiscal ar fi obligat-o la plata unui impozit pe venit de 16%. Noroc că a renunțat.

2. Decapitalizarea agriculturii românești

Dezvoltarea și funcționarea exploatațiilor agricole presupun investiții importante în achiziția de pământ, de material genetic, de tehnică și de inputuri necesare activităților zilnice. Pentru toate acestea agricultorul are nevoie de capital. Banii nu pot veni decât din subvenții, aport propriu, profit sau împrumuturi de la bănci.

Un lucru este cert: agricultura sănătoasă funcționează, nu merge fără bani, iar banii sănătoși se obțin numai din plusvaloare și din profit.

Dacă la capitolul împrumuturi bancare situația fermierului este una extrem de dificilă și mai funcționează pe ici, pe colo, la capitolul subvenții ministrul Daniel Constantin a reușit performanța unică în istoria de după 1989 de a bloca subvențiile pentru agricultură.

Ordinul nr. 619/6.04.2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate privind obținerea subvențiilor este lovitura de ciocan aplicată în fruntea fermierului.

Potrivit datelor APIA, în 2007 erau 1,24 de milioane de fermieri care au depus cereri pentru plata pe suprafață, solicitările fiind pentru 9,2 milioane de hectare. Un an mai târziu, în 2008, numărul a scăzut la 1,1 milioane pentru aceeași suprafață. În 2011 erau numai 1,04 milioane de fermieri. Anul trecut, APIA a plătit subvenția pentru aproximativ un milion de fermieri.

„Datorită” gândirii strategice a ministrului Daniel Constantin, în anul 2015, până la data depunerii acestei moțiuni, fermierii care depuseseră cereri pentru teren reprezentau sub 10% din totalul fermierilor la subvenția pe suprafață și 0% pentru subvenția pe cap de animal. Sistemul informatic APIA de înregistrare a cererilor pentru cei care dețin animale nu este funcțional. Conform legislației europene, până la data de 15 iunie 2015, campania de depunere a cererilor pentru subvenția în agricultură trebuie să fie încheiată.

Este imposibil ca în 30 de zile să se poată depune cererile la APIA. Situația depunerii cererilor este partea cea mai simplă a problemei, cu toate că cererea pe care trebuie s-o depună fiecare fermier are 42 de pagini și trebuie depusă în două exemplare.

Deci, stimați senatori, pentru un milion de fermieri care depun la APIA domnului Daniel Constantin cererea de 42 de pagini în două exemplare trebuie depuse 84 de milioane de pagini la APIA, fără să mai socotim actele doveditoare care trebuie anexate. Din cauza legislației proaste marca Daniel Constantin, chiar dacă se vor depune cererile în timp util, fermierii vor primi cel mult 60% din subvenția cuvenită. Aceasta însemnă un dezastru pentru agricultura României. Nicăieri în lumea civilizată nu se face agricultură performantă fără subvenții. Sub conducerea stemei „secera și ciocanul”, Constantin–Ponta, încet, dar sigur, agricultorii români vor falimenta fără subvenții.

Realizând prostia pe care a făcut-o, ministrul Daniel Constantin a încercat o reparație, adoptând modificări de ultimă oră ale Ordinului nr. 619/2015. Din discuțiile pe care reprezentanții PNL le-au avut cu fermierii, reiese că modificările adoptate nu rezolvă problema subvenției. Condițiile de eligibilitate rămân neschimbate și, ca atare, absorbția subvenției în anul 2015 va fi un dezastru.

## 3. Birocrația, arta Guvernului Ponta

Legislația României în domeniul agricol promovată în ultimii trei ani este o frână în dezvoltarea agriculturii. Majoritatea legilor, a normelor în vigoare, care sunt obligatorii de respectat în activitatea agricolă, au fost elaborate și promovate fie pe baza unor interese individuale sau de grup, fie pe baza intereselor angajaților instituțiilor statului.

În loc să-i ajute pe fermieri cu o legislație simplă, suplă, care să simplifice normele europene, Guvernul Ponta a complicat legislația cu scopul vădit de a-i ține pe agricultori sclavii statului și ai acoliților acestuia. Foamea în care Constantin și Ponta vor să-i țină pe țărani este bună, în opinia lor, în campania electorală din 2016.

Adevărul este că beneficiarul cel mai mare al societății românești va fi asigurat de un agricultor bine tehnologizat – beneficiul –, bine capitalizat, cu o piață locală și națională care să absoarbă la preț corect produsele lui.

Contribuția agriculturii în cadrul PIB-ului, la sistemele de asigurări, la bugetul statului va fi cea mai eficientă în situația unui agricultor puternic. Antreprenorul, indiferent în ce ramură economică activează, trebuie să aibă o legislație adecvată, în așa fel încât să producă profit maxim și să contribuie, în consecință, la bugetul consolidat al statului.

Ne dorim un stat puternic, iar pentru asta avem nevoie de bani. Banii se fac în economie, deci și în agricultură.

