Stenogramă plen

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc, domnule senator, pentru această pledoarie pasională pe o temă de...

Domnul senator Vosganian vă aplaudă cu multă căldură. Stimați colegi,

Dați-mi voie să încheiem aici partea de declarații politice, anunțându-vă că următorii colegi și colege au depus în scris aceste declarații:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Viorel Riceard Badea, Alexandru Pereș, Dumitru Florian Staicu, Iulian Urban, Dorel Borza, Gheorghe David și liderul grupului, domnul senator Traian Constantin Igaș;

– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, liderul grupului, domnul senator Ilie Sârbu, domnii senatori Adrian Țuțuianu, Gheorghe Pop, Șerban Constantin Valeca, Nicolae Moga, doamna senator Doina Silistru, doamna senator Elena Mitrea și domnul senator Daniel Savu;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Liviu Titus Pașca, Cornel Popa, Paul Ichim și doamna senator Minerva Boitan;

– din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Sorin Serioja Chivu.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

În ultimii 20 de ani, relația României cu Ungaria a fost una mai degrabă asimetrică din punct de vedere al respectării drepturilor minorităților. Dacă legislația românească a fost recunoscută ca una dintre cele mai bune din Uniunea Europeană în acest domeniu, legislația și practicile din statul vecin nu garantează respectarea drepturilor minorității române în aceeași măsură în care statul român garantează respectarea drepturilor minorității maghiare.

Problemele cu care se confruntă comunitățile române din Ungaria au rămas neschimbate în ultimii 15 ani: nu au acces la învățământ în limba maternă, asociațiile culturale românești sunt foarte puțin sau deloc sprijinite, nu au acces la mass-media în limba maternă.

În plus, deși actuala lege a minorităților prevede că minoritățile naționale și etnice au dreptul de a fi reprezentate în Parlament și de a participa la luarea deciziilor, acest lucru încă nu s-a întâmplat în mod real. Dimpotrivă, principala problemă a comunității române este fenomenul etno-business-ului: deși există autoguvernări ale românilor, ele există doar cu numele. De fapt, acestea sunt coordonate de reprezentanții altor etnii, iar cel mai elocvent exemplu în acest sens este autoguvernarea românilor din Budapesta.

De aceea, este necesar să solicităm Ungariei crearea unor mecanisme care să garanteze că actuala legislație maghiară este pusă în aplicare în litera și în spiritul ei, pentru a elimina cauzele fenomenului de etno-business. Una dintre soluții ar putea fi crearea unei structuri a Guvernului ungar care să mențină un dialog constructiv cu instituțiile reprezentative ale românilor din Ungaria, pentru a evita discutarea sau crearea unor false probleme, așa cum s-a întâmplat până acum. În paralel, trebuie reactivat Comitetul mixt româno-ungar de colaborare în domeniul minorităților.

Autoritățile de la Budapesta au obligația de a respecta angajamentele luate față de statul român în cadrul celor patru ședințe comune de guvern, nu doar pentru că normele europene le obligă, ci și ca garanție pentru demersurile de sprijinire a minorității maghiare din România.

Declarația politică este intitulată „Județul Alba – o zonă cu potențial turistic și economic”.

## Domnule președinte,

## Onorat Senat,

În secțiunea de declarații politice am încercat mereu să aduc în atenția dumneavoastră evenimente optimiste, pozitive, manifestări unice, locuri și oameni care s-au remarcat în județul pe care îl reprezint în Parlament. Prin declarația mea de astăzi vreau să punctez faptul că în județul Alba, pe lângă toate necazurile cu care se confruntă țara, se întâmplă și lucruri demne de a fi evidențiate ca fiind factori de progres pe plan local.

La sfârșitul săptămânii trecute a avut loc cea de-a VI-a ediție a Târgului național de turism rural de la Albac, singurul târg național cu un astfel de specific din țară. La evenimentul organizat de Consiliul Județean Alba și Primăria Comunei Albac au participat proprietari de pensiuni din întregul județ și din alte regiuni din țară, agenții de turism, dar și un număr de peste 2.500 de vizitatori.

