Roberta Alma Anastase

**:**

Bună ziua, doamnă președinte! Bună ziua, domnule prim-ministru! Bună ziua, doamnelor și domnilor!

Lidia Potadici mă numesc și chiar azi, pe 5 mai, împlinesc șase ani de când am această problemă și chiar este o coincidență absurdă, pot să zic, că este Ziua europeană a persoanelor cu handicap.

Sincer să vă spun, nici nu știu cu ce să încep ca să spun tot ce am de spus, pentru că sunt foarte multe lucruri de discutat, care nu cred că se vor rezolva cât de curând.

Am observat că, în societatea de astăzi, nu se face nimic pentru persoanele cu handicap, chiar dacă se promite foarte mult. Nu o spun cu pic de menajament, pentru că m-am lovit de toate lucrurile care m-au dat înapoi de la ce aș fi putut să fac și am reușit, sincer, doar cu ajutorul prietenilor și familiei mele, societatea foarte, foarte puțin.

Eu sunt studentă în primul an la master la psihologie. Am terminat, deci, o facultate. Am vrut să-mi fac studiile pentru că eu consider că acest lucru este normal pentru oricine și vreau să încep prin a crede că lucrurile se vor schimba și cu adevărat să sper că se vor schimba.

Eu m-am lovit de toate problemele care s-au discutat astăzi, de la transport, de la locuri în care nu putem merge pentru că este inaccesibil, de la negăsirea unui loc de muncă, de la neputința de a face ceea ce-ți dorești și este un lucru foarte simplu. Și gândiți-vă cum ar fi dacă o persoană este blocată în a face ceea ce este normal să facă, adică să se dezvolte.

Eu, sincer, nu mai vreau promisiuni, nu mai vreau să aud niciun fel de lucruri care m-ar mai face să sper. Vreau cu adevărat să se schimbe ceva, vreau să văd acest lucru.

Mi s-a spus mai devreme să vorbesc despre problemele personale. Nu vreau să fac o problemă din tot ce mi se întâmplă mie, vreau să fiu în asentimentul tuturor persoanelor care s-au lovit de nenumărate ori de problemele care s-au discutat astăzi și vreau să înțelegeți cu adevărat ce înseamnă să fii o persoană cu handicap.

Vă mulțumesc.