Birocrația, exemplificată mai sus de Legea nr. 145/2014 și de Ordinul nr. 619/2015, demonstrează talentul ministrului Daniel Constantin de a nu rezolva nimic și de a bloca totul. Nu putem să fim eficienți în agricultură decât bazați pe un sistem birocratic redus la minimum. Sigur că, pentru a gestiona corect activitățile economice, este nevoie de documente. Pentru ca statul să poată verifica respectarea legislației este nevoie de un cod birocratic adecvat. Toată birocrația creată cu scopul vădit de a dezvolta corupția trebuie să dispară.

Domnul ministru Daniel Constantin a creat un sistem birocratic național agricol extrem de stufos, care are ca scop să-l ducă pe agricultor în situația de a nu-l putea respecta. Întregul sistem birocratic actual îi duce pe foarte mulți la acceptarea corupției, din păcate, ca o soluție unică de menținere a activității. Agricultorul, cel care produce bani pentru sine și pentru bugetul statului, nu are timp de pierdut cu o birocrație excesivă. Piața nu-l așteaptă. Soluția la această mare problemă este îndepărtarea de la conducerea

ministerului a lui Daniel Constantin și revizuirea, din temelii, a legislației agricole.

4. Sub conducerea ministrului Constantin, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor protejează... mafia din agricultură și bolile

În toată Europa se dă o bătălie acerbă pentru stoparea bolii _Bluetongue_ – boala limbii albastre. În timp ce alte state europene cheltuiesc zeci de milioane de euro pentru stoparea bolii, ANSVSA, sub secera lui Constantin și ciocanul lui Ponta, nu întreprinde nicio acțiune. Boala acționează asupra rumegătoarelor și creează, pe lângă mortalitate și mari suferințe, pierderi economice imense. Cu toate că Uniunea Europeana suportă o parte din cheltuielile României cu vaccinarea animalelor, Guvernul, la un an de la apariția bolii, nu ia nicio măsură. Și întrebăm: de ce?

ANSVSA motivează că nu poate trece la acțiune pentru că fermierii nu sunt de acord cu vaccinarea. Minciună cumplită! Realitatea este alta și cerem o anchetă aprofundată a ingineriei care se pune la cale. Nu contează cât de mare este suferința animalelor, nu contează ce pierderi economice au fermierii, contează numai cum cad zarurile.

Cerem ca DNA să se autosesizeze în acest caz de subminare a agriculturii românești!

5. Daniel Constantin: mumă pentru supermarketuri și ciumă pentru agricultori

Cu două săptămâni în urmă (în data de 30 aprilie), ministrul Daniel Constantin a fost protagonistul unei mascarade fără precedent. Verifica prețurile într-un supermarket, verificare prezentată cu surle și trâmbițe pe toate canalele media.

Măsura reducerii TVA la alimente a generat o mărire a prețurilor, cu scopul vădit de a mări profitul comercianților.

Daniel Constantin, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, în loc să verifice influența scăderii TVA în ferme și în fabricile de prelucrare, făcea vizite de lucru în supermarket.

Ipocrizie maximă! Deși știe că nu are ce să le facă în ceea ce privește prețul la raft – pentru că este o constituție care veghează –, Constantin îi cheamă la minister pentru discuții pe reprezentanții supermarketurilor, de la care obține promisiuni de înghețare a prețurilor.

Din felul în care s-au derulat evenimentele, așa cum au fost prezentate public în media, dar și din evoluția faptelor ascunse, se conturează un tablou în care Daniel Constantin joacă rolul de protector al supermarketurilor, și nu al agricultorilor și al fabricilor de procesare.

Afirmăm asta deoarece, în timp ce ministrul făcea mari eforturi ca să demonstreze că prețurile nu cresc, în spatele ușilor închise, supermarketurile forțau producătorii români – atenție! – să mărească discountul cu 5 până la 8%.

Pentru claritate, oferim un exemplu de la o fabrică de procesare a laptelui, care livrează produse către un lanț de magazine.

Exemplu de preț la lapte pasteurizat, 1,5% grăsime:

- preț de la fermă către fabrica de procesare pentru lapte

- integral: 1 leu;

- preț de plecare de la fabrica de procesare către

- supermarket: 2,1 lei + TVA;

- preț de vânzare pe raft în supermarket: 3,2 lei cu TVA

- inclus.

Din calcule rezultă următorul profit al supermarketului: 2,58 – 2,1 = 0,48 lei.

De aici începe nebunia taxelor și a bonusurilor:

- total discount rezultat din bonusuri și taxe: 35%;

- bonus anual plătibil lunar: 14,55%;

- bonus financiar din cifra de afaceri realizată, plătibil

- lunar: 7,5%;

- bonus master din cifra de afaceri realizată, plătibil lunar:

- 3,23%; - bonus condiționat de vânzări: 0,45%, 0,70% sau 0,95%,

- în funcție de cifra de afaceri realizată;

- taxa deschidere magazin: 4.000 RON/magazin;

- taxa cu reclama specială în sumă fixă;

- alte taxe.

Cu bonusurile și taxele aferente, discountul total este de 35%.

Profitul suplimentar pentru supermarket este de 2,1 x 35% = 0,75 de bani.

Vreau să vă spun, doamnelor și domnilor, că România are un grad de absorbție pe Fondul european de garantare agricolă de 97%, reușind până în acest moment să atragă pentru țară și pentru fermieri nu mai puțin de 7,8 miliarde de euro.

