Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·2 mai 2011
Senatul · MO 53/2011 · 2011-05-02
Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarei legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: – Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 2–7 mai a.c
Prezentarea, dezbaterea și respingerea moțiunii simple cu titlul „Agricultura – falimentară, dar politizată”
· Informare · respins
· procedural
· procedural
· other
· other
Întrebări și interpelări adresate Guvernului de către senatorii: Dumitru Oprea, Adrian Țuțuianu, Emilian Valentin Frâncu, Doina Silistru, Alexandru Cordoș, Florin Constantinescu, Titus Corlățean, Ioan Mang, Radu Cătălin Mardare. Din partea Guvernului a răspuns: – domnul Nicolae Ivășchescu – secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
92 de discursuri
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Bună ziua, stimați colegi!
Stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile în sala de plen pentru a putea începe dezbaterile noastre de astăzi. Bună ziua, stimate colege și stimați colegi!
Declar deschisă ședința plenului Senatului României de astăzi, 2 mai 2011.
Voi fi asistat în conducerea ședinței de către domnii senatori Gheorghe David și Adrian Țuțuianu, secretari ai Senatului.
Până în acest moment, un număr de 76 de senatori și-au înregistrat prezența. Rog ca și colegii care încă nu au făcut acest lucru să-l facă neîntârziat, pentru a putea parcurge extrem de densa ordine de zi pe care o avem astăzi în fața noastră. Dați-mi voie, până când și alți colegi își ocupă locurile în sala de plen și înainte de a vă supune votului ordinea de zi, să vă informez cu privire la nota de exercitare de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale pentru Legea pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Stimați colegi,
Avem în fața noastră o ordine de zi cu o modificare la punctul 2.1.
Biroul permanent, astăzi, a aprobat o modificare de regulament al Senatului, pe care v-o supunem spre aprobare, după ce vom parcurge, bineînțeles, și dezbaterea moțiunii simple.
Cu această modificare, vă
Vot · approved
Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarei legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: – Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației
Programul de lucru pentru astăzi, un program pentru o zi de luni.
Vă rog să vă pronunțați.
Cu 67 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abținere, programul de lucru a fost aprobat.
Dați-mi voie să vă supun atenției și votului programul de lucru pentru perioada 2–7 mai 2011: marți și joi, activități în comisiile permanente; miercuri, lucrări în plenul Senatului, cu declarații politice de la ora 9.00 la ora 9.45, iar de la 9.45 la 12.45, program de plen.
Vă rog, votul dumneavoastră asupra programului de lucru al Senatului pentru perioada 2–7 mai 2011.
Cu 69 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abținere, programul de lucru a fost aprobat.
Stimați colegi,
Dați-mi voie să intrăm în dezbaterea primului punct, moțiunea simplă cu titlul „Agricultura – falimentară, dar politizată”, inițiată de senatori ai Grupurilor parlamentare ale PSD și PNL.
Salut și prezența domnului ministru Tabără, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, și a echipei sale aici, în plenul nostru, alături de domnul secretar de stat Valentin Adrian Iliescu și de ceilalți colegi.
Îl invit la microfonul central al Senatului pe domnul președinte Petre Daea, pentru prezentarea textului moțiunii simple inițiate de senatori ai Grupurilor parlamentare ale PSD și PNL.
Domnul președinte Daea.
## **Domnul Petre Daea:**
Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru,
Doamnelor și domnilor invitați,
Anii guvernării Boc au fost marcați în agricultură și în mediul rural din România printr-un un proces continuu de degradare economică, structurală și socială.
Aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 trebuia să însemne pentru agricultorii români începutul unei perioade de dezvoltare și progres, care să conducă, în cele din urmă, la prosperitate și la un nivel de trai comparabile cu cele din restul statelor Uniunii Europene.
Agricultura trebuia și putea să devină un motor al economiei naționale. Lipsa produselor agroalimentare pe
piața mondială putea să devină o oportunitate pentru dezvoltarea agriculturii României. Speranțele și așteptările agricultorilor și locuitorilor din mediul rural au fost însă spulberate de guvernarea PDL.
Am ajuns astfel ca, la patru ani de la aderarea la Uniunea Europeană, să avem cei mai săraci agricultori din Uniunea Europeană, satele cele mai puțin dezvoltate din punct de vedere al infrastructurii, o lipsă acută de acces la servicii de sănătate în spațiul rural și un sistem educațional, la sat, dat înapoi cu 60 de ani.
În același timp, reprezentanții Guvernului și clientela politică a acestora prosperă tot mai mult, prin metode ilegale și imorale.
România a devenit o țară net importatoare de alimente, cu o evaziune fiscală ce a atins cote alarmante, iar agricultorii au fost înșelați și dezamăgiți atât de mult, încât nu mai doresc să practice agricultura.
Domnule senator, o secundă.
Rog toți colegii să acorde atenția și respectul cuvenite unui astfel de moment din dezbaterile Senatului.
Vă rog să vă ocupați locurile în sală și să amânați discuțiile sau lobby-ul pe lângă diverși miniștri prezenți în plenul nostru.
Vă mulțumesc.
Domnule președinte, vă rog să continuați.
## **Domnul Petre Daea:**
Vă mulțumesc, domnule președinte al Senatului.
Organismele internaționale avertizează că în anul 2011, după criza financiară, lumea ar putea fi lovită de o puternică criză alimentară, care poate conduce la manifestări sociale greu de cuantificat, dar ușor de întrezărit, iar revoltele recente trebuie să ne dea de gândit. În fața acestei situații, România este, practic, descoperită.
Incompetența actualului Guvern și a conducerii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a manifestat în toate sectoarele de producție agricolă și alimentară, precum și în relațiile cu fermierii și societatea civilă, dar mai ales în relațiile cu Uniunea Europeană.
Iată care sunt „realizările” deosebite din domeniul agriculturii ale coaliției de guvernare PDL–UDMR–UNPR: 1. Scumpirea galopantă a alimentelor, necultivarea terenurilor
România se confruntă în ultimii ani cu o creștere fără precedent a prețurilor produselor agricole și, în special, ale produselor de bază.
Nu poți să ai produse ieftine când nu produci, când abandonezi milioane de hectare și imporți, cheltuind suplimentar pentru transportul, conservarea și prezentarea produselor, toate acestea în defavoarea producătorilor, a consumatorilor și a bugetului de stat.
Prin necultivarea celor peste 3 milioane de hectare, România a pierdut cel puțin 10 milioane de tone de cereale, care ar fi condus la creșterea PIB-ului cu 2,5 miliarde de euro și a încasărilor la buget prin TVA de cel puțin 500 de milioane de euro, care, folosiți pentru programe economice și sociale, nu ne-ar fi determinat astăzi să asistăm neputincioși în fața unor drame greu de înțeles.
Nu poți să ai produse pe piață, ieftine și ritmic, când efectivele de animale au scăzut, iar creșterea acestora a devenit un chin pentru cei care s-au încumetat să-și dedice viața și activitatea acestui sector.
Recensământul agricol în România ne prezintă date descurajatoare. Un singur exemplu: la vaci cu lapte, față de recensământul anterior din 2004, efectivele au scăzut cu peste 400.000 de capete, ceea ce reprezintă 24% din totalul efectivelor.
Despre ce producție, despre ce piață, despre ce prețuri vorbim, când, în loc să creștem efectivele, ca o măsură necesară și obiectivă, ele au scăzut, iar prin rata naturală de sporire a efectivelor ne vor trebui, în condiții normale, doi ani să ajungem la ce am avut în anul 2004?
Mulțumesc domnului senator Petre Daea. Stimați colegi,
Doresc să vă informez că Biroul permanent a aprobat următoarea repartizare a timpilor alocați grupurilor parlamentare și Guvernului pentru intervenții pe marginea acestei moțiuni simple:
– punctul de vedere al Guvernului, 30 de minute, la începutul și, eventual, la sfârșitul dezbaterii;
– dezbaterile pe grupurile parlamentare, în total 78 de minute, pe ansamblul ședinței Senatului, cu o repartizare pe grupurile parlamentare astfel: 27 de minute pentru Grupul parlamentar al PDL, 26 de minute pentru Grupul parlamentar al PSD, 15 minute pentru Grupul parlamentar al PNL, 5 minute pentru Grupul parlamentar al UDMR, 5 minute
pentru Grupul parlamentar al senatorilor independenți; și răspunsurile Guvernului, 15 minute, în finalul dezbaterii.
Este ceea ce ne-am obișnuit deja să facem, conform regulamentului și cutumei, la fiecare dezbatere de acest gen.
Dați-mi voie ca, din partea Guvernului, să-l invit la microfonul Senatului, pentru punctul de vedere al Executivului, pe ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, domnul Valeriu Tabără.
Domnule ministru, vă invit la microfonul central al Senatului.
ministrul agriculturii și dezvoltării rurale
Mulțumesc, domnule președinte.
Doamnelor și domnilor senatori,
Permiteți-mi, vă rog, să dau răspuns la problematica pe care o ridică moțiunea simplă împotriva ministrului și a agriculturii, până la urmă, și unde am să prezint punctul de vedere și al ministerului, și, implicit, al Guvernului pe care îl reprezint.
Realitățile sectorului agricol românesc pleacă de la multitudinea de probleme ce s-au acumulat în decursul ultimilor 20 de ani, printre care le pot aminti cel puțin pe acelea pentru care nicio guvernare, inclusiv semnatarii moțiunii, care au fost la rândul lor decidenți, nu au găsit soluțiile adecvate, și anume modul de exploatare a terenurilor agricole, evidențiat în numărul mare de ferme mici, în paralel cu fermele mari – de altfel, există un nonsens: multe ferme mici și multe ferme mari, iar la mijloc un gol –, de fărâmițare a terenurilor agricole, un număr mare de exploatații de subzistență și forță de muncă îmbătrânită în agricultură, care influențează negativ competitivitatea acestui sector al economiei naționale și pentru care responsabilitatea politică este comună, și nu poate fi imputată doar Guvernului, ci întregii clase politice, inclusiv semnatarilor moțiunii.
Aș vrea să fac o precizare, poate pentru prima dată public. Niciodată nu am recunoscut toți cei care am contribuit la apariția Legii nr. 18/2001 că ea nu a fost o lege de retrocedare a proprietății, ci a fost o lege de reformă agrară, și încă cu un caracter social.
Și acum răspunsurile la principalele probleme evidențiate în moțiune.
1. Scumpirea galopantă a alimentelor, necultivarea terenurilor.
Faptul că piața produselor agricole și alimentare din România funcționează după aceleași reguli ca și ale pieței unice europene din care face parte, cu aceleași evoluții excepționale ale prețului la unele dintre produsele de bază, precum pâine, carne, lapte, ulei vegetal și zahăr, și la nivel european, și mondial, reprezintă o realitate care nu este imputabilă ministrului agriculturii sau Guvernului României, așa cum consideră semnatarii moțiunii.
Domnule ministru, vă cer scuze, ați depășit deja cele 30 de minute alocate.
Vă rog să sintetizați și să încercați să comprimați materialul prezentat.
Veți mai avea încă un sfert de oră la finalul dezbaterii pentru alte precizări eventuale.
Vă mulțumesc.
Domnule președinte, Stimați senatori,
Aș vrea să vă asigur că problemele despre care s-a vorbit în moțiunea simplă ne-au făcut extrem de bine, pentru că toate aceste realizări, care sunt realități verificabile, nu s-ar fi cunoscut, poate, foarte bine. Vă asigur însă că, la această dată, tot ceea ce trebuie dat agriculturii, în limitele la care poate să facă față economia noastră națională, este asigurat.
Vă asigur de încă un lucru: dacă în anii trecuți în fiecare an cârpeam bugetul, la această dată bugetul este creionat pentru trei ani de zile.
Este vorba de indicatori clari, preciși, pentru anul 2011, 2012, respectiv 2013. Nivelul plăților care s-au făcut pentru anul 2010 însumează peste 3 miliarde de euro. O sumă ceva mai mare va fi transferată către agricultori și în anul 2011.
Vă asigur că nivelul subvențiilor pentru plățile directe pentru producția agricolă, pentru producția vegetală, pentru cea animală, măsurile care sunt luate pentru subvenții în ceea ce privește bunăstarea celor două grupe de animale extrem de importante pentru agricultură și pentru ceea ce înseamnă sectorul agroalimentar, respectiv păsări și porcine, sunt asigurate din buget.
Nu am înțeles și nu am să înțeleg de unde a reieșit acea diferență de plată pentru fermieri de 1,5, dacă nu mă înșel. Vă mărturisesc faptul că am avut astfel de datorii în buget în anul 2010, rămase din anul 2009, de peste 500 de milioane de euro. Toate aceste datorii au fost achitate în 2010, în 2011 intrându-se, practic, fără datorii și intrându-se de la zero în buget.
Sunt multe alte lucruri de spus, mă supun însă voinței plenului Senatului legat de ceea ce înseamnă timpul acordat. Mulțumesc foarte mult.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc, domnule ministru.
Stimați colegi,
Intrăm în dezbaterea moțiunii simple.
Dați-mi voie să-l invit la microfonul Senatului, pentru a deschide seria intervențiilor din partea grupurilor parlamentare, pe domnul senator Alexandru Pereș, vicepreședinte al Senatului, din partea Grupului parlamentar al PDL. Din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Constantin Tămagă.
Domnul vicepreședinte Alexandru Pereș.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
Mulțumesc, domnule președinte. Onorați colegi senatori,
Domnule ministru,
Atât Constituția, cât și Regulamentul Senatului asigură un instrument politic la îndemâna opoziției pentru a atrage atenția puterii asupra unor derapaje la care este supusă țara în actul guvernării. Este vorba de moțiune.
De data aceasta însă, demersul opoziției PSD-PNL-PC nu vizează interesul național, ci o anumită fațadă destul de străvezie a luptei politice, și anume specularea fragilității raportului de putere apărut în Senat în ultimul timp. Poate, poate!
Am urmărit cu mare atenție argumentele înșirate de opoziție în prezenta moțiune.
Am încercat, cu toată seriozitatea, să cuantific credibilitatea acestor argumente, pentru că este de datoria partidului de guvernământ să ia notă de toate ideile bune, de oriunde ar veni ele, care să conducă la îmbunătățirea actului de guvernare. Un amestec steril de date adevărate și date contrafăcute, de critici aberante pentru situații create chiar de PSD și PNL, când s-au aflat la guvernare, de false concluzii și alarme ipotetice, în timp ce sunt eludate și escamotate cu grijă eforturile Guvernului Boc pentru resuscitarea agriculturii, eforturi evidente și cu certe rezultate pozitive, mai ales în ultimul an.
Să luăm doar o parte din cele 10 deficiențe grave semnalate de semnatarii moțiunii: necultivarea a peste trei milioane de hectare de terenuri agricole și scumpirea galopantă a alimentelor. Problema terenurilor lăsate pârloagă apare cu obstinație în fiecare moțiune de cenzură sau moțiune simplă pe agricultură. Aș fi foarte interesat să aflu de la semnatarii moțiunii simple, unii foști responsabili guvernamentali în domeniu, care ar fi și soluțiile ca această deficiență repetată anual să fie eliminată. Este o întrebare retorică, sigur, la care cred că nu voi primi răspuns.
Trebuie să recunoaștem faptul că situația agriculturii este cel mai mare eșec al tranziției postdecembriste, eșec de care se fac vinovate partidele care s-au succedat la guvernare. În primul rând, chiar PSD, principalul semnatar al moțiunii, pentru că el a guvernat mai bine de jumătate din această perioadă, urmat de partenerul său de semnătură, PNL, între anii 2004 și 2008.
Mulțumesc domnului vicepreședinte Pereș.
Ați utilizat 12 minute din timpul afectat grupului dumneavoastră parlamentar.
Domnul senator Constantin Tămagă, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Vasile Mustățea, din partea Grupului parlamentar al PNL. Domnul senator Tămagă.
## **Domnul Constantin Tămagă:**
Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru,
Vă rog să-mi permiteți să afirm cu convingere că această moțiune simplă pentru o problemă atât de complexă cum este agricultura și tot ce este legat de aceasta va avea, dincolo de rezultatul votului politic și de consecințele acestuia, un impact public pe care cetățenii României, implicați sau nu în economia rurală, îl vor percepe ca semnal al unui interes care ar trebui să conducă la o decizie politică majoră, și anume agricultura trebuie să fie prioritatea națională a României, prioritatea oricărei guvernări și capitolul cu care să înceapă orice construcție a bugetului anual, dar mai ales multianual.
Dacă vom reuși să determinăm înțelegerea că agricultura, serviciile specifice, economia rurală în general trebuie să se reconsidere ca principal motor al economiei românești și dacă societatea va accepta și impune clasei politice o asemenea abordare pe o perioadă lungă de timp, atunci putem spune că moțiunea a avut succes.
Doamnelor și domnilor senatori,
Nu cred că trebuie să fim mari specialiști sau mari analiști politici pentru a ști că agricultura României a echilibrat balanța de plăți decenii la rând, a susținut industria și construcțiile, a plătit datoriile de tot felul, prin sacrificiul înțeles sau impus populației rurale.
Nu trebuie să socotim prea mult pentru a vedea că agricultura, industria alimentară și serviciile specifice pot contribui la produsul intern brut cu 20%, asigurând necesarul de consum al populației, fără importuri și cu un excedent de peste 10 miliarde de euro pentru export.
De ce nu se întâmplă aceste lucruri și de ce agricultura și satul românesc se află în situația jalnică de acum? Răspunsul este simplu și dur: politica agricolă a României a fost făcută prost de către necunoscători și a fost subordonată altor interese decât cele ale producătorului român.
Dacă se alocă agriculturii 1% din PIB, când facilitățile lipsesc cu desăvârșire, iar producătorul român este aruncat în jungla unei concurențe nemiloase și neloiale, când este supus discriminării prin politici agricole comune, dar diferite și dezavantajoase pentru el, țăranul român are răspunsuri: ori nu cultivă pământul, ori produce doar pentru el și familia lui, ori încearcă să eludeze sistemul legislativ, încearcă să nu moară și trăiește în continuare în robie pe propriul lui pământ.
Mulțumesc domnului senator Tămagă.
Îl invit la microfon pe domnul senator Vasile Mustățea, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator András Fekete-Szabó, liderul Grupului parlamentar al UDMR din Senat.
Grupul parlamentar al PSD a consumat 9 minute din timpul alocat.
## **Domnul Vasile Mustățea:**
Mulțumesc.
Doamnelor și domnilor senatori,
În debutul intervenției mele aș dori să mă refer la raportul pe care Banca Mondială l-a făcut public la finele anului 2010, după o evaluare completă la nivel central și regional a agriculturii românești.
Deși România este una dintre cele mai dotate țări agricole din Uniunea Europeană din punct de vedere al suprafețelor agricole și în materie de resursă umană, se arată în documentul amintit, deși are acces la fonduri europene semnificative, totuși, ea nu a reușit să genereze o creștere și o restructurare a agriculturii, și nici o dezvoltare a zonelor rurale, etape fundamentale în realizarea obiectivelor de integrare europeană.
Aș sublinia că experții Băncii Mondiale au semnalat fragmentarea instituțională din agricultură, atât la nivel de agenții, pe plan orizontal, cât și în plan vertical, adică la nivel de ramuri teritoriale, fapt ce a determinat costuri mari administrative, precum și dificultăți pentru beneficiarii programelor.
Un aspect deosebit de important pe care l-a evidențiat raportul Băncii Mondiale este cel referitor la administrarea agriculturii românești, care, în opinia evaluatorilor, se desfășoară în două viteze, existând diferențe în interiorul sistemului între agențiile și serviciile care se ocupă de programele europene, pe de o parte, și cele responsabile cu inițiativele autohtone, pe de altă parte. Prin urmare, în timp ce primele înregistrează progrese, cele care gestionează programe interne sau programe naționale se situează la cotele de jos ale performanței.
Iată, stimați colegi, care sunt concluziile experților Băncii Mondiale cu privire la agricultura românească, pe care însă actualii noștri guvernanți par să le ignore complet, având în vedere declinul tot mai accentuat al acestei ramuri atât de importante pentru economia românească, pentru că, trebuie să o spunem deschis, deși suntem a noua țară din Uniunea Europeană ca teritoriu și a șaptea ca populație, ne situăm, din păcate, în coada clasamentelor în ceea ce privește suprafețele cultivate sau productivitatea.
Cu toate că țara noastră se află pe locul patru în Uniunea Europeană în ceea ce privește suprafața cultivată cu grâu, la capitolul randament suntem plasați pe locul 24. La ora actuală, există milioane de hectare de teren necultivat, iar această situație denotă faptul că, în realitate, vorbim despre o agricultură de subzistență, ceea ce face ca produsele să fie destinate, mai degrabă, autoconsumului decât comercializării.
Mulțumesc domnului senator Mustățea, care a consumat
- în integralitate timpul acordat Grupului parlamentar al PNL. Domnul senator Fekete-Szabó András Levente, liderul
- Grupului parlamentar al UDMR din Senat. Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Fekete-Szabó András Levente:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,
Domnule ministru,
Stimați colegi,
Ramură de bază a economiei noastre naționale, agricultura se afirmă ca un domeniu de activitate deosebit de complex și complicat.
Problemele semnalate în moțiune sunt, în parte, reale, dar nu putem afirma că singura guvernare responsabilă de starea agriculturii este actuala guvernare. Anul 2009 este, într-adevăr, un an pierdut pentru agricultura țării. Nepregătirea anului 2010 din punct de vedere al politicilor și formelor de sprijin a dus agricultorii într-o situație disperată. Formele de sprijin aprobate în 2010 – subvenția pentru bunăstare pentru porci, păsări, subvenția pentru motorină, subvenția pentru creditul agricol, menționând doar câteva dintre ele – trebuiau aprobate în 2009 și aplicate începând cu 2010. Acest lucru însă nu s-a întâmplat.
Nu am să încerc o deculpabilizare a actualei guvernări, ci am să răspund totuși la punctele care vizează strict activitatea actualului Guvern în domeniul agriculturii.
Referitor la scumpirea alimentelor, aderarea României la Uniunea Europeană a adus schimbări favorabile în domeniul agriculturii, însă a și impus țării noastre alinierea la măsurile și condițiile Uniunii Europene. Drept urmare, România nu poate aplica astăzi politici protecționiste. Activăm pe o piață comunitară și beneficiem de avantajele acestei situații, dar trebuie să fim conștienți și de latura negativă a acestui sistem.
