Atât Constituția, cât și Regulamentul Senatului asigură un instrument politic la îndemâna opoziției pentru a atrage atenția puterii asupra unor derapaje la care este supusă țara în actul guvernării. Este vorba de moțiune.
De data aceasta însă, demersul opoziției PSD-PNL-PC nu vizează interesul național, ci o anumită fațadă destul de străvezie a luptei politice, și anume specularea fragilității raportului de putere apărut în Senat în ultimul timp. Poate, poate!
Am urmărit cu mare atenție argumentele înșirate de opoziție în prezenta moțiune.
Am încercat, cu toată seriozitatea, să cuantific credibilitatea acestor argumente, pentru că este de datoria partidului de guvernământ să ia notă de toate ideile bune, de oriunde ar veni ele, care să conducă la îmbunătățirea actului de guvernare. Un amestec steril de date adevărate și date contrafăcute, de critici aberante pentru situații create chiar de PSD și PNL, când s-au aflat la guvernare, de false concluzii și alarme ipotetice, în timp ce sunt eludate și escamotate cu grijă eforturile Guvernului Boc pentru resuscitarea agriculturii, eforturi evidente și cu certe rezultate pozitive, mai ales în ultimul an.
Să luăm doar o parte din cele 10 deficiențe grave semnalate de semnatarii moțiunii: necultivarea a peste trei milioane de hectare de terenuri agricole și scumpirea galopantă a alimentelor. Problema terenurilor lăsate pârloagă apare cu obstinație în fiecare moțiune de cenzură sau moțiune simplă pe agricultură. Aș fi foarte interesat să aflu de la semnatarii moțiunii simple, unii foști responsabili guvernamentali în domeniu, care ar fi și soluțiile ca această deficiență repetată anual să fie eliminată. Este o întrebare retorică, sigur, la care cred că nu voi primi răspuns.
Trebuie să recunoaștem faptul că situația agriculturii este cel mai mare eșec al tranziției postdecembriste, eșec de care se fac vinovate partidele care s-au succedat la guvernare. În primul rând, chiar PSD, principalul semnatar al moțiunii, pentru că el a guvernat mai bine de jumătate din această perioadă, urmat de partenerul său de semnătură, PNL, între anii 2004 și 2008.
Cum s-a ajuns aici? Răul cel mai mare este fărâmițarea excesivă a suprafețelor agricole. Este o realitate care face astăzi imposibilă o politică agricolă coerentă.
Această stare de lucruri este legiferată prin trei legi ale fondului funciar: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, toate inițiate chiar de partidele din actuala opoziție.
Prin aplicarea nefericită a Legii nr. 18/1991, au dispărut fostele CAP-uri și IAS-uri și, odată cu ele, puternicul sistem de irigații, rămas al nimănui, a fost imposibil de fructificat, în condițiile fărâmițării proprietății asupra terenurilor.
Așa s-a ajuns ca România să realizeze doar 10% din potențialul său agricol și să importe trei sferturi din necesarul intern de alimente.
Cei care au gestionat această situație sunt astăzi aici, în banca opoziției. Și dumneavoastră acuzați lipsa irigațiilor? De ce nu am avut, ca Ungaria de pildă, o lege a exploatațiilor agricole însoțitoare a Legii fondului funciar? Se restituiau proprietăți cu condiția constituirii unor exploatații, care să posede minimum o sută de hectare de teren agricol, cu obligația ca aceste suprafețe să fie lucrate după un plan și un program prestabilite, cum se întâmplă în alte state din Uniunea Europeană, simplu.
S-a preferat restituirea haotică a terenurilor, fiecare să-și primească înapoi parceluța. De ce? Probabil, pentru câștigarea unui bazin electoral al populației rurale, cu sacrificiul sigur al interesului național.
Coaliția de guvernământ, deși face eforturi susținute, nu a reușit în cei doi ani să corecteze erorile grave de gândire economică produse în 20 de ani de guvernare PSD-istă și PNL-istă.
Aderarea la Uniunea Europeană înseamnă și facilități, dar și constrângeri. Vorbeați despre speranțe și așteptări din partea agricultorilor și locuitorilor din mediul rural și aminteați că avem cei mai săraci agricultori din Uniunea Europeană.
Ce așteptări ați împlinit, domnilor semnatari ai moțiunii, între 2000 și 2008, când ați condus non-stop Guvernul României? Ce au făcut miniștrii PNL și PSD ai agriculturii între 2007 și începutul lui 2009, adică după aderarea la Uniunea Europeană?
Puneți Guvernului Boc întrebări la care ar trebui să răspundeți mai întâi dumneavoastră, nu să vă ascundeți propria neputință.
PDL este conștient că trebuie făcut imposibilul, astfel încât criza alimentară care se prefigurează prin anii 2020–2025 să găsească România pregătită.
Produsele alimentare vor reprezenta în viitorul apropiat ceea ce reprezintă astăzi petrolul pentru statele producătoare, adică multă bogăție.
Amintiți de clientela politică, referindu-vă, probabil, la cei care s-au îmbogățit ilegal și imoral prin spolierea agriculturii. Ați călcat pe o mină antipersonal, domnilor semnatari ai moțiunii.
Chiar nu știți că marii beneficiari ai privatizării fostelor IAS-uri sau ai privatizării altor complexuri agricole sunt foștii
și actualii lideri marcanți ai PSD din Dobrogea până în Câmpia de Vest, din Timiș și Arad până în Vaslui și Botoșani?
Argumentul semnatarilor moțiunii este că se vorbește de o cifră anuală record – spun: se vorbește – de un miliard de euro numai în domeniul cerealelor și de peste un miliard de euro în domeniul panificației. Evaziunea fiscală este o practică proliferată în lipsa unui control eficient și în timp.