În perioada de programare 2014–2020, prin negocierile avute, sprijinul acordat la care fermierii vor avea acces se ridică la aproximativ 12 milioane de euro și cred că aici ar fi trebuit să creăm o dezbatere constructivă la nivelul Senatului, dacă eram cu adevărat preocupați de ceea ce înseamnă dezvoltarea sectorului agricol în perioada următoare.

Pe lângă sprijinul oferit din Fondul european de garantare agricolă, fermierii au avut, complementar, de la bugetul de stat, la dispoziție sume importante, fie că vorbim de acele sume acordate suplimentar pe plata pe suprafață, fie că vorbim de ajutoare de stat care au fost agreate pentru perioada 2007–2013 și mai departe, 2014–2020, fie că vorbim de ceea ce înseamnă viitorul. Și aici mă refer și la ajutoarele _de minimis_ , dar mă refer și la ajutoare naționale de tranziție, pe care le-am negociat în anul 2013 pentru a fi disponibile în continuare, până în anul 2020.

Sunt lucruri, pentru că v-ați referit și la zona de negociere, care s-au întâmplat în această perioadă.

Sigur, dacă negociatorul, vizavi de anvelopa financiară la care are acces România, ar fi fost altul decât președintele Traian Băsescu, sunt convins că ar fi fost rezultate mai bune și că sumele pe care România le-ar fi avut la dispoziție erau ceva mai consistente.

De asemenea, trebuie să fac referire la Fondul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, de unde finanțăm Programul Național de Dezvoltare Rurală atât 2007–2013, cât și 2014–2020.

Foarte pe scurt, vreau să vă prezint cifrele, așa cum sunt ele, după trei ani de mandat: am preluat Ministerul Agriculturii în mai 2012, atunci când România reușise să atragă doar 3,7 miliarde de euro din Programul Național de Dezvoltare Rurală.

Astăzi, pot să vă spun că am ajuns la un grad de absorbție de 84%, iar sumele pe care fermierii le-au investit deja prin proiectele depuse sunt de 7,5 miliarde de euro în anul 2015, existând perspectiva ca pentru următoarele luni, dar și pentru eventualele șase luni din anul 2016 să ajungem la un grad de absorbție cât mai ridicat, de 100%.

Am vrut doar să punctez, pentru că mi se spune să fiu mai scurt, am vrut doar să punctez câteva lucruri care mi se par extrem de importante pentru a fi dezbătute. Am înțeles interesul politic pe care opoziția l-a avut în a identifica câteva elemente din tot ce înseamnă agricultură pentru a le dezbate astăzi și pentru a bifa o nouă moțiune de cenzură.

Stimați colegi din opoziție,

Încă o dată trag un semnal de alarmă: agricultura este, poate, cel mai important sector economic din România. Vreau să-l tratați împreună cu responsabilitate și o să fac un apel către dumneavoastră ca, atunci când vreți să depuneți o moțiune, s-o faceți constructiv.

Mi-ar fi plăcut să aud astăzi în textul moțiunii preocupările pe care dumneavoastră le aveți pentru zona de cadastru, astfel încât să nu mai avem acele probleme pe care le-ați semnalat și dumneavoastră în privința cererilor de plată. Și nu vreau să mă uit în urmă. Sunt un om care privește către viitor și care construiește, dar, dacă ar fi să ne uităm la ce au însemnat plățile directe, trebuie să căutați problemele pe care le avem astăzi la baza legislației care a fost elaborată de dumneavoastră în anul 2006.

Merg mai departe. Pentru că am vorbit de finanțare și am vorbit de Programul Național de Dezvoltare Rurală, am vorbit și de o strategie de care România are nevoie și cred cu tărie că astăzi, în anul 2015, dincolo de politica coerentă pe care o avem după mulți ani, după o perioadă de trei ani de zile, avem, astăzi, după aprobarea PNDR-ului, o politică ce nu mai poate fi schimbată în elementele sale fundamentale până în anul 2020.

Mai mult decât atât, avem și susținerea financiară și din fonduri europene, și din fonduri de la bugetul de stat, astfel încât să ne asigurăm că elemente fundamentale, pe care le-am subliniat și pe care le voi sublinia în continuare, vor fi atinse.

Vreau să vă dau doar principalele două direcții de acțiune pe care și dumneavoastră, poate, ajungând accidental la guvernare, va trebui să le urmați: producția agricolă din România a crescut semnificativ în ultimii trei ani, însă potențialul maxim nu a fost atins. Trebuie ca fondurile pe care le avem la dispoziție – și asta face PNDR-ul – să fie direcționate pentru creșterea producției, astfel încât să asigurăm satisfacerea, la nivel național, a necesarului de consum, dar, pe de altă parte, să consolidăm rolul din ce în ce mai important pe care România îl are pe piețele externe.

În egală măsură însă trebuie să vedem și partea mai puțin plină a paharului, și anume că producem mult, dar exportăm materie primă, și nu valoare adăugată. Din acest punct de vedere, stimați colegi, avem responsabilitatea și noi, dar și dumneavoastră, ca senatori ai României, să ne concentrăm pe ceea ce înseamnă finanțările pentru crearea lanțurilor scurte de producție, pentru integrarea producției, astfel încât fermierul să câștige mai mult și să nu mai avem moțiuni simple, în care să plângem de mila fermierului mic, ci să-l transformăm pe fermierul mic într-un fermier care să producă pentru piață, să devină competitiv, astfel încât să nu mai aibă nevoie de mila dumneavoastră.