Scumpirea alimentelor de bază a fost determinată de evoluția pieței internaționale, care este un fenomen global, se poate constata și pe bursele internaționale. Încercarea opoziției de a face responsabil actualul Guvern de creșterea prețului la grâu sau la porumb este o simplă manipulare a opiniei publice.
Dacă la capitolul prețurilor produselor agricole de bază lucrurile sunt clare – și poate aici ar trebui să menționez un lucru extrem de important, acela că prețurile ridicate au însemnat pentru foarte mulți fermieri din România și venituri considerabil mai mari –, sectorul de prelucrare în industria alimentară rămâne un punct slab al agriculturii românești. Suntem conștienți de acest lucru, dar semnalele pozitive privind absorbția fondurilor europene pe măsurile speciale din PNDR ne permit totuși să fim încrezători. Nu este ușor să reconstruiești o întreagă ramură industrială, dar creșterea cu 78% a plăților pe Măsura 1.2.3 în 2011 față de 2010 este, clar și fără tăgadă, un semnal pozitiv.
Mulțumesc domnului senator.
Domnul senator Petru Șerban Mihăilescu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.
Grupul parlamentar al UDMR a consumat în integralitate timpul alocat.
Se pregătește domnul senator Gheorghe David, după intervenția domnului senator Mihăilescu. Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate domnule ministru,
Stimați colegi...
Stimat grup transpartinic...
Eu pot să vorbesc și mai tare, domnule ministru, dar nu vreau să deranjez atmosfera aceasta de picnic.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Vă mulțumesc foarte mult.
E începutul unui Guvern de uniune națională, cred.
## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**
Și fiecare probabil că, da...
Suntem în fața unei moțiuni simple, prima din 2011.
Curios, nu-mi aduc aminte de moțiuni pe agricultură la Senat. Mi-am dat o explicație până acum. În fond, după data aderării, din 2007, trei ani, acest portofoliu a fost ocupat de oameni din actuala opoziție și doar ultimul an este ocupat de un membru al coaliției aflate acum la guvernare.
În al doilea rând, foarte curios mi se pare caracterul global al moțiunii, care răspunde noului principiu că nimic nu este bine, iar toți vinovații sunt acum la putere. E o chestiune...
Totuși, și aici sunt două lucruri curioase. Primul lucru este memoria scurtă a unora dintre noi și al doilea lucru curios este ideea de a introduce cifre care nu sunt reale – și nu știu de unde, probabil că sunt luate din presă unele –, tocmai acum când, pentru prima dată după o lungă perioadă, cifrele legate de agricultură sunt pe un trend ascendent.
Ascultând cu atenție și luările de poziție ale vorbitorilor din partea opoziției, am constatat o ruptură totală între textul moțiunii, care abundă în cifre, și abordarea care a fost. Am avut de-a face cu o abordare legată în exclusivitate de politica europeană și necesitatea ca ministerul, Guvernul să aplice principiile europene, și o altă abordare, legată în exclusivitate de camerele acelea ale agricultorilor. În rest, nu pot decât să-i dau credit domnului ministru Tabără, care a prezentat suficiente cifre care să ne dea senzația de pozitiv.
Legat de memoria scurtă a unora dintre colegi, anul trecut, când am luat cuvântul la moțiunea pe sănătate, am atras atenția că întotdeauna vorbim de 20 de ani de politică. Acești 20 de ani, dacă în unele sectoare au mai cunoscut o abordare mai mult sau mai puțin pozitivă, din păcate, la agricultură, situația nu a fost așa.
Încă de la început, am trecut la distrugerea unui sistem, fără nicio logică, chiar dacă nu mai corespundea, și am trecut la o fărâmițare totală. Și vă rog, stimați colegi, să ținem și noi minte vreodată, pentru noi sau pentru copiii noștri, că s-au alocat 40 de milioane de parcele la tot felul de persoane în această țară. Acesta este un handicap pe care nu-l putem trece atât de ușor.
La fel am procedat cu sistemul de irigații. În mod năucitor, am lucrat la distrugerea lui, am încercat apoi tot felul de formule, susținute chiar prin două legi, una în 1996, una în 2004, care nu au contribuit însă la îmbunătățirea activității, iar acum nu atât cifrele pentru irigații sunt cele mai devastatoare, cât cifrele pentru lucrările de desecare, lucrările de amenajare a solului, noi continuând să ne batem joc de tot ce înseamnă păstrarea acestui bun.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc, domnule senator.
Ați consumat integral timpul acordat grupului dumneavoastră.
Domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator și lider al Grupului parlamentar al PSD, domnul Ilie Sârbu.
## **Domnul Gheorghe David:**
Mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,
Stimați colegi,
Mi-am intitulat intervenția mea de astăzi „Din nou o moțiune. Cui folosește?”.
Pe parcursul unui an fără câteva zile, opoziția prezentă în Parlamentul României a depus trei moțiuni având ca subiect problemele din agricultura românească, laolaltă cu cea pe care o dezbatem astăzi. Primele două au fost respinse. Sunt pe deplin convins că aceeași soartă o va avea și cea pe care tocmai o discutăm.
Înainte de a expune câteva motive, mă simt dator să vă reamintesc că o asemenea practică, într-un stat democratic, este pe deplin justificată, cu amendamentul ca, atunci când este făcută corect și cinstit, argumentele invocate în susținerea ei să fie constructive, adică să poată contribui efectiv la îndreptarea lucrurilor.
Voi începe prin a reaminti colegilor parlamentari că în jumătate din cele peste două decenii de democrație România a fost guvernată de actualii social-democrați, iar dacă mai punem la socoteală Guvernul liberalului Tăriceanu, se adună trei pătrimi din cei 20 de ani.
Întrebarea pe care le-o adresez colegilor semnatari este dacă dezastrul agriculturii despre care se face vorbire în textul moțiunii s-a produs exclusiv în intervalul 2009–2011, ales ca perioadă de referință, ori dacă situația dificilă în care se află agricultura românească este consecința unor erori în gestionarea acestei avuții naționale, săvârșite în mare măsură tocmai de către cei care acum le reproșează PDL-iștilor, respectiv Guvernului Boc și actualului ministru Valeriu Tabără.
O secundă, domnule senator. Domnule senator Mihăilescu...
Domnule senator Mihăilescu, timpul de intervenție a fost epuizat.
Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Gheorghe David:**
Mulțumesc.
Pentru că, să nu uităm, gravele deficiențe sunt consecința unui proces de durată. Pe câteva dintre ele le voi prezenta în continuare.
În primul rând, trec peste politica dusă în primii ani de democrație, care a declanșat fărâmițarea fondului funciar în numele, de altfel, justificat, al repunerii în drepturi a foștilor proprietari, fără a fi create premisele practice de susținere a unor exploatații agricole viabile. Este vorba de dimensionarea optimă a suprafețelor de teren, de dotări cu utilaje agricole de mare productivitate, de subvenții rezonabile etc.
Una dintre primele acuze aduse Guvernului este necultivarea a 3 milioane de hectare de teren.
## Doamnelor și domnilor senatori,
Trendul suprafețelor necultivate a început să se manifeste de cel puțin un deceniu și jumătate și fenomenul a fost tolerat, printre proprietari aflându-se, deopotrivă, micii deținători de terenuri, dar și cetățeni străini, care, în ciuda prevederilor Legii nr. 18/1991, în care este stipulată interzicerea înstrăinării pământului către persoane din afara țării, prin diverse tertipuri, au cumpărat pământ cu nemiluita, în mare parte fără să-l lucreze.
Se spune în continuare în moțiune că din această cauză, tot în intervalul de timp supus judecății de către semnatari, s-au înregistrat pierderi de 10 milioane de tone de cereale, echivalentul a 2,5 miliarde de euro pierderi.
Oare aceste calcule au fost făcute corect?
Pentru că, stimați colegi, îngrijorați, desigur, de starea agriculturii românești din punct de vedere al fertilității, din ce clasă de bonitare fac parte toate aceste pământuri lăsate pârloagă? Sunt toate din clasa întâi de fertilitate?
Pot să vă amintesc că mai puține sunt hectarele neînsămânțate din primele trei grupe de fertilitate. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în afară de cereale, la noi, pe
arabilul deținut, se mai cultivă și plante tehnice, legume, plante furajere și altele.
De asemenea, se afirmă în textul moțiunii că sistemul de îmbunătățiri funciare a fost distrus în proporție de 70%, pentru ca, în continuare, să se afirme că în 2010 s-au irigat doar 30.000 de hectare, față de 700.000 de hectare câte s-au irigat în anul 2004.
## Mulțumesc domnului senator David.
Îl invit la microfon pe domnul președinte Petre Daea, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Orest Onofrei, din partea Grupului parlamentar al PDL.
Vă rog, domnule președinte.
## **Domnul Petre Daea:**
Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte al Senatului,
De regulă, microfonul de sub streașină îmi aparținea, dar acum sunt obligat să vin aici pentru a mă uita în ochii a doi colegi.
Înainte de asta, fac o constatare, care mă așază în zona responsabilității, spunând că sunt mândru că mă aflu în Senatul României, într-o atmosferă responsabilă, într-un loc de dezbatere, unde oamenii politici se așază la sfat pe o problemă extrem de importantă pentru agricultură.
Spuneam că am venit la microfon aici stimulat fiind de doi colegi: colegul Pereș, pe care îl respect, și colegul Mihăilescu, care a ieșit afară, dar probabil că va veni.
Spunea domnul Mihăilescu – cred că-i stimulez interesul și vine în sală – că nu-și aduce aminte Domnia Sa să se fi introdus vreo moțiune pe agricultură după 2004. Eu spun că au fost trei – și toate trei au fost semnate de dumnealui, ca membru al Partidului Social Democrat –, și două dintre acestea au fost pe vremea ministrului Flutur, iar una pe vremea domnului ministru Remeș. Două au căzut, una a trecut. A confirmat și secretarul Senatului, și-a adus aminte de acest lucru.
Nu-și aduce Domnia Sa aminte de unde luăm noi datele și întreba „de unde?”.
Aș vrea să-i spun să citească Anuarul Statistic. La pagina 434 din Anuarul Statistic, elaborat de Institutul Național de Statistică al României, se precizează că în 2004 România producea 24,4 milioane de tone de cereale, în 2009 – 14,7 milioane de tone. Care trend pozitiv?!
Stimați colegi,
Am introdus această moțiune...
La cereale!
Pot continua, dar nu vreau să folosesc timpul unui coleg care are de spus multe lucruri în acest domeniu. La cereale, la porumb, la toate.
Rețineți, România, în 2004, avea 1.125 kg de cereale pe cap de locuitor, acum, în 2009, 692 kg; la floarea-soarelui, 72 kg în 2004, 51 kg în 2009; la cartofi, 195 kg în 2004, 186 kg în 2009; la legume, 220 kg în 2004, 181 kg în 2009; la carne, 73 kg în 2004, 66 kg în 2009. Care trend?!
Ne aflăm în fața unei situații greu de interpretat, dar reală. Acum nu ne asigurăm necesarul. Trăim din importuri. Pământul este nelucrat. Încotro mergem? Într-o direcție greșită. Motiv pentru care vreau să apreciez aici poziția ministrului, când a venit la microfon și s-a străduit, în poziția pe care o are... Și afirmam și alte dăți că este stingher într-un guvern care nu are azimut, într-un guvern care nu simte realitatea.
Ei spun acum... Când spun oamenii de știință și oamenii cu responsabilități la nivel mondial că este criză, noi invocăm potențialul. Este criză financiară. Pe noi nu ne atinge, pe aici nu trece, că suntem la Păuliș. Aceasta este realitatea pe care trebuie s-o vedem, iar în Senatul României trebuie să abordăm această problematică cu simțul responsabilității din punct de vedere politic, și nu numai.
Din acest punct de vedere, domnule Pereș, aș vrea să vă spun că cifrele dumneavoastră și îngrijorarea dumneavoastră sunt date de o realitate pe care, cu ochii responsabilității și ai conștiinței dumneavoastră profesionale, puteți s-o simțiți și s-o și vedeți.
Vă rog să reflectați, iar altă dată vă aștept cu plăcere la un dialog în care realitatea să fie cea care este în piețele României, și nu cea invocată de domnul senator Mihăilescu, pe care îl salut, dar respectul pentru Domnia Sa mă determină să atenționez că nu este în regulă vizavi de poziția Domniei Sale.
Cu tot respectul pentru toți, domnule ministru, vă rog.
## Mulțumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Onofrei, reprezentând Grupul parlamentar al PDL. Și ultimul înscris la cuvânt pe lista noastră, domnul senator Ion Rotaru.
## **Domnul Orest Onofrei:**
Domnule președinte, Domnule ministru,
## Stimați colegi,
Sigur că eu vreau să fiu foarte scurt. Nu vreau să folosesc nici date statistice. Sigur că eu sunt la curent cu ce se
întâmplă în agricultură, domnul ministru ne informează, ca și pe dumneavoastră.
Vreau să abordez puțin politic ceea ce se întâmplă aici. Sigur că interes pentru agricultură, în general, în ultimii 20 de ani, Parlamentul dovedește foarte mult, atunci când pune miniștri și, uneori, când vrea să-i dea jos, dar astăzi văd că nici entuziasmul pentru dat jos ministrul nu prea este în sală, așa că stimații noștri colegi din opoziție au făcut-o doar ca s-o facă, așa cum ne facem noi că ne pricepem la agricultură.
Voiam să spun ceva legat de o discuție pe care am avut-o cu domnul ministru Ilie Sârbu, dar nu mai spun. Dacă dumnealui o spune, o să-i dau replica. În schimb, vreau să spun ceva referitor la ceea ce domnul senator Daea a prezentat în această moțiune.
Domnul senator Daea, colegul nostru, ne-a obișnuit cu exactitatea, să fim corecți, să fim preciși, și vreau să vă spun că această moțiune încearcă să fie precisă... Nu foarte precisă.
Se vorbește de anii de după integrarea României în Uniunea Europeană, că atunci trebuia făcut ceva. Sigur că ministrul Remeș „de la PDL” nu a făcut mare lucru, nici ministrul Sârbu „de la PDL”, în 2009, nu prea a făcut mare lucru.
## Așa ne-a spus domnul senator Daea, nu eu.
Și domnul Tabără face și el, și, probabil, numai el face rău.
La fel, moțiunea este foarte exactă în a prezenta situația reală din agricultură. În 2003, agricultura românească era pe primul loc în Europa. Era așa de pe primul loc, încât a trebuit să schimbăm ministrul, că mergeam prea tare, și a venit alt ministru.
Tot în acești ani, PSD-ul, cât a condus agricultura, a reabilitat sistemul de irigații, a construit sere, am devenit grânarul Europei, România exporta produse agricole mai mult decât pe vremea lui Bucur Șchiopu, dar au venit PDL-iștii și, într-un an de zile, au distrus tot. Cam asta ne spun domnii în această moțiune.
De asemenea, agricultura nu era nici politizată măcar pe timpul PSD-ului. Toți șefii de direcții agricole erau din opoziție, în cel mai rău caz, independenți. Secretarii de stat erau oameni de știință și chiar academicieni. Țăranii simpli au devenit moșieri pe timpul PSD-ului, iar noii latifundiari din agricultură au devenit cei din opoziție.
Dacă este să facem totuși ceva pentru agricultură, trebuie să facem nu așa cum facem noi de obicei. Eu am propus ca, dacă toate guvernele declară agricultura prioritate națională...
Prioritate națională înseamnă prima, că bugetul țării ar trebui să fie buget agricol, și apoi restul, că ministrul agriculturii ar trebui să fie măcar viceprim-ministru, că ministrul agriculturii ar trebui să fie membru în CSAT, pentru că vorbim de siguranța alimentară a unei nații. Și, dacă tot ne pricepem și tot am făcut pacte de tot felul, cred că un pact național pentru agricultură ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem face noi toți.
Aș vrea să închei, parafrazând ceea ce se spune la cununiile din Biserica Catolică. Dacă cineva are de făcut ceva pentru agricultură, s-o facă acum, dacă nu, să tacă. Să tacă, pentru că este foarte greu să vezi oameni care vin și...
Eu prefer oamenii care vin să spună că au făcut ceva pentru agricultură, decât oamenii care vin și ne explică extrem de convingător că au stat degeaba în acel post.
Mulțumesc.
Mulțumesc domnului senator – era să spun ministru – Onofrei.
Domnul senator Ion Rotaru, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Ilie Sârbu.
Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Ion Rotaru:**
Mulțumesc, domnule președinte.
Aș face apel la domnul senator Onofrei să ne permită totuși să exprimăm un punct de vedere înainte de a trece la starea de tăcere. Dacă se impune, probabil că o vom face, dar nu fără bătălii.
Cred că moțiunea pe agricultură pe care o discutăm astăzi este o temă extrem de importantă, care n-ar trebui să fie deloc politizată și ar trebui să ne ducă spre o zonă de soluții practice și de găsire a acelor forme, modalități de a ieși din situația în care se află agricultura.
Ascultându-l pe domnul ministru Tabără la darea de seamă pe care a prezentat-o, eram tentat să mă apuc de agricultură, pentru că lucrurile merg foarte bine și speranța că vor fi și mai bune ar putea să ne determine pe toți să ne îndreptăm spre agricultură.
Îl anunț pe domnul ministru Tabără și pe domnul ministru Mihăilescu că realitatea din teren este alta. Realitatea pe care o văd agricultorii este aceea că sunt decapitalizați, realitatea pe care o văd agricultorii este aceea că au probleme majore în ceea ce privește punerea în practică a unei politici agricole coerente, generate de faptul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are, de fapt, o strategie pentru agricultură.
Eu cred că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, astăzi, nu face decât să contabilizeze. De fapt, este un minister al constatărilor. Constată că au crescut prețurile, constată că avem 3 milioane de hectare de pământ necultivat.
Apropo, domnul ministru a contrazis această cifră, îl contrazice pe domnul președinte Băsescu, și vrem să știm unde este adevărul, dacă sunt 3 milioane sau nu sunt 3 milioane de hectare necultivate.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale face, de asemenea, constatarea că românii sunt leneși și din cauza aceasta nu merge agricultura. Eu cred că această afirmație este forțată, este gratuită și este jignitoare la adresa agricultorilor și a tuturor acelora care fac eforturi ca acest pământ atât de roditor să producă măcar atât cât să asigure hrana celor 16-17 milioane, câți mai suntem în țară, și nu să importăm 80%, cât importăm astăzi.
Statisticile spun că în următorii 50 de ani populația Globului va ajunge la circa 9 miliarde de oameni. Agricultura va reprezenta un domeniu extrem de important, care trebuie să fie gestionat de un minister responsabil. Și v-aș întreba, domnule ministru Tabără, ce se întâmplă cu sistemul de irigații.
Domnule senator,
Dați-mi și mie voie, vin dintr-un județ agricol, vreau și eu să exprim un punct de vedere și încerc să fiu cât mai scurt. Ne încadrăm în timpul care ne-a fost alocat, ba chiar o să facem economie.
Deci aș reveni la această problemă a sistemului de irigații. 1. Specialiștii din domeniu spun că sistemul este învechit, că sistemul este depășit, că pierderile sunt imense. 60-70% sunt pierderi de apă.
Ne spune ministerul spre ce ne îndreptăm? Mai reparăm acest sistem? Îl mai punem în funcțiune? Gândim sisteme locale? Avem o strategie din acest punct de vedere?
2. Tarifele la apă au crescut de 10 ori. Astăzi, a iriga este un lux. Necesitatea s-a transformat în lux și această problemă nu poate fi rezolvată decât printr-o gândire și o strategie a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
3. Avem tarife diferențiate. Conform Constituției României, nimeni nu este mai egal decât celălalt. De ce un agricultor din treapta I să plătească un tarif, iar cel din treapta a IV-a să plătească un tarif de trei sau de patru ori mai mare, în condițiile în care un hectar de teren irigat, astăzi, costă 10-15 milioane de lei vechi?
De ce Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu renegociază cumva cu SC „Electrica” sau cu „băieții deștepți”, care au beneficiat de energie ieftină, ca și agricultura să beneficieze de energie ieftină?
Care este direcția în care se îndreaptă cercetarea, domnule ministru? În calitatea dumneavoastră de cercetător, cum priviți acest lucru? Ne-ați spus că cercetarea a primit bani. Care este finalitatea cercetării în România? Unde sunt semințele românești?
Soiurile românești au dispărut. Cultivăm semințe aduse de oriunde, sub licența unor firme... care se produc tot în România, la prețurile la care se produc, dar la prețurile de vânzare lucrurile stau cu totul altfel.
Care este strategia Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind studiile pedologice și așa mai departe? Cu ce încurajează Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale agricultorii pentru a cultiva pământul și pentru a le da acele indicații și detalii tehnice de care au strictă necesitate?
Mulțumesc, domnule președinte Rotaru.
Domnul senator și lider al Grupului parlamentar al PSD, domnul Ilie Sârbu.
## **Domnul Ilie Sârbu:**
Domnule președinte, Stimați colegi, Domnule ministru,
Dați-mi voie, pentru început, să-mi fac o datorie de conștiință și de onoare, bineînțeles, să-i mulțumesc colegului meu Orest Onofrei, care, sigur, ne-a apreciat atât pe mine, cât și pe domnul ministru Daea.
Cu siguranță, dacă dânsul nu era ministru numai o zi la agricultură, era un ministru foarte bun al PDL-ului, dar așa e-n viață. Se mai întâmplă. Regretul ar trebui să fie de partea PDL-ului...
Rapid și înalt ministru...
Nu știu, dar cu siguranță era un ministru bun.
Acum, dincolo de ceea ce au spus colegii mei aici, dincolo de ceea ce au spus și cei de la putere, sigur că am făcut cu greu față cifrelor pe care le-am auzit, pe care domnul ministru le-a prezentat, procentelor despre care a vorbit. Te ia, așa, o ușoară amețeală când le auzi, nu mai poți să urmărești, nu-ți mai dai seama în ce agricultură trăiești, în ce țară din Uniunea Europeană trăiești, când te uiți și la ceea ce se întâmplă de fapt în agricultura noastră, în agricultura românească, dincolo de vina pe care o purtăm unii sau alții în cei douăzeci și ceva de ani de agricultură postdecembristă.
Nu vreau să mai fac referire la momentul în care s-a fărâmițat terenul. Știm bine cu toții cum, de ce, care au fost presiunile.
