Șerban Nicolae

## **Domnul Șerban Nicolae:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

N-am să intru în polemici. O veche vorbă românească spune: „Câinele moare de drum lung...” și cunoașteți continuarea.

Revenind la chestiunea în care ne aflăm, suntem în reexaminare după decizia Curții Constituționale. Cei care au citit decizia Curții Constituționale, care a admis excepțiile invocate de Înalta Curte de Casație și Justiție, își dau seama că propunerile de modificare sunt în acord cu deciziile Curții. Nici acum n-am auzit cu ce anume am politiza actul de justiție, cu ce anume am politiza cariera magistraților, cu ce anume am afecta independența, inamovibilitatea judecătorilor sau stabilitatea procurorilor. Am auzit niște declarații cu pretins aer retoric, cu caracter politicianist, bune pentru altă etapă a dezbaterilor parlamentare.

Totuși, aș vrea să fac o precizare: dacă toți cei care au vorbit ar fi citit Constituția, așa cum a apărut în Monitorul Oficial, și nu varianta prescurtată, „gușată” sau „prunată”, ar fi aflat că Președintele României are atribuții, și nu drepturi. Și lucrul ăsta este foarte important: Președintele României are atribuții, drepturile sunt ale cetățenilor! Și ar fi fost bine dacă le-ați fi respectat, așa cum ați jurat.

Dar aș vrea să vă spun că cineva ar trebui să se teamă. Dacă această lege intră în vigoare, cineva ar trebui să se teamă. Și am să vă dau un articol, un alineat mai exact, din Legea informațiilor clasificate, legea secretului de stat: „Se interzice – e art. 24 alin. (5) – clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.” Cei care se știu vizați ar putea începe să-și facă griji că, în sfârșit, actul de justiție este un act public, fără acte oculte, fără secretizări ilegale și fără proceduri dincolo de limita legii.

În ceea ce privește angajarea răspunderii magistraților, am auzit în mod repetat o formulă care frânge logica pe din două. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit întâi să facem un proces în care să vedem dacă facem un proces și abia după aia să facem procesul! Pentru că așa ni s-a spus. Avem un prejudiciu cert, pentru că este achitat de stat, avem un proces pentru stabilirea vinovăției și abia după aia Ministerul Finanțelor Publice, fără niciun fel de discernământ și fără niciun fel de evaluare proprie, face un proces în care deja lucrurile s-au stabilit sub aspect juridic și formal. Bineînțeles că această procedură nu există în legislația românească și nu există în legislația niciunui stat, nu faci un proces ca să afli dacă poți să faci un alt proces. De aceea, propunerea pe care am făcut-o respectă decizia Curții Constituționale.

Vă rog să fiți de acord că, așa cum îl priviți în ochi, spre exemplu, pe domnul senator Dănăilă și știți că merge în fața instanței nu după ce se pronunță prin aviz conform Colegiul Medicilor, răspunderea unui chirurg pentru malpraxis este angajată în mod direct. Răspunderea oricărui funcționar care a produs un prejudiciu imputabil statului este angajată în mod