Trebuie să vă spun că Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014–2020 a început deja să fie implementat în România încă din luna martie. România a fost printre primele state care, în anul 2014, a transmis Programul Național de Dezvoltare Rurală consolidat la Bruxelles și printre primele state care a primit deja acordul oficial pentru acest program.

Fondurile pe care le avem la dispoziție sunt de 8,1 miliarde de euro, la care se adaugă contribuția de la bugetul de stat de 9,3 miliarde de euro.

Cred că, dincolo de finanțări, cel mai important lucru pe care trebuie să-l subliniem – și nu vreau să vorbesc foarte mult de rezultatele din această perioadă, o să închei aici –, dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem

în vedere se referă la rezultatele acestor finanțări pe care le-am avut la dispoziție, la rezultatele unui efort conjugat de a atrage fonduri europene substanțiale în această perioadă.

Și, ca o concluzie generală pe fonduri, trebuie să vă spun că: în anul 2012 am atras 2,5 miliarde de euro; în 2013, 2,9 miliarde de euro, iar în anul 2014, 3,3 miliarde de euro, existând premise ca acest trend de creștere să existe și în anul 2015.

Rezultatele, vă spuneam, sunt cele mai importante, iar astăzi România poate să se laude cu o producție semnificativă, vă spuneam mai devreme, poate să se laude cu faptul că, după 20 de ani, după anul 1994, am avut doi ani consecutivi în care balanța comercială este pozitivă. Am reușit, practic, după 20 de ani, să exportăm mai mult decât importăm și cred că lucrul acesta este exact rezultatul unui lucru pe care dumneavoastră îl atacați în moțiunea simplă, și anume capitalizarea fermierului român. Sigur că, probabil, v-ați obișnuit cu decapitalizarea la care a fost supus fermierul în această perioadă de 10 ani în care, în mare parte, dumneavoastră ați condus Ministerul Agriculturii, dar trebuie să vă spun că, dincolo de efortul personal al fiecărui fermier, perioada 2012–2015 a însemnat, sub toate aspectele, capitalizarea cea mai solidă de care putea beneficia fermierul din țara noastră.

Există și pentru anul 2015 premise importante ca la principalele culturi să avem producții, dacă nu mai mari decât în anul 2014, cel puțin sensibil egale, și-mi doresc să se întâmple acest lucru. Îmi doresc ca și în anul 2015 balanța comercială cu produse agroalimentare să fie pozitivă.

Avem ocazia ca în perioada următoare să pornim, așa cum spuneam mai devreme, să rezolvăm un lucru extrem de important – și mi-aș dori aici un aport și al opoziției pe acest lucru –, să pornim programul de cadastru.

Există azi, la Ministerul Dezvoltării, finanțări disponibile din Programul Operațional Regional, dar și de la bugetul de stat, există un program național aprobat deja de către Guvern în acest sens, ca până în anul 2020, cu ajutorul fondurilor europene, și până în 2023, cu ajutorul fondurilor de la bugetul de stat, să terminăm elaborarea cadastrului general la nivel național. Aici mă refer și la UAT-uri comune, dar și la UAT-uri orașe.

Avem nevoie și de sprijinul opoziției ca acest program să înceapă cu extravilanul localităților, astfel încât fermierii să nu mai aibă acele probleme generate de dovada pe care trebuie s-o prezinte că dețin terenurile respective.

Acest lucru însă a fost reglat în legislația pe care dumneavoastră ați atacat-o. Ordinul nr. 619/2015, Ordonanța nr. 3/2015, aprobată prin lege, au fost completate de Ordinul nr. 737/2015, care reglementează exact. Vom face tot posibilul, ca să răspund în avans, ca toți fermierii și în acest an să depună cererile de plată până pe data de 15 iunie, până când se primesc, fără penalități, respectiv 25 de zile, după aceea să nu mai existe..., dar vom face tot posibilul ca totul să fie până pe 15 iunie, pentru a nu exista acele penalități prevăzute de regulamentul european.

După mulți ani avem, de asemenea, ocazia să începem un program extrem de important, de menținere a producției la acest nivel la care am ajuns, și anume reabilitarea sistemului de irigații.

Mă miră că un... o opoziție care are și miniștri ai agriculturii, foști miniștri ai agriculturii, nu atinge într-o moțiune simplă o problemă atât de importantă cum este cea a sectorului de irigații.

Vreau să vă răspund eu, chiar dacă nu a fost această temă, că România are o strategie în acest domeniu. După foarte mulți ani, România are în implementare 140 d e milioane de euro investiții în infrastructura secundară și are pe programul aprobat astăzi de către Comisia Europeană alte 370 de milioane de euro pentru a rezolva acest sector extrem de important, și cred că putem să rezolvăm toată infrastructura secundară cu aceste sume.