Sigur, aici am o obiecție sau o remarcă privindu-l pe domnul ministru. Împreună cu rectorul Academiei de Științe Agricole și Silvice din București, la una dintre întâlnirile în
Comisiile noastre de agricultură, ni se prezenta situația fermelor din Uniunea Europeană și constatam că nu fermele mari din Uniunea Europeană produc marfă pentru piață și profit, fiindcă nu prea sunt. Sunt ferme mici, mijlocii.
Referitor la fermele mari care produc în România – sigur, e o alternativă, pe care, la vremea respectivă, noi am creat-o, și acum vorbim despre ea –, ni se spunea că vrem să colectivizăm agricultura, dar sunt lucruri care scapă, care se uită. E firesc, suntem oameni și uitarea este un dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut și pe care trebuie să-l apreciem, că altfel am avea mari probleme.
Însă aș vrea să-i reamintesc domnului ministru câteva lucruri din perioada în care dânsul era pe scaunul pe care sunt eu astăzi – dar, mă rog, la Camera Deputaților –, iar eu mă aflam pe scaunul de ministru. Și ne spunea atunci la întâlnirile pe care le aveam, întâlnirile televizate sau alt gen de întâlniri, că noi am negociat capitolul de agricultură în genunchi, vizavi de cotele pe care le-am obținut. Și, în plus – lucrul acesta mi se pare interesant –, ne mai spunea că, dacă dânsul ar ajunge ministru, ar redeschide capitolul agricultură și ar renegocia aceste cote.
Dar nu cred. Dacă am depășit timpul, mă opresc.
Poate puteți sintetiza.
## **Domnul Ilie Sârbu:**
Nu o să prezint tot ce am aici, pentru că durează, dar mai vreau să spun un lucru. Tot întorcându-ne la adevăr și tot încercând să ne rupem de ceea ce a fost, de tradiția aceasta a noastră – nu aș numi-o păcătoasă, că poate nu a făcut niciun păcat, noi facem –, ați vorbit de buget, că aveți bugetele pe următorii trei ani de zile. Așa a spus domnul ministru.
Îl văd pe domnul Moldovan aici. El, cu siguranță, v-ar contrazice, fiindcă el știe cum se obțin banii de la Ministerul Finanțelor Publice și, dacă ne uităm pe o statistică, cum au scăzut sumele acordate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în fiecare an. Atunci, despre ce buget vorbim și despre ce planificare multianuală? Eu nu cred că rămâne în picioare.
Și, ca să-i îndeplinesc dorința domnului senator Puiu Hașotti, pe care îl respect, mă opresc aici, dincolo de ceea ce trebuie spus, și anume că moțiunea simplă, așa cum este ea,
nu e făcută să șicanăm ministrul, nu e făcută să-l dăm jos pe ministru, deși, dacă se poate, am face-o cu plăcere. Asta e lupta putere – opoziție. Moțiunea aduce un set de probleme în fața dumneavoastră și sigur că se încheie cu un set de propuneri. Dintre ele, poate trei, domnule ministru, veți reține ca foarte bune și vă vor ajuta, vă spun, vă asigur că va fi așa. Vă doresc mult succes în continuare!
Mulțumesc domnului senator Sârbu.
Avem un drept la replică. Domnul senator Pereș dorește, foarte scurt, să dea o replică la una dintre intervențiile anterioare.
## **Domnul Alexandru Pereș:**
## Vă mulțumesc, domnule președinte.
Îl asigur și pe domnul senator Hașotti că am să mă încadrez într-un minut.
Referitor la politizarea camerelor agricole, a fost o referire la discursul meu făcută de către domnul senator Mustățea.
Aș dori doar să-i aduc aminte Legea nr. 35/2008, cea privind alegerile parlamentare, art. 12 alin. (1): „Prima delimitare a colegiilor uninominale va fi efectuată prin hotărâre a Guvernului, conform hotărârii unei comisii parlamentare speciale constituite pe baza proporționalității reprezentării parlamentare, în termen de maximum 90 de zile”, și, sigur, alineatul curge.
Din păcate, sigur, Legea nr. 35/2008 a avut alt scop decât Legea camerelor agricole, dar procedura se respectă. Nu cred că am încercat o mare politizare atunci, cum, de fapt, nu încercăm să facem nici în aceste comisii de inițiativă.
A doua problemă. Aș spune că sunt debordante, sigur, datele statistice prezentate atât de ministrul agriculturii, cât și de unii colegi de la PSD. Din păcate, eu nu prea am folosit cifre în acest material pe care l-am prezentat în fața dumneavoastră și, tot din păcate, nu știu la ce s-a referit domnul fost ministru Daea.
Mulțumesc.
## Mulțumesc și eu.
Încheiem aici partea de dezbateri și-l invit la microfon pe domnul ministru Tabără, pentru a prezenta concluziile și comentariile de final.
Vă rog, domnule ministru.
## **Domnul Valeriu Tabără:**
## Domnule președinte, Stimați senatori,
Nu aș vrea să intru în răspunsuri pentru fiecare dintre problemele care s-au ridicat aici. Vă mărturisesc că ele au fost notate și sunt bine-venite, inclusiv pentru analiză.
Vreau să vă spun și să vă dezvălui un lucru. Dacă nu ar fi fost moțiunea, nu aș fi fost niciodată dispus să mă refer la predecesorii mei, și am spus-o pentru că sunt atât de multe probleme rămase, pe care, discutându-le de pe poziția aceasta de a ni le arunca unii altora, nu înseamnă că le-am și rezolvat.
În al doilea rând, vreau să vă spun că mi-am menținut punctul de vedere legat de ceea ce înseamnă politica agricolă pentru România în raport cu Uniunea Europeană, și acesta este motivul pentru care am făcut demersurile pentru a aduce anul de convergență 2016 în 2014, astfel încât și România să pornească de la zero, cu toate celelalte state.
În al treilea rând, vreau să vă spun, stimați colegi, că eu cred cu toată forța că România poate să fie o țară exportatoare de produse agricole și că am greșit după 1990 tratând doar în anumite momente agricultura, și anii din urmă demonstrează acest lucru.
Vreau să vă dezvălui un lucru. Dacă am fi scos și am fi făcut demersurile – și era posibil – să scoatem grâu din rezerva de stat să-l aruncăm în piață, nu am fi făcut decât să distorsionăm prețul și – vă rog să rețineți – nu la consumator, ci la producător.
Or, nevoia cea mai mare pentru stabilitate de producție agricolă în România nu este la consumator, este la producătorul agricol. El trebuie să fie capitalizat, el trebuie să fie într-o relație cu piața de vânzare și de valorificare a producției. Este cel mai important principiu pe care va trebui să-l avem, iar în noua strategie, la care se lucrează în minister și care este elaborată în proporție de 60-70%, acesta este principiul de bază, principiul de a exporta, de a fi parteneri în piață, de a beneficia de o anumită situație – în opinia mea, și nu numai – greșită a țărilor mari agricole, Rusia și ceilalți, care au blocat piața internațională, România are o șansă unică. Și acesta este marele avantaj al acestei primăveri, când banii s-au dus către fermieri.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
## Mulțumesc, domnule ministru.
Am încheiat aici dezbaterea moțiunii simple depuse de senatorii Grupurilor parlamentare ale PNL și PSD.
Doresc să vă informez că, în conformitate cu Regulamentul Senatului, art. 157 alin. (1), moțiunile simple se adoptă cu votul secret al majorității senatorilor.
Am să vă propun să folosim votul secret electronic, inclusiv din motive de program, și, dacă această formulă de vot secret este acceptabilă, vă rog să vă pronunțați prin vot.
Cine este pentru vot secret electronic, pentru a respecta întocmai regulamentul și procedurile noastre?
113 voturi pentru, un vot împotrivă și nicio abținere, vot secret electronic.
Vot · Respins
Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarei legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: – Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației
Mulțumesc pentru participare domnului ministru și colegilor noștri.
Încheiem aici partea dedicată dezbaterii moțiunii și vom continua, în câteva secunde, cu sesiunea de întrebări și interpelări la adresa Guvernului.
Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Domnule senator, vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea este adresată domnului Silvian Ionescu, comisar general al Gărzii Naționale de Mediu.
Obiectul și motivarea întrebării: Respectarea legislației de mediu în cazul Proiectului de modernizare a zonei de agrement Ciric, Iași.
Domnule comisar general,
Primăria Municipiului Iași încearcă să demareze lucrările pentru reabilitarea și modernizarea zonei de agrement Ciric, în cadrul unui proiect finanțat prin Programul REGIO. Punerea în practică a lucrărilor prevede defrișarea a aproximativ șase hectare de pădure, cu intenția de reîmpădurire într-o altă locație, fără a exista însă certitudini în această privință.
În urma numeroaselor demersuri făcute la diferite instituții oficiale, cele mai multe răspunsuri au scos în evidență lipsa avizului de mediu de la Agenția Regională pentru Protecția Mediului Iași, a avizului de la Inspectoratul Teritorial de
Regim Silvic și Vânătoare Suceava, precum și încălcarea prevederilor legale în emiterea autorizației de construire.
În același timp, din informațiile deținute, Comisariatul Județean de Mediu Iași se pare că nu a reușit să intre în posesia documentației solicitate pentru formularea unui punct de vedere și realizarea unui studiu de impact.
Ca urmare, vă rog să-mi comunicați în ce condiții se poate autosesiza Garda Națională de Mediu pentru a verifica respectarea legislației specifice în cadrul proiectului susmenționat și ce măsuri pot fi luate pentru stoparea defrișării pădurii prin realizarea proiectului într-o zonă apropiată, neîmpădurită.
Solicit răspuns în scris.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
## Mulțumesc, domnule senator.
Domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al PSD, urmează domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
O primă întrebare îi este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, și privește modul în care a fost titularizată doamna profesor Sabina Constantin la Grupul școlar agricol „Dr. C. Angelescu” din Găești.
## Domnule ministru,
În urmă cu o lună de zile, ziarul local „Cronica Găeștiului”
nr. 164 publica articolul intitulat: „Șaradă de... titularizare”. Subiectul materialului îl constituia obținerea titularizării de către doamna profesor Sabina Constantin, fără a se fi respectat condițiile prevăzute de lege.
În textul întrebării este redat și cuprinsul articolului. Materialul poate fi, de asemenea, vizualizat online și pe site-ul ziarului, la adresa _www.cronicagaestiului.sock.ro_ .
Domnule ministru,
Față de cele consemnate în materialul semnalat, vă întreb:
1. Cum explicați faptul că Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița a permis titularizarea doamnei profesor Sabina Constantin, ignorând consiliul de administrație al unității de învățământ și neținând seama de condițiile prevăzute de lege?
2. S-a ținut cont de criteriul politic în decizia luată de Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița, și anume relația profesoarei în cauză cu Eugeniu Pană, consilierul președintelui PDL al Consiliului Județean Dâmbovița, Florin Popescu?
3. Ați dispus verificarea situației de mai sus? Dacă da, care sunt concluziile? Dacă nu, când intenționați să verificați acest caz?
Solicit răspuns în scris.
Cu deosebită considerație, senator de Dâmbovița Adrian Țuțuianu.
Îmi îngăduiți și cea de-a doua întrebare, domnule președinte?
Da.
Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Adrian Țuțuianu:**
A doua întrebare îi este adresată tot domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.
Întrebarea privește repartizarea fondurilor către unitățile de învățământ din județul Dâmbovița și pleacă de la Hotărârea Guvernului nr. 377/7.04.2011, prin care Guvernul României a suplimentat bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011. Hotărârea Guvernului nr. 377/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 265/14.04.2011.
Potrivit art. 1 din actul normativ menționat, bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost suplimentat cu suma de 42.000 de lei, pentru plata arieratelor înregistrate de către unitățile de învățământ preuniversitar de stat față de firmele de construcții, precum și pentru finanțarea unor noi cheltuieli de capital ale acestor unități.
Conform art. 2 din hotărârea Guvernului, suma menționată se distribuie inspectoratelor școlare județene pe unități de învățământ preuniversitar de stat.
Din informațiile primite de la Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița nu reiese că le-a fost comunicată această sumă.
Vă reamintesc, domnule ministru, că v-am adresat zeci de întrebări și interpelări având ca obiect necesitatea stringentă de finanțare a unor unități școlare din județul Dâmbovița.
V-am adus în atenție situația școlilor din localitățile: Potlogi, Văleni, Moreni, Voinești, Mogoșani, Lungulețu, Mătăsaru, Lucieni, Cojasca, Vișina, Aninoasa, Tătărani, Cornești, I.L. Caragiale, Nucet și Cobia.
Domnule ministru,
Față de cele prezentate, vă rog să-mi comunicați:
1. care este suma de bani repartizată Inspectoratului
Școlar Județean Dâmbovița;
2. care sunt unitățile de învățământ din județul Dâmbovița care au primit finanțare și care este cuantumul sumelor alocate.
Solicit răspuns în scris.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc și eu, domnule senator.
Domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmează doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al PSD.
## Mulțumesc, domnule președinte.
Prima întrebare îi este adresată tot domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, care se pare că astăzi este în atenția noastră, a tuturor.
Obiectul și conținutul întrebării: Criteriile și punctajele pentru evaluarea personalului didactic.
## Domnule ministru,
În anexa nr. 2 din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, sunt specificate criteriile și punctajele pentru evaluarea personalului didactic. Scopul acestora este de a oferi o imagine cât mai exactă a competențelor pedagogice ale cadrului didactic, prin măsurarea nivelului său de pregătire, a performanțelor sale, a nivelului de experiență, vechime și altele.
Cu toate acestea, se observă că gradul de implicare în educația elevilor, prin activități desfășurate atât în sala de clasă, cât și în afara acesteia, este punctat mai puțin decât publicarea unei lucrări sau participarea la seminare, conferințe ori simpozioane.
Astfel, profesorul este încurajat să se preocupe mai mult de obținerea diplomelor și certificatelor de pus în portofoliu, decât să dedice timp activităților educaționale cu elevii săi, timp în care s-ar putea exersa practic, la clasă, aptitudinile învățate.
Pentru că nivelul de pregătire nu este neapărat un indicator suficient pentru abilitarea pedagogică a profesorului, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, dacă se are în vedere o modificare a punctajelor acordate pentru activități practice, pentru care nu se oferă diplome sau certificate, dar care sunt, totuși, adesea, la fel de benefice pregătirii elevilor.
Pot să prezint și cea de-a doua întrebare?
Da.
Vă rog, domnule senator.
## Mulțumesc.
A doua întrebare îi este adresată domnului Gheorghe Ialomițianu, ministrul finanțelor publice.
Domnule ministru,
Numeroși oficiali români, printre care Președintele României, domnul Traian Băsescu, dar și șeful Misiunii FMI de evaluare a Acordului cu România, domnul Jeffrey Franks, au făcut mai multe declarații referitoare la posibilitatea amânării aderării României la zona euro.
Guvernatorul Băncii Naționale a României, domnul Mugur Isărescu, confirmă, la rândul său, posibilitatea amânării aderării României la moneda europeană. Oficialul BNR consideră că amânarea cu doi ani a trecerii României în zona euro ar oferi posibilitatea continuării reformelor structurale, beneficiind de avantajul unei politici monetare independente, dat fiind faptul că există pericolul ca efortul de consolidare fiscală să nu poată fi susținut de populație.
Recent, secretarul de stat din ministerul pe care-l conduceți, domnul Gheorghe Gherghina, declara pentru AGERPRES că: „Aderarea la zona euro înseamnă că ai un instrument suplimentar la îndemână, dar și un ajutor de finanțare pe ceea ce ne privește pe noi, dar, pe total țară, sunt avantaje și dezavantaje prin adoptarea euro în 2015. Consider că, dacă se va amâna cu un an, doi, nu este nicio problemă.”
Ținând cont de aceste aspecte, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicați dacă declarația domnului Gherghina reflectă poziția oficială a Ministerului Finanțelor Publice referitoare la posibilitatea amânării aderării României la zona euro și, de asemenea, în eventualitatea în care se va hotărî amânarea trecerii la moneda europeană, vă rog să precizați care sunt liniile directoare ale politicii fiscale ale României în următorii doi ani.
Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.
Mulțumesc domnului senator Frâncu.
Doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Îl rog pe domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al PSD, să se pregătească. Doamna senator Silistru.
## Mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea este adresată domnului Cseke Attila, ministrul sănătății.
Domnule ministru,
Județul Vaslui este în top 10 la nivel de țară în ceea ce privește rata mortalității la copiii cu vârsta de sub un an. Față de anul trecut, numărul bebelușilor decedați este mai mare cu 45%. Conform direcției locale de statistică, mortalitatea infantilă este în creștere, într-o singură lună decedând 11 bebeluși.
Vă întreb, domnule ministru, ce măsuri are în vedere ministerul pe care-l conduceți pentru stoparea acestui fenomen îngrijorător, care are ca motiv, pe lângă lipsa educației și sărăcia, faptul că accesul la sănătate este din ce în ce mai greu și mai costisitor, iar asta îi întoarce pe oamenii din lumea satului cu mulți ani în urmă.
Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.
Mulțumesc doamnei senator Silistru.
Domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al PSD, urmează domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Vă rog, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.
Obiectul întrebării: „Rata de ocupare a forței de muncă în România”.
Conform unor voci autorizate și, mai recent, unei analize efectuate de către ING Bank, rata șomajului la nivel național a scăzut de la 6,58% în luna februarie la 5,92% în luna martie a anului 2011.
Același studiu arată că, deși rata de scădere a șomajului pare spectaculoasă, ea nu reflectă situația economică reală a țării. Astfel, numărul total al angajaților în economia românească s-a redus cu 210.000 în ultimele luni.
Față de cele de mai sus, vin și vă întreb, domnule primministru:
1. Cât de veridice sunt cifrele referitoare la scăderea ratei de neocupare a forței de muncă în România?
2. Reflectă ele o situație reală sau doar o realitate cosmetizată prin însuși modul în care se fac raportările?
3. Dacă aceste cifre sunt corecte, ce măsuri intenționează Guvernul să întreprindă pentru a ameliora în mod efectiv situația și a îmbunătăți rata de ocupare a forței de muncă? Solicit răspuns în scris.
Cu mulțumiri, senator de Cluj Alexandru Cordoș.
Mulțumesc domnului senator.
Domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al PSD, a cărui întrebare va produce „bubuituri” la nivelul Guvernului, sunt convins.
Mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.
Obiectul întrebării: Deblocarea fiscală a comunei Vlădeni, județul Iași.
Stimate domnule prim-ministru,
Prin prezenta, revin la interpelările și întrebările adresate dumneavoastră în data de 27.09.2010 și în data de 13.12.2010, la care nu am primit un răspuns viabil până în prezent, și vă informez, domnule prim-ministru, că nici până la această dată nu am găsit o soluție de deblocare a comunei Vlădeni, județul Iași, de la executarea silită făcută de APDRP.
Prin prezenta, vă informăm că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a reziliat contractul de finanțare nerambursabilă încheiat cu Consiliul Local al Comunei Vlădeni.
Rezilierea contractului de finanțare s-a produs ca urmare a inspecției efectuate de către specialiștii APDRP, care au constatat că, în urma lucrărilor de modernizare a drumurilor, acestea prezintă mari deficiențe de exploatare și, astfel, s-a procedat la solicitarea de a returna întreaga sumă alocată pentru reabilitarea drumurilor comunale DC 3 – DC 7 Vâlcele – Borșa – Vlădeni – Iacobeni – Broșteni din comuna Vlădeni, județul Iași.
Dorim să menționăm că proiectul a fost verificat și avizat favorabil pentru realizarea lui de către specialiștii din cadrul SAPARD. Nu s-a constatat până atunci că acest proiect prezintă o serie de deficiențe, care aveau să ducă la neregulile constatate ulterior. Consiliul Local Vlădeni a fost acuzat de nerespectarea obligațiilor contractuale pentru derularea acestui proiect, pentru ca, apoi, astfel de proiecte să nu mai fie admise.
În urma verificărilor efectuate de comisia de control, procesele-verbale de constatare cuprind unii termeni depreciativi, printre care și impracticabilitatea drumurilor pe unele porțiuni.
Prin urmare, APDRP a luat hotărârea ca întreaga lucrare să fie catalogată ca necorespunzătoare, iar Consiliul Local Vlădeni să restituie întreaga sumă primită drept finanțare.
Un milion de euro reprezintă pentru comuna Vlădeni o sumă uriașă, care împovărează și, practic, îngroapă comunitatea pentru mulți ani de aici încolo și, dacă ținem cont și de majorările la întârzierile aplicate acestui debit, putem vorbi de imposibilitatea achitării acestuia. Desigur, vom acționa pentru respectarea principiului de drept conform căruia cel care provoacă prejudiciul este obligat să-l repare, însă cei care au cauzat prejudiciul nu sunt nici locuitorii comunităților în cauză, nici persoanele împuternicite, care au avut echipe de specialiști plătite pentru supravegherea lucrărilor.
Mulțumesc domnului senator Constantinescu.
Doresc să vă informez că au depus în scris întrebările adresate Guvernului următorii colegi:
– domnul senator Nicolae Dobra, din partea Grupului parlamentar al PDL;
– domnul senator Sorin Constantin Lazăr, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Laurențiu Florian Coca, domnul senator Mihăiță Găină, doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al PSD;
– domnul senator Liviu Câmpanu, domnul senator Sorin Serioja Chivu și domnul senator Laurențiu Chirvăsuță, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.
## Interpelări adresate Guvernului.
Domnul senator Titus Corlățean, președintele Comisiei pentru politică externă, va prezenta prima interpelare adresată Guvernului României, urmat de domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, primministrul Guvernului României, și domnului Gheorghe Ialomițianu, ministrul finanțelor publice.
Obiectul interpelării: La data de 20 iulie 2010 a fost semnat Acordul dintre Regatul Norvegiei și Uniunea Europeană pentru finanțarea, cu titlu nerambursabil, a unor proiecte pentru statele central-est europene recent admise în Uniunea Europeană.
În baza acestui acord, guvernele statelor direct interesate, între care și România, urmau să negocieze acorduri bilaterale cu statele finanțatoare pentru alocarea resurselor bugetare corespunzătoare diferitelor proiecte de interes în plan național.
