Mihai Viorel Fifor

## **Domnul Mihai Viorel Fifor:**

Domnule președinte Emil Constantinescu, Domnule prim-ministru Dacian Cioloș, Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor miniștri, Distinși colegi,

La 1 decembrie 2015 s-au împlinit 97 de ani de la Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României. Voința unanimă de libertate și coeziune a românilor din provinciile istorice s-a materializat astfel în Marea Unire, proclamată de Adunarea de la Alba Iulia într-o zi care, datorită încărcăturii simbolice, va deveni zi națională.

Într-un context internațional favorabil în care marile imperii care-și alipiseră regiuni din teritoriul românesc au început treptat să se destrame, România și-a putut împlini marele ideal al Unirii. 1 decembrie 1918 marchează finalizarea procesului de unificare națională de după Primul Război Mondial, succesul demersurilor elitei politice a vremii și sacrificiul oamenilor de rând deopotrivă, al ostașilor români care și-au jertfit viața pentru a face posibil acest măreț ideal. Elita politică și simpli cetățeni și-au unit eforturile pentru a face posibilă îndeplinirea celui mai important deziderat comun: unirea tuturor provinciilor istorice în același stat, un exemplu remarcabil de solidaritate și demnitate umană din partea predecesorilor noștri. În fața provocărilor actuale, noi, cei de astăzi, ar trebui să răspundem în același spirit de solidaritate și unitate socială. Uniți putem rezolva marile probleme cu care ne confruntăm zi de zi, continuând astfel demersul progresiv al predecesorilor noștri. O abordare comunitară, participativă, în vederea atingerii unui bine comun este întotdeauna de preferat în fața unei perspective individualiste, egocentrice. Șansele de reușită cresc substanțial în momentul în care căutăm cu toții soluții la problemele care ne afectează direct, iar acceptarea celor mai bune și aplicabile idei devine astfel mai facilă pentru toți cei implicați.

Totalitarismul comunist a produs o mare ruptură între clasa politică și cetățenii de rând, între ideologia care promova grija față de om, capitalul cel mai de preț, și realitatea cotidiană a majorității românilor, care trăiau în mizerie, foame, întuneric, frig și frică. Datoria noastră, ca politicieni, este aceea de a reface legătura între vorbă și faptă, de a readuce românilor încrederea că politica este făcută de oameni pentru oameni.

Dincolo de necesitatea de a ne cunoaște trecutul, de a ne aminti cu mândrie faptele de curaj ale înaintașilor, de a promova valorile românești, nouă, parlamentarilor, ne revine obligația de a aduce politica mai aproape de oameni, de a reconstrui relația dintre alegători și aleși.

Vă invit, astfel, să facem un pas înainte și, independent de apartenența politică, să ne unim forțele în vederea îmbunătățirii nivelului de trai în România, pentru a le reda astfel cetățenilor încrederea, demnitatea și bucuria de a trăi într-un stat democratic.