Mircea Diaconu

## **Domnul Mircea Diaconu:**

Vedeți, subiectul este delicat, știți foarte bine, fără discuție, și vreau să vă semnalez, din punctul meu de vedere, ceea ce a scăpat până acum expertizelor de azi, de ieri și de mâine, pentru că acest subiect va mai fi discutat, în mod sigur.

Iată care este opinia mea. În țară trăiesc și muncesc un număr de oameni. S-a desenat o hartă a unei părți dintre acești oameni, 1 milion și nu mai știu cât ați spus, care trebuie controlați sau sunt în vizorul ANI, restul nu. Ce înseamnă asta? Fac o paranteză. În vizorul ANI au intrat oameni care cred că nu au nicio metodă, dacă vreți, niciun instrument, dacă vreți, ca să-și adune bani necinstiți. Dau un exemplu din teatrul pe care îl conduc: șeful de producție, care nu execută decât decoruri și costume, deci nu manevrează și nu răspunde și nu există niciun risc ca el să facă vreo porcărie, trebuie să facă declarația ANI. Șefa secretariatului literar, care citește texte, piese de teatru – oare ce pericol național vine din asta? –, face declarația ANI. Ce înseamnă această extindere abuzivă, nemăsurată și răutăcioasă, ca să spun așa? Înseamnă un singur lucru: un fel de „pisică”, un fel de factor de presiune asupra acestei părți a societății.

Ce se întâmplă cu cealaltă parte a societății? Acolo nu se aprinde niciun bec, nu-i caută nimeni, nu-i întreabă nimeni. Care este consecința sau logica? Această parte a societății, un milion și ceva de demnitari și funcționari publici trebuie să fie cinstiți, iar ceilalți pot să fie necinstiți. Este liber.

Vreau egalitate între hoți, doamnelor și domnilor senatori!