Cu titlu de exemplu, Guvernul norvegian a prevăzut o alocare pentru diferite proiecte din România la nivelul unui buget de 300 de milioane de euro. Nici până la această dată, 2 mai 2011, Guvernul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, instituția titulară a mandatului de negociere cu autoritățile norvegiene, nu a finalizat procedura de negociere și semnare a acordului bilateral cu Guvernul norvegian.
Întrebare: Ce măsuri intenționați să adoptați pentru accelerarea procesului de negociere și semnare a acordului bilateral cu Norvegia, stat interesat să finanțeze proiecte de dezvoltare în România, și care este data-limită până la care intenționați să finalizați procedura de semnare?
Solicit răspuns în scris și verbal. Mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc domnului senator.
Domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al PSD.
## **Domnul Adrian Țuțuianu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată domnului Cseke Attila, ministrul sănătății.
Obiectul interpelării: Soluționarea problemei grave de sănătate a unui copil în vârstă de 11 ani din localitatea Brănești, județul Dâmbovița.
## Domnule ministru,
Vă supun atenției situația extrem de dificilă pe care o traversează un copil în vârstă de 11 ani din localitatea Brănești, județul Dâmbovița. Potrivit referatului medical întocmit de către prof. dr. Gheorghe Burnei, șeful Clinicii de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii din București, Radu Nichita se află în evidența și tratamentul clinicii cu diagnosticul: dublă scolioză congenitală toraco-lombară dextroconcavă.
Singura soluție este intervenția chirurgicală, fiind necesar un dispozitiv VEPTR, care se procură prin Programul Național de Ortopedie, numai că, în cazul lui Radu Nichita, răspunsul ține de domeniul cinismului: „Fondurile alocate în această direcție au fost consumate în totalitate de către alți pacienți”. Vă atașez referatul întocmit de către prof. dr. Gheorghe Burnei, șeful Clinicii de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică, certificatul medical nr. 2.244 din 8.02.2011, eliberat de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii București, și documentele privind încadrarea lui Radu Nichita în gradul de handicap grav.
## Domnule ministru,
Față de cele prezentate și în contextul în care ați afirmat, în dese rânduri, că rezolvarea problemelor de sănătate este o prioritate a Executivului și a ministerului pe care-l coordonați, vă solicit răspuns la următoarele:
1. Care este soluția pe care ministrul sănătății o întrevede pentru a rezolva problema extrem de dificilă a lui Radu Nichita, în vârstă de 11 ani, din localitatea Brănești, județul Dâmbovița, diagnosticat cu dublă scolioză congenitală toraco-lombară dextroconcavă?
2. Care a fost cuantumul fondurilor alocate pentru Programul Național pentru Ortopedie (PN3)?
3. Unde, în afară de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, există posibilitatea asigurării tratamentului corespunzător pentru acest copil?
Vă mulțumesc și eu, domnule senator.
Domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al PSD, urmează domnul senator Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, cu scuzele de rigoare. Domnul senator Mang.
## Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată doamnei Anca Daniela Boagiu, ministrul transporturilor și infrastructurii, și are drept obiect situația lucrărilor la Autostrada Transilvania.
## Stimată doamnă ministru,
Autostrada Transilvania, proiectată pe o lungime totală de 415 kilometri, între localitățile Brașov și Borș, reprezintă un obiectiv de importanță strategică pentru dezvoltarea acestei regiuni a României, și nu numai.
Recent, în mass-media au apărut informații despre o posibilă renegociere a lucrărilor la acest obiectiv, demers inițiat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România pentru a decide un nou grafic al lucrărilor, cu termene ce vor depăși luna decembrie 2012, dată-limită luată în calcul, până în prezent, pentru finalizarea proiectului.
În acest context, aș dori să vă întreb, doamnă ministru, dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România au inițiat astfel de negocieri cu Compania Bechtel, care este rațiunea acestui demers.
De asemenea, aș dori să aflu, defalcat pe ani, care a fost bugetul alocat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în perioada 2005–2011, pentru lucrările la Autostrada Brașov–Borș, precum și valoarea datoriilor înregistrate față de constructor la data de 1 mai 2011.
Aștept răspuns în scris.
Vă mulțumesc pentru colaborare.
Mulțumesc, domnule senator.
Domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmat de domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea de astăzi este adresată domnului primministru Emil Boc.
## Domnule prim-ministru,
În data de 26 aprilie 2011, la Ploiești, ați declarat că Guvernul are în vedere scăderea unor taxe și impozite, inclusiv a contribuțiilor la asigurările sociale. Deși s-a afirmat că scopul unor măsuri de acest gen este „de a diminua povara fiscală, pentru a facilita crearea locurilor de muncă”, Executivul nu a prezentat vreun plan concret de aplicare a reducerilor anunțate.
De asemenea, nu s-a furnizat o dată începând de la care ar urma să fie pus în practică acest set de măsuri.
Având în vedere cele menționate, precum și numărul disponibilizărilor anunțate pentru 2011, din care amintesc: 18.000 de salariați ai Ministerului Administrației și Internelor, 2.500 de salariați ai Poștei Române, 7.500 de salariați ai CFR, vă rog, domnule prim-ministru, să-mi comunicați:
1. de la ce dată se anticipează că se vor aplica măsuri de reducere a taxelor și impozitelor și cât de mult vor scădea acestea;
2. ce efecte vor avea reducerile asupra economiei, câte locuri de muncă se preconizează că vor apărea și în ce sectoare economice;
3. câți șomeri anticipează Guvernul că vor fi reasimilați pe piața muncii în 2011, ca urmare a politicilor fiscale duse de acesta.
Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.
Mulțumesc, domnule senator.
Domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al PSD, urmat de domnul senator Radu Cătălin Mardare, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, primministru al Guvernului României.
Obiectul interpelării: Amânarea aderării României la zona euro.
## Stimate domnule prim-ministru,
În proiectul Programului de convergență pentru perioada 2011–2014, pe care l-ați elaborat recent și pe care urmează să-l înaintați Comisiei Europene, ați avansat intervalul 2013–2014 pentru intrarea României în Mecanismul european al ratei de schimb. Cu toate acestea, anul trecut, Guvernul vehicula, în mod explicit, anul 2012 pentru intrarea în Mecanismul european al ratei de schimb și 1 ianuarie 2015 pentru adoptarea monedei euro, angajamente care nu se mai regăsesc în actualul program.
Recent, v-ați schimbat din nou poziția, declarând că „România își menține obiectivul de aderare la zona euro în 2015” și că nu avem „niciun fel de motiv ca astăzi să renunțăm la acest obiectiv”, iar „România își îndeplinește, prin măsurile luate, obiectivul aderării la euro în 2015”.
Stimate domnule prim-ministru,
Vă rog să-mi comunicați:
1. Dacă măsurile de reformă economică adoptate de Guvern au fost reale și corecte, de ce este nevoie de o amânare de doi ani pentru îndeplinirea obiectivului aderării la zona euro?
2. Ce semnifică aceste poziții oscilante din partea Guvernului, care dau un semnal extrem de negativ eventualilor investitori străini interesați de piața românească?
3. Se pregătește România, cu adevărat, să intre în zona euro?
4. Dincolo de înființarea unui Comitet interministerial pentru trecerea la euro și de măsurile adoptate de Banca Națională a României, ce alte pregătiri concrete întreprinde Guvernul pe acest palier?
5. Poate ați plasat sintagma „astăzi” în intervenția publică a Domniei Voastre asupra acestui subiect doar cu gândul la apropiatul ciclu electoral din 2012 și la posibilitatea ca mâine să vehiculați un alt termen pentru aderare.
Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.
Mulțumesc, domnule senator.
Domnul senator Radu Cătălin Mardare, din partea Grupului parlamentar al PSD, urmat de doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Mulțumesc, domnule senator.
Doamna senator Doina Silistru, urmată de domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea mea este adresată domnului Ion Ariton, ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri.
Domnule ministru,
După doi ani de recesiune și în lipsa unor măsuri reale de relansare și relaxare fiscală, județul Vaslui, a cărui economie se bazează în mare parte pe IMM-uri, a pierdut 5.297 de societăți, iar în primul trimestru din acest an alte 229 de firme au dispărut de pe piață. Potrivit datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului, în primele trei luni din acest an au fost suspendate 84 de firme și au fost radiați din Registrul comerțului 145 de operatori economici.
Pentru județul Vaslui această situație a fost fatală, prin faptul că piața muncii a fost aruncată în aer, cererile de locuri de muncă depășind cu mult posibilitățile de angajare, iar, prin numărul foarte mare de șomeri de toate profesiile, solicitările de asistență socială au crescut exponențial, situând Vasluiul în topul județelor la nivel național.
Vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, ce măsuri are în vedere ministerul pe care-l conduceți în vederea unei stabilizări economice, ținând cont de faptul că multe dintre întreprinderile mici și mijlocii rămase bat pasul pe loc, iar altele sunt în regres.
Solicit răspuns în scris.
Mulțumesc.
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, ministrul interimar al muncii, familiei și protecției sociale.
În toamna trecută, numărul de angajați ai Agenției de Prestații Sociale Bacău și ai Agenției de Ocupare a Forței de Muncă Bacău a fost aproape înjumătățit. Aceste reduceri de personal au urmat celor din celelalte instituții băcăuane din domeniile gestionate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Salariații rămași au preluat și atribuțiile celor disponibilizați, trebuind să rezolve un mare număr de dosare privind alocația de susținere familială, venitul minim garantat, ajutorul social, pensiile sau șomajul, în condițiile unui cadru legislativ în schimbare.
Un număr însemnat de cetățeni, ca și presa locală, semnalează criza de personal și întârzierile în finalizarea dosarelor sau în eliberarea unor documente care decurg din aceasta.
Vă rog, stimate domnule ministru, să-mi comunicați care sunt soluțiile pe care le aveți în vedere pentru îmbunătățirea funcționării serviciilor oferite către cetățeni de instituțiile menționate.
Solicit răspuns în scris.
Mulțumesc și eu.
Domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.
Obiectul interpelării: Ordonanța de urgență pentru întărirea disciplinei financiare și creșterea eficienței companiilor de stat.
Stimate domnule prim-ministru,
Săptămâna trecută, a fost aprobată o ordonanță de urgență pentru întărirea disciplinei financiare și creșterea eficienței companiilor de stat.
Conform declarațiilor oficiale, va trebui elaborat un plan concret de restructurare și, în acest sens, în cursul lunii mai 2011, va fi stabilit un calendar pentru fiecare companie.
În plus, se are în vedere privatizarea managementului, în mod treptat, pentru toate companiile de stat. Până acum, nu s-a stabilit care companii vor fi restructurate, care vor fi privatizate și care vor fi închise, măsurile urmând a fi stabilite împreună cu delegația FMI și a Comisiei Europene. Trebuie să readuc în atenție și faptul că Guvernul pe care îl conduceți se angaja, prin Acordul cu FMI, să transmită până la finalul lunii aprilie planurile strategice pentru fiecare din cele 18 companii monitorizate.
Consider că este de un real interes pentru opinia publică să ne precizați datele concrete pentru îndeplinirea obiectivelor menționate în respectiva ordonanță de urgență.
De asemenea, apreciez că trebuie să ne precizați care va fi soarta fiecărei companii în parte. Solicit răspuns în scris și verbal. Mulțumesc.
Mulțumesc domnului senator Florin Constantinescu.
Vă informez că următorii colegi au depus în scris interpelările adresate Guvernului:
– Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL;
– Alexandru Mazăre, Sorin Constantin Lazăr, Viorel Arcaș, Daniel Savu, Elena Mitrea, Gheorghe Marcu, din partea Grupului parlamentar al PSD;
– Liviu Câmpanu, Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.
În continuare, am să vă rog să parcurgem ultimul punct din ordinea de zi, consacrat răspunsurilor la întrebările, respectiv interpelările senatorilor, din partea Guvernului.
Îl invit pe domnul Nicolae Ivășchescu, secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, să prezinte răspunsul pregătit la întrebarea domnului senator Emilian Frâncu.
Vă rog, domnule ministru. Microfonul 8.
## **Domnul Nicolae Ivășchescu** – _secretar de stat_
_în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale_ **:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Întrebarea domnului senator Emilian Frâncu se referă la reforma în domeniul asistenței sociale.
Vreau să vă spun că răspunsul este foarte vast. Am să încerc să dau doar câteva detalii din răspuns, după care îl voi prezenta și în scris domnului senator.
Asistența socială este ultima plasă de siguranță a sistemului de protecție socială și are drept obiectiv protejarea persoanelor care, din motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să-și asigure nevoile sociale.
Totodată, pot să vă spun că bugetul gestionat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru domeniul asistenței sociale a crescut continuu, ajungând de la 2 miliarde de lei în anul 2005 la 9 miliarde de lei în anul 2011.
Actualul context al crizei economice mondiale impune direcționarea prioritară a resurselor financiare spre susținerea relansării economice, în mod special către sectorul investițiilor publice. În aceste condiții, reforma sistemului de asistență socială și focalizarea efortului bugetar pentru sprijinirea categoriilor celor mai vulnerabile devin prioritare.
Mulțumesc, domnule senator.
Dacă mă întrebați de la început, era mult mai simplu.
Venitul minim de inserție este format din venitul minim garantat, din alocația familială și din ajutoarele de încălzire. Din toate trei cumulate se va crea venitul minim de inserție. Se va acorda în baza testării veniturilor și ne-am gândit să facem acest lucru pentru a putea ținti mai bine către persoanele sărace. Acela este venitul minim de inserție.
La a doua întrebare, pot să vă spun exact, pentru județul Vâlcea:
– alocația de stat pentru copii, numărul beneficiarilor este de 55.016;
- alocația pentru plasament – 1.260 de beneficiari;
- indemnizația pentru creșterea copilului – 3.858 de
- beneficiari;
- stimulent lunar pentru copil – 137 de beneficiari;
- indemnizații și ajutoare creștere copil cu handicap –
- 379 de beneficiari;
- alocația pentru susținerea familie – 10.505 beneficiari;
- ajutoare de încălzire – 40.511 de beneficiari;
- ajutor social – 43.039 de beneficiari;
- drepturi persoane cu handicap – 18.264 de beneficiari;
Domnule secretar de stat, cred că este suficient de amplu răspunsul dumneavoastră...
Dacă mai sunt întrebări din partea domnului senator...
Eu l-aș ruga pe domnul senator Frâncu să adreseze câteva întrebări punctuale, pentru a putea să marcheze câteva elemente de interes.
Domnule senator, vă rog. Microfonul 2.
Mulțumesc mult, domnule secretar de stat.
Răspunsul este legat, văd, de strategia practică a Guvernului. Eu nu am cerut acest lucru. Mă bucur că în răspunsul în scris voi avea, probabil, detaliat, așa cum ați prezentat dumneavoastră, această strategie.
Erau două întrebări punctuale, simple, care, practic, cred că în zece secunde puteau fi precizate. Eu am întrebat ce înțelege, practic, Guvernul prin sintagma „venitul minim de inserție”. În mare, însumând tot ce ați spus, s-ar putea înțelege, dar m-ar fi interesat poate o definire mai clară, mai concisă.
Vă întrebasem, de asemenea, în urma acestor măsuri, a acestor reforme, în județul Vâlcea, ce număr de persoane – să zicem – se estimează că se vor scoate din acest sistem
- indemnizații nevăzători – 1.095 de beneficiari;
- și cea de-a 11-a este indemnizația de hrană, mă refer la
- HIV/SIDA, 95 de beneficiari.
Acestea sunt datele pe care le-ați solicitat referitor la județul Vâlcea.
Eu am solicitat cu totul altceva.
Eu am solicitat să-mi spuneți dacă dumneavoastră, în urma reformei pe care o puneți acum, ușor, ușor, în practică, ați estimat..., față de datele statistice pe care mi le-ați prezentat – și iarăși vă mulțumesc, că le voi avea și voi putea să le folosesc în continuare –, să zicem că vor ieși din sistem 2.000, 3.000 de persoane prin noile reglementări, prin noua definiție a venitul minim garantat, a acelei sintagme pe care ați folosit-o. Aceasta m-ar fi interesat, dar, dacă nu există acum aceste date, poate la o viitoare întâlnire, când apare un alt răspuns, v-aș ruga să-mi furnizați și mie aceste date.
Eu vă mulțumesc foarte mult pentru înțelegere, domnule senator.
Ce pot să vă spun este următorul lucru: în urma controalelor efectuate privind venitul minim garantat, am constatat că aproximativ 25% din acele persoane nu aveau dreptul să beneficieze de acel venit minim garantat.
Referitor la controalele pentru ajutoarele de încălzire, numărul de beneficiari a scăzut între 50 și 60%, vorbesc aproximativ, pentru că nu am datele la mine. Acest număr de beneficiari a scăzut în urma introducerii testării de venituri. La întrebarea: în urma strategiei, cu cât se va reduce acest număr de persoane, nu vă pot răspunde în momentul de față, dar am să vă întocmesc un răspuns în scris.
Vă mulțumesc foarte mult.
Mulțumesc pentru acest dialog.
Vreau să vă informez că vor primi răspunsuri în scris la întrebări domnii senatori: Adrian Țuțuianu – Grupul parlamentar al PSD, din partea Ministerului Administrației și Internelor și din partea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale; Gheorghe Pop – Grupul parlamentar al PSD, din partea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale; doamna senator Elena Mitrea – Grupul parlamentar al PSD, din partea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale; Sorin Constantin Lazăr – Grupul parlamentar al PSD, din partea Ministerului Justiției și din partea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului; Valer Marian – Grupul parlamentar al PSD, din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; Emilian Valentin Frâncu – Grupul
parlamentar al PNL, din partea Ministerului Mediului și Pădurilor.
Pentru întrebările domnilor senatori Emilian Valentin Frâncu și Paul Ichim, Ministerul Sănătății solicită amânare.
Referitor la interpelările formulate de senatorii României, au fost trimise răspunsuri în scris din partea Ministerului Administrației și Internelor și a Ministerului Finanțelor Publice la interpelările domnului senator Adrian Țuțuianu, Grupul parlamentar al PSD.
Pentru interpelările domnilor senatori Florin Constantinescu și Sorin Constantin Lazăr, Grupul parlamentar al PSD, Guvernul solicită amânare.
Am epuizat ordinea de zi de astăzi.
Vă mulțumesc pentru atenție și pentru interes. Declar încheiată ședința plenului Senatului. Ne revedem miercuri, 4 mai 2011, la ora 9.00. Mulțumesc.
Seară plăcută!
## _Ședința s-a încheiat la ora 19.00._
**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
Cel mai vizibil și mai important aspect al mandatului domnului Tabără îl reprezintă lupta sa mediatică cu prețurile produselor agroalimentare din sectorul de retail. Aceasta, evident, din dorința de vizibilitate, în lipsa oricăror altor proiecte de organizare și stimulare a sectorului agricol.
Vă rugăm să urmăriți toate aparițiile publice ale actualului ministru de la învestirea sa și vă veți convinge că singurul subiect abordat a constat în comentariile sale legate de prețuri.
Ministrul Tabără, Guvernul, în integralitatea lui, este responsabil de situația precară din agricultură. În guvernarea Boc s-au atins toate limitele suportabilității și nu există niciun indicator care să ne dea speranța că această situație va fi depășită curând.
România, în guvernarea Boc, nu cultivă suprafața de peste 3 milioane de hectare – cifră confirmată și de Președintele României, domnul Traian Băsescu –, cât terenul agricol al Belgiei și Olandei la un loc. Închipuiți-vă Belgia și Olanda fără a cultiva terenul, ce s-ar întâmpla?!
Iar amăgirea privind potențialul este perversă și foarte periculoasă pentru țară, pentru că românii nu mănâncă potențial, iar veniturile producătorilor și câștigul țării sunt date de valorificarea potențialului agricol, și nu de invocarea lui.
Guvernul Boc este obișnuit cu negația. Vă amintiți cele spuse, că nu ne va atinge nici criza economică, nici criza alimentară. Realitatea a demonstrat nu numai că ne-a atins criza economică, ba, mai mult chiar, ne-a îngenuncheat, iar astăzi, în Senatul României, semnatarii prezentei moțiuni aduc în dezbatere situația grea din agricultură, atrăgând atenția guvernanților despre starea de fapt și lipsa de perspectivă.
Programul de însămânțări de toamnă nu s-a respectat. România are în cultură 1.800.000 de hectare cu grâu, cu trei sute de mii de hectare mai puțin față de suprafața propusă. Cu pierderile tehnologice cunoscute și asumate de producători și specialiști, nu se pot recolta decât 1.600.000 de hectare, iar necesarul de grâu este de 5,5 milioane de tone, ceea ce arată din start că nu se realizează necesarul de grâu. Dacă cineva gândește și afirmă altfel, îl rugăm să calculeze produsul dintre suprafață și producția medie obținută în perioada guvernării Boc, și va descoperi rapid și fără efort că aceasta este realitatea.
Nici în această campanie de primăvară lucrurile nu stau mai bine. Campania nu se desfășoară în parametri normali, arăturile s-au făcut târziu, iar însămânțările nu s-au încheiat.
Domnul ministru Valeriu Tabără, specialist, cercetător, cunoscător al domeniului, știe ce înseamnă factorul apă, importanța și conservarea ei.
Irigațiile, absente în înțelegerea Guvernului Boc, nu pot, din nefericire, și nici nu trebuie să compenseze ce ți-a dat natura și ai risipit.
Se știe, Guvernul nu este proprietar de teren, dar este și trebuie să fie promotorul și depozitarul politicilor agricole și al responsabilității domeniului.
Alături de producție, un factor limitativ care influențează prețurile agricole este politica fiscală și sprijinul dat producătorilor agricoli.
Este de notorietate că actualii guvernanți nu numai că nu au redus fiscalitatea sau cel puțin să o păstreze, ci, dimpotrivă, au crescut-o.
Creșterea cu 5% a TVA-ului, de la 19% la 24%, este edificatoare în acest caz, iar măsura propusă de opoziție, de reducere a acesteia la 5% pentru produsele alimentare de bază, a fost dezavuată și respinsă de actuala putere.
Scumpirea fără precedent a inputurilor – motorina, energia, îngrășămintele, pesticidele – constituie o povară pentru producători, și nicidecum o preocupare pentru guvernanți.
Deșertul înaintează, băltirile se extind, eroziunea de suprafață din zonele colinare devine din ce în ce mai agresivă. Iată cum o parte din potențialul deținut este știrbit și afectat zilnic, iar lipsa de soluții, preocupare și acțiune guvernamentală devine factor favorizant.