Rămâne ca, împreună cu dumneavoastră, dacă nu vom avea succes cu programul Juncker, unde România a solicitat un miliard de euro pentru infrastructura principală, dacă nu vom reuși, tot cu ajutorul dumneavoastră, să avem o legislație bună pentru parteneriatul public-privat, să avem un acord, astfel încât oricine vine la guvernare într-o anumită perioadă să aloce un buget semnificativ pentru următorii cinci ani, anual, astfel încât să facem investițiile și în infrastructura principală și să reabilităm încă 800.000 de hectare pentru a fi irigate în condiții optime de preț...

s-a capitalizat, fondurile pe care le-am atras, vă spuneam ceva mai devreme, se apropie de 8 miliarde de euro.

Am vorbit în ultima perioadă de sprijinul de la stat, dar mai ales de fondurile europene pe care le-au atras fermierii. Grija noastră a fost de fiecare dată ca aceste fonduri să fie atrase nu numai într-un număr cât de mare, dar să fie atrase la timp, atunci când fermierii au nevoie. Și vreau doar să vă aduc în atenție faptul că trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, am avut acceptul Comisiei Europene pentru ca, începând cu 16 octombrie, să plătim în avans fondurile europene pentru fermieri.

Nu vreau să mă refer mai mult la zona de capitalizare, dar mă refer... și vreau să spun câteva cuvinte vizavi de primirea cererilor care se desfășoară în această perioadă. Comisia Europeană însăși recunoaște faptul că este primul an în care implementăm politica agricolă comună. Este un an în care avem nevoie de timp pentru a familiariza fermierul cu noi cereri..., cu noi scheme de plată, și făceați referire la numărul stufos de pagini. Așa este. Este o cerere de plată stufoasă, dar care nu trebuie completată în integralitatea sa de fermieri. Sunt 19 în aceeași cerere, 19 scheme noi la care au acces fermierii – sprijin cuplat sau alte forme de sprijin simplificat, cum este cererea pentru micul fermier sau cererea pentru tânărul fermier. Sunt lucruri complicate care, într-adevăr, necesită timp. De aceea, în toate statele membre ale Uniunii Europene s-a dat această derogare până la 15 iunie și vom face tot posibilul să nu fie nicio întârziere nici în țara noastră.

Erau câteva lucruri extrem de importante. O să mă rezum doar la a trage o concluzie vizavi de boala limbii albastre. Este un subiect extrem de important, pe care însă moțiunea îl tratează la modul politicianist și superficial, probabil și din lipsă de informație. Era important de spus că, în această perioadă, Autoritatea Sanitară Veterinară încearcă să facă față unui virus care nu a existat niciodată în România.

Este pentru prima dată când țările din această regiune se confruntă cu această boală și am garanția din partea conducerii ANSV că există un proiect de hotărâre de guvern ca, din toamna acestui an, să se înceapă vaccinarea tuturor animalelor din țara noastră împotriva acestui virus. Trebuie însă să vă aducem la cunoștință faptul că fermierii sunt împărțiți în două tabere: tabăra care dorește vaccinare și tabăra care nu dorește vaccinare, din rațiuni economice. Orice program de vaccinare, la nivel național, impune anumite restricții pe piețele externe și acesta este motivul pentru care o parte din fermieri nu sunt de acord cu această procedură.

În final, stimați colegi, mă bucur că mi-ați dat ocazia să mă refer astăzi la un subiect, poate cel mai important subiect, într-un moment extrem de important, și anume reducerea TVA de la 24% la 9%. Este cea mai importantă, probabil, măsură de relaxare fiscală la care au acces fermierii după anul 1989 și, poate, dacă nu am fi luat această măsură, ar fi fost un motiv foarte bun pentru dumneavoastră să depuneți o moțiune simplă. Am speranța că, dincolo de relansarea consumului, dincolo de ajutorarea tuturor celor care sunt pe lanțul de producție, va exista această reducere și la consumatorul final. Este un obiectiv pe care ni l-am asumat și, chiar dacă există critici vizavi de monitorizarea pe care o realizează instituțiile statului, voi continua să fiu foarte atent, alături de Consiliul Concurenței, Institutul Național de Statistică, Autoritatea Sanitară Veterinară și Protecția Consumatorului, pentru a ne asigura că, într-adevăr, această reducere merge până la consumatorul final.

Vreau să mulțumesc pe această cale celor din presă, care au relatat posibile cazuri de..., dacă vreți, de practici neconcurențiale, creșterea artificială a prețurilor în această perioadă, urmată de scăderi la fel de artificiale.

Noi, ca atare, nu avem prea multe lucruri de spus. Cred că ne-am încheiat, din punctul ăsta de vedere, noi și Guvernul, prezentarea altor puncte de vedere.

Revenind concret la subiectul nostru de astăzi, moțiunea simplă pe agricultură, domnule ministru, aș începe prin a expune un punct de vedere cu privire la reducerea TVA la alimente. Dumneavoastră ați încercat să încheiați, de fapt, discursul prin acest subiect, subiect care s-a făcut după metoda carului înaintea boilor. Nu mă refer la efectul electoral pe care l-a produs și, poate, chiar la beneficiul în buzunarul românilor, ci la iluzia ajutorului pe care l-ați dat sau l-a dat această măsură agriculturii și fermierilor. Dacă pentru consumatori și comercianți măsura este bună și benefică, în schimb, pentru cei care se află la capătul acestei reduceri, adică pentru producătorii agricoli, nu este deloc avantajoasă.

