Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Doamnelor și domnilor senatori,

Prima remarcă pe care vreau s-o fac este de ordin general.

Nu înțeleg de ce un proiect de lege trebuie să se refere la o modalitate de vot și nu se referă la problematica în ansamblul ei. Problematica la care ne referim este cea legată de stabilirea unei modalități care să faciliteze votul românilor din străinătate.

Așadar, titlul legii mi se pare impropriu, pentru că votul prin corespondență nu este decât o modalitate, una dintre numeroasele modalități prin care se poate exercita votul din străinătate, și nu numai.

Apoi, doresc să vă aduc la cunoștință, din cauza faptului că puțini dintre decidenții politici și membrii comisiei de elaborare a propunerii au participat la dezbaterile publice organizate pe acest subiect, încă de la începutul anului... În poziția pe care o am, nu am crezut că este deloc inutil să particip la astfel de dezbateri publice și să ascult care este experiența altor țări, care deja s-au confruntat cu această problemă. Mă refer la țări cu democrație avansată și consolidată din spațiul european. În mod concret, mă refer la Franța, la Germania.

Am participat la aceste dezbateri și am aflat, cu mult interes, că aceste țări au experimentat deja această modalitate a votului prin corespondență. Rezultatul, concluziile au fost proaste. Sistemul este greoi, extrem de greoi. Sistemul permite fraude.

Dacă în aceste țări în care, după cum știm, birocrația funcționează, procedurile administrative sunt riguroase, există o anumită cultură politică, există, de asemenea, un interes politic electoral, probabil că nu mai mic decât al cetățenilor noștri... și totuși s-au confruntat cu aceste probleme, noi părem să facem urechea surdă și să adoptăm în grabă, într-o manieră pompieristică, care seamănă cu adoptarea sistemului electoral în 2008, această lege a votului prin corespondență.

Doresc să vă precizez care este punctul de vedere al ALDE. Punctul nostru de vedere este următorul: vrem să dăm posibilitatea cetățenilor români din străinătate să aibă acces cât mai puțin îngrădit, cât mai puțin limitat de proceduri administrative greoaie să voteze.

Prin urmare, suntem împotriva acestei proceduri, nu împotriva votului românilor din străinătate. Subliniez acest lucru, în special pentru cei care vor să dea o interpretare, o conotație greșită.

De aceea, vă propunem să adoptăm modelul care funcționează în momentul de față în Germania și în Franța și care este votul direct, care presupune o singură etapă prealabilă. Cetățeanul care este în străinătate se duce – nu trebuie să aibă domiciliul acolo, nu trebuie să fie înregistrat –, se duce și se înscrie la ambasadă sau la consulat cu adresa unde dorește să voteze. Și, pentru acest lucru, Ministerul de Externe, cu Ministerul de Interne, dimensionează secțiile de votare de la ambasade și de la consulate și, bineînțeles, înființează secții de vot în zonele populate dens de români, unde nu sunt consulate. Și cu asta tot.