Cercetarea agricolă este privată de atenție și sprijin, amputând, astfel, perspectiva în domeniul agricol.
Piața agroalimentară, sortimentul de produse, cantitatea, calitatea, structura și ritmicitatea asigurării, precum și prețurile acestora definesc foarte clar stadiul în care ne aflăm și care demonstrează situația grea din agricultură, lipsa de viziune și sprijin guvernamental pentru acest important domeniu economic al țării, care, prin dinamismul și specificul lui, putea și poate să devină o soluție pentru creșterea veniturilor la bugetul de stat.
2. Creșterea evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală a atins un prag fără precedent în agricultură. Se vorbește de o cifră anuală record de peste 1 miliard de euro numai în domeniul cerealelor și de peste 1 miliard de euro în domeniul panificației. Deși domnul ministru Tabără a anunțat în repetate rânduri că este la curent cu amploarea evaziunii fiscale din agricultură, Ministerul Agriculturii nu a propus nicio măsură pentru scoaterea din economia neagră a sectorului agricol a sumei de peste două miliarde de euro.
Considerăm că pragul atins de evaziunea fiscală din agricultură pune în pericol siguranța națională, prin volumul mare de bani negri ce sunt vehiculați în această activitate întreținută prin ignoranță și complicitate de Guvernul României.
Actualul Guvern și actuala coaliție de guvernare au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a opri promulgarea legii prin care TVA-ul alimentelor trebuia redus la 5%. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale refuză să înțeleagă că o astfel de măsură ar conduce, pe de o parte, la scăderea prețurilor la alimente, iar, pe de altă parte, ar conduce la reducerea evaziunii fiscale din domeniul agricol și alimentar.
Evaziunea îmbolnăvește mediul de afaceri, producând dezechilibre majore și îndepărtarea încrederii dintre partenerii de afaceri, cu implicații profunde în activitatea productivă, unde, prin specificul agriculturii, câștigul agricultorilor este mic și rar, lipsa lichidităților și a regulilor de decontare creând mari probleme păstrării viabilității economice a exploatațiilor agricole.
Este de neînțeles, în condițiile actuale, cu atât mai mult cu cât goana după împrumuturi a Guvernului a devenit politică de stat, să nu se intervină cu măsuri ferme și eficiente pentru reducerea evaziunii fiscale și îmbunătățirea mediului de afaceri în agricultură.
3. Descentralizarea defectuoasă și politizarea funcției publice
Descentralizarea administrației agricole, proces necesar în contextul general de descentralizare administrativă, a fost lipsită de conținut.
În guvernarea Boc au fost elaborate patru acte normative de modificare a structurii administrative, creând incertitudine și instabilitate în rândul funcționarilor publici, ținându-i aproape o jumătate de an în examene, ca urmare a unor modificări impuse prin voință politică, pentru angajarea clientelei politice a coaliției de la guvernare, de la portar până la director general.
Aceste măsuri au afectat grav atât prestigiul instituțiilor, cât și bugetul de stat, prin cheltuieli nejustificate.
Nu s-au mai întâmplat niciodată în istoria Ministerului Agriculturii astfel de situații, Guvernul Boc fiind campionul de necontestat al fărădelegilor.
Activitatea APIA a fost perturbată de lipsa de implicare a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în sprijinirea agenției. Activitatea de control pe teren a APIA este în continuare deficitară, iar acest lucru are o influență negativă asupra structurilor din agricultură și asupra activității fermierilor.
APIA a fost nevoită să concedieze 1.000 de persoane, astfel încât, în momentul de față, activitatea acesteia se desfășoară deficitar, ca urmare a lipsei de personal calificat, cei rămași în sistem fiind selectați pe criterii politice.
## 4. Politizarea camerelor agricole
Legea camerelor agricole a fost amânată și rescrisă de nenumărate ori, astfel încât Guvernul să se asigure că, atunci când, în final, aceasta va fi emisă, conținutul ei să îi asigure coaliției la putere controlul asupra acestei noi instituții.
Legea nr. 283/2010, în forma actuală, asigură politizarea definitivă a unei instituții ce ar trebui să aparțină în mod firesc agricultorilor – camera agricolă. Astfel, prin această lege se prevede ca din Comitetul Național de Inițiativă pentru numirea conducerii camerelor agricole să facă parte opt parlamentari. Este inacceptabilă interferența factorului politic în organizarea camerelor agricole. În plus, textul legii aflate în vigoare conține numeroase neconcordanțe în privința organizării alegerilor pentru camerele agricole, sistemul electiv, atribuțiile și modul în care vor fi finanțate camerele agricole.
Urgentarea aplicării Legii camerelor agricole este foarte importantă pentru producătorii agricoli, din perspectiva organizării acestora pentru atragerea de fonduri europene și a dezvoltării agriculturii, dar legea, în forma actuală, este inacceptabilă și inaplicabilă.
5. Derularea necorespunzătoare a Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR)
România riscă să piardă o sumă foarte mare din banii primiți prin PNDR ca urmare a lipsei de reacție și inițiativă a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. PNDR a fost realizat și negociat în perioada 2005–2007, într-un context economic diferit de cel actual. În consecință, prevederile
acestuia, obiectivele finanțate și alocarea financiară nu mai corespund nevoilor actuale ale agriculturii românești.
Ministerul Agriculturii trebuia să ia inițiativa de a renegocia cu Comisia Europeană măsurile de sprijin din cadrul PNDR, astfel încât acestea să corespundă nevoilor actuale ale fermierilor români. Până în prezent, ar fi trebuit să fie contractate proiecte în valoare de 6,7 miliarde de euro, din totalul de 10,09 miliarde de euro alocare publică pentru cofinanțarea proiectelor prin PNDR 2007–2013.
În practică, au fost selectate proiecte în valoare de 4,1 miliarde de euro, din care doar pentru 3,6 miliarde de euro s-au semnat contracte, iar plăți efective sunt în valoare de 1,9 miliarde de euro. Dacă acest trend se va menține, iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va continua să nu ia niciun fel de măsură pentru îmbunătățirea absorbției fondurilor europene, România riscă să piardă aproximativ 5 miliarde de euro. Acest lucru este cu atât mai grav dacă ținem seama că această sumă reprezintă o pătrime din valoarea împrumutată de România de la organizațiile internaționale.
Cum explicați, domnule ministru, faptul că avem bani, dar, pentru că nu știm să-i folosim, mergem și ne împrumutăm din altă parte?
Comisia Europeană a atras atenția României asupra unui fapt fără precedent, respectiv acordarea fondurilor europene pe criterii politice. Membrii actualei coaliții de guvernare au făcut presiuni pentru creșterea punctajelor în cazul proiectelor depuse prin Măsura 3.2.2 – „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale” din PNDR pentru localități cu primari PDL.
6. Restanțele în absorbția fondurilor europene vor afecta viitorul Program Național de Dezvoltare Rurală.
Ministerul Agriculturii și Guvernul României ignoră faptul că rata de absorbție a actualului Program Național de Dezvoltare Rurală va determina în mod direct alocarea financiară pentru următoarea perioadă de finanțare. PNDR-ul își va înceta de drept funcționarea în 2013. Următorul program de finanțare europeană pentru agricultură va începe în 2014, iar până la acea dată România va trebui să negocieze acest program, obiectivele ce vor fi finanțate și sumele de bani europeni pe care îi va primi.
Având în vedere că datele actuale indică faptul că România nu va reuși să cheltuiască decât jumătate din banii alocați prin PNDR, în mod inevitabil, Uniunea Europeană va aproba pentru următorul program de dezvoltare rurală o sumă mult mai mică decât cea a actualului PNDR. Astfel, devine o evidentă tragedie faptul că incompetența actualului Guvern și incapacitatea lui de a gestiona un program de o asemenea amploare și importanță afectează negativ și foarte puternic activitatea fermierilor, nu doar în prezent, ci și pentru foarte mulți ani de acum înainte.
Sumele reduse pe care România le va primi pentru agricultură în viitor reprezintă un preț scump, pe care fermierii și, implicit, toți românii vor trebui să îl plătească mult timp de acum înainte, pentru incompetența și reaua-voință a actualilor guvernanți.
Mandatul unui ministru și al Cabinetului, în totalitatea lui, trebuie evaluat și în funcție de implicarea responsabilă în injectarea în economie a acestor resurse financiare uriașe. Domnule ministru,
Cine își va asuma răspunderea pentru faptul că, peste trei ani, România va primi mult mai puțini bani de la Uniunea Europeană, ca urmare a faptelor săvârșite în momentul de față sub conducerea dumneavoastră?
Nerealizarea absorbției fondurilor europene trebuie să fie motiv de demisie pentru cei care gestionează fiecare fond în parte.
7. Degradarea sistemului de îmbunătățiri funciare
Sistemul de irigații din agricultură este distrus în proporție de peste 70%. Degradarea acestuia nu a determinat guvernarea portocalie să inițieze măcar o singură măsură de reabilitare a irigațiilor sau de sprijinire pentru plata energiei necesare funcționării acestor sisteme.
Situația actuală a Agenției Naționale pentru Îmbunătățiri Funciare (ANIF) și a sectorului de îmbunătățiri funciare sub guvernarea portocalie se prezintă astfel:
a) alocațiile bugetare pentru anul 2011 sunt extraordinar de mici față de necesarul unei funcționări chiar și în regim de avarie;
b) directorul general și directorii de departamente sunt în marea majoritate nespecialiști, puși pe criterii pur politice;
c) numărul de angajați este mult mai mic decât prevede Legea nr. 167/2008, prin care s-a făcut deja restructurarea ANIF. În fapt, se dorește desființarea practică a sectorului prin predarea infrastructurii de desecare-drenaj și apărare contra inundațiilor către organizațiile de desecare și drenaj (ODD), contrar prevederilor legale.
Situația irigațiilor este în prag de faliment din cauza:
a) lipsei totale de sprijin financiar de stat pentru organizațiile utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI);
b) majorării tarifelor pentru apa de irigații prin costurile mari ale energiei electrice, ceea ce conduce la micșorarea continuă a suprafețelor de teren irigate. De exemplu, în anul 2010 s-au irigat în România circa 30.000 de hectare, față de 700.000 de hectare cât s-au irigat în 2004.
În aceste condiții, preconizăm că suprafața irigată se va reduce la jumătate din suprafața irigată în anul 2010.
Ghidul pentru accesarea fondurilor europene în cadrul Măsurii 1.2.5 – „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii agricole și silvice” nu permite ANIF să depună proiecte de modernizare și reabilitare, limitând prin criteriile de eligibilitate un număr mare de asociații ale utilizatorilor de apă.
Resursele financiare din cadrul Măsurii 1.2.5 – „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii agricole și silvice” au fost repartizate cu preponderență pentru realizarea drumurilor de exploatare agricolă și a celor forestiere, în detrimentul reabilitării sistemelor de irigații.
8. Instabilitate bugetară, creditul agricol
Deși s-a discutat, opoziția a intervenit, folosind instrumentele parlamentare specifice, pentru a realiza o proiecție bugetară multianuală în agricultură, care să dea predictibilitate și stabilitate, și o execuție bugetară care să nu fie în defazaj cu ciclurile de producție. Cu toate acestea, Guvernul Boc nu a schițat nicio măsură în această direcție, lăudându-se doar cu faptul că alocațiile bugetare de la un an la altul sunt mai mari, uitând de creșterea valorilor inputurilor, slăbind astfel capacitatea economică a exploatațiilor agricole și, în multe cazuri, producând falimentarea acestora, excluzându-se din filozofia bugetară relația costuri-subvenții.
Creditul agricol este o noțiune ca și inexistentă în peisajul economic, la patru ani de la aderarea la Uniunea Europeană.
Dacă în trecut au existat eforturi din partea ministerului de a susține un dialog permanent cu mediul bancar, acum, acesta a dispărut.
9. Slăbirea dialogului minister – organizații profesionale
Ministerul Agriculturii refuză în continuare să poarte un dialog transparent și constructiv cu toate organizațiile de producători, preferând să întrețină relații consultative numai cu organizațiile agreate politic de coaliția la putere. Deciziile continuă să fie luate la nivelul ministerului, fără consultarea reprezentanților producătorilor agricoli sau, atunci când sunt consultați, nu se ține cont de opiniile lor rezultate din practică. Mai mult, în cadrul Comitetului Național de Inițiativă pentru organizarea alegerilor camerelor agricole nu au fost cooptați reprezentanți ai celor mai importante organizații de producători. Nerespectarea normelor legale de reprezentare conduce la tensiuni sociale și nemulțumiri în rândul beneficiarilor politicilor ministerului, fermierii români.
10. Lipsa unui concept național privind Politica Agricolă Comună (PAC)
România are posibilitatea istorică de a participa la luarea deciziilor PAC, în perspectiva anului 2020.
Dacă până în prezent România a fost determinată să accepte, cum era normal, prevederile PAC 2007–2013, ca urmare a politicii realizate de statele care aveau statut de țări membre, acum România are posibilitatea să-și prezinte propria viziune în politica agrară, în așa fel încât să se armonizeze interesele României cu ale celorlalte state membre pentru perioada următoare.
Din nefericire, se constată o activitate dispersată, sectaristă, lipsită de conținut, iar dialogul instituționalizat este timid, inconsistent și neproductiv.
Dată fiind importanța acesteia, noi considerăm necesar ca pregătirea deciziei să devină politică de stat, iar Guvernul, în integralitatea lui, să-și asume răspunderea pentru pregătirea și promovarea unui set de politici care să slujească interesele agricultorilor români.
De altfel, acest moment nu este cu nimic mai puțin important ca acela al preaderării, când Guvernul, prin structurile înființate și acțiunile întreprinse, a stabilit o foaie de parcurs și un set de măsuri, angajându-se în integralitatea lui pentru realizarea obiectivului propus.
Astăzi, în dialogul instituțional minister – Parlament, s-a observat o lipsă de concept național și de măsuri, cu responsabilități și termene pentru care să fie angajate toate structurile cu contingențe în domeniu.
Față de cele prezentate, solicităm Guvernului adoptarea următoarelor măsuri:
1. Elaborarea unui Program național de siguranță alimentară a României și prezentarea acestuia în plenul Senatului.
2. Adoptarea unei hotărâri de guvern pentru constituirea unui Comitet interministerial de elaborare, prezentare și susținere privind Politica Agricolă Comună (PAC), în perspectiva anului 2020.
3. Acordarea unui buget suplimentar de cel puțin 1,3 miliarde de lei, prin rectificare, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru a plăti de urgență datoriile restante către fermieri.
4. Revizuirea tehnică a Planului Național de Dezvoltare Rurală privind criteriile de selecție și eligibilitate pentru măsurile 1.2.1, 1.2.5 și 3.1.2. Asigurarea fondurilor necesare de la bugetul de stat pentru efectuarea plăților către beneficiarii proiectelor FEADR. 5. Implicarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în urgentarea aplicării taxării inverse la produsele agricole și în reducerea TVA de la 24% la 5% pentru produsele agricole, în vederea reducerii evaziunii fiscale.
6. Modificarea urgentă a Legii camerelor agricole, privind îmbunătățirea mecanismelor de înființare și de clarificare a atribuțiilor acestora, și scoaterea membrilor Parlamentului din Comitetul Național de Inițiativă.
7. Perfecționarea legislației cu privire la sistemul de irigații, în contextul schimbărilor climatice.
8. Dezvoltarea și susținerea sistemului public-privat în domeniul preluării, depozitării și prelucrării produselor agricole, stimularea producției ecologice și a produselor tradiționale.
9. Facilitarea accesului producătorilor agricoli la sistemele de creditare și definirea sistemului de credit agricol.
10. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale trebuie să notifice, în cel mai scurt timp, către Comisia Europeană măsurile de ajutor de stat pe care România este îndreptățită să le acorde din bugetul național.
Prin prezenta moțiune, autorii au atras atenția doar asupra unora dintre marile probleme ale agriculturii românești.
Având în vedere importanța majoră pentru România a domeniului agriculturii, cerem Guvernului o abordare responsabilă și promovarea unor politici în conformitate cu interesele României și ale românilor.
De asemenea, ținând seama de lipsa de viziune dovedită, precum și de semnalele privind implicarea ministrului în promovarea intereselor comerciale ale unor firme străine, autorii moțiunii cer prim-ministrului să analizeze posibila demitere a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
Vă invităm, stimați colegi, să votați textul acestei moțiuni simple.
Iată cum doi colegi de facultate și de an, din partide diferite, și-au asumat fiecare câte un risc: domnul ministru, domnul Valeriu Tabără, să revină ca ministru al agriculturii și dezvoltării rurale, iar colegul lui să prezinte moțiunea simplă în Senat.
Dar avem și o șansă, și anume ca moțiunea să treacă și, ca pe vremea domnului ministru Remeș, atunci când opoziția a inițiat o moțiune, Guvernul a fost obligat să plătească 5 milioane de lei pe hectar pentru fermieri, o măsură care a rămas în conștiința agricultorilor ca foarte bună.
Iată, avem un precedent, îl putem valorifica. Vă dorim și ne dorim succes!
Spre exemplu, cotațiile mondiale la unele dintre produsele de bază au înregistrat creșteri în luna februarie 2011, față de aceeași perioadă a anului 2008, de 93% la grâu, 85% la porumb, 92% la floarea-soarelui, 113% la zahăr, 57% la carnea de porc.
În ceea ce privește suprafața de teren necultivată, cifra de 3 milioane de hectare, care se vehiculează, nu are acoperire în realitate, atâta vreme cât suprafața însămânțată în toamna anului 2010, de peste 3,4 milioane de hectare, însumată cu cea propusă a se însămânța în această primăvară, de circa 5 milioane de hectare, reprezintă aproximativ 8,4 milioane de hectare cultivate într-un an agricol.
Problema terenurilor nelucrate nu mai este o chestiune de actualitate, în această primăvară suprafața necultivată coborând mult sub un milion de hectare – certitudinea o vom avea la încheierea campaniei de primăvară. Acest lucru se datorează viziunii asupra agriculturii, valorificării superioare a producției agricole din anul 2010, protecției producătorilor de produse primare, elemente esențiale în politica agricolă a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a Guvernului.
Apoi, creșterea exportului per total cu 40,7%, în timp ce importurile au înregistrat numai 2%. Balanța comercială cu produse agroalimentare s-a modificat în sens pozitiv față de anul 2009, deficitul comercial s-a redus de la 1,3 miliarde de euro la doar 724 de milioane de euro.
Asigurarea subvenției la timp, 98% din fermieri au primit banii în cont – și pe suprafețe, și pe animale. La sfârșitul lunii februarie, marea majoritate a fermierilor aveau acești bani în cont, atunci când ei încep campania de primăvară.
Este de neînțeles cum semnatarii moțiunii se referă la terenuri nelucrate a căror mărime a crescut după anul 2000, fără ca cei care au gestionat destinele agriculturii, unii fiind chiar miniștri, să fi luat vreo măsură ca aceste terenuri să fie atrase pentru a fi cultivate.
Aceasta se datorează conceptului de agricultură promovat de către semnatari, conform căruia România trebuie să producă în agricultură doar cât consumă. Ceea ce lipsește este de o importanță deosebită și se importă. Sunt afirmații publice.
Schimbarea, dacă vreți, a conceptului actualului Guvern și a conceptului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, că prin sectorul agricol România trebuie să devină țară net exportatoare, concept care stimulează producția agricolă, asigura durabilitatea câtorva domenii, și anume securitatea alimentară internă, întărirea economică a fermierilor și, sigur, poziționarea parteneriatelor agriculturii românești cu piața internațională.
S-au asigurat sursele financiare pentru plata la timp a formelor de sprijin pentru fermieri. Astfel, dacă în anul 2010 subvențiile alocate anului 2009 au fost acordate la un nivel scăzut și în afara perioadei optime de utilizare a acestora, pentru producția agricolă din 2010–2011, alocațiile pe suprafață sau animale au fost acordate în proporție de 80% până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Sursele financiare – și nu puține – au fost puse la dispoziția fermierilor la începutul campaniei agricole din primăvară.
La această dată, sumele sunt neplătite, din cauza teledetecției, pentru aproximativ 4.000 de fermieri, dintr-un număr total de aproximativ 1.100.000 de fermieri. Pentru anul 2009, subvențiile acordate s-au depus până la jumătatea anului 2010. La sfârșitul lunii iunie 2010 încă mai erau restanțe de plată, ceea ce a redus gradul de utilizare a subvențiilor în agricultură.
Mai mult, nu sunt susținute de argumente solide nici afirmațiile legate de programul de însămânțări de toamnă și nici campania din această primăvară.
În toamna anului 2010, s-au semănat peste 1,922 milioane de hectare de grâu, față de 1,8 milioane de hectare, cum se afirmă. Aceste date sunt singurele certe în acest moment, restul de date prezentate în textul moțiunii sunt rezultatul
unor simple operațiuni aritmetice, și nu al estimărilor oficiale asupra producției de grâu în 2011.
Putem opinia totuși că, în condițiile unui an agricol normal, recolta de grâu din acest an va asigura atât necesarul intern de consum, cât și disponibilități importante pentru export.
Aceleași considerente sunt valabile și pentru culturile de primăvară. Lucrările agricole din această primăvară sunt în grafic, iar condițiile meteo favorabile din ultima perioadă permit recuperarea în timp a unor întârzieri obiective date de condițiile climatice înregistrate la unele culturi cum este porumbul.
Cu toate acestea, comparând cifrele acestui an cu cele din primăvara anului 2009, când ministeriatul agriculturii era asigurat de altă formațiune politică, constatăm că suprafața însămânțată la data de 27 aprilie 2011 este de 2.744.000 de hectare, față de 2.497.000, aferentă anului trecut.
În aceste condiții, cum putem afirma că lucrările stau mai rău?
Referitor la afirmația că datele recensământului general agricol sunt descurajatoare, comparativ cu cele ale recensământului din 2004, și la cifrele comparative prezentate, sunt surprins să constat că, în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Recensământul General Agricol 2010–2012, mă văd în imposibilitatea de a infirma sau confirma acestea, deoarece, la ora actuală, procesul de prelucrare și validare a datelor colectate, repet, validarea datelor colectate în perioada decembrie 2010 – ianuarie 2011 este în plină desfășurare. În conformitate cu calendarul, primele date provizorii se vor publica la finele lunii iunie 2011 și cred că nu este bine să ne jucăm cu unele cifre.