Producătorul agricol este pus în situația de a pregăti și înființa o cultură agricolă, adică de a cheltui cu lucrări agricole, cu semințe, cu îngrășăminte chimice, cu pesticide, cu apa de irigat (dacă este cazul), deci cu toate inputurile, plătind un TVA de 24%. În schimb, când vinde produsul finit, el va încasa un TVA de 9%. Diferența dintre cotele de costuri și cele de vânzare, de 15%, va afecta grav veniturile fermierilor, adică ale producătorilor primari, care, în cea mai mare parte, nu pot suporta acest decalaj. Ca să nu mai vorbim de faptul că, până să recupereze TVA-ul, trec, de regulă, cel puțin 45 de zile. Însă în agricultură și, mai ales, în

zootehnie, unde ponderea furajelor cu TVA de 24% este de 70%, cu greu, dacă nu imposibil, pot fi suportate costurile de producție. Normal ar fi fost ca, prima dată, să fi redus TVA-ul la materiile prime, mai ales la îngrășămintele chimice, semințe, pesticide și altele, iar apoi la produsele finite, la carne, lapte, ouă, legume și fructe. Ca, de altfel, și costurile cu motorina, mai scumpă cu 7 eurocenți – o altă lovitură dată fermierilor. Subvenția pe motorină vine târziu – nici acum nu avem ordinul –, dacă vine, iar lucrările nu pot aștepta. Avem creștere economică, avem excedent bugetar, dar subvențiile nu se alocă! Curioasă atitudine!

În concluzie, domnule ministru, din nou, ca și în cazul reducerii TVA la pâine și produse de panificație, ați pus carul înaintea boilor și asta doar pentru că interesul politic „își poartă fesul”.

Consumatorii se vor bucura de reducerea prețurilor și poate că vă vor răsplăti la vot, la urne, în timp ce tot mai mulți producători agricoli vor falimenta. Sigur, o să-mi răspundeți că veți compensa toate aceste pierderi prin mărirea subvențiilor de la Ministerul Agriculturii care, sigur, sunt acordate fermierilor. Da, dar cuantumul actual al acestor subvenții este așa de mic în comparație cu dinamica de creștere a prețurilor, încât alocarea bugetară pare în zadar.

Domnule ministru,

Urmărindu-vă periplul prin supermarketurile din capitală, mă întreb dacă înțelegeți bine poziția pe care o ocupați în Guvernul României. Totuși, sunteți ministrul agriculturii și dezvoltării rurale sau poate ar trebui să vă redefiniți ca ministru al comerțului! Dar, în același timp, trebuie să recunosc și de astă dată faptul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este unul dintre ministerele dificil de gestionat, cu problematici multiple și vitale pentru orice Guvern și cu efect major pentru populație.

Doamnelor și domnilor senatori, Stimate domnule ministru,

Doresc să mai fac referire punctual la câteva probleme, pentru că tot ați spus că au fost doar patru în moțiune. Sigur, moțiunea este un suport pe care urmează ca parlamentarii să vină și să discute, aducând și alte probleme. Și o să-mi permit acum să ridic câteva probleme – care eu consider că sunt urgente. Și într-adevăr și dumneavoastră ați exemplificat o scăpare în textul moțiunii. Doresc să mă refer punctual la câteva probleme pe care le consider restante și acum, iar rezolvarea lor este de maximă urgență, ținând cont că suntem aproape de mijlocul anului 2015. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2015 ați solicitat o infuzie de personal la ANIF, instituție publică responsabilă pentru irigarea culturilor agricole, precum și pentru lucrări de desecare și combatere a eroziunii solului. Foarte bine! Oricum, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2011 privind înființarea și reformarea ANIF s-au dovedit a fi păguboase și ineficiente, pe cale de consecință, trebuiau amendate. Totuși, măsura actuală pare a fi doar una de protecție socială pentru cei 995 de viitori lucrători în lipsa unor explicații concrete cu privire la atribuțiile acestora, dar și la noua organizare și funcționare a ANIF.

Despre resursele financiare pentru refacerea canalelor de irigații, repararea stațiilor de pompare, de dotări și modernizări încă nu avem nicio informație sau nu am avut până acum. Ne-ați spus dumneavoastră niște cifre privind câteva sute de milioane de euro, care, într-adevăr, par că se parașutează în România sau – eu știu? – poate sunt aici și nu știm noi.

Care vor fi sursele de finanțare pentru continuarea și refacerea sistemelor mari de irigații, respectiv Canalul Siret–Bărăgan? În aceeași ordine de idei, vă întreb: domnule ministru, există vreun studiu privind costul final al unui metru cub de apă colectat din acest canal, necesar irigării terenurilor? Cine se va ocupa concret de gestionarea și furnizarea apei colectate din canal către agricultori?

În urmă cu aproximativ un an, chiar ne-ați propus, prin Ministerul Marilor Proiecte – care acum a dispărut –, înființarea unei regii naționale pentru repornirea și eficientizarea lucrărilor de irigare. Acum, totul este abandonat și dat uitării, iar agricultura a devenit din nou un cobai pentru idei și experiențe guvernamentale idealiste. Ceea ce, din păcate, vreau să vă spun, faceți și dumneavoastră.