Organizatorii au încercat să atragă atenția asupra faptului că Munții Apuseni nu sunt numai o zonă în care se pot organiza drumeții sau se poate schia iarna, ci și o regiune care trebuie exploatată și din punct de vedere cultural, etnografic, geografic și chiar morfogeologic.

În acest an, târgul a marcat și lansarea a două produse turistice noi pentru zona Apusenilor, cu scopul de a ajuta și la dezvoltarea turismului estival într-o zonă recunoscută pentru sezonul de iarnă. Este vorba despre traseele de cicloturism de la Albac la Horea și de hipoturism, drumeții cu calul în jurul obiectivelor turistice consacrate. Sigur, localnicii au trebuit să își „educe” caii pentru ca aceștia să fie blânzi cu turiștii, au participat la seminarele care au avut ca temă turismul și ecomuzeele, toate acestea pentru a fi cât mai pregătiți și pentru a oferi servicii de cea mai bună calitate.

La acest târg au participat și invitați străini, importanți actori ai turismului din Italia și Ungaria, iar experiența lor a fost împărtășită prin seminarii și discuții cu cei interesați.

Așadar, Munții Apuseni au un deosebit potențial turistic, care este din ce în ce mai mult pus în evidență. Târgul național de turism rural de la Albac, care se află, așa cum am mai zis, la cea de-a VI-a ediție, a prins tot mai mult viață cu fiecare an. Primarii din Munții Apuseni, locuitorii și Consiliul Județean Alba au înțeles că, în lipsa unor activități economice, zona trebuie exploatată din alt punct de vedere. Astfel, agroturismul a prins contur tot mai mult în această parte a Transilvaniei în care există zone naturale deosebite, unde turismul se poate dezvolta la standarde europene și poate aduce venituri bugetului local.

Declarația politică se intitulează „Încrederea în guvernanți – o necesitate, nu o obligație”.

Doamnelor și domnilor colegi,

Este superfluu să amintesc și eu că trecem prin cele mai dificile momente din ultimele două decenii, însă rostul nostru nu este să constatăm dramatismul situației și apoi să ne plângem de milă, iar cu ochii împăienjeniți de lacrimi să căutăm vinovații. Noi trebuie să găsim soluții, noi trebuie să schimbăm percepția publicului asupra noastră, noi trebuie cu toții să conștientizăm importanța instituției din care facem parte și să ne prezentăm românilor ca instituția fundamentală a democrației.

Este firesc ca oamenii să aibă interese diferite, iar noi, în Parlament, reprezentăm tocmai această diversitate de opinii, dar acum interesul fundamental al tuturor românilor este să depășim situația dificilă în care ne aflăm. Chiar dacă suntem din partide diferite, ne unește același țel: să-i ducem pe români, cât mai puțin traumatic, spre ieșirea din situația actuală.

Caracterele puternice se verifică în momentele dificile. Rivalitățile noastre par prea mărunte în fața situației în care ne aflăm. Politica măruntă, puerilă, chiar bazată pe modelul „greaua moștenire” sau „voi ați făcut-o primii”, coteriile jenante, miștoul golănesc nu fac decât să erodeze și mai mult încrederea, și așa puțină, a electoratului în instituția Parlamentului. Toate acestea sunt niște truisme, le știm cu toții, iar eu nu fac un exercițiu de autoadmirație spunându-vi-le, fac doar un apel la colegialitate, la nevoia de a da noi împreună un exemplu românilor. Trebuie să fim conștienți că și dacă am avea un guvern alcătuit numai din laureați Nobel, ceea ce nu e cazul, din păcate, aceștia tot nu ar reuși să depășească criza, dacă populația și-a pierdut încrederea în guvernanți.