În aceste condiții, cât de credibile pot fi datele invocate?
Referitor la afirmația că ministrul și Guvernul sunt responsabili pentru situația precară din agricultură – și nu există indicatori de redresare –, așa cum s-a mai precizat, situația agriculturii trebuie asumată de către toții decidenții politici care au gestionat acest sector economic.
În mod particular, având în vedere evoluțiile și efectele crizei economice mondiale, se poate aprecia că reacția sectorului agricol la factorii perturbatori care au afectat viața în ultimii doi ani, respectiv volatilitatea ofertei de produs, volatilitatea prețurilor, mai nou, reducerea cererii din cauza crizei financiare, nu a răspuns suficient provocărilor generate de evoluțiile piețelor.
Cu toate acestea, există premise favorabile de depășire a acestei situații, fapt confirmat de indicatori precum creșterea producției cerealiere a anului 2010, față de anul 2009, cu 12,6%, în contextul reducerii suprafețelor cultivate cu 3,9%.
Apoi, creșterea exporturilor de produse agroalimentare în medie cu 45% în anul 2010 față de anul 2008. Pentru exemplificare, se poate menționa creșterea exporturilor de cereale în 2010 față de 2009, respectiv 2,48 milioane de tone, față de 1,03 milioane de tone, și 2,05 milioane de tone, față de 0,74 milioane de tone la porumb.
Deficitul comercial în anul 2010, care a fost de 724,4 milioane de euro, este în scădere, de la 1,345 de miliarde, reprezentând o reducere de 65% față de valoarea înregistrată în anul 2008. Această reducere a deficitului comercial se datorează creșterii exporturilor și reducerii importurilor în 2010 față de anul 2008.
Excedentul comercial, în valoare de 102,6 milioane de euro, în urma relațiilor comerciale cu țări din afara Uniunii Europene, datorat creșterii semnificative a exporturilor de produse cu o pondere valorică mai mare în export...
La porumb: +132%, semințe de rapiță: +507,5%, animale vii, specia bovină, ovină sau caprină: +84,6%, semințe de floarea-soarelui: +7,3%.
Referitor la TVA pentru principalele produse agricole și alimentare, acest subiect este în dezbatere publică încă din anii 2005–2007. Și atunci, și acum considerăm că propunerea de aplicare a bazei de impozitare căreia să i se aplice cota redusă de TVA de 5% pentru sectoarele menționate ar putea avea ca efecte reducerea corespunzătoare a prețurilor de vânzare cu amănuntul la produsele respective doar dacă ar fi aplicată pe întreaga filieră de produs, de la produsul primar până la cel procesat.
Opinăm că, în caz contrar, TVA-ul dedus numai pentru produsul brut poate conduce la o creștere a cererilor de rambursare a TVA sau la facilități de finanțare a sectoarelor de procesare pe seama diferențelor de cote de TVA la materiile prime în cauză, în comparație cu produsele procesate din acestea.
În ceea ce privește scumpirea inputurilor, aceasta este o problemă a întregii economii naționale, nu numai a agriculturii, care preocupă actuala guvernare.
Un exemplu în acest sens îl constituie sprijinul care se acordă la motorina utilizată în agricultură, prin care statul suportă un sfert din prețul plătit la pompă de fermier pentru litrul de motorină utilizat în diversele sectoare ale agriculturii.
2. În ceea ce privește creșterea evaziunii fiscale, problematica evaziunii fiscale și a distorsiunilor în funcționarea normală a piețelor agricole și alimentare este în atenția conducerii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în limita competențelor stabilite prin legislația în vigoare atât structurilor centrale, cât și celor teritoriale cu atribuții în desfășurarea acțiunilor permanente de control și verificare a operatorilor economici de pe întreaga filieră de produs, respectiv producător, depozitar, comerciant și procesator.
Pentru exemplificare, începând cu anul 2010, inspectorii din cadrul direcțiilor agricole pentru agricultură județene și a municipiului București au efectuat controale în echipe mixte, constituite din inspectori ai inspectoratelor județene de poliție, ai Gărzii Financiare județene și ai direcțiilor județene de drumuri și poduri, în cadrul planului de acțiune „Silozul”.
În cadrul acestor controale, inspectorii direcțiilor pentru agricultură județene au efectuat un număr de 2.481 de controale, după cum urmează: 977 depozite de cereale, 337 societăți care procesează cereale, 92 de unități de comercializare a pâinii și 245 de producători agricoli, persoane fizice și juridice.
Luând în considerare amploarea acestui fenomen, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale manifestă deplina disponibilitate de a susține inițiativele legislative care au ca scop reducerea evaziunii fiscale, precum și continuarea acțiunilor de control în teren, menite să conducă la reducerea acesteia.
Referitor la afirmația că cercetarea agricolă este privată de atenție și sprijin, precizăm că Legea nr. 45/2009, inițiativa legislativă, nu a putut fi aplicată în totalitate, deoarece prezintă anumite imperfecțiuni referitoare, în principal, la suprafețe.
Cercetarea agricolă a fost sprijinită, conform legislației în vigoare, prin planul sectorial, valoarea totală a contractelor
de cercetare din planul sectorial al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru perioada 2006–2010 a fost de 85.455.000 lei, și vă confirm că a fost achitată în totalitate, plătindu-se toate referatele finale.
Prin efectul Legii nr. 45/2009, cu modificările ulterioare, la finele anului 2010, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2010, s-a rectificat bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și s-a alocat suma de 154.336.000 de lei pentru plata datoriilor unităților de cercetare-dezvoltare din subordinea și coordonarea ASAS către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, datorii înregistrate până la data de 30 noiembrie 2010, însă 47% din această sumă au reprezentat majorări și penalități.
De asemenea, la această dată, este în desfășurare propunerea de lansare a Planului sectorial de cercetaredezvoltare în domeniul agricol pentru perioada 2011–2014, care este de circa 10.900.000 de lei pentru anul 2011, iar pentru următorii ani se estimează în jur de 11.193.000 de lei pe anul 2012, 11.493.000 de lei pe 2013 și 11.815.000 lei pe anul 2014, un total de 45.401.000 lei.
În ceea ce privește afirmațiile dumneavoastră privind scăderea efectivelor de animale, vă informăm că, spre exemplu, efectivele de bovine din România urmează același trend descrescător înregistrat începând cu anul 1984 în toate țările membre ale Uniunii Europene.
Spre exemplificare, în România, în anul 2004, efectivele de bovine erau de 2.808.000, în 2010, 2.303.000.
În Uniunea Europeană, în anul 2004, aveam 18.749 de mii de capete, pentru ca în 2010 să se ajungă la 17.636 de mii de capete.
Specializarea și redimensionarea economică a exploatațiilor sunt criterii naturale de selecție a producătorilor și de menținere pe piață cu produse la standardele unitare comunitare.
Conform datelor operative ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, efectivele de bovine, exploatațiile în care se produce lapte, s-au diminuat, în perioada 2007–2010, în medie cu 5–7% anual.
Diminuarea efectivelor de bovine este semnificativă pe segmentul exploatațiilor foarte mici, una-două capete. Numai în ultimul an numărul acestora a scăzut cu 14%, în aceeași perioadă consolidându-se însă, lucru extrem de benefic, exploatațiile comerciale de dimensiune mijlocie spre mare.
Dacă în anul 2004 numărul vacilor de lapte din exploatațiile de dimensiuni medii, 10 până la 100 de capete, era de 80.000 de animale, în anul 2010 numărul acestora a ajuns la 160.000 de capete. Numărul exploatațiilor cu peste 100 de vaci a crescut de la 163 în 2004 la 297 în 2010, efectivul de bovine înregistrând o creștere în aceste exploatații de peste 70%.
Trebuie precizat că, din fonduri europene, crescătorii de bovine beneficiază de o susținere financiară după cum urmează:
– sprijin prin sistemul plăților naționale complementare directe (CNDP), în valoare de 410 lei pe cap de bovină;
– sprijin pentru retehnologizarea și organizarea exploatațiilor pentru producția de lapte. Constituie în continuare o prioritate pentru România, producătorii pot beneficia de susținere financiară în cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală 2007–2013; – sprijin pentru îmbunătățirea potențialului de producție la rasele de animale, respectiv pentru implementarea programelor de ameliorare elaborate de asociațiile de crescători;
– sprijin pentru efectivele de vaci de lapte crescute în zonele defavorizate ale României, de până la 250 de euro pe cap de vacă.
3. Referitor la descentralizarea defectuoasă și politizarea funcției publice, în ceea ce privește afirmația semnatarilor moțiunii, încă din anul 2009 și până în prezent, au fost emise acte normative care au politizat funcția publică, și țin să vă împrospătez memoria și să vă reamintesc că, înainte de apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 264 din 22 aprilie 2009, mai exact în februarie 2009, a fost înregistrată la Senatul României o propunere legislativă a domnului deputat Mircea Dușa, aparținând Grupului parlamentar al PSD, având ca obiect tocmai desființarea funcțiilor publice de la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerului și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și înființarea în locul acestor funcții publice a posturilor de directori coordonatori.
De asemenea, vă reamintesc că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 a fost inițiată de Ministerul Administrației și Internelor, condus la acea dată de domnul deputat al Grupului parlamentar al PSD, Dan Nica.
După apariția deciziilor Curții Constituționale nr. 413 și nr. 414 din anul 2010, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a făcut altceva decât să pună în aplicare prevederile acestor decizii, care stipulează foarte clar că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, respectiv contracte de management, acte administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență”.
Astfel, în baza prevederilor menționate, ministerul a repus în funcție toate persoanele care anterior apariției Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 au deținut funcția publică de director executiv. Și nu vreau să citesc aici, am o listă întreagă de directori în funcție care sunt din alte partide politice decât cele care constituie actuala echipă de guvernare, coaliție de guvernare.
În același timp, aceste funcții sunt ocupate și la celelalte instituții din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, a fost creat cadrul legal pentru reducerea cheltuielilor bugetare, astfel încât cheltuielile materiale și de personal să se încadreze în disponibilitățile financiare ale bugetului de stat.
Reducerea cheltuielilor de personal la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost de 132,077 de mii de lei pe an, reprezentând o reducere de 26,4% din totalul cheltuielilor de personal necesare.
Constat încă o dată că afirmațiile dumneavoastră, cum că măsurile adoptate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au afectat grav bugetul de stat prin cheltuieli nejustificate, sunt absolut tendențioase și lipsite de orice suport.
Țin să precizez faptul că atât prin prevederile ordonanței de urgență a Guvernului amintite, cât și prin prevederile actelor subsecvente emise în temeiul acesteia, ministerul a limitat efortul bugetar, limitându-se efortul contribuabililor în susținerea aparatului administrativ-central.
În ceea ce privește APIA, constat din nou că datele pe care le dețineți nu sunt cele reale. Restructurarea din anul 2010 a afectat un număr de 540 de posturi de la APIA, dar peste 100 de posturi dintre acestea erau vacante. La reducerea de posturi s-a avut în vedere un impact minim la nivelul personalului implicat în gestionarea măsurilor cu finanțare, lucru sesizat și de misiunile de audit ale Comisiei Europene.
În paralel, în 2010 s-au creat premisele promovării în grad a peste 1.500 de angajați, cu consecințe în creșterea calității activității derulate de aceștia la nivelul instituției. Nu am să vă dau evoluția plăților în perioada 2007–2010. Vă dau doar, comparativ, numărul fermierilor plătiți: 2008 – 12%; 2009 – 28%; 2010 – 61%, iar în 2011, la data la care am emis acest material, 96%.
Câteva dintre aceste date, care sunt edificatoare: pentru SAPS 2010 se află în flux de autorizare 1.071.000 de fermieri, reprezentând 98,7% din totalul de 1.088.000 de fermieri. Un număr de 1.034.563 de fermieri, fizic, sunt deja plătiți.
La sfârșitul lunii mai se preconizează demararea plăților Uniunii Europene pentru zonele defavorizate, respectiv pachetele de agromediu, care înseamnă o infuzie de peste 400 de milioane de euro din FEADR. În campaniile trecute, aceste plăți, atenție!, se demarau cel mai devreme în luna septembrie, respectiv SAPS 2009.
În anul 2010 s-a atins pentru prima dată, la 30 iunie, obiectivul de 96,1% de plăți SAPS din FEGA, eliminându-se astfel penalizările pentru plata cu întârziere a fermierilor, conform regulamentelor Uniunii Europene.
În anul 2010, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a atins, prin APIA, un procent de absorbție din FEGA de 99 din SAPS, respectiv 99,6 la „Măsuri de piață”, clasându-se printre primele state din Uniunea Europeană din acest punct de vedere.
În 2010 s-a reușit, pentru prima dată din perioada 2007–2010, demararea plăților regulare în luna decembrie, conform regulamentelor Uniunii Europene.
În 2010–2011, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a reușit, prin APIA, să închidă toate elementele din planul de acțiune stabilite în relația cu Comisia Europeană în anul 2009, ca urmare a deficiențelor Sistemului Integrat de Administrare și Control constatate la acel moment.
Menționăm că atingerea acestui obiectiv a eliminat pericolul iminent de blocare a oricărei plăți directe spre România din fondurile Uniunii Europene.
În anul 2010, APIA a reușit implementarea mecanismului de depunere electronică a cererii SAPS (IPA online), ceea ce a condus la scăderea cu 50% a ratei de supradeclarare încă din 2010, și a reușit să-și formeze o bază de date integral electronică cu parcelele fermierilor.
La acest moment, în campania SAPS 2011, din 760.000 de cereri depuse, 749.000 de cereri sunt depuse electronic, ceea ce înseamnă 98,5%. Ca suprafață, ponderea este de 99%. În ceea ce privește plățile de la buget, au fost achitate integral plățile din bugetul național, din PNDC Zootehnie, neexistând la această dată restanțe.
Situația controalelor și a evoluției, un indicator esențial. Este vorba de rata de eroare.
V-aș da doar câteva dintre exemple.
În 2007, suprafața care a fost controlată prin cele două proceduri, clasic, respectiv teledetecție, a fost de 438.668 de hectare – clasic, iar prin teledetecție – 784.000 de hectare.
În 2010 sunt 17.284 de fermieri și o suprafață de 639.000 de hectare care au fost supuse controlului clasic, respectiv 92.000 de fermieri și o suprafață de 788.000 de hectare care au fost supuse controlului prin teledetecție.
În 2010 a fost verificată cea mai mare suprafață din perioada 2007–2010, circa 1,42 milioane de hectare, dublu față de 2009, și, cu toate acestea, controlul clasic s-a încheiat la timp, respectiv luna octombrie 2010, iar la teledetecție s-a înregistrat un progres în finalizare de 90 de zile în anul 2010. Aceste elemente de progres au fost evidențiate și de Comisia Europeană.
Pentru ceea ce este extrem de important, vă dau rata de eroare la controale după raportul de control, și anume prin controlul clasic, în 2007, eroarea a fost de 16,27%, pentru ca în 2010 rata de eroare să coboare la 4,2%.
Prin teledetecție, în 2007 eroarea a fost 10,5%, iar în 2010 a fost de 3,92%.
Rata de eroare este un indicator extrem de important, din care rezultă și corecțiile financiare care se aplică fiecărui stat membru al Uniunii Europene. Anul 2010 arată însă un progres foarte mare calitativ care a fost înregistrat, creându-se, în egală măsură, premisele ca în 2011 să se ajungă, atenție!, la 2% rată de eroare acceptată de Uniunea Europeană și care elimină ideea de corecție financiară.
Elementele prezentate mai sus arată că restructurarea de personal nu a avut efecte negative asupra calității activității de control pe teren. Cifrele indică o creștere a calității controlului efectuat atât din punct de vedere al încadrării în termene, cât și din punct de vedere al indicatorilor de eroare.
4. În legătură cu politizarea camerelor agricole, Legea nr. 283/2010, stimați colegi senatori, privind camerele agricole pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală a fost, accentuez, adoptată cu unanimitate de voturi atât din partea membrilor partidului de guvernământ, cât și din partea membrilor partidelor aflate în opoziție.
Afirmația semnatarilor moțiunii simple referitoare la politizarea camerelor agricole, din cauza participării în Comitetul Național de Inițiativă a opt parlamentari, nu poate fi luată în considerare, având în vedere votul exprimat de membrii partidelor de opoziție la adoptarea acestei legi și respectarea în totalitatea a algoritmului politic de desemnare a Parlamentului în comitet, dar și faptul că acesta se dizolvă imediat după organizarea alegerilor.
Nu se poate vorbi de o politizare a camerelor agricole, deoarece în Comitetul Național de Inițiativă, pe lângă parlamentari – care nici măcar nu au participat la toate ședințele săptămânale –, mai sunt incluși și șapte reprezentanți ai formelor asociative din agricultură, din aproape toate domeniile reprezentative, precum și funcționari publici din ministerele de resort.
În cadrul Comitetului Național de Inițiativă toate hotărârile au fost adoptate democratic, în baza votului liber exprimat public de către membrii acestuia.
Precizez că toate neconcordanțele din cuprinsul legii la care se face referire în moțiune au fost corectate printr-un proiect de ordonanță de urgență a Guvernului, recent finalizat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ce urmează să fie adoptat cât mai curând de către Guvern.
De asemenea, au fost finalizate normele metodologice de aplicare a legii, iar acestea urmează să fie adoptate de Guvern într-un viitor foarte apropiat.
Apreciez că până în luna septembrie a acestui an noile camere agricole vor deveni funcționale.
5. Derularea necorespunzătoare a Programului Național de Dezvoltare Rurală.
Programul Național de Dezvoltare Rurală este un program de anvergură națională, fiind singurul program care abordează integral problemele mediului rural și, totodată, având cea mai mare alocare dintre toate programele derulate în România în perioada 2007–2013, de circa 10 miliarde de euro.
Prin intermediul Planului Național Strategic de Dezvoltare Rurală sunt sprijinite toate sectoarele din mediul rural, de la agricultură și industria alimentară la infrastructură și activități nonagricole.
Având în vedere faptul că, la nivelul european, politica de dezvoltare a unui sector presupune elaborarea unei strategii multianuale, România s-a aliniat cerințelor europene pentru crearea unei strategii de dezvoltare rurală ce acoperă perioada 2007–2013, astfel încât o renegociere a măsurilor din cadrul programului cu Comisia nu ar avea temei în acest moment.
Menționez că ministerul...
Cum s-a ajuns aici? Răul cel mai mare este fărâmițarea excesivă a suprafețelor agricole. Este o realitate care face astăzi imposibilă o politică agricolă coerentă.
Această stare de lucruri este legiferată prin trei legi ale fondului funciar: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, toate inițiate chiar de partidele din actuala opoziție.
Prin aplicarea nefericită a Legii nr. 18/1991, au dispărut fostele CAP-uri și IAS-uri și, odată cu ele, puternicul sistem de irigații, rămas al nimănui, a fost imposibil de fructificat, în condițiile fărâmițării proprietății asupra terenurilor.
Așa s-a ajuns ca România să realizeze doar 10% din potențialul său agricol și să importe trei sferturi din necesarul intern de alimente.
Cei care au gestionat această situație sunt astăzi aici, în banca opoziției. Și dumneavoastră acuzați lipsa irigațiilor? De ce nu am avut, ca Ungaria de pildă, o lege a exploatațiilor agricole însoțitoare a Legii fondului funciar? Se restituiau proprietăți cu condiția constituirii unor exploatații, care să posede minimum o sută de hectare de teren agricol, cu obligația ca aceste suprafețe să fie lucrate după un plan și un program prestabilite, cum se întâmplă în alte state din Uniunea Europeană, simplu.
S-a preferat restituirea haotică a terenurilor, fiecare să-și primească înapoi parceluța. De ce? Probabil, pentru câștigarea unui bazin electoral al populației rurale, cu sacrificiul sigur al interesului național.
Coaliția de guvernământ, deși face eforturi susținute, nu a reușit în cei doi ani să corecteze erorile grave de gândire economică produse în 20 de ani de guvernare PSD-istă și PNL-istă.
Aderarea la Uniunea Europeană înseamnă și facilități, dar și constrângeri. Vorbeați despre speranțe și așteptări din partea agricultorilor și locuitorilor din mediul rural și aminteați că avem cei mai săraci agricultori din Uniunea Europeană.
Ce așteptări ați împlinit, domnilor semnatari ai moțiunii, între 2000 și 2008, când ați condus non-stop Guvernul României? Ce au făcut miniștrii PNL și PSD ai agriculturii între 2007 și începutul lui 2009, adică după aderarea la Uniunea Europeană?
Puneți Guvernului Boc întrebări la care ar trebui să răspundeți mai întâi dumneavoastră, nu să vă ascundeți propria neputință.
PDL este conștient că trebuie făcut imposibilul, astfel încât criza alimentară care se prefigurează prin anii 2020–2025 să găsească România pregătită.
Produsele alimentare vor reprezenta în viitorul apropiat ceea ce reprezintă astăzi petrolul pentru statele producătoare, adică multă bogăție.
Amintiți de clientela politică, referindu-vă, probabil, la cei care s-au îmbogățit ilegal și imoral prin spolierea agriculturii. Ați călcat pe o mină antipersonal, domnilor semnatari ai moțiunii.
Chiar nu știți că marii beneficiari ai privatizării fostelor IAS-uri sau ai privatizării altor complexuri agricole sunt foștii și actualii lideri marcanți ai PSD din Dobrogea până în Câmpia de Vest, din Timiș și Arad până în Vaslui și Botoșani?
Argumentul semnatarilor moțiunii este că se vorbește de o cifră anuală record – spun: se vorbește – de un miliard de euro numai în domeniul cerealelor și de peste un miliard de euro în domeniul panificației. Evaziunea fiscală este o practică proliferată în lipsa unui control eficient și în timp.
Cred că știu ceva despre asta domnii din PSD și din PNL, care au întreținut fenomenul. Poate neputincioși, poate interesați, poate complici pe parcursul anilor, sigur.
Domnul ministru Valeriu Tabără v-a vorbit deja despre aceste măsuri speciale și constructive și, sigur, despre eficientele măsuri de control pe care le-a inițiat în domeniu, așa că nu voi mai insista asupra acestui lucru, ca, de altfel, nici asupra descentralizării defectuoase și politizării funcției publice.
