Florin Iordache

Proiectul de hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaților (PHCD 9/2020; retrimis comisiei)

367 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

**:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Dincolo de a fi angrenat într-o polemică, care mie îmi displace*, pentru că sunt unul dintre cei care se înțeleg destul de bine cu colegii de la UDMR și cu reprezentanții, până la urmă, ai minorității maghiare*, precum, de altfel, cu marea majoritate a colegilor de la Grupul minorităților, această lege vine într-un moment foarte fericit pentru națiunea română*.

În contextul ședinței

Se împlinesc, acuși, peste câteva săptămâni, pe 4 iunie 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon cu Ungaria, moștenitoarea coroanei austro-ungare, și acesta reprezintă, până la urmă, punctul culminant al unei evoluții constante a națiunii române spre emancipare

*

și spre afirmare în Transilvania și în spațiul central-european. O luptă care a început în secolul al XVII-lea, cu Inochentie Micu-Klein, și care, în chip fericit, iată, se finalizează cu victoria armatei române, alături de puterile Antantei, în Primul Război Mondial și duce, până la urmă, la acel sistem al tratatelor de pace de la Versailles, sistem al tratatelor care, cu câteva modificări, este în vigoare și astăzi și pentru care s-au creat sisteme politico-militare de apărare și de păstrare a statu-quoului existent.

Ceea ce ar trebui cu toții să cunoaștem este că Tratatul de la Trianon a făcut aproape imposibilă orice cerere de revizuire a sistemelor de pace de la Versailles, spre deosebire de Basarabia – nebeneficiind de semnătura uneia dintre cele cinci puteri, și anume Japonia, pe tratatul de la finalul Războiului Mondial, existând și lipsa semnăturii Uniunii Sovietice, acestea au dus cu ușurință la desființarea unirii pe care au votat-o în sistem plebiscitar basarabenii în 1918.

Ceea ce vrem noi este să nu supărăm pe nimeni, nu este să umilim pe cineva*, nici să călcăm în picioare istoria de 1.000 de ani a Transilvaniei, ci doar să ne bucurăm că la un moment dat națiunea română a fost capabilă să finalizeze proiectul, visul de veacuri al poporului și națiunii române din Transilvania.

Unirea de la Alba Iulia este corolarul acestei lupte. 4 iunie poate fi o dublă dată: pentru unii – sărbătoare, pentru unii – comemorare.

N-avem nimic de împărțit. Putem doar împreună să ne ducem istoria înainte, astfel încât să fim cu toții frați într-o țară prosperă!*