Vasile Bleotu

## **Domnul Vasile Bleotu:**

Domnule președinte de ședință, Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Bugetul de stat pe anul 2009 reflectă în mare starea de fapt a unei națiuni. Dacă peste 70-80% din populație trăiește în condiții dificile, cu venituri insuficiente, tot așa, ca o copie fidelă, regăsim și alocarea resurselor unei părți din produsul intern brut către ministerele de resort. În concluzie, bugetul unei țări nu poate fi diferit esențial de realitatea economicosocială.

Astfel, Gabor Hunia, analist la Institutul Internațional pentru Analize Economice, declară că perspectiva unei creșteri economice de 1% pe care o estimează acum institutul este optimistă, pentru că România este o țară cu risc foarte ridicat în regiune, iar pericolul recesiunii este foarte mare. Perspectiva recesiunii în România a primit și girul Fondului Monetar Internațional, care, după ce inițial considera posibilă o creștere a produsului intern brut de 1%, acum nu exclude o scădere de până la 1%.

Comisia Europeană, în schimb, care a luat în calcul efectele măsurilor sociale promovate de fostul Guvern, consideră că România va termina anul 2009 cu o creștere de 1,75%, dar în condițiile unui deficit bugetar de 7,8% din produsul intern brut. România ar putea avea și anul acesta o minimă creștere economică, dacă actualul Guvern va alege varianta grea dar corectă de a gestiona strâns banii puțini de care mai dispune.

Dacă autoritățile vor alege să subvenționeze fără logică industriile ce se împotmolesc acum sau să răspundă cerințelor de creșteri salariale fără spor de productivitate a muncii, atunci speranța unei creșteri economice se năruie cu totul. Dacă vom avea bani în plus pentru investiții tăind în carne vie cheltuielile nejustificate, atunci sunt șanse de redresare economică a țării. S-a observat că încă din anul 2007 duduitul economiei românești nu era sănătos, iar

creșterea record a economiei nu era sustenabilă, încât s-a evaporat acum ca un fum, spre deosebire de creșterea economică din anul 2004, de 8,3%, în treacăt fie spus, cea mai mare din istoria postdecembristă a României, care s-a dovedit că a fost sustenabilă, acționând inerțial creșterea economică și din următorii 2-3 ani.

Să nu uităm că în anul 2004 deficitul de cont curent a fost de circa 8%, față de 13,5% în 2007 și de 12,3% în 2008, iar deficitul bugetar a fost de 1,1%, față de 5,2% în prezent. Deficitul de cont exagerat reflectă o lipsă de competitivitate pe plan intern și extern.

Factorii care au destabilizat balanța de plăți externe au fost: ponderea relativ redusă a exporturilor, care reprezintă doar 25-28% din produsul intern brut; creșterea importurilor de bunuri de consum, și nu de instalații productive, pe fondul creșterii cererii interne, determinând creșterea consumului din import, mai ales pe credite de angajamente la instituții de credit și la companii; diminuarea competitivității externe a produselor autohtone, calitate scăzută, prețuri ridicate și ineficienta stimulare a exporturilor.