Teodor Baconschi

## **Domnul Teodor Baconschi:**

## Doamnelor și domnilor,

Am participat la această dezbatere cu mult folos, preluând sugestiile bibliografice ale domnului senator Corlățean, apreciind în sinea mea, și, de data aceasta, public, eleganța de care a dat dovadă domnul Crin Antonescu și gândindu-mă că, până la urmă, un acces de febrilitate politică neinspirat a dus la depunerea unei inedite și inacceptabile moțiuni simple împotriva ministrului de externe, care vă reprezintă și pe dumneavoastră, domnilor din opoziție, atunci când are misiuni externe.

Ei bine, toate acestea mă fac să cred că, până la urmă, europenitatea pe care o invoca domnul senator Antonescu, civilitatea dialogului politic, capacitatea de a nu coborî dezbaterea publică până la atacuri la persoană și insulte sau calomnii, toate acestea ne caracterizează transpartinic, ca niște buni reprezentanți ai țării noastre, înăuntru, în fața propriului electorat, și în exteriorul ei, dat fiind că, slavă Domnului, fiecare face câte ceva pentru România.

Cu excepția lamentabilă a acestui atac, de altfel, incult, la adresa memoriei tatălui meu, pus într-un mod cu totul nefericit de către doamna senator Olguța Vasilescu, vreau să fac câteva precizări. Nu numai în spiritul celor recunoscute cu mult bun-simț – și nu doar literar – de către domnul senator Antonescu, tatăl meu, stimată doamnă, a fost urmărit toată

viața de securitate. Puteți lua de la CNSAS cele 1.800 de pagini ale dosarului prin care acest mare scriitor, recunoscut intern și internațional, mai degrabă, a fost urmărit de securitatea comunistă – pe care atât de bine o continuați – până la 52 de ani, de fapt, aproape 30 de ani, până când a pierit la cutremurul din 1977, la 52 de ani.

Eu însumi am fost urmărit de securitate, sub numele „Vâlceanu”, și cred că, măcar de la fostul dumneavoastră patron, distinsul europarlamentar Vadim Tudor, ați fi putut afla ceva mai multe despre bibliografia și biografia lui A.E. Baconsky și ați fi putut, cel puțin, cita corect, nu din „Cadavre în vid”, un volum premiat de Uniunea Scriitorilor în 1969, ci din, probabil, unul dintre cele două volume pe linie, pe care le-a scris la sub 30 de ani și pe care le-a renegat cu prilejul primului congres al scriitorilor din România, în 1956.

Mi-e jenă pentru dumneavoastră, întrucât ați coborât dezbaterea la asemenea atacuri la memoria unui mare om, care a servit România.

Vă mulțumesc tuturor pentru dezbaterea de astăzi, care, personal, m-a îmbogățit.

Mulțumesc.