Francisc Simon

## **Domnul Francisc Simon** – _președintele Organizației Naționale a Persoanelor cu Handicap din România_ **:**

Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru,

## Domnilor parlamentari,

Stimați colegi, invitați la acest eveniment,

Dați-mi voie să felicit Fundația „Licinium” pentru această inițiativă de a organiza acest eveniment, să mulțumesc doamnei președinte al Camerei Deputaților pentru că a acceptat ca în această zi să aibă loc ședința festivă consacrată luptei împotriva discriminării persoanelor cu handicap. Merită să aducem mulțumiri tuturor celor care se apleacă asupra problemelor persoanelor cu handicap.

Dați-mi voie să încep cuvântul meu cu un citat dintr-un articol intitulat „Acces interzis!”, apărut în presa românească. În România, mare parte a vieții individul cu handicap și-o petrece izolat în casă, se uită la televizor, citește, dacă a avut șansa să învețe carte, și, dacă n-are pe cineva foarte apropiat care să aibă grijă să-l scoată din când în când afară, pentru că e greu să ieși din bloc când n-ai nici lift, iar vecinii se împotrivesc cu patimă și ură montării unei rampe, își petrece timpul ostoindu-și setea de socializare privind de după perdele normalitatea de afară.

Cât de normală este însă o societate care ostracizează, atât printr-o lege chițibușară, cât și printr-o atitudine ostentativă care, pe motiv că nu corespunde majorității, îl transformă într-un om invizibil?

În acest context, cât de departe este societatea românească de normalitate? E un exercițiu greu pentru un optimist.

Cât privește deschiderea, mentalitatea față de aceste persoane izolate și marginalizate, asta va mai dura. În momentul când sistemul de educație le va fi deschis, vom conștientiza diversitatea.

Numai când, în realitatea de zi cu zi, vom intra în contact cu persoanele cu handicap, vom conștientiza nevoile și drepturile lor. Până atunci, vor rămâne la statutul de oameni invizibili, privind pe după ferestre o normalitate care le este refuzată, peste care nepăsarea și afacerile personale pun încă semnul pe care doar ei îl văd și îl resimt dureros, de acces interzis.

Dar cine sunt persoanele cu handicap în România?

Conform Legii nr. 448/2006, „Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora, din cauza unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale.”

Legea reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării și incluziunii sociale a acestora.

Iată acum definiția persoanelor cu dizabilități, conform Convenției ONU din decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu dizabilități: „Persoanele cu dizabilități includ acele persoane care au deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficiențe care, în interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți.”