Gheorghe David

## **Domnul Gheorghe David:**

Mulțumesc.

Pentru că, să nu uităm, gravele deficiențe sunt consecința unui proces de durată. Pe câteva dintre ele le voi prezenta în continuare.

În primul rând, trec peste politica dusă în primii ani de democrație, care a declanșat fărâmițarea fondului funciar în numele, de altfel, justificat, al repunerii în drepturi a foștilor proprietari, fără a fi create premisele practice de susținere a unor exploatații agricole viabile. Este vorba de dimensionarea optimă a suprafețelor de teren, de dotări cu utilaje agricole de mare productivitate, de subvenții rezonabile etc.

Una dintre primele acuze aduse Guvernului este necultivarea a 3 milioane de hectare de teren.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Trendul suprafețelor necultivate a început să se manifeste de cel puțin un deceniu și jumătate și fenomenul a fost tolerat, printre proprietari aflându-se, deopotrivă, micii deținători de terenuri, dar și cetățeni străini, care, în ciuda prevederilor Legii nr. 18/1991, în care este stipulată interzicerea înstrăinării pământului către persoane din afara țării, prin diverse tertipuri, au cumpărat pământ cu nemiluita, în mare parte fără să-l lucreze.

Se spune în continuare în moțiune că din această cauză, tot în intervalul de timp supus judecății de către semnatari, s-au înregistrat pierderi de 10 milioane de tone de cereale, echivalentul a 2,5 miliarde de euro pierderi.

Oare aceste calcule au fost făcute corect?

Pentru că, stimați colegi, îngrijorați, desigur, de starea agriculturii românești din punct de vedere al fertilității, din ce clasă de bonitare fac parte toate aceste pământuri lăsate pârloagă? Sunt toate din clasa întâi de fertilitate?

Pot să vă amintesc că mai puține sunt hectarele neînsămânțate din primele trei grupe de fertilitate. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în afară de cereale, la noi, pe

arabilul deținut, se mai cultivă și plante tehnice, legume, plante furajere și altele.

De asemenea, se afirmă în textul moțiunii că sistemul de îmbunătățiri funciare a fost distrus în proporție de 70%, pentru ca, în continuare, să se afirme că în 2010 s-au irigat doar 30.000 de hectare, față de 700.000 de hectare câte s-au irigat în anul 2004.

Trec peste faptul că irigațiile reprezintă doar o componentă a sintagmei „îmbunătățiri funciare” și mă simt obligat să recurg la câteva întrebări.

Ce suprafață din totalul arabil al țării era amenajată la începutul anilor ’90? În ce perioadă s-au distrus marile sisteme de irigații, dacă nu imediat după anul 1990? Încă o dovadă, așadar, poate de rea-credință, vizibilă de la cap la coadă în tot textul moțiunii.

La un moment dat, este invocat ca acuză la actuala guvernare, evident, procesul de eroziune și deșertificare a terenurilor. Nu contest existența acestor fenomene, limitându-mă doar la a spune celor – dacă este cazul – neștiutori, fără nicio nădejde de a-i convinge, din păcate, că ele sunt consecința unui proces care se produce vizibil de-a lungul unui șir considerabil de ani.