Florin Iordache

**:**

Domnule președinte de ședință, Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri secretari de stat,

Stimați colegi* care ați trecut bacalaureatul la vârsta regulamentară,

Înainte să vă spun părerea mea despre moțiunea de astăzi, aș vrea să întreb dacă cineva din sală sau auditoriul virtual știe ce înseamnă în ivrit cuvântul „huțpa” (chutzpah).

Nu vreau să fac pe grozavul și nici să fac un exercițiu de verificare în domeniul educației, ci vreau să înțelegeți nivelul inimaginabil al comicului ridicol ascuns în titlul acestei moțiuni.

Deci „huțpa” înseamnă obrăznicia care pur și simplu îți ia piuitul. Așa cum a făcut un tânăr, după ce și-a ucis părinții, și a cerut clemență tribunalului fiindcă este – țineți-vă bine! – orfan.

Da, după ce și-a ucis părinții a cerut clemență fiindcă este orfan. Exact așa, acum, țipă astăzi unii lideri de stânga că PNL a lăsat țara fără educație. Ei, care au fost unii dintre stâlpii abramburismului în educație!

Încă din capul locului cred că se impune să setăm corect coordonatele cadrului în care ne aflăm. Avem un context pandemic și primim o moțiune pentru un ministru relativ recent instalat în funcție, care nu a fost pregătit pentru ceea ce niciunul dintre noi nu putea anticipa.

Suntem într-o situație a unei lebede negre. Dincolo de metafora ce însoțește acest concept, vă reamintesc faptul că un eveniment este definit ca „lebădă neagră” dacă îndeplinește trei condiții simultan:

1. Are impact extrem și nimic nu prevestea posibilitatea apariției sale.

2. Produce efect puternic, adesea catastrofal.

Și 3. În ciuda impactului și caracterului său extrem, după apariția și producerea efectelor sale, analizând situația la rece, evenimentul poate părea ca fiind unul previzibil, chiar explicabil.