Anca Daniela Boagiu

## **Doamna Anca Daniela Boagiu:**

Chiar dacă sunt președintele comisiei și din locul acela am exprimat poziția întregii comisii, ca senator pot să am și alte opinii, pe care nu le-am putut exprima din acel loc, dar care nu sunt divergente cu opiniile colegilor mei.

Aș vrea să spun că, astăzi – și le mulțumesc tuturor colegilor de la toate partidele politice care au fost implicați în elaborarea acestui raport –, facem primul exercițiu, dacă vreți, de solidaritate a noastră, ca membri ai Senatului României, discutând despre un document european extrem de important. De ce spun că este extrem de important? Îmi aduc aminte că prin 2007 încheiam un proces pe care ni l-am dorit cu foarte multă ardoare toți. Toți! Toți românii! Încrederea în Uniune era de 86% în momentul respectiv. Întâmplător, am fost ultimul ministru care a condus procesul de aderare a României la Uniunea Europeană și cred că, de atunci până acum, avem o experiență foarte mare, pe care suntem obligați să o valorificăm la nivel european, și acesta este un moment în care vocea noastră, prin Senatul României și prin hotărârea de astăzi, trebuie să se facă auzită.

Dăm astăzi răspuns la o întrebare extrem de importantă, pe care, până la urmă... care este chintesența documentului de consultare pe care ni l-a transmis Uniunea Europeană, acea întrebare care sună așa: cum ar trebui Uniunea Europeană să asigure realizarea obiectivului pe termen lung stabilit la summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius?

Păi, iată cum ar trebui. Exact așa cum este scris în raportul elaborat de noi, luând în considerare la fel de puternic și la fel de serios nevoile pe care le avem pe granița estică a Uniunii Europene, luând în considerare ceea ce Titus sublinia puțin mai devreme, faptul că discutăm deja despre politică de securitate mai mult decât despre politică de lărgire, extindere, apropiere a unor state încă nemembre ale Uniunii Europene de Uniunea Europeană, discutăm despre resursa pe care o invoca domnul senator Filip, de care avem nevoie și pe care noi am avut-o la dispoziție, am folosit-o pe programele de cooperare cu statele din apropierea României, din vecinătatea noastră, programele cu Ucraina, cu Moldova. Și au fost programe de succes, sunt programe de succes, pe care le-am măsurat din rezultatele prezentate de departamentul care gestionează aceste finanțări la Ministerul Dezvoltării. Au fost sume care au apropiat statele nemembre ale Uniunii Europene de Uniunea Europeană, au fost sume care au obligat statele nemembre să stea la aceeași masă, să negocieze, să facă proceduri comune, să intre în spiritul regulilor democratice de libertate pe care noi le promovăm în Europa.

Chiar dacă unii colegi au spus că sunt și lucruri care nu au funcționat foarte-foarte bine – și sunt de acord cu ei, sunt un om care spune lucrul acesta de aproape doi ani –, cred că, în acest moment, contribuția României pe acest document al Uniunii Europene este esențială! Esențială! Și noi, cei care am susținut Parteneriatul Estic, avem obligația și suntem o voce care trebuie să fie auzită, și nu numai cu proiectele pe care le-am gestionat până acum... Am avut „Sinergia Mării Negre”. Da. Au fost proiecte mici, finanțate cu sume nu foarte mari, dar care, din punct de vedere politic, au ținut statele aproape de politicile noastre europene. Cu toate accentele critice, unele, care au apărut, și justificate, cred că documentul pe care astăzi îl dezbatem și punctul de vedere pe care Senatul României îl susține prin hotărârea pe care o supunem aprobării plenului reprezintă un document de forță, un document care arată că în Senat înțelegem ce înseamnă pericolele din Uniunea Europeană, înțelegem că suntem totuși a doua graniță externă a Uniunii Europene și am asumat, din momentul aderării, responsabilități majore în termeni de securitate și înțelegem că, de azi înainte, vocea noastră trebuie auzită mult mai tare.