Românii ar accepta mai ușor o perioadă de austeritate, dacă ar avea încredere că măsurile dure sunt cele necesare pentru a depăși situația actuală. E ca în dragoste: dacă ți-ai pierdut încrederea, s-a dus relația. Să nu se ajungă la concluzia la care a ajuns generația de după Primul Război Mondial, care-și spunea, după realizarea Marii Uniri, că la cât noroc are România nu mai are nevoie de politicieni. Dar-ar Dumnezeu ca România să aibă noroc și acum!

Declarația politică este intitulată „Apropo de legea privind amendarea proprietarilor de terenuri agricole lăsate în nelucrare”.

Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale Valeriu Tabără a declarat într-un interviu acordat agenției „Mediafax” că proprietarii de terenuri nelucrate, care nu îngrijesc și nu curăță suprafețele respective vor fi penalizați cu o sumă de 50-60 de euro pe hectar. Domnul Tabără a spus că o mare problemă a agriculturii românești este reprezentată de cele trei milioane de hectare de teren necultivate.

„Nu este o problemă simplă. Foarte mulți au vorbit de impozitarea terenurilor. Nu, impozitarea este legată în primul rând de cadastru, pentru că nu poți să pui același impozit pe un teren sărătură, chiar dacă este localizat lângă Brăila, și pe cernoziomul de la Fundulea.”, a afirmat ministrul.

Ideea este bună, mai ales în contextul în care mulți dintre cei cu pământ la țară trăiesc din ajutoare sociale. S-a ajuns până acolo încât la țară tinerii – șomeri sau asistați social – stau toată ziua-n cârciumă, trebuie să-i rogi să vină la muncă, îi plătești bine, seara se opresc la birt, iar copiii n-au ce mânca acasă, pământul lor zace-n buruieni, iar acum plâng că UE nu îi mai subvenționează. Deci nu este corect unde s-a ajuns.

Bătrânii satelor sunt pe ducă – la mine în Balotești, an de an, în general, doar bătrânii se încăpățânează să mai cultive terenurile, am un vecin, Mitu al lui Crap, care toată vara a dormit în lanul de porumb ca să sperie mistreții ce veneau din pădurea ce delimitează Baloteștiul, așa că unde ajungem?

Copiii de azi abia mai deosebesc mărarul de pătrunjel! Dar legea trebuie făcută cu cap, și nu pe picior, asta pentru că sunt multe probleme ce trebuie atinse. De exemplu, de ce subvenția la hectar nu se dă proprietarului de teren, ca să aibă și el o pârghie cu care să-l cointereseze pe arendaș?

Acum, arendașul ia el subvenția, cultivă „ce vrea mușchii lui” pe teren, iar toamna, mână-n mână cu primăria, declară zona calamitată – secetă, dăunători etc. – și nu-i dă nimic proprietarului... sau, în cel mai bun caz, contravaloarea a nu știu câte sute de kilograme de grâu la hectar, proprietar care însă trebuie, obligatoriu, să plătească impozit pe teren și, te pomenești, va plăti și amenda că n-a cultivat terenul...

Declarația politică se intitulează „Școala românească – un nou început”.

La începutul acestei săptămâni a luat startul un nou an școlar în condiții absolut normale, și asta într-o perioadă în care multă lume s-a grăbit să anunțe sfârșitul învățământului românesc. E adevărat, condițiile sunt mai grele decât în alți ani, din cauza constrângerilor financiare determinate de criza economică mondială. Cu toate acestea, peste trei milioane de elevi au intrat cu entuziasm în clase la începutul acestei săptămâni, unii pentru prima dată în viața lor.