M-aș referi, totuși, puțin la politizarea camerelor agricole, un subiect pe care dumneavoastră l-ați poziționat la mijlocul moțiunii de astăzi. Ce anume contestă semnatarii moțiunii? Faptul ca dintr-o structură efemeră numită Comitet Național de Inițiativă, desemnată prin hotărâre a Guvernului, să facă parte opt parlamentari, respectiv cinci deputați și trei senatori? Practic, sunt parlamentari care au conceput respectivul act normativ, iar votul – ați auzit – a fost în unanimitate.
Ce contestă PSD și PNL? Deciziile mult mai democratice în aplicarea politicilor agricole? Faptul că din trei senatori doi sunt ai opoziției, chiar semnatari ai moțiunii?
Repet, într-o construcție efemeră, decizia finală va fi însă a alegătorilor, producători agricoli și proprietari de păduri, precum și a celor care vor candida la aceste camere agricole, dar nici nu pot să fiu de acord cu domnul ministru Tabără cu privire la generalizarea absentării senatorilor de la ședințele săptămânale ale Comitetului Național de Inițiativă.
Gradul de absorbție a fondurilor europene pentru agricultură a crescut în 2010 de peste două ori față de 2009. Deci programul destinat agriculturii a început să meargă. Poate încetișor, dar merge.
Din păcate, mai mult de jumătate din proiectele depuse de beneficiari nu au fost eligibile, și aici trebuie încă lucrat. Foarte important însă, până anul trecut, s-au depus documentații pentru fonduri europene în sumă care depășește cu 904 milioane de euro întreaga sumă alocată României pentru anii 2007–2013.
Aceasta este activitatea Guvernului, domnilor parlamentari ai opoziției.
Degradarea sistemului de îmbunătățiri funciare, Legea nr. 84/1996, a reușit, parțial, să asigure cadrul pentru lucrările de îmbunătățiri funciare, dar nu a asigurat finanțarea acestor lucrări. Lucruri făcute pe jumătate, așa cum ne-au obișnuit deja cele două partide din opoziție, PNL și PSD.
Ultima lege, Legea nr. 138/2004, a încercat o corectare a deficiențelor, dar a fost mai mult un act de restructurare administrativă, combinat cu norme metodologice de aplicare. Legea este inoperantă și nu a rezolvat nici pe departe multitudinea de probleme din sector.
Nici formula potrivită pentru a acorda sectorului de irigație energie mai ieftină nu a fost încă rezolvată. Aceasta, pentru că, după cum a spus și domnul ministru Tabără, au existat disfuncții administrative moștenite. Totuși, acordarea subvențiilor pentru îmbunătățiri funciare este în atenția Guvernului și se construiește cadrul legal corespunzător.
Toate aceste măsuri neglijate de guvernele anterioare cer însă timp.
Instabilitate bugetară, credit agricol. În privința alocărilor bugetare pentru agricultură atât pentru anul 2010, cât și pentru anul 2011, este firesc ca inclusiv eu să fiu nemulțumit, dar am acceptat decizia Guvernului privind restricțiile bugetare impuse, de altfel, altor sectoare și altor ministere. Cred însă că experiența acestor doi ani de austeritate ne-a învățat să prețuim mai bine banul public și să găsim soluții financiare potrivite pentru producătorii agricoli.
Presupun că nu se așteaptă nimeni să discutăm serios afirmația că nu criza și-a pus amprenta pe exploatațiile agricole, atâtea câte sunt, ci Guvernul Boc. Superficială, chiar hilară afirmația, domnilor semnatari ai moțiunii.
Asupra punctelor 9 și 10, generalitățile inconsistente de la cele două puncte mă fac să pun și eu punct oricărui comentariu suplimentar.
Nu am niciun fel de intenție triumfalistă, și nici nu doresc să acuz doar opoziția. Admit că și PDL-ul a avut participații minoritare periodice în unele coaliții, fără să poată face mare lucru, decât să se retragă de la guvernare, când s-a lovit de obtuzitatea și incompetența celorlalți parteneri.
Admit însă că România va ieși din recesiune în urma programului nostru de austeritate, blamat zgomotos de dumneavoastră, dar necesar pentru țară.
Iată, „Standard & Poor’s”, prima mare agenție de rating, care a retrogradat România în toamna anului 2008, anunță posibilitatea îmbunătățirii notei, dacă Guvernul va menține ritmul reformelor structurale actuale, va asigura o politică fiscală prudentă și va menține stabilitatea în sectorul financiar. Exact acest lucru va face Guvernul Boc.
E o recunoaștere internațională, nu-i așa? Doamnelor și domnilor colegi,
Având în vedere cele prezentate – corecte și sincere, cred –, nu există argumente pentru care Senatul ar vota favorabil moțiunea simplă „Agricultura – falimentară, dar politizată”.
Rog, deci, Grupul parlamentar al PDL, Grupul parlamentar al UDMR și Grupul parlamentar al senatorilor independenți să respingă demersul opoziției PSD-PNL. Vă mulțumesc pentru atenție.
Dacă o asemenea politică l-ar dezavantaja doar pe producătorul agricol, încă nu ar fi atât de dramatic. Este sigur însă că și mai nefaste sunt consecințele pe ansamblul economiei românești, pentru cetățenii țării, dar mai ales pentru cei care merg zi de zi la piața de produse agroalimentare și constată cum coșul zilnic este tot mai ușor și tot mai scump.
Nu putem să pretindem țăranului român să facă el protecția socială, prin truda lui și a familiei lui, și să nu primească nimic în schimb. El nu vrea mult, nu vrea în niciun caz pomană, vrea doar condiții egale cu fermierii din Uniunea Europeană. Vrea sistem național de creditare, politici agricole coerente pe perioadă lungă, protecția produsului agricol intern în concurența cu importurile, sistem național de prelucrare a produselor strategice, sisteme naționale de irigații și desecări, instituții naționale de reprezentare a intereselor agricultorilor, fără imixtiune politică, și să participe la toate deciziile majore ce privesc agricultura și dezvoltarea rurală. Vrea sprijin diferențiat pentru terenurile lucrate față de cele nelucrate și diferențiere pentru agricultura comercială față de agricultura familială.
Nu se poate, domnule ministru, ca pășuni alpine pe care nu calcă nimeni să primească subvenții și alocații bugetare egale cu suprafețele pentru care se cheltuiesc 30-40 de milioane de lei pe hectar. Asta duce la necultivarea pământului.
Cred cu tărie, domnule ministru, că trebuie să regândim modul de acordare a subvențiilor și a celorlalte forme de sprijin în avantajul fermierului român. Politica Agricolă
Comună este bună, dar sunt prea multe lucruri pe care le putem corecta. Personal, mă așteptam la o abordare politică, la răspunsuri politice, și nu la răspunsuri statistice.
## Stimați colegi,
Politica agricolă a României nu a fost niciodată excepțională, nu a fost în niciun program de guvernare pe locul întâi, dar căderea de acum, dezinteresul și persecuțiile din această perioadă, lipsa de susținere din partea acestui Guvern, cu siguranță, se află la cote insuportabile, motive suficiente pentru a iniția această moțiune.
Toți cei care mai au încă dubii pot compara indicatorii agricoli ai guvernărilor 1992–1996, 2001–2004 cu indicatorii actuali și, de asemenea, pot compara măsurile legislative și guvernamentale din acele perioade cu ceea ce avem acum. Este clar că aceste comparații dezavantajează net actuala guvernare, care are posibilitatea să recunoască aceste lucruri și să înceapă chiar îndreptarea lor.
Iată, stimați colegi, doar câteva argumente care mă determină să vă îndemn, cu respectul cuvenit, să votați această moțiune simplă prin care nu urmărim efecte politice imediate, ci doar o schimbare majoră de atitudine politică pe termen lung, care să plaseze agricultura și dezvoltarea rurală ca priorități naționale, cu tot ce înseamnă această abordare. Vă mulțumesc pentru atenție.
România nu are în momentul de față nici piață financiară, nici burse agricole. În agricultură nu există companii și angajați, rețelele de distribuție lasă de dorit, iar mărfurile sunt realizate în condiții de productivitate redusă.
Urmarea acestei stări de fapt este că România importă, în prezent, peste 60% din produsele alimentare.
Stimați colegi,
Poate că unii dintre dumneavoastră veți spune că aspectele pe care le-am semnalat sunt deja cunoscute, că sunt exagerări etc. Ei bine, aceasta este, din păcate, realitatea din agricultura românească, gestionată de un guvern care pretinde că reformează statul din temelii și aflat sub egida unui președinte care, în loc să-l demită pe primministru, își admonestează propriul popor, calificându-l drept neperformant.
În continuare, aș enumera câteva dintre „performanțele” reformiștilor PDL-iști: lipsa unor programe coerente pe termen mediu și lung, tergiversarea descentralizării administrației din agricultură și politizarea acesteia în detrimentul profesioniștilor, într-un cuvânt, absența unei strategii coerente și cuprinzătoare care să ghideze politica administrației în privința finanțării și implementării politicilor agricole. Toate acestea au creat o situație îngrijorătoare, față de care noi, cei aflați acum în opoziție, nu putem rămâne indiferenți.
Trebuie să recunoaștem că a face agricultură în România a devenit mai mult un exercițiu de supraviețuire decât o activitate profitabilă, în condițiile în care fermierii se află într-o permanentă luptă cu sistemul legislativ, la care se adaugă calamitățile naturale, respectiv un sistem de irigații distrus în proporție de peste 70%, obstacole în fața cărora aceștia sunt neputincioși, dat fiind dezinteresul total al autorităților în această direcție.
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, subvențiile primite de agricultori sunt mult mai mici, iar de cele mai multe ori banii ajung cu întârziere la aceștia, ei întâmpinând dificultăți și în ceea ce privește contractarea creditelor de la bănci.
Pentru că am amintit de politizarea administrației agricole, aș dori să insist în continuare asupra unui subiect care suscită un interes deosebit în ultimele luni, îndeosebi din partea celor direct implicați, adică a fermierilor. Este vorba
despre Legea nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, lege deja contestată de către fermieri, dar chiar și de către unii membri ai Guvernului Boc.
După ce a tergiversat timp de doi ani adoptarea acestei legi, iată că Guvernul PDL a găsit de cuviință să folosească și această nouă instituție în beneficiu politic, în loc să servească intereselor agricultorilor. Mai mult decât atât, este evidentă tendința Guvernului de a trage de timp în aplicarea Legii camerelor agricole. Voi da câteva exemple în acest sens.
Termenul de adoptare a hotărârii de guvern prin care trebuia să fie înființat Comitetul Național de Inițiativă a fost depășit cu 81 de zile. Se intenționează prorogarea cu 60 de zile a termenului prevăzut pentru organizarea de alegeri pentru camerele agricole zonale, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență. Conform acestei propuneri, știam că termenul este 7 iulie, iar astăzi am aflat de la domnul ministru Tabără că abia în septembrie vom putea avea camerele agricole în stare de funcționare.
Precizez că nici acest termen nu mai poate fi respectat, întrucât nu a fost adoptată legislația secundară.
O altă modalitate de tergiversare a aplicării legii este neemiterea ordinului de către ministrul agriculturii și dezvoltării rurale pentru organizarea primelor alegeri, conform art. 26 alin. (2) din lege.
Alte termene nerespectate sunt cele privind emiterea ordinului pentru alocarea sumelor necesare organizării primelor alegeri, depășit cu 33 de zile, domnule ministru, apoi cele privind emiterea unor hotărâri de guvern pentru elaborarea normelor metodologice de aplicare a Legii camerelor agricole, precum și pentru stabilirea listei camerelor agricole zonale, județene și regionale.
Un alt termen nerespectat este cel prin care comitetele județene de inițiativă trebuie să delimiteze circumscripțiile electorale pentru alegerea colegiilor zonale ale camerelor agricole.
De asemenea, nu au fost desemnați încă membrii circumscripțiilor și birourilor secțiilor de votare.
Stimați colegi,
Departe de mine intenția de a vă plictisi cu date tehnice, dar consider că este necesar să le semnalez, întrucât ele reprezintă doar un aspect al modului șmecheresc prin care PDL și clientela sa politică vor să-i păcălească pe agricultori și de această dată.
Cred că ați constatat dificultățile prin care a trecut domnul senator Pereș în a demonta afirmația noastră de politizare a camerelor agricole. Am să încerc să-i dau câteva explicații domnului senator Pereș, să vedem care dintre noi doi justifică mai bine această politizare sau nepolitizare.
Să privim cu atenție componența Comitetului Național de Inițiativă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 263/2011.
Ce constatăm? Opt membri sunt reprezentanți ai PDL, inclusiv ai ministerelor – care de drept au apartenență politică –, trei membri sunt de la UNPR, independenți și UDMR, adică arcul guvernamental are 11 membri din 21 în Comitetul Național de Inițiativă, 52%, o majoritate confortabilă. În același timp, opoziția are trei membri, adică 14%.
În această structură nu a fost luată în calcul opțiunea politică a reprezentanților formelor asociative din agricultură, dar, oricum, majoritatea simplă este alcătuită din partidele aflate la guvernare, respectiv peste 50%. Mai departe, Comitetul județean de inițiativă este format din patru reprezentanți ai arcului guvernamental, adică 57%, și trei reprezentanți ai formelor asociative. Chiar și reprezentanții formelor asociative au fost aleși după simpatii politice, și am să vă explic.
Din 7 forme asociative, 5 au profil zootehnic și numai două au profil vegetal, profilul silvic și horticol, de exemplu, lipsind cu desăvârșire. Această situație exprimă limpede faptul că selecția asociațiilor profesionale nu a fost făcută după criterii de reprezentativitate și profesionale.
La nivel teritorial, au fost constituite comitete județene și regionale fără suport legal, adică fără respectarea art. 32 alin. (2) din lege, conform căruia lista camerelor agricole zonale, județene și regionale se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Subliniez faptul că aceste comitete de inițiativă au competență teritorială, în conformitate cu delimitarea stabilită prin hotărârea de guvern care ar fi trebuit emisă. Această modalitate de stabilire a comitetelor regionale, precum și a președinților acestora, reprezintă, din punctul meu de vedere, un abuz de drept.
Am să încerc să explic, domnule ministru Tabără.
Comitetul Național de Inițiativă a făcut o propunere pentru șapte comitete regionale de inițiativă. În acest moment, Comitetul Național de Inițiativă lucrează numai după proiecte de lege, adică de hotărâri de guvern privind normele, și pe modificările care sunt propuse, fără să aibă o bază legală, această legislație secundară nefiind adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României. Din acest motiv, în teritoriu sunt diferite interpretări și în fiecare județ se aplică legea după cum vrea fiecare președinte de partid – PDL sau altceva.
Cred că sunteți la curent că au fost schimbați membrii comitetelor de inițiativă județene după adoptarea hotărârii de către Comitetul Național de Inițiativă, fără să se aibă la bază documentele de schimbare și hotărârea Comitetului Național de Inițiativă.
## Doamnelor și domnilor senatori,
PDL-ul a mai găsit o modalitate de a cuceri electoratul din mediul rural, prin intermediul camerelor agricole. Apar astfel situații paradoxale în care președinții comitetelor județene de inițiativă sunt chiar prefecți sau directori de deconcentrate, adică politizare pe față, ca să vorbim deschis.
## Domnule ministru,
Puteți să ne spuneți câți președinți ai comitetelor de inițiativă județene sau regionale sunt din partea asociațiilor profesionale la nivelul întregii țări? Din cunoștințele mele, unul singur.
Cu alte cuvinte, în timp ce în majoritatea țărilor Uniunii Europene camerele agricole au un rol determinant în reprezentarea intereselor agricultorilor, fiind asociații profesionale alcătuite din aleși ai agricultorilor și ai unor salariați din organizații cu profil agroalimentar, care oferă consultanță, și sunt conduse de către agricultori, la noi, în România, se dorește altceva. Mai exact, partidul de guvernământ se gândește la viitor, adică la propriul viitor electoral, încercând să politizeze camerele agricole, pentru a le controla.
În ceea ce mă privește, în calitatea mea de senator al PNL, doresc să atrag atenția, în încheierea intervenției mele, asupra tentativei partidului de guvernământ de folosire în scopuri politice a unei instituții a cărei principală menire ar trebui să fie ajutorarea fermierilor prin oferirea de consultanță
profesionistă și prin reprezentarea intereselor lor în mod independent și apolitic.
Legea camerelor agricole nu poate și nu trebuie să fie o sfidare la adresa agricultorilor români, pentru că aceștia nu merită să fie lăsați de izbeliște, la cheremul politicului.
Având în vedere faptul că prin gestionarea lamentabilă a unui domeniu de importanță maximă pentru economia românească, respectiv agricultura, Guvernul PDL condus de Emil Boc se descalifică nu numai în fața celor direct implicați în activități agricole, dar și în fața organismelor Uniunii Europene, care au mari așteptări din partea României în ceea ce privește folosirea eficientă a fondurilor destinate agriculturii, este logic și necesar să votăm această moțiune simplă.
Vă mulțumesc pentru atenție.
Nu este de neglijat însă faptul că prețurile produselor de piață este identificat și de calitatea acestora. Pe piața internă, micii producători duc o luptă împotriva globalizării produselor de masă. Măsurile acestui Guvern în domeniul facilitării prelucrării produselor primare ale micilor fermieri – exemplul cel mai elocvent fiind aprobarea noilor standarde pentru abatoarele de capacitate mică – creează, de asemenea, premisele obținerii unor avantaje directe de către acești fermieri, în urma creșterii prețurilor la produsele alimentare. Produsele tradiționale românești pot ajunge astfel direct la consumatori, creându-se, în același timp, o alternativă la valorificarea animalului exclusiv prin intermediarii marilor exportatori sau procesatori.
Conform statisticilor, comparativ cu anul 2004 și raportat la anul 2009, într-adevăr, se pot constata date care trebuie să ne alarmeze, dar este cel puțin ciudat cum semnatarii moțiunii fac responsabil actualul Guvern de reducerea efectivelor în ultimii șase ani.
Aceleași statistici arată creșteri semnificative la anumite efective: 23% la ovine, 38% la caprine, 19% în apicultură. Să considerăm aceste creșteri meritul actualului Guvern? Nu, nu cred că așa trebuie privite lucrurile.
Deși ministerul a lansat, în perioada 2010–2011, mai multe programe naționale și sisteme de sprijin pentru creșterea efectivelor de animale din România, noi nu afirmăm că toate datele pozitive din statistică reprezintă meritul acestui Guvern, iar cele cu scădere, cele negative, sunt ca urmare a unor factori externi independenți de noi. Trebuie să avem, stimați colegi, o atitudine responsabilă cu toții.
Permiteți-mi să vă mai dau un exemplu. În România, și nu numai, între producătorii de lapte crud și procesatori se întâmplă un lucru foarte ciudat, aproape inexplicabil pentru toată lumea. Deși prețul laptelui crud este extrem de scăzut, prețurile la lactatele de pe rafturile marilor lanțuri de hiper și supermarketuri sunt din ce în ce mai mari. Aici punctul nostru de vedere este identic cu cel al domnului comisar Cioloș, care, la rândul lui, a propus, în cadrul noului PAC, întărirea capacității de negociere a grupurilor de producători, măsuri de identificare prin etichetarea producătorului și așa mai departe.
Răspund aici și la acuzația formulată de semnatarii moțiunii, potrivit căreia Guvernul nu are o viziune clară și un punct de vedere clar cu privire la noul PAC.
Avem, avem un punct de vedere clar. Susținem că menținerea în termeni reali a valorii sprijinului pentru agricultură în configurația celor doi piloni complementari trebuie să permită și valorificarea potențialului noilor state membre, precum și atingerea obiectivelor de convergență. Susținem că în noul PAC doar fermierii activi trebuie să beneficieze de susținere, susținem o plată directă pe hectar, echitabilă în raport cu celelalte state membre.
Referitor la terenurile nelucrate, vehicularea unor suprafețe de peste 3 milioane de hectare ca fiind nelucrate se dovedește a fi pură speculație din partea semnatarilor moțiunii, întrucât suprafețele însămânțate în toamna anului 2010 și în primăvara acestui an însumează peste 8,4 milioane de hectare.
Creșterea subvențiilor pe hectar, creșterea veniturilor din valorificarea producției, subvenția pe motorină, verificările făcute de APIA, toate sunt elemente care au contribuit la creșterea suprafețelor exploatate, lucrate.
Cu siguranță, este loc de mai bine, trebuie să încurajăm în continuare atragerea în circuitul productiv a tuturor pășunilor, a suprafețelor neadecvate pentru producerea de hrană, domenii în care Guvernul trebuie să ia măsuri în cel mai scurt timp.
Referitor la aspectele privind evaziunea fiscală, TVA, instabilitatea bugetară sau dialogul minister – sindicate – patronate, domnul ministru a formulat deja punctul de vedere al ministerului.
Doresc însă să-mi închei intervenția prin a vă aduce în atenție două aspecte esențiale ale perioadei dificile pentru agricultura României.
În anul 2010, valoarea exporturilor din România de produse agroalimentare a fost de 3 miliarde de euro, înregistrând o creștere de 40% față de anul 2009. A crescut, de asemenea, producția de cereale în anul 2010, față de 2009, cu 12%, aproape 13%, în contextul reducerii totuși cu 3,9% a suprafețelor cultivate.
Al doilea aspect este legat de evoluția plăților din fonduri comunitare. Anul acesta, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și-a propus să plătească agricultorilor din România 1,7 miliarde de euro din fonduri europene pentru sprijinirea investițiilor și plata subvențiilor. Din datele pe care le deținem în acest moment, această țintă poate fi atinsă, iar efectul va fi unul pozitiv pentru orice fermier.
În încheiere, stimați colegi, în concluzie, Grupul parlamentar al UDMR din Senat va vota împotriva prezentei moțiuni simple.
Vă mulțumesc.
Lista acestor decizii greșite, care ne amendează viitorul, poate continua: multe acțiuni care au creat datorii și penalizări foarte mari – să nu amintim decât celebrul proiect ROMAG, din 1998 –, distrugerea sistemului de achiziții. Alocăm mult mai mult timp discuțiilor privind aceste camere pentru agricultură, dar nu discutăm cum am putea să repunem în funcțiune un sistem de achiziții performant.
