Frunda György

– nu vreau să vă deranjez, dar mi-au făcut semn din sală –, ci pentru controlul averii, atenție, pentru controlul averii unui om despre care spun că nu putea să-și dovedească averea respectivă în perioada respectivă, perioadă în care nu a comis nicio infracțiune, și îl trag la răspundere după 5, 10 sau după mai mulți ani.

Pot să fac treaba aceasta? În Constituție am principiul dobândirii licite a averii. Averea, în România, este declarată licită.

Unii au spus și de la acest microfon că este o exagerare a actului fundamental al țării noastre, pentru că este o excepție printre multele constituții că se prevede o asemenea axiomă constituțională. Și cei care susțin acest lucru au dreptate, formal. Într-adevăr, suntem printre puținele constituții, numai că în Convenția drepturilor politice și economice se prevede acest principiu. Este convenția-cadru a lumii întregi, care o aplică. Nu trebuie s-o aplici sau s-o prevezi în Anglia, unde nu am constituție, dar am constituționalism, nu trebuie s-o prevăd în Franța sau în Germania, unde averi legale nu au fost confiscate, dar, da, trebuie s-o prevăd în România, pentru că în România am avut exagerări și abuzuri ale statului totalitar împotriva cetățeanului și, pe pretexte politice, religioase, etnice, de altă natură, averea oamenilor a fost confiscată.

Și trebuie s-o spunem accentuat, doamnelor și domnilor senatori, că există tendința în România anului 2011 de a confisca averi licite. Există exagerări pe care le simțim uneori pe pielea noastră.

Domnul senator Mircea Diaconu este declarat incompatibil, iar domnul senator Mircea Cinteză și-a dat demisia, și responsabilitatea este a noastră. De ce trebuie să-l pun pe un senator, care merge dimineața la ora 6.00 să opereze și de la Senat merge înapoi la spital, să aleagă între funcția de a fi senator sau de a fi director de spital?

De ce trebuie ca domnul senator Mircea Diaconu să renunțe la funcția de director de teatru doar pentru că nu merge de aici direct acasă, ci mai lucrează, și-l punem în această situație?

De ce acceptăm ideea celor care vor să nu accepte în Parlamentul României avocați, care vor să aibă un Parlament pe care să-l poată împături sub voința lor politică? În ce direcție ducem România și ce responsabilitate vom avea pentru viitorul acestei țări anul viitor sau anii viitori?

Să vă fie foarte clar: nu apăr corupția, nu apăr infractorii. Da, să răspundă, să le confiscăm averile, să plătească către statul român, să plătească către persoanele vătămate și să fie condamnați exemplar. Sunt de acord cu acest lucru și cu toate greșelile justiției de până acum, dar nu pot accepta să am un proiect de lege care aduce atingere gravă – scuzați-mă, am greșit în exprimare –, golește de conținut principiul constituțional al dobândirii licite a averii.

În clipa în care eu, judecător, fără să am probe pentru infracționalitatea comisă, doar pentru un act administrativ de interpretare, că eu consider că nu a avut bani suficienți sau nu a plătit avizul – și poate că acest lucru este adevărat –, să-i confisc averea?