În pofida condițiilor mai grele, trebuie să recunoaștem cu toții că pentru actualul Guvern sistemul educațional a însemnat o prioritate. Reforma acestui sistem a fost considerată, încă de la începutul anului 2009, parte integrantă a procesului de reformare a statului român. Fără a lovi cu pietre în învățământul românesc din anii precedenți, trebuie să recunoaștem cu toții că acest sistem educațional nu mai ține pasul cu cerințele moderne din cadrul Uniunii Europene. Prin urmare, era absolut obligatoriu ca acest sistem, anchilozat în multe privințe, să fie reformat.

Chiar pe masa noastră, a Senatului, în aceste zile se află depus proiectul de lege al Guvernului referitor la educația națională. El are la bază un document pe care l-au îmbrățișat, inițial, mai multe formațiuni politice și structuri sindicale, este vorba de Pactul Național pentru Educație. Este un document care și-a propus o reformă din temelii a sistemului de învățământ.

O componentă principală a proiectului de lege este descentralizarea, un lucru care a fost cerut de foarte multă lume: societate civilă, partide, sindicate. Un rol important îl vor avea consiliile de administrație ale școlilor, care vor eficientiza modul de conducere a acestora, dar marea noutate a acestui act reformator este faptul că în centrul sistemului stă elevul, adică beneficiarul actului educațional. Evident, acest lucru nu înseamnă că va scădea rolul dascălilor. Procesul de învățământ se va muta în mod categoric de pe latura cantitativă pe cea calitativă. Elevii își vor dezvolta mai mult spiritul creativ, în detrimentul asimilării mecanice și forțate a tone de informații care nu vor ajuta la nimic.

Declarația politică este intitulată „Noul an școlar a început în... 13 septembrie”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Încep prin a vă mărturisi din capul locului că, aidoma milioanelor de părinți și cadre didactice – printre care mă număr și eu –, nu mă pot declara satisfăcut, nici de această dată, de modul în care a început noul an de învățământ, de la cel preșcolar și încheind cu cel universitar.

Criza economică pe care o traversează România în momentul de față nu putea să nu afecteze instituțiile educaționale, iar ieșirea din impas a impus luarea de măsuri care se răsfrâng negativ asupra tuturor sectoarelor de activitate participante, într-un fel sau altul, la realizarea produsului intern brut.

Pe bună dreptate, lumea este nemulțumită.

Dintotdeauna, reducerea veniturilor, creșterea prețurilor la produsele de bază indispensabile vieții de zi cu zi, concedierile de personal, rata șomajului în creștere, inflația sunt doar câțiva dintre factorii cu impact negativ asupra nivelului de trai.

Prin intervenția mea vă propun să privim cu toții toate aceste aspecte cu mai multă luciditate, indiferent de statutul social ori opțiunile politice, să vedem și partea plină a paharului, chiar dacă gustul său, în momentul de față, nu este tocmai cel pe care ni l-am dori, și mă voi referi doar la învățământ, amintindu-vă mai întâi că, din aceleași motive generate de criză, măsuri drastice menite să-l adapteze situației existente au fost luate și în țările considerate etalon în ceea ce privește dezvoltarea și bunăstarea. Desigur, pentru noi, această stare de lucruri nu poate fi o consolare, poate fi însă un îndemn la o sporită reflecție atunci când ne exprimăm opiniile.

Cele 710 unități școlare din învățământul preuniversitar timișean existente la sfârșitul verii acestui an au fost frecventate de circa 83.000 de elevi, inclusiv preșcolari, numai că numărul mediu de elevi reveniți pe o sală de clasă a fost de 20,5, în vreme ce cifra optimă de ocupare în învățământul gimnazial unanim recunoscută este de 25–28 de elevi/clasă.

Fac precizarea că la aceeași dată de referință media a fost de 19,2. Într-o situație similară s-au aflat și ciclurile primare și cele liceale.

Declarația politică se intitulează „Începerea noului an școlar”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Noul an școlar a început sub auspicii bune, în pofida declarațiilor celor din opoziție și a manierei transfigurate în care media a înțeles să prezinte prima zi de școală.

