Ioan Cindrea

## **Domnul Ioan Cindrea:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi, Stimați invitați,

Mi-am schimbat discursul, în timpul discursului precedent, de cel puțin două ori.

E greu să vorbești după un vorbitor cu talent, dar care are un handicap evident. Este foarte greu.

Eram revoltat că cineva, aici, a încercat să politizeze această întrunire. Voiam să dau un mesaj acid, dar, între timp, mi-am schimbat mesajul și tot ce am notat pe această hârtie voi schimba și voi vorbi din mintea mea, așa cum cred că trebuie să ne comportăm astăzi, la această întâlnire în care încercăm să fim în contact cu persoanele cu handicap, care sunt peste 600 de mii, cel puțin oficial.

Spunea antevorbitorul meu că poate fi considerată persoană cu handicap și un om care spune „Nu pot”. Noi, cei care ne considerăm sau credem că suntem normali și șansa vieții ne-a adus aici, prin votul oamenilor, prin votul persoanelor cu handicap, ar trebui să fim mult mai atenți la legile pe care le facem și mai ales la aplicarea lor.

Inițial, am vrut să spun de împlinirile sistemului legislativ și instituțional care asigură o protecție oarecare persoanelor cu handicap. Vreau să vorbesc de două mari neîmpliniri.

Unu. Ajutorul financiar, ajutorul financiar care se acordă persoanelor cu handicap, și cei prezenți aici și cei care sunt în țară – 600 de mii – știu că persoana cu handicap grav primește 202 lei.

202 lei acestor persoane care alt venit nu au sunt convins că nu le ajung.

Cred că un sprijin real – noi, cei care facem legi și cei care le aplică – ar fi să ne gândim să schimbăm întreg mecanismul de constituire a fondurilor, care s-a schimbat în ultimii 15 ani de mai multe ori. Acum se finanțează integral de la bugetul statului, nu mai avem un fond special pentru persoanele cu handicap, și este rău acest lucru, fiindcă banii care se strâng merg la bugetul statului, și dăm 202 lei unei persoane cu handicap grav și circa 167 lei unei persoane cu handicap accentuat. Celorlalți le dăm așa-zisul buget complementar personal, în jur de 60 lei. Cum se descurcă acești oameni? Și suntem nedrepți prin legile pe care le-am făcut, fiindcă a integra o persoană cu handicap, a nu fi discriminată, înseamnă, în primul rând, să aibă bani, bani să-și satisfacă nevoile proprii. Și cred că această întâlnire trebuie să ne pună pe gânduri și să găsim, așa cum am spus, un mecanism de finanțare nou, un buget special, cu destinații speciale, și ne putem gândi chiar la o taxă pe avere, care să se ducă să alimenteze de la cei cu averi foarte mari bugetul persoanelor cu handicap. Eu am mai spus-o odată și cred că este necesar acest lucru.