Mihaela Popa

## **Doamna Mihaela Popa:**

Mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi, Domnule ministru,

Am dorit să iau cuvântul, astăzi, de la tribuna Parlamentului, atât ca profesor cu peste 20 de ani vechime la catedră, crescută în familie de cadre didactice, cât și ca politician și membru al partidului de guvernământ, votat în municipiul Iași în special de către colegii mei profesori, dar mai ales ca mamă.

Am dorit, intrând în politică, să schimb ceva pentru generația fiului meu, pentru care am așteptat atâția ani o reformă reală în educație, o reformă care să formeze, să modeleze, cu adevărat, caractere, o reformă care să facă din școala românească un loc unde orice copil să vină cu bucurie, un loc de unde orice tânăr să pornească în viață cu încredere și optimism.

## Dragi colegi semnatari ai moțiunii,

Nu pot să nu observ, cu tot respectul pe care vi-l port, că astăzi mimați, repet, mimați o moțiune care se adresează unui ministru care se află în funcție de doar trei luni. Dumneavoastră adresați, de fapt, un reproș indirect colegilor dumneavoastră de partid, foști miniștri ai educației, pentru modul în care au gestionat problemele învățământului românesc.

Altfel, cum aș putea să-mi explic nemulțumirea dumneavoastră privind accesarea fondurilor structurale de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, știind foarte bine că, după integrarea României în Uniunea Europeană, acest minister a fost condus de miniștri PSD și PNL?

Cum aș putea să-mi explic nemulțumirea dumneavoastră privind finanțarea educației, având în vedere că, de 20 de ani, numai un singur ministru al educației, democrat-liberalul Mircea Miclea, a avut curajul să înfrunte sistemul și să demisioneze pentru a putea obține, astfel, pentru școala românească resursele de care aceasta avea atâta nevoie?

Câți miniștri din partidele dumneavoastră au avut forța de a-și prezenta demisia de onoare pentru finanțarea învățământului românesc? Vă răspund eu: niciunul. A fost mai important scaunul ministerial decât lupta pentru un țel nobil.

Cum aș putea să interpretez nemulțumirea dumneavoastră privind descentralizarea, având în vedere că, de 20 de ani, numai un singur ministru al educației, tot democrat, acum și liberal, domnul Mihail Hărdău, colegul nostru, a avut curajul să spargă monopolul licitațiilor centralizate și să distribuie resursele către școli în mod direct și transparent, să facă un pas spre descentralizare?

Dați-mi voie să constat că sunteți, de fapt, nemulțumiți de modul centralizat în care partidele dumneavoastră au gestionat Ministerul Educației.

## Stimați colegi,

Am căutat, printre rândurile acestei moțiuni, elevul și studentul, principalii beneficiari ai unei reforme în educație. Nu i-am găsit. Am căutat părinții, beneficiarii indirecți. Nu i-am găsit. Am găsit, în schimb, nemulțumiri personale privind alegerea rectorului, vârsta de pensionare a profesorilor universitari, faptul că directorul nu mai are voie să facă politică în școală.