O constantă a sistemului educațional preuniversitar românesc după 1989 a fost slaba finanțare, iar asta se poate observa foarte lesne numai dacă vedem că, deși în prezent traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere economic, actuala guvernare nu a neglijat sectorul educațional.

Faptul că avem o opoziție al cărei discurs public se bazează strict pe deconstrucție și pe ignoranță, o opoziție care nu face altceva decât să îi îndemne pe profesori să iasă în stradă, nu înseamnă că aceasta este singura lentilă prin care trebuie să observăm ce se întâmplă pe acest palier.

Este evident pentru oricine că pașii care s-au făcut în ultimul an în vederea deschiderii sistemului educațional astfel încât acesta să se ridice treptat la nivelul celui occidental au fost de bun augur și că atât profesorii, cât și beneficiarii sistemului public de educație au înțeles că nu este benefic pentru nimeni să încercăm să sărim anumite etape în acest proces de modernizare.

## Stimați colegi,

Este necesar ca, o dată pentru totdeauna, clasa politică românească, atât prin cei care au în prezent capacitate decizională, cât și prin cei care li se vor succeda, să realizeze că sistemul de educație din această țară are imperioasă nevoie ca principiul continuității să nu rămână un simplu deziderat.

Reforma educațională, în accepțiunea Pactului Național pentru Educație, agreată atât de reprezentanții clasei politice, cât și de cei implicați în procesul educațional, trebuie lăsată să își producă efectele. Atâta vreme cât vom ignora faptul că actualul ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului se ghidează după un set de valori și principii agreat anterior, nu facem altceva decât să punem piedici în calea bunelor sale intenții.

Degeaba, stimați colegi din opoziție, trimiteți astăzi scrisori deschise corpului profesoral în care nu faceți altceva decât să acuzați, fără a veni cu soluții concrete, pentru că în urmă cu doar câțiva ani, dacă ne aducem bine aminte, educația fusese lăsată treptat într-un con de umbră. PNL vine astăzi și îl critică cu vehemență pe actualul ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului, ignorând faptul că pentru acest partid domnul Adomniței, neavând nicio legătură cu acest domeniu, a gestionat în timpul guvernării Tăriceanu un portofoliu foarte important, dar poate că în opinia dumnealor validarea ca ministru al educației se face numai dacă te contrazici cu elevii în privința numărului de steluțe de pe steagul Uniunii Europene.

Declarația politică se intitulează „Politica franceză față de populația romă – sancționată de majoritatea eurodeputaților”. Stimați colegi,

Nu știu cum aș putea să calific imensa bâlbâială a Guvernului francez în problema romilor, Guvern care, pe de o parte, afirmă prin vocea ministrului afacerilor europene Pierre Lellouche că „dreptul european este respectat cu scrupulozitate, că Franța nu stigmatizează pe nimeni”, iar, pe de altă parte, dezgroapă securea războiului prin vocea ministrului de interne francez Brice Hortefeux: „Îmi voi continua acțiunea hotărâtă pentru a determina scăderea tuturor formelor de delincvență, pentru a apăra drepturile victimelor.”

Observați că din declarația lui Hortefeux reiese că anumite categorii de persoane sunt considerate apriori vinovate. Având în vedere că niciunul dintre cei 500 de repatriați de până acum nu a avut cazier în România sau în

Franța, asta înseamnă că discursul părții franceze axat pe securitate, pe apărarea ordinii publice nu este decât un pretext, de fapt, pentru expulzările de pe teritoriul francez ale cetățenilor români de etnie romă, existând doar suspiciunea de comitere în viitor a unor infracțiuni. Prezumția de nevinovăție nici măcar nu există în acest context.