Cred că știu ceva despre asta domnii din PSD și din PNL, care au întreținut fenomenul. Poate neputincioși, poate interesați, poate complici pe parcursul anilor, sigur.
Domnul ministru Valeriu Tabără v-a vorbit deja despre aceste măsuri speciale și constructive și, sigur, despre eficientele măsuri de control pe care le-a inițiat în domeniu, așa că nu voi mai insista asupra acestui lucru, ca, de altfel, nici asupra descentralizării defectuoase și politizării funcției publice.
M-aș referi, totuși, puțin la politizarea camerelor agricole, un subiect pe care dumneavoastră l-ați poziționat la mijlocul moțiunii de astăzi. Ce anume contestă semnatarii moțiunii? Faptul ca dintr-o structură efemeră numită Comitet Național de Inițiativă, desemnată prin hotărâre a Guvernului, să facă parte opt parlamentari, respectiv cinci deputați și trei senatori? Practic, sunt parlamentari care au conceput respectivul act normativ, iar votul – ați auzit – a fost în unanimitate.
Ce contestă PSD și PNL? Deciziile mult mai democratice în aplicarea politicilor agricole? Faptul că din trei senatori doi sunt ai opoziției, chiar semnatari ai moțiunii?
Repet, într-o construcție efemeră, decizia finală va fi însă a alegătorilor, producători agricoli și proprietari de păduri, precum și a celor care vor candida la aceste camere agricole, dar nici nu pot să fiu de acord cu domnul ministru Tabără cu privire la generalizarea absentării senatorilor de la ședințele săptămânale ale Comitetului Național de Inițiativă.
Gradul de absorbție a fondurilor europene pentru agricultură a crescut în 2010 de peste două ori față de 2009. Deci programul destinat agriculturii a început să meargă. Poate încetișor, dar merge.
Din păcate, mai mult de jumătate din proiectele depuse de beneficiari nu au fost eligibile, și aici trebuie încă lucrat. Foarte important însă, până anul trecut, s-au depus documentații pentru fonduri europene în sumă care depășește cu 904 milioane de euro întreaga sumă alocată României pentru anii 2007–2013.
Aceasta este activitatea Guvernului, domnilor parlamentari ai opoziției.
Degradarea sistemului de îmbunătățiri funciare, Legea nr. 84/1996, a reușit, parțial, să asigure cadrul pentru lucrările de îmbunătățiri funciare, dar nu a asigurat finanțarea acestor lucrări. Lucruri făcute pe jumătate, așa cum ne-au obișnuit deja cele două partide din opoziție, PNL și PSD.
Ultima lege, Legea nr. 138/2004, a încercat o corectare a deficiențelor, dar a fost mai mult un act de restructurare administrativă, combinat cu norme metodologice de aplicare. Legea este inoperantă și nu a rezolvat nici pe departe multitudinea de probleme din sector.
Nici formula potrivită pentru a acorda sectorului de irigație energie mai ieftină nu a fost încă rezolvată. Aceasta, pentru că, după cum a spus și domnul ministru Tabără, au existat disfuncții administrative moștenite. Totuși, acordarea subvențiilor pentru îmbunătățiri funciare este în atenția Guvernului și se construiește cadrul legal corespunzător.
Toate aceste măsuri neglijate de guvernele anterioare cer însă timp.
Instabilitate bugetară, credit agricol. În privința alocărilor bugetare pentru agricultură atât pentru anul 2010, cât și pentru anul 2011, este firesc ca inclusiv eu să fiu nemulțumit, dar am acceptat decizia Guvernului privind restricțiile bugetare impuse, de altfel, altor sectoare și altor ministere. Cred însă că experiența acestor doi ani de austeritate ne-a învățat să prețuim mai bine banul public și să găsim soluții financiare potrivite pentru producătorii agricoli.
Presupun că nu se așteaptă nimeni să discutăm serios afirmația că nu criza și-a pus amprenta pe exploatațiile agricole, atâtea câte sunt, ci Guvernul Boc. Superficială, chiar hilară afirmația, domnilor semnatari ai moțiunii.
Asupra punctelor 9 și 10, generalitățile inconsistente de la cele două puncte mă fac să pun și eu punct oricărui comentariu suplimentar.
Nu am niciun fel de intenție triumfalistă, și nici nu doresc să acuz doar opoziția. Admit că și PDL-ul a avut participații minoritare periodice în unele coaliții, fără să poată face mare lucru, decât să se retragă de la guvernare, când s-a lovit de obtuzitatea și incompetența celorlalți parteneri.
Admit însă că România va ieși din recesiune în urma programului nostru de austeritate, blamat zgomotos de dumneavoastră, dar necesar pentru țară.
Iată, „Standard & Poor’s”, prima mare agenție de rating, care a retrogradat România în toamna anului 2008, anunță posibilitatea îmbunătățirii notei, dacă Guvernul va menține ritmul reformelor structurale actuale, va asigura o politică fiscală prudentă și va menține stabilitatea în sectorul financiar. Exact acest lucru va face Guvernul Boc.
E o recunoaștere internațională, nu-i așa? Doamnelor și domnilor colegi,
Având în vedere cele prezentate – corecte și sincere, cred –, nu există argumente pentru care Senatul ar vota favorabil moțiunea simplă „Agricultura – falimentară, dar politizată”.
Rog, deci, Grupul parlamentar al PDL, Grupul parlamentar al UDMR și Grupul parlamentar al senatorilor independenți să respingă demersul opoziției PSD-PNL. Vă mulțumesc pentru atenție.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.