Despre cercetare, ce să mai vorbim?! Nimic nou din partea Ministerului Agriculturii, dar nici din partea Guvernului Ponta! Nimic real, doar promisiuni, iar dumneavoastră, domnule ministru, veniți la microfon să ne vindeți iluzii.

Despre revigorarea stațiunilor de cercetare și relansarea producției de semințe autohtone: o intenție generoasă, dar de unde resurse financiare, pe ce suprafețe, cu ce specialiști, cu ce dotări? Sau poate veți invoca, domnule ministru, puterea exemplului, „derogarea derogării” de la dispozițiile Legii nr. 45/2009, și anume „măsura de succes Gheorghe Bunea-Stancu” de la Brăila – cel care a smuls atât semnătura domnului prim-ministru Victor Viorel Ponta, cât și pe a dumneavoastră pentru avizarea și adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2013 –, prin preluarea și privatizarea stațiunii de cercetare de la Brăila fără a ține cont de experiența și nevoile acestei instituții publice. Ori prin mult vehiculatul proiect de finanțare a cercetării cu aproximativ un miliard de euro din fonduri europene, precum și o cofinanțare națională, planuri care au rămas doar la stadiul de năzuință la dumneavoastră, domnule ministru Daniel Constantin, nimic concret în aceste momente dificile pentru agricultura României. Doar povești! Pot să cred însă că este vorba doar de o promisiune electorală, având în vedere că ne apropiem cu pași repezi de alegerile din 2016.

Și ar mai fi mult de vorbit. Dumneavoastră ați spus „patru probleme ridicate”. Am citit 45 de minute. Vă dați seama, dacă erau 20 de probleme, și acum citea săracul, domnul Popa Nicu Vlad!

Dar să le amintesc eu, dacă se poate: despre situația cotelor de lapte, despre subfinanțarea ANSVSA, pe care, prin Hotărârea Guvernului nr. 701/2014, o mai coordonați, despre efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014 – despre taxarea „până la os” a agricultorilor, despre proiectele de export de produse agricole și alimentare spre zona asiatică, respectiv zona chineză, și altele.

## Păi, ele sunt tot povești!

În privința camerelor agricole, ați promis, domnule ministru, că le veți transforma în furnizor de consultanță și dezvoltare pentru fermieri și pentru cei care își desfășoară activitatea în mediul rural, dar, concret, acestea nu-și îndeplinesc rolul pentru atingerea cerințelor la nivel național și chiar european. Mai nou, evitați, găsindu-le alte preocupări... Mă scuzați! Mai nou, evitați, găsind alte preocupări în loc de a sta de vorbă cu reprezentanții celor 14 camere agricole înființate și funcționale și amânați a șasea oară o decizie clară pentru înființarea restului de 27 de camere agricole, de structuri care ar trebui să funcționeze foarte urgent.

Guvernul din care faceți parte a promis consolidarea CEC, pentru finanțarea agriculturii, respectiv cofinanțarea proiectelor cu finanțare europeană, a IMM-urilor, a micilor întreprinzători, a activităților independente, dar nu s-a făcut nimic concret, cu toate că, atenție, domnule ministru, recentul raport publicat de Curtea Europeană de Conturi reliefează faptul că agricultura românească, în perioada 2007–2013 – într-adevăr, într-o perioadă în care, hai să spunem, dumneavoastră nu ați fost neapărat la conducerea ministerului –, a pierdut proiecte în valoare de 700 de

milioane de euro din cauza faptului că beneficiarii acestora nu au putut obține credite sau garanții. Și dumneavoastră, domnule ministru, sunteți răspunzător de aceste pierderi esențiale pentru agricultură.

Știți cine a câștigat din toată această pierdere? Statul român și băncile: 50 de milioane de euro! Doar pentru faptul că au ținut acești bani undeva, în conturile acestor instituții. Agricultura, în niciun caz!

Am evocat toate aceste aspecte și cu scopul de a conștientiza cu toții dimensiunea problemelor din agricultura românească și efortul pe care ar trebui să-l facă un asemenea minister în vederea rezolvării acestora.

Așteptările sunt mari, iar efortul depus nu este pe măsură. Finalizarea multor proiecte este tergiversată de ani de zile, acestea au fost demarate, apoi abandonate. În schimb, sunt bifate doar politic, drept realizare a promisiunilor din campania electorală.

Și o altă observație, domnule ministru. Ați convenit, în fine, înființarea Agenției Zonei Montane – și vă mulțumesc –, instituție – vă mulțumesc, pentru că știți că sunt dintr-o zonă în care, sigur, muntele este prezent și chiar într-o cantitate mare –, instituție publică vitală pentru perspectiva de dezvoltare a circa 35% din suprafața țării, unde trăiesc 3,6 milioane de români, din care peste 2 milioane sunt agricultori care dețin 1 milion de exploatații agricole, cu o medie de 3 hectare pe exploatație. Excelent! Dar, mă întreb, de ce ați consfințit alăturarea ei de CEFIDEC, structură de cercetare și de bună practică, ambele, sigur, esențiale. Concentrarea lor la Vatra Dornei lasă fără finalitate și fără rost ideea de multidiversitate culturală și agricolă a majorității locuitorilor din Munții Apuseni, Carpații Meridionali, Munții Banatului. Poate că ați dat astfel satisfacție anumitor politicieni și consilieri ai dumneavoastră: domnul profesor Radu Ray și domnul fost senator Avram Crăciun. Concentrarea celor două structuri la Vatra Dornei nu va face viabilă, cred eu, ideea relansării și diversificării agriculturii montane.

