George Crin Laurențiu Antonescu

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi, Domnule ministru,

## Domnule ministru,

Îmi pregătisem și eu, oarecum contrar obiceiului, câteva lucruri scrise despre probleme și pe o tematică unde nu este bine să ne jucăm cu cuvintele, oricât ne-am simți îndemnați. Dar prezența și răspunsul dumneavoastră la această moțiune simplă, ca și privilegiul de a beneficia, cumva, de expunerea nemiloasă, clară, corectă și cuprinzătoare a colegului senator Titus Corlățean mă fac să renunț la ceea ce aș fi dorit, cumva sistematic, să prezint și să închin aceste câteva minute unui dialog cu dumneavoastră sau unei intervenții pe care v-o dedic.

Pentru că am dorit, cu această moțiune simplă, să discutăm, cât se poate în asemenea împrejurări, despre politica externă a României în ultima perioadă – nu chiar în ultima săptămână, cum păreați dispus în mod special – și, de asemenea, despre un gest inacceptabil din punctul nostru de vedere, pe care dumneavoastră, în calitatea de ministru de externe, l-ați făcut la congresul partidului în care urcați, urcați, urcați... Și bine faceți, din punctul nostru de vedere. Dar prezența dumneavoastră aici îmi deschide un câmp care nu poate fi ratat, de observație și de comentariu, pentru că este semnificativ, este semnificativ pe plan național, nu doar pentru politica externă.

## Domnule ministru,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Noi avem obiceiul și deja dexteritatea de a inventaria neajunsurile, necazurile politicii românești, păcatele clasei politice, aruncăm cu tot noroiul pe care-l găsim în ultimii 20 de ani, facem tot ce se poate face în speranța că vom câștiga puncte și, de fiecare dată, sincer sau nu, ne punem speranța în oamenii care vin, în personalul politic nou, în deschiderea partidelor, guvernelor, clasei politice, în general, către oameni de valoare, cu palmares, cu CV, cu carte, cu

trecut, cu pedigri, cum spunea domnul Paleologu odată, de credeam că este un concurs de câini la Congresul PDL-ului.

Din punctul acesta de vedere, astăzi v-am remarcat, pentru că sunteți unul dintre exponenții noului val și trebuie să vă privim măcar cu speranță, deci cu atenție, și, în al doilea rând, pentru că aveți, într-adevăr, ceva deosebit.

Dacă domnul Traian Băsescu ne spune că treaba merge bine, este evident că minte, fie că plânge, fie că râde în hohote, mai tare decât – spuneți-i acest lucru, ca diplomat – s-ar cuveni să râdă un președinte de țară. La propriu, vreau să spun.

Dacă domnul Boc ne spune că treaba este bună, totuși se vede că ceva îl roade. Chiar dacă este neînfricat, chiar dacă este neînvins, chiar dacă, spre deosebire de domnul senator Blaga, a câștigat toate bătăliile la care a participat – și o să le câștige de acum încolo pe toate –, este un pic mai încordat, mai strânge pumnișorul, mai pune în vedere, mai amenință.