De aceeași bâlbâială tristă a fost acuzat și un oficial al Comisiei Europene, doamna Viviane Reding, comisar european pentru justiție și drepturi fundamentale, care „a aruncat pisica” tot în curtea statelor membre, afirmând că există un dezinteres total față de problema romilor, deși ele au la dispoziție fonduri europene substanțiale pentru integrarea acestei comunități. Oficialul european a încercat să aducă în favoarea afirmațiilor sale slaba participare de la Cordoba, la conferința interministerială din primăvară dedicată situației țiganilor, din cele 27 de state membre participând numai doi miniștri spanioli, unul francez și un secretar de stat finlandez.

În afară de Partidul Popular European, celelalte formațiuni politice din Parlamentul European au protestat vehement față de această încercare de ascundere sub preș a situației reale din Franța, în peste 130 de orașe de pe teritoriul francez înregistrându-se manifestații de amploare contra discriminării țiganilor. „Nu xenofobiei și politicii stâlpului infamiei! Libertate, egalitate, fraternitate!”, au scandat la Paris romii români, urmați de personalități politice de stânga. La Bruxelles, pe banderolele manifestanților se putea citi: „Romi, imigranți, cine urmează?” La Barcelona, mesajul transmis era: „Ajunge cu deportările!”.

Declarația politică este intitulată „Să nu mai vindem falsuri românilor. Episodul 2 – Emil Boc”.

Motto: „Mandatul nostru nu e criza, ci rezolvarea și continuarea reformelor.”, Emil Boc, 22 decembrie 2008.

Stimați colegi,

Mai avem trei luni și facem doi ani de Guvern Boc. Nu mai reiau cifrele a ceea ce a însemnat dezastrul celui mai incompetent ministru pe care l-a avut România. Am făcut-o data trecută și cred că v-ați lămurit. Despre altceva vreau să vorbesc.

Acum ceva vreme, făceam o declarație despre care am spus că deschide ciclul numit „Să nu mai vindem falsuri românilor”. Vă amintiți, desigur, mustrarea aspră a lui Traian Băsescu la adresa mincinoșilor și demagogilor. Am salutat atunci demersul prezidențial și o fac și acum. Tocmai de aceea, în numele unui apel la memorie și adevăr, am adunat câteva declarații ale prim-ministrului, care, dacă nu se contrazic flagrant una după alta, au totuși darul de a dezvălui „coerența” actului guvernamental în epoca Boc.

Iată câteva mostre, cu comentariile de rigoare:

5 aprilie 2009: „Cât timp voi fi eu prim-ministru, pensiile mici nu se vor impozita. Avem resurse financiare pentru plata salariilor, pensiilor, alocațiilor sociale în această țară.”

Comentariu: când spunea lucrurile astea, Emil Boc nu vorbise probabil cu șeful de la Cotroceni, care, știți foarte bine, are altă viziune despre „prosperitatea” bătrânilor cu 400 de lei pensie. Cât despre resursele financiare pentru plata salariilor, orice comentariu e inutil după amputarea unui sfert din veniturile bugetarilor.

28 aprilie 2009: „Acordul cu FMI ne dădea posibilitatea să dăm afară 5% din bugetari și să facem dintr-odată 100.000 de șomeri. N-am ales această soluție, am ales să păstrăm locurile de muncă.”

Comentariul la această declarație îi aparține aceluiași Emil Boc și sună așa: „100.000 de bugetari vor fi disponibilizați. Se fac analize pe toate palierele cu privire la personalul care trebuie dat afară.” – 17 iunie 2010. Frumos, nu?

Revenim. 29 iunie 2009: „Banii de la FMI nu ajung la Ministerul Finanțelor Publice sau la vreunul dintre miniștri. Nu sunt utilizați pentru cheltuieli de personal.”

Declarația politică se intitulează „Portocaliii ne izbăvesc de drepturi și libertăți”.

Rasa portocalie este condusă de o grupare tip enclavă. Rasa românească este condusă de aceeași grupare tip enclavă. Gruparea aceasta, condusă de un lider de factură mediocră și de un caracter teatralist, ne pune în scenă pe noi, cetățenii acestei rase române. Zic „rasă” cetățenilor români pentru că suntem clasați și caracterizați asemeni unei rase care deranjează elita portocalie.

