Petru Șerban Mihăilescu

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**

Stimați colegi,

Suntem astăzi pentru a doua oară consecutiv în fața unei moțiuni simple prin care partidele din opoziție își arată nemulțumirea față de Executivul în funcție. De această dată în colimatorul moțiunii se află ministrul transporturilor și infrastructurii.

La fel ca și în cazul moțiunii pe educație, și de această dată se critică un sistem care a pornit cu handicapul subfinanțării încă de acum 20 de ani și, bineînțeles, încearcă să arunce întreaga responsabilitate în sarcina unei singure persoane.

Grupul parlamentar al senatorilor independenți nu susține această moțiune deoarece textul ei nu aduce nimic nou și poate fi citit în orice sesiune parlamentară din ultimii 15 ani, fără ca cineva să sesizeze dacă este de actualitate sau nu.

Pe fond, trebuie să înțelegem că starea gravă în care se află astăzi infrastructura de transport este o consecință a politicilor puse în aplicare în ultimii 20 de ani de către toți cei care au fost la putere.

Imediat după 1990, s-a considerat că scăderea volumului de mărfuri transportate rutier și pe calea ferată nu mai necesită investiții majore și, din cauza acestei idei nefaste, am ajuns în situația actuală.

La calea ferată, prima reformă s-a aplicat doar în 1999 și de atunci nu s-a mai întâmplat nimic, iar la drumuri, în 1991, s-a creat o regie autonomă transformată inutil în 2003 în societate comercială.

Rezultatul acestei incredibile dorințe de a păstra aproape intact în proprietatea ministerului un sistem organizatoric nu

numai ineficient, păgubos, ci și incapabil de progres îl constituie situația actuală pe care toată lumea o critică și care, evident, nu mai poate continua.

Săptămâna trecută am reușit, într-un chinuit final de ședință, să aprobăm cinci ordonanțe promovate de minister în încercarea de a armoniza unele reglementări în domeniul drumurilor și de a mai ușura povara celor de la căile ferate, dar considerăm că este prea puțin.

Personal, am participat în diferite etape la activitatea din acest domeniu și pot spune că există totuși soluții pe care moțiunea nu le prezintă.

Am în vedere, în primul rând, necesitatea ca Guvernul să preia imediat toate agențiile de implementare a programelor de dezvoltare a infrastructurii rutiere și feroviare cu fonduri externe – BEI, BERD, Banca Mondială și UE –, să le reorganizeze într-o singură agenție în subordinea Guvernului. De la primul contract de autostradă, semnat de România în 1996, organizațiile internaționale ne-au cerut aceasta, iar ministerul a refuzat constant acest lucru. Să fie clar: nu vom putea avea rezultate în domeniul infrastructurii până când nu vom face această unificare.

Este evident că perpetuarea situației actuale va permite în continuare utilizarea acelorași consultanți și proiectanți cu expertiză îndoielnică, folosirea acelorași soluții tehnice depășite, costisitoare, lipsite de viziune, recurgerea la aceleași subterfugii penibile de a da licitațiile unora și altora, eludarea formelor reale de control tehnic care să determine cauzele adevărate ale degradării rapide a lucrărilor noi, întârzierea în luarea unor decizii importante cu consecințe financiare greu de suportat.