Sigur, am mai spus, este un punct de vedere personal, pentru care eu consider că dumneavoastră sunteți principalul vinovat.

## Onorat Senat,

Îmi doresc ca aici, în aula Camerei superioare a Parlamentului, la încheierea dezbaterilor asupra prezentei moțiuni simple, să stabilim clar ce vrem și ce putem să facem concret și asumat de către întreaga clasă politică pentru agricultura românească, având în vedere derularea exercițiului bugetar aferent politicii de coeziune și a PAC 2014–2020.

Astfel, vă invit, doamnelor și domnilor senatori, cu respectul cuvenit, să reflectăm asupra afirmațiilor referitoare la România făcute de renumitul profesor de economie Parker Willis, de la Universitatea din Columbia, într-o prezentare în „Jurnalul de comerț” din New York, în contextul crizei economice din anii ’30. Și citez: „România este o țară cu o imensă bogăție naturală. Zăcăminte de petrol, gaze naturale, minereuri și metale îi asigură un viitor strălucit, pe care puține țări industrializate îl vor putea concura. Cu pământul ei fertil și populația harnică, va putea trece prin crize mai severe decât aceasta, din 1930. Sunt convins că va veni ziua în care marea problemă a României va fi nu cum să-și asigure capitalul străin, ci cum să reglementeze intrarea lui în țară.”

## Stimați colegi,

Iată că, la mai bine de 80 de ani de la cele afirmate de domnul profesor Parker, ne-am confruntat cu o nouă criză economică, iar România chiar are probleme privind reglementarea intrării capitalului străin în țară, în contextul actual, capitalul UE, fonduri de coeziune atât de necesare, dacă vrem cu adevărat ca agricultura românească să fie una performantă. Sper ca la nivelul întregii clase politice să se contureze un punct de vedere unitar, astfel încât în agricultura românească să fie stabilit un program concret de guvernare coerentă... guvernanță agricolă, materializat printr-un pact pe agricultură. Până atunci însă, nu putem decât să constatăm cu gust amar că toate eforturile umane, financiare, sociale nu au dat rezultatele scontate. Or, în asemenea situații, nu mai este cale de a trata cu indulgență managementul deficitar al instituției publice responsabile.

Soluția este una singură: schimbarea echipei și a strategiei de revigorare a agriculturii românești! Vă mulțumesc pentru atenție.

să genereze lipsa de colaborare între două instituții subordonate sau aflate în coordonarea aceluiași minister: APIA și ANSVSA în speță.

Putem calcula oricând câți bani va pierde România, fermierii români, dacă suprafața agricolă a României va fi acoperită doar în proporție de 50%, de exemplu, cu cereri de plată depuse de fermieri.

Vedem disperarea fermierilor care sunt în imposibilitatea de a-și vinde animalele din cauza restricțiilor sau trebuie să-și vândă litrul de lapte cu 50 sau 80 de bani din cauza faptului că sunt la mâna procesatorilor.

Cu toate acestea, nu cred că este momentul schimbării la conducerea... sau schimbărilor la conducerea MADR. Din niciun punct de vedere, nu ne putem permite luxul ca, în aceste momente cruciale, să lăsăm această corabie, numită agricultura României, să plutească în derivă. Cred, în schimb, într-o poziție constructivă și, fără să vreau să folosesc cuvinte mari, cred sincer că, în această perioadă, cu toții trebuie să venim cu soluții și propuneri care să vină în sprijinul fermierilor din România.

Și vă spune un senator aflat de luni bune în opoziție, un senator care a colaborat cu domnul ministru Constantin timp de 28 de luni din cele 36 ale mandatului dânsului ca reprezentant al opoziției. Și vă spun că se poate. Se poate, pentru că, atunci când am venit cu propuneri la domnul ministru sau la domnii secretari de stat, la domnul secretar de stat Turtoi, am fost primit cu deschidere și, dacă am avut suficiente argumente, propunerile mele au fost chiar acceptate. Se poate, dacă avem o atitudine pozitivă, constructivă și dacă, în loc de declarații politice răsunătoare și atacuri virulente, așa cum am început și eu acum vreo trei ani colaborarea mea cu domnul ministru, punem pe hârtie propuneri concrete, scriem adrese oficiale, e-mailuri, formulăm proiecte de lege sau amendamente.

Prin această atitudine, îmi place să cred că am contribuit la câteva elemente esențiale ale strategiilor de dezvoltare din agricultură sau ale legislației din România. Aducerea în centrul PNDR a fermelor familiale, păstrarea composesoratelor printre beneficiarii plăților directe, reanalizarea sistemului de determinare a potențialului agricol în cadrul măsurilor 4.1 și 6.1, primirea cererilor de plată...