Sugativa acestei enclave portocalii se întinde până în buzunarele noastre, până în casa și sănătatea noastră, până în cultura noastră, promovând mediocritatea și piesele de teatru în stil ciubucar, KGB-ist, până în autonomia administrativă a primăriilor locale.

Dacă nu vreți să ne lăsați drepturile și libertățile, vă acuzăm de mărturie mincinoasă. Una ziceți, alta faceți, una declarați, alta aplicați.

Revin, instituirea legii marțiale este legea pe care o impuneți, excepție enclava de elită a portocaliilor.

Curată deșteptăciune, statele tip enclavă sunt pe val economic.

Dacă voi ne dați un exemplu, o să-l urmăm. Ne formăm propriile enclave și vă vom răspunde cu aceeași măsură, cu indiferență. Nu reprezentați, de fapt, nimic, decât libertatea pe care v-am lăsat-o să vă băgați mâinile perfect vizibile, nu invizibile, în buzunarele noastre, în viața, în sănătatea și educația noastră.

Ne mânjiți copiii cu această boală a mediocrității și a izbăvirii de drepturi, a izbăvirii de libertăți. Nici Dumnezeu nu ne ia libertatea și capacitatea de a putea, dreptul de a alege bine sau rău. Voi ne luați drepturile pe care nici Dumnezeu, care ne-a creat, nu ni le ia. Asociația pentru drepturile și libertățile lăsate de Dumnezeu este soluția sau enclave formate pe regiuni.

Nu PSD-ul a vândut și vinde țara, ci voi ne vindeți ca nație și o îngenunchiați banului și altor varii naționalități. Nu PSD-ul, ci voi, guvernabilii portocalii, împreună cu liderul de factură obscură, ați transformat nația română într-o minoritate sclavă buzunarelor și exceselor voastre de grandomanie și putere fără de minte.

Adevărul este că la ce-ți mai trebuie cap, dacă ai picioare. Aleargă românu’ ca besmeticu’ pentru o bucată de pâine, și pe aia și-o ascunde, să nu i-o impozitați.

Declarația politică este intitulată „Calvarul continuă”. Doamnelor și domnilor senatori,

Am spus de nenumărate ori că actualii guvernanți nu au habar despre ce trebuie să facă pentru a scoate țara din criză. Iată că, în continuare, viziunea Guvernului, deși proaspăt remaniat, rămâne aceeași. Pentru puterea portocalie, măsurile anticriză se limitează la concedieri, tăieri de pensii, salarii și ajutoare sociale. La toate aceste măsuri aberante și antiromânești se adaugă și împrumuturile imense pe care acest Guvern le contractează.

Ca să nu credeți că exagerez, vă amintesc că intențiile viitoare ale puterii portocalii au fost anunțate de cea mai autorizată voce, adică a Președintelui României, într-un interviu la Televiziunea Română. Conform spuselor acestuia, și în 2011 se va merge pe aceeași linie ca și în 2010: tăierea cheltuielilor sociale și scăderea veniturilor populației, urmând ca Guvernul să ia anul viitor noi măsuri de austeritate, pe lângă cele aplicate din iunie 2010, și să contracteze un alt împrumut de minimum 5,7 miliarde de euro pentru finanțarea deficitului bugetar. În paralel, în Scrisoarea de intenție a Guvernului României la acordul cu FMI, Executivul își menține angajamentul de a concedia 74.000 de bugetari până la sfârșitul anului și alți 15.000 anul viitor.

Îmi pun totuși o întrebare: de ce oare guvernanții nu se gândesc la o măsură cât se poate de normală, aceea de a încărca cu sarcini de serviciu salariații din ministere, în special prin formarea de grupe de lucru pentru mărirea încasărilor din fonduri europene – în loc să dea afară din serviciu –, și măsuri de protejare și creștere a producției și a productivității interne, în paralel cu consumul intern, pentru conservarea și mărirea numărului de locuri de muncă atât în sectorul privat, cât și în cel public.

