Laurențiu Florian Coca

## **Domnul Laurențiu Florian Coca:**

Domnule președinte, Domnule ministru,

Doamnă ministru,

Domnilor și doamnelor senatori,

Mecanismul parlamentar democratic ne obligă să luăm parte la dezbaterea acestei moțiuni, deși ea nu este în fond în intenția și în practica inițiatorilor acesteia decât un exercițiu demagogic, iar textul prezentat nu are aspectul unei moțiuni argumentate, ci al unui manifest electoral împănat cu tot felul de expresii bombastice, de sloganuri populiste, de false acuze aduse Guvernului și doamnei ministru Rovana Plumb.

Sunt bine cunoscute măsurile de ordin social adoptate în ultimii trei ani de guvernele conduse de domnul Ponta, măsuri care au determinat creșterea veniturilor tuturor categoriilor de cetățeni, în special a celor cu venituri reduse și cu salarii mai mici, a tuturor consumatorilor de bunuri alimentare, a celor care contribuie la fondul de pensie, a beneficiarilor diverselor indemnizații.

Nu mai spun în continuare, pentru că doamna ministru a făcut referire la ele.

Doamna ministru Rovana Plumb a adus un plus de profesionalism în minister, a dinamizat instituțiile și mecanismele de resort, le-a dat un suflu nou, a orientat întregul dispozitiv pe care îl conduce într-o direcție bine apreciată de semnatarii acestei moțiuni – și asta trebuie să o recunoașteți –, precum și de beneficiarii măsurilor sociale adoptate și preconizate de actualul Guvern.

Semnatarilor moțiunii nu le convine această apreciere de care se bucură doamna ministru și cer schimbarea – chipurile – cu un specialist. Or, nu există termeni de comparație între competența și autoritatea doamnei ministru cu așa-zișii specialiști pe care PNL i-a avut la Ministerul Muncii. Poate că domnii liberali și democrat liberali îl au în vedere pe domnul Șeitan, care a tăiat indemnizațiile mamelor copiilor. Poate îl au în vedere pe specialistul Nelu Botiș sau pe domnul Silviu Bian, de la ANOFM.

Autorii moțiunii spun că – în titlu – au 3,7 milioane de motive să ceară demisia ministrului muncii și creșterea alocației pentru copii, dar, în fapt, nu au nici măcar un singur motiv rezonabil. Dimpotrivă, în lipsa acestora, recurg la comparații aberante și ridicole, cum ar fi aceea de a compara alocația copiilor cu cheltuielile unui câine comunitar.

Apoi pun întrebări de felul: prin alocație putem preveni abandonul școlar? Și tot dânșii răspund: DA, cu litere mari.

În legătură cu minunile pe care le poate face o alocație mărită și le poate realiza în societatea românească întâlnim la semnatarii moțiunii o gândire socială de un extrem simplism. După semnatarii moțiunii, alocația pentru copii este responsabilă de scăderea populației, de reducerea natalității, de creșterea sărăciei, de abandonul școlar, de lipsa mobilității forței de muncă, de reducerea calificării profesionale și nepromovarea examenului de bacalaureat. La toate acestea, „moționarii” de astăzi se laudă că au soluții la discreție, dar, când să le precizeze, ne trag peste ochi o lozincă de toată frumusețea. Și voi cita: „Trebuie să renunțăm la politicile prezente pentru politici care să răspundă riscurilor viitoare.” Aceasta este soluția opoziției: să abandonăm prezentul pentru riscurile din viitor.