Titus Corlățean

## **Domnul Titus Corlățean:**

Cu siguranță.

Aș vrea, în primul rând, să salut faptul că, astăzi, în plenul Senatului României avem această dezbatere, care este absolut necesară, pe un subiect important pentru – nu întâmplător spun – statutul României la nivelul Uniunii Europene și pentru modul în care sunt tratați cetățenii români în spațiul european.

Era o dezbatere necesară și, personal, salut prezența ministrului administrației și internelor și disponibilitatea de a face și o serie de precizări necesare, de a aduce o serie de elemente care sunt utile și, în același timp, de a răspunde la eventuale întrebări.

Sunt două paliere ale discuției: un palier pur politic – și aici voi face câteva scurte considerații – și cealaltă dimensiune, a chestiunii de fond în care o mare parte din considerațiile Ministerului Administrației și Internelor se înscriu.

Voi începe cu observațiile din punct de vedere politic, care, pe undeva, sunt chiar mai importante. Trebuie să privim cu atenție ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă. S-a întâmplat și în anul 2007 și se repetă, iată, și în anul 2010, în legătură cu cetățeni ai statului român, stat român membru al Uniunii Europene.

Acest lucru se întâmplă pe o relație de parteneriat politic privilegiat, acolo unde există o serie de fundamente politice extrem de solide – sau trebuiau să existe –, acolo unde există o serie de interese economice foarte solide, în primul rând, benefice pentru partenerul nostru privilegiat, Franța, și acolo unde, în plus – și această remarcă este, vă asigur, separată de orice fel de considerente politice –, acolo unde există în plus sau ar trebui să existe o afinitate de ordin politic la nivel de lideri, care funcționează în lumea politică civilizată.

Atunci când există lideri ai unor state sau guverne aparținând aceleiași familii politice – ca să concluzionez –, în astfel de situații de parteneriat privilegiat politic, economic, cultural astfel de lucruri nu se fac. Astfel de lucruri nu se fac

și, dacă se fac, aceasta spune foarte mult, mai ales când vorbim de lideri aparținând aceleiași familii politice europene. În realitate, nu există o formulă de similaritate și mutualitate și aceasta arată, din păcate – și spun din păcate nu doar pentru cei care conduc astăzi România, ci pentru noi toți –, că noi pierdem din vedere faptul că atât valorăm în relația cu cei pe care i-am considerat mereu și îi considerăm parteneri privilegiați.

Aceasta este o concluzie politică, aș spune, care trebuie să preocupe clasa politică românească în general, în primul rând pe cei care conduc, dar și pe noi ceilalți, care facem parte din această clasă politică. În plus de aceasta, există amenințări, până zilele trecute voalate și începând de astăzi explicite, mă refer la declarația secretarului de stat francez pentru afaceri europene Lellouche, care spune foarte clar că „Majoritatea țărilor Uniunii Europene se opun aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen.”, am încheiat citatul.