Personal, văzând nepriceperea unor responsabili pe domenii, în ultimele luni, pe lângă cele câteva semnale de alarmă pe care le-am tras prin criticile aduse actualului Guvern, am considerat că se impune și o altfel de atitudine, având în acest sens și propuneri constructive. Din păcate, din răspunsurile primite reiese în mod evident numai încrâncenarea politică de a zice nu.

Declarația politică se intitulează „Imbecilizarea prin televiziune și postgândirea românului”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi nu este original și nici nu încercam să-mi revendic acest merit. El îi aparține politologului Giovanni Sartori, de care am mai amintit și până acum în declarațiile mele politice.

Acum, că tot „m-am mărturisit”, cum se obișnuiește să spui la preot, dați-mi voie să vă spun de ce l-am ales tot pe Sartori pentru intervenția mea și înclin să cred că voi mai „păcătui” și cu altă ocazie.

De câte ori asistăm la circul de pe scena politică al reprezentanților puterii, ne gândim la Caragiale – sper că nu are cine să mă contrazică – și, de câte ori asistăm la circul mediatic al vreunei arestări-surpriză, ne gândim la „imbecilizarea prin televiziune” și la celebrul „Homo videns” al politologului italian menționat.

Au fost arestați în direct până acum oameni de afaceri controversați, generali etc. După un timp, nu s-a mai auzit nimic despre ce s-a mai întâmplat cu ei. Un boom de presă înăbușit în sos propriu.

Stimați colegi,

Nu mi-am propus să fac reclamă cărții lui Sartori, dar nu mă pot opri să nu remarc și să nu vă împărtășesc și dumneavoastră actualitatea și exigența opiniilor sale. Ce altceva reprezintă ceea ce se întâmplă de câteva zile pe ecranele televizoarelor decât obediența unei curți de lingăi care deplâng soarta unui controversat om de afaceri?

Cohorte de tipi slugarnici, de avocați și de așa-ziși formatori de opinie nu contenesc să deplângă și să condamne „excesele” justiției, „nerespectarea procedurilor legale” etc. Doamne ferește! să vă închipuiți că vreau să iau apărarea Guvernului actual sau metodelor sale de corecție, nici nu aș avea pentru ce.

De altfel, eu vreau să vă atrag atenția că niciun guvern din lume nu reușește să ne dezinformeze precum o parte a presei, aflată de obicei în pană de idei și care se agață cu disperare de un eveniment, ba chiar îl provoacă, pentru a avea ce „toca” pentru o săptămână, maximum o lună.

Aici avem de-a face cu războiul audienței, pentru care se dă o luptă în tranșee ca și cum miza ar fi însăși viața. O altă emisiune, genul talk-show, părea că ne va dezvălui niște secrete care ne vor confirma cât de hoți sunt cei care ne conduc. Am stat cu sufletul la gură doar-doar revelația confirmării a ceea ce deja știe toată lumea se va produce în sfârșit. Am avut răbdarea să ascult două ore și jumătate și nu am aflat nimic în plus. Era vorba de CNADNR și de directorii lui Berceanu care au făcut să se evapore miliarde destinate construirii de autostrăzi.

Declarația politică este intitulată „Cât costă, de fapt, «învățământul gratuit»?”.

Potrivit legii, învățământul la stat, pe lângă faptul că este obligatoriu, este și gratuit. „Învățământul de stat este gratuit”, ne asigură atât Constituția României, la art. 32, cât și Legea învățământului în vigoare, Legea nr. 84/1995, cu modificările sale, la art. 7 alin. (1), și Proiectul legii educației naționale, dezbătut în prezent în Parlament, care la art. 8 alin. (3) menționează că „Învățământul public este gratuit”, însă realitatea resimțