Lucian Romașcanu

## **Domnul Lucian Romașcanu:**

Mulțumesc. Bună ziua! Domnilor președinți ai Parlamentului, Stimați membri ai Guvernului, Domnule președinte Constantinescu, Alteța Voastră, Distinși reprezentanți ai cultelor, Distinși reprezentanți ai Armatei*,

Distinși invitați,

Stimați colegi senatori și deputați,

Nu am scris un discurs astăzi, pentru că vreau să vă transmit doar câteva gânduri legate de ziua de astăzi.

S-a vorbit, se va mai vorbi despre ce a fost atunci. Aș vrea doar să punctez ce cred eu că a fost important, ce s-a întâmplat, cine a participat și cam ce-am putea noi învăța din toate acestea astăzi.

1918 a fost un an astral. A început acea campanie a Primului Război cu doi ani în care ne-am convins noi pe noi în ce direcție e mai bine să mergem, am avut oameni de stat, am avut un prim-ministru, Marghiloman, care în martie a fost la Chișinău și a reușit Unirea Moldovei cu România, după care am avut Unirea Bucovinei, momentul absolut minunat al Unirii Transilvaniei și al zilei de 1 Decembrie – toate când nimic nu mai părea posibil.

Noi am făcut această Românie Mare din câteva județe din Moldova, în care se retrăsese toată conducerea României. Cum s-a făcut asta? S-a făcut cu oameni de stat. Cu oameni politici aleși, care și-au ocupat pe rând locurile în Parlament sau în Guvern, dar pe care educația, patriotismul, simțămintele și istoria i-au pus în situația de a fi cu adevărat oameni de stat.

Am avut șansa unor mari negocieri înțelepte la Conferința de Pace de la Paris, am avut un prim-ministru, Ionel Brătianu,

polițistul rău, care i-a cedat locul lui Vaida-Voevod, polițistul bun.

Oare astăzi am mai putea face acest lucru?

Am avut, la finalul acestei conferințe, o țară întregită cu toți românii sau aproape toți românii în interiorul granițelor.