Rovana Plumb

, fiecare dintre ei cu nevoile lui, cu bucuriile lui, cu viața lui, cu viitorul lui, iar programul de guvernare propus de PNL se rezumă doar la patru fraze în ceea ce privește demografia.

Acum, constat că PNL este foarte preocupat de situația copiilor, de evoluția demografică din România și cere o abordare specializată și profesionistă în acest domeniu și introduce o moțiune axată doar pe cuantumul alocației pentru copii. Dacă toate aceste lucruri nu v-au convins încă cu privire la lipsa de seriozitate a PNL, vă rog să luați în considerare și partea absurdă a acestei moțiuni, pe care eu nu o înțeleg. Nu înțeleg cum anume această moțiune poate fi inițiată și semnată și de oameni care, timp de doi ani de zile, au sărăcit sute de mii de familii din România, familii cu copii, familii cu rate la bănci, familii care trebuiau să-și îngrijească rudele, bunicii, bătrânii. Și, aici, desigur că mă refer la cei din vechiul PDL.

E chiar strigător la cer că cei din PDL vorbesc astăzi de calitatea vieții acestora, după măsurile pe care le-au luat în trecut. Copiii sunt o parte a unui întreg, familia, cu mame, cu tați, cu bunici, iar toți aceștia au fost loviți dur de măsurile aberante luate de Guvernul PDL. În acea perioadă s-au distrus 700.000 de locuri de muncă, 700.000 de familii au suferit, 1.100.000 bugetari s-au trezit cu salariile amputate în cuantum de 25%, iar pentru foarte mulți copii acest lucru a însemnat hrană mai puțină, mai puține hăinuțe, mai puține vacanțe, mai puține bucurii. Milioane de pensionari au trecut printr-o impozitare suplimentară a pensiilor. Numărul biletelor de tratament s-a redus, iar asta a însemnat pentru copii bunici mai triști și mai bolnavi. PNL-ul PDL-ist politicianist vorbește astăzi de copiii cărora le-a tăiat fără scrupule drepturi, reducând indemnizația pentru creșterea copiilor cu 15%, desființând zeci de spitale și închizând mii de școli.

Tăierea se făcea în numele unei austerități clamate în timp ce politicienii care susțineau asta închideau ochii la jaful uriaș din acea perioadă. Paradoxal, anul 2010 a fost declarat de către Comisia Europeană „Anul de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale”, dar în acea perioadă strategia de guvernare s-a poziționat contrar acestor priorități prin promovarea unor măsuri dure, invocând obsesiv reducerea cheltuielilor sociale ca precondiție a ieșirii din criză. Așa cum era de așteptat, toate aceste măsuri dure, care au avut un impact social puternic, au condus la sărăcirea multor familii din România.

Și îi întreb pe semnatarii acestei moțiuni, care provin din vechiul PNL, dacă nu se simt stingheriți că și-au pus semnătura alături de cei care au distrus vieți, dar, în același timp, vreau să-i salut și să le salut decizia celor din vechiul PNL, care nu și-au pus semnătura pe această moțiune și care au fost alături de noi la guvernare.

Desigur că mi-ar fi plăcut ca această moțiune, dacă ar fi fost, într-adevăr, un document serios, să menționeze și tot ce s-a făcut în ultimii ani pentru a recupera dezastrul social lăsat în urmă de guvernarea PDL. Mă gândesc aici doar la câteva dintre măsurile pe care le-am luat: reîntregirea salariilor bugetarilor, revenirea la cuantumul de 85% din salariu a cuantumului indemnizației pentru creșterea copiilor, dublarea alocațiilor pentru 500.000 de copii care provin din familiile sărace, dublarea alocației de hrană de la 8,3 lei la 16 lei pentru aproape 20.000 de copii, creșterea alocației lunare de plasament de la 97 de lei la 600 de lei pentru 35.000 de copii aflați în evidența agențiilor teritoriale pentru plăți și inspecție socială.