Practic, autorii moțiunii se bazează pe un moment care e rău ales. Nu putem să nu amintim că în anii 2008 și 2009 deficitul balanței de plăți pe agricultură a fost între
unu și două miliarde de euro. Acum există un oarecare echilibru pentru 2010, ceea ce este un semn de progres.
Și atunci, nu putem să ne aducem iarăși aminte decât de modul absolut ciudat în care în 2007–2008 am participat cu toții, prin lipsă de poziție, la vânzarea unor mari terenuri, în diverse scopuri și cu prețuri, de multe ori, nerezolvate, care acum își întorc fața spre noi prin ceea ce aduc negativ în agricultură.
Vă reamintesc că Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia s-au zbătut și au obținut ca până în 2014 terenul lor agricol să nu fie vândut către persoane străine. Noi ne-am bătut joc de acest lucru, sub toate culorile și sub toate steagurile.
Am avut, dar și acum avem o amintire neplăcută din perioada 2001, în care, cu chiu, cu vai, contrar dorinței înalților demnitari de la acea vreme, am reușit să introducem un mic impozit pe suprafața agricolă, care nu a constituit alt lucru, dar a fost o obligație legată de încheierea capitolelor de negociere.
Sunt multe lucruri de spus în acest domeniu, dar, repet, acum nu era momentul pentru această moțiune.
Săptămâna trecută, am fost într-o comună mare, importantă, total agricolă, la granița dintre Prahova și Ialomița. Nu-i spun numele, ca să nu fie dat afară primarul, pentru că, normal, nu era de culoarea care trebuia. La 7.000 de locuitori erau trei asociații agricole: una de 2.500 de hectare, una de 1.800 de hectare și una de alte 2.000 de hectare. Absolut privatizate. Toți mi-au spus că banii s-au dat în totalitate, câmpul arăta superb și au deja producția vândută. Toată era recoltă mare, nimic spectaculos.
Dar vă rog eu frumos, nu mai faceți moțiunile după „Realitatea TV”, faceți moțiunile după realitatea din teren. Ajutați și acest Guvern să-și ducă la capăt chestiunea și vă promit că în decembrie rezultatele din agricultură vor fi pozitive. Anul agricol se anunță bun, cu irigațiile mai vedem noi, dar vă spun, domnule ministru, că veți avea o contribuție majoră la PIB în anul 2012.
Vă mulțumesc.
Trec peste faptul că irigațiile reprezintă doar o componentă a sintagmei „îmbunătățiri funciare” și mă simt obligat să recurg la câteva întrebări.
Ce suprafață din totalul arabil al țării era amenajată la începutul anilor ’90? În ce perioadă s-au distrus marile sisteme de irigații, dacă nu imediat după anul 1990? Încă o dovadă, așadar, poate de rea-credință, vizibilă de la cap la coadă în tot textul moțiunii.
La un moment dat, este invocat ca acuză la actuala guvernare, evident, procesul de eroziune și deșertificare a terenurilor. Nu contest existența acestor fenomene, limitându-mă doar la a spune celor – dacă este cazul – neștiutori, fără nicio nădejde de a-i convinge, din păcate, că ele sunt consecința unui proces care se produce vizibil de-a lungul unui șir considerabil de ani.
Nu am încotro, așa că mă simt nevoit să mai recurg la două întrebări.
În afara devastării sistemului de irigații, în ce perioadă au fost brăcuite pădurile, puține câte au fost, și perdelele de protecție, mai ales cele din sudul țării? Or, nu s-a întâmplat acest lucru chiar în perioadele de glorie ale fostelor guvernări? Realitatea spune că da, iar noi, pentru toate acestea, cel puțin, vom vota „nu”.
Ne spun în moțiune. Așa am înțeles eu din ce ne-a prezentat domnul senator Daea.
Oamenii se înghesuiau să lucreze în agricultură. Acum nu prea lucrează în agricultură. Atunci se înghesuiau, nici măcar nu le ajungea agricultura din România. S-au dus să lucreze și în Spania, și în Grecia, și în Germania.
Deci eu așa înțeleg. Dacă domnul coleg Daea, pe care l-am ascultat cu mare plăcere, dar dânsul nu mă ascultă...
Cam așa ar arăta sau era agricultura condusă de PSD, descrisă în această moțiune.
Sigur că putem spune și faptul că în ultimii 21 de ani agricultura românească a fost condusă de 18 miniștri. 18! Și putem să o comparăm cu agricultura românească de dinainte de război, care era grânarul Europei, agricultura românească de la război până la Revoluție, care era agricultura pe cartelă, și agricultura noastră – falimentară, politizată.
Înainte de război: Dimitrie Miclescu, Dimitrie Sturdza, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Dimitrie Brătianu, Alexandru Lahovari, Ion C. Brătianu, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Ion. Gh. Duca, Virgil Madgearu, Gheorghe Ionescu-Șișești.
Vă spun ceva numele astea?
Agricultura de până la Revoluție: Gheorghe Anghel, Gheorghe Apostol, Bucur Șchiopu, Nicolae Giosan, Iosif Banc, Gheorghe David... Nu colegul nostru, este altul.
Și agricultura falimentară. Sigur că, din cei 18 miniștri, cei mai buni au fost colegii noștri Ilie Sârbu și Petre Daea.
Sigur că, mergând pe ideea...
Sigur că putem discuta foarte mult, încerc să limitez. Aș fi vrut să am o intervenție mai largă, pe mai multe domenii de activitate, evident, referitor la agricultură.
Aș vrea însă, domnule ministru, să vă întreb: ce se întâmplă cu „Primul siloz”, ce se întâmplă cu acele centre de colectare care ar fi trebuit să existe? Pentru că vorbim de producție, dar de valorificarea producției nu mai vorbește nimeni.
De aceea au crescut prețurile, pentru că doar câțiva mari procesatori adună aceste produse, stabilesc prețurile, iar micii producători sunt la mâna acestora.
Domnule ministru,
Dacă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu se apleacă cu urechea către cerințele agricultorilor, dacă nu-i ascultă și nu-i înțelege, să nu ne mirăm că acea criză alimentară despre care se vorbește va veni și în România, spre rușinea noastră și spre regretul nostru, al tuturor. Să facem acest lucru până nu este prea târziu. Este de datoria dumneavoastră.
A arăta în continuare cu degetul către celelalte guvernări, a vorbi despre greaua moștenire nu este o soluție. Agricultorii așteaptă soluții.
Vă mulțumesc.
Sigur că perioada pe care a parcurs-o la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, de câteva luni – nu știu exact câte luni sunt –, nu i-a permis să facă acest lucru, dar noi așteptăm, știindu-l om de cuvânt, să înceapă acest demers. Și are o șansă mare acum, fiindcă comisarul Uniunii Europene pe probleme de agricultură este fostul ministru al agriculturii, domnul Cioloș, care este român.
Noi, când negociam, în perioada 2001–2004, trebuia să câștigăm bunăvoința unor comisari de acolo, fiindcă nu aveam niciun fel de acces prin aceste cabinete. Acum avem un comisar și-i urăm succes domnului ministru în acest demers. Cred că o să-l faceți.
Mi se pare foarte important, fiindcă atunci ați criticat cu înverșunare și cotele de lapte, și cotele la zahăr, și celelalte. Nu aș fi adus în discuție această temă, dar s-au creat multe speranțe, iar dumneavoastră ne acuzați pe noi, cei din opoziție, că venim să vă întrebăm astăzi de ce nu faceți mai mult.
Ce-am făcut noi în 2001–2004? Au trecut șase ani de atunci.
Eu am mai fost câteva luni ministru, dar știți bine că nu am putut să fac mare lucru, s-a încheiat mandatul exact când programele pe care le-am lucrat cu mulți dintre colegii care sunt aici încercau să prindă viață, s-au blocat și au venit alții la conducerea ministerului.
Acum, dincolo de aceasta, spunea domnul ministru, tot raportându-ne la ceea ce a fost pe vremea noastră și ceea ce este acum, că noi aveam un concept atunci, să producem doar cât consumăm. Acum noi ce constatăm? Că nu producem nici cât consumăm.
S-o fi schimbat conceptul, domnule ministru? L-ați găsit așa, aveți o scuză, dar măcar nu-l mai invocați, că nu văd care e rațiunea să ne vorbiți despre concepte care, de fapt, nu vă avantajează, și nu avantajează nici agricultura, așa cum foarte bine ați spus.
Ați vorbit aici multe – și nu mă mai refer la cifre, la hectare, că am spus că efortul a fost foarte mare, să nu ne ia amețeala –, dar vreau să vă reamintesc, și cred că știți foarte bine, că 2009 nu a făcut altceva decât să recupereze întârzierile din 2007–2008.
Dacă spun ceva ce nu-i corect, vă rog să mă corectați. Și, în general, tot ceea ce s-a întâmplat în minister – și știți bine și dumneavoastră, că v-ați confruntat cu aceleași probleme – erau recuperările acestea, întârzierile pe care le constatam.
Ați vorbit mult de exporturi și de cifre, care, într-adevăr, așa, când le asculți, te pot impresiona. Numai că trebuie să clarificăm un lucru. Exporturile românești nu sunt o constantă. Ele depind de anotimpuri, de vreme, de ploi, de soare, de secetă și, sigur, când avem grâu, îl exportăm. Materii prime toată lumea știe să exporte. Altceva nu știm să exportăm.
Deci raportul acesta pe care l-ați prezentat, pozitiv, sigur, pentru un moment sau pentru un an poate fi pozitiv. Dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva anul acesta și dăm de o primăvară mult mai ploioasă decât este sau de o secetă, la anul, în toamnă, nu o să avem același bilanț. De aceea, eu nu cred că putem să vorbim de acest lucru.
Cât privește funcțiile publice, aici trebuie să fim cu toții serioși și să tratăm lucrurile așa cum sunt. Toate și întotdeauna au fost politizate. Dacă nu vom porni de la acest adevăr... Și dumneavoastră arătați spre noi, că la noi directorii erau de la PSD, noi arătăm spre dumneavoastră, că i-ați schimbat pe toți într-o zi, nu le-ați dat timp o săptămână, două săptămâni. Într-o zi i-ați schimbat, i-ați lichidat, cum s-ar spune. Sigur, sunt procese... Nu o să ajungem niciodată la adevăr, dacă nu vom face un efort comun să depolitizăm până la nivelul secretarilor de stat, de care vorbea colegul Onofrei.
Vreau să vă spun că în timpul în care eu am fost ministru chiar aveam un academician, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, domnul Gheorghe Sin, care era secretar de stat. Și ceilalți secretari de stat, începând cu domnul Daea, până la cel de la păduri, erau toți doctori în științe, deci erau oameni cu o anumită pregătire și nu cred că aveți ceva să le reproșați.
Dacă vă grăbiți, domnule Hașotti, eu pot să mă opresc, din respect pentru dumneavoastră. Și, sigur, îl scutiți pe domnul ministru de ceea ce vreau să mai spun în continuare.
Dacă ați urmărit – și o să urmăriți cu atenție –, în măsurile Programului Național de Dezvoltare Rurală 1.2.1, 1.2.3, 1.2.5, sunt priorități absolute acolo, în interior, care să promoveze obiective care să fie vizibile în 2014. Este extrem de important acest lucru și tot ce se face la PNDR, pornind de la ceea ce se depune în acest an, aproape 1,2 miliarde de euro, toate sunt transparente și ușor de accesat de către cei interesați. Dacă vreți, sunt aproape 80.000 de proiecte pe Măsura 1.4.1.
Probabil că vor urma altele, ne apropiem de ferme. Sunt progrese mari pe ceea ce înseamnă aducerea tinerilor fermieri spre zona rurală. În materialul pe care l-am prezentat și pe care o să vi-l pun la dispoziție fiecăruia dintre dumneavoastră nu este vorba de o comparație de tip polemic, este vorba de o realitate, și e o realitate pe care ar trebui să o vedem în ceea ce se spunea aici – politică sau o abordare strategică pe agricultură, care să ne schimbe doar căile spre obiective, și nu obiectivele, cum am făcut-o de fiecare dată.
Și încă două lucruri. În Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – și pot fi supărați colegii mei de partid –, vreau să vă spun că avem 14 direcții agricole la care nu s-au schimbat conducerile. Nici nu am întrebat de ce orientare politică sunt.
Vă dau structura de la APIA: 13 directori sunt PNL, 21 de directori sunt PDL, un director UDMR, un director PSD și unul UNPR. Deci nu am vorbit de structurile din linia a doua a acestor organisme.
Mai mult, se vorbește aici de politizarea camerelor agricole și de ce ministrul sau ministerul nu s-a implicat.
Păi, oameni buni, dacă se implica ministrul, nu era implicarea politică dincolo de prevederile legii? Este o întrebare.
Eu aștept și am răspuns, și voi răspunde prezent cu actele normative, să plece de la minister pentru a rezolva problemele, în condițiile în care Comitetul de Inițiativă abilitat de lege mi le pune la dispoziție, și sunt convins că vom veni spre dumneavoastră.
## Stimați colegi,
Să știți că bătălia este pentru agricultură și, dacă am acceptat funcția de ministru al agriculturii, a fost obligația față de producătorii agricoli, cărora mi-am permis, de 40 de ani, să le dau sfaturi. Nimeni nu ar fi crezut că nu poți sau nu vrei să mergi. Este o obligație față de acești producători și mă bucur sincer că în această primăvară este o reacție la tot ceea ce s-a făcut.
Și mă mai bucur de un lucru: că într-un an de criză majoră eu nu am întâmpinat dificultăți astă-toamnă în a da bani. A fost o surpriză plăcută și benefică când ministrul finanțelor publice, la acoperirea arieratelor, a spus: „Unde este lucrul cel mai bun și mai eficient? În agricultură.”
Este aici doamna ministru Anca Boagiu. Parte din banii pe care i-am dat astă-toamnă la agricultură au venit de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. A fost și o întrajutorare, ca să putem transfera bani, și în același fel vom proceda și în acest an. Acolo unde sunt bani – și pe agricultură este nevoie întotdeauna de bani –, ne vom duce acolo.
Vă asigur că unul dintre obiectivele numărul unu pentru a așeza piața produselor agroalimentare este acela de a face o rețea de depozite în sistem privat, de a stimula această rețea, atât pe plante tehnice, pe ceea ce înseamnă producția de cereale, dar și pe legume și fructe.
Și vreau să vă mai asigur de un lucru, pentru că se discută foarte mult. Să nu ne fie teamă de a aborda agricultura și prin furnizarea de produse pentru bioenergii. România are posibilitatea să asigure din plin alimentele, fără niciun fel de rezervă, și le are și acum în România.
Și încă un lucru, stimați colegi. Nu artificializăm o criză, care în România nu are dreptul să vină. România nu poate trece printr-o criză alimentară. Prin ceea ce are ca suport pedoclimatic și condiții, nu are cum. Eu nu sunt de acord cu ceea ce a dat Agenția Nomura, cunoscând bine indicatorii de potențial ai acestei țări.
Și îi spun colegului Daea că potențialul agricol al României nu se afirmă așa cum este în moțiune. El este o realitate și trebuie pus în valoare. Este extraordinar de important să știm că acest potențial ne stă la dispoziție pentru, într-adevăr, un trai mai bun și pentru ceea ce înseamnă echilibrarea balanței de plăți a României.
Și încă un lucru. Nu puterea și ponderea în PIB a agriculturii sunt cele care dau forță agriculturii, pentru că reprezintă sistemul economic cu cele mai mari riscuri. Economia noastră trebuie să pornească peste tot și sunt convins că agricultura va primi fonduri de acolo, dintr-o dezvoltare economică durabilă. Este un motiv pentru care, sincer, mie mi-ați dat posibilitatea...
Și, dacă o să citiți materialul – cu răbdare, că este destul de lung –, o să vedeți că acei indicatori care sunt la această dată propuși sunt cei pe care trebuia să-i facem de ani de zile.
Agricultura este o țintă pentru un guvern care este criticat, un ministru care este criticat, am văzut, și pentru că este agronom sau cercetător, mai mult, că susține performanța, care, în lume, se duce pe 200 de milioane de hectare. Nu este o joacă în ceea ce privește biotehnologiile și viziunile unor state, mari puteri agricole, în comparație cu ce facem noi și, atenție, o spun de la microfon, chiar unele greșeli de decizie pe agricultură față de fermierii europeni pe care îi are Uniunea Europeană și pentru care intervenim în fiecare ședință a Consiliului de Miniștri de la Bruxelles. Mulțumesc inclusiv pentru critici, pentru sugestiile pe care mi le-ați dat.
Mulțumesc foarte mult.
Aducem în atenția dumneavoastră, domnule primministru, toate aceste aspecte care au dus la sancționarea aspră a comunității, fapt ce a condus la paralizarea acțiunilor economice, sociale și educative din comună.
În acest moment, conturile comunei Vlădeni sunt blocate și nu se pot efectua niciun fel de plăți – cu excepția ajutoarelor sociale și a celor de încălzire a locuinței –, în special către furnizorii de utilități, lucru ce conduce la servicii precare din partea administrațiilor locale către cetățenii și operatorii economici care plătesc taxe și impozite locale.
De asemenea, sistemul educativ este afectat prin nealocarea fondurilor ce au fost repartizate din bugetul local. În comuna Vlădeni funcționează șase școli, șase grădinițe, un liceu și o școală de arte și meserii.
Nu se poate asigura serviciul pentru situații de urgență, lucru extrem de grav.
Pe parcursul anului 2009, m-am adresat Ministerului Administrației și Internelor și Ministerului Finanțelor Publice și nu am găsit decât o rezolvare parțială în problema deblocării, și anume șase luni, perioada iunie – decembrie 2009.
Având în vedere situația reală a comunei Vlădeni, județul Iași, lipsa fondurilor, lipsa proprietăților care ar putea constitui garanții pentru asigurarea unei cauțiuni, valoarea cerută de instanță fiind de 100.000 de euro, consider că singura soluție de deblocare este un ajutor din partea Guvernului României.
Vă rog, domnule prim-ministru, să dispuneți măsurile necesare în vederea deblocării conturilor comunei Vlădeni, județul Iași.
Solicit răspuns în scris și verbal.
Vă mulțumesc.
Cu deosebită considerație, Florin Constantinescu, senator de Iași.
Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.
Măsurile luate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru îndeplinirea acestui obiectiv de guvernare au fost următoarele:
În ședința de guvern din data de 28.02.2011, Guvernul a aprobat, prin memorandum, Strategia privind reforma în domeniul asistenței sociale.
Scopul reformei este acela de a crea un sistem de asistență socială sustenabil, echilibrat, bazat pe principiile justiției sociale, care promovează incluziunea socială prin măsuri active.
Au fost elaborate și promovate o serie de acte normative care să vizeze o reformare a noului mod de acordare a prestațiilor de asistență socială și s-a intervenit cu măsuri de diminuare a erorilor și fraudelor din sistem.
Modificarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
În primă fază, această lege a fost modificată în sensul majorării cu 15% a pragului de eligibilitate și al asigurării fondurilor necesare integral din unele venituri ale bugetului de stat – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2009. A doua fază a vizat preluarea plății ajutorului social de la nivelul primăriilor și asigurarea acestei plăți de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Agenția Națională pentru Prestații Sociale, Legea nr. 276/2010, în scopul garantării dreptului și eliminării diferențelor existente între drepturile aprobate prin dispoziții ale primarilor și sumele plătite efectiv. În medie, diferențele s-au menținut la un nivel de 15–20%.
Aș mai putea să vă spun că inițierea alocației pentru susținerea familiei, prevăzută de Legea nr. 277/2010, reprezintă consolidarea alocației familiale complementare și a alocației de susținere pentru familia monoparentală, programe aplicate până la data de 31 decembrie 2010 în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2003, astfel încât să se asigure o țintire mai bună a prestației și o acoperire suficientă cu măsuri de asistență socială a familiilor cu copii și venituri extrem de reduse, alocația fiind acordată pe baza testării mijloacelor, utilizând aceeași valoare ca în cazul venitului minim garantat.
Astfel, alocația pentru susținerea familiei se acordă familiilor cu venitul maxim pe membru de familie de până la 370 de lei, stabilit în două intervale de venituri, respectiv de la 0 la 200 de lei și de la 200 la 370 de lei. Cuantumurile sunt diferențiate în funcție de veniturile și de numărul de copii din familie și variază, pentru familiile biparentale, între 30 și 120 de lei pentru venituri de până la 200 de lei și între 25 și 100 de lei pentru venituri între 201 lei și 370 de lei.
Am mai introdus noi reglementări privind indemnizația pentru creșterea copilului, în vederea eficientizării programului de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului sau, după caz, a stimulentului lunar. Aceasta a fost reanalizată, ținând cont de durata de acordare și principiile de finanțare din alte state membre ale Uniunii Europene care au indemnizații similare.
Astfel, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, act normativ prin care se reglementează măsuri opționale la dispoziția părinților pentru creșterea copilului în vârstă de 1, 2 sau 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Focalizarea acordării ajutorului pentru încălzirea locuinței. Aici aș putea să vă spun că, în urma controalelor efectuate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a determinat că aproximativ 10% din beneficiarii ajutoarelor pentru încălzirea locuinței au venituri nedeclarate și bunuri a căror valoare excedează pragului maxim de eligibilitate prevăzut de lege, respectiv 615 lei pe persoană.
Prin urmare, a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2010, care reglementează acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței. Se modifică în sensul introducerii unor criterii de evaluare a veniturilor care să permită focalizarea acordării dreptului similar celei utilizate pentru venitul minim garantat.
Reforma Sistemului național de asistență socială.
Aș putea să vă spun câteva cuvinte... Responsabilitatea privind dezvoltarea capacității de integrare socială și soluționarea situațiilor de dificultate revine fiecărei persoane, precum și familiei acesteia. Responsabilitatea statului este aceea de a crea oportunități egale și, în subsidiar, de acordare de beneficii și servicii sociale adecvate situației persoanei, familiei, și nu de compensare a sarcinilor specifice acesteia.
Sistemul de asistență socială este complementar sistemelor de securitate socială. Beneficiile și serviciile sociale constituie un pachet de măsuri corelate și complementare. Serviciile sociale primează față de beneficiile sociale, în cazul în care efectul asupra beneficiarului este similar.
de asistență socială, care este numărul de persoane prognozat. Bănuiesc că s-a făcut o astfel de analiză pe fiecare județ.
Atât voiam.
Mulțumesc.
&JUYDGY|590496]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 53/12.V.2011 conține 32 de pagini.**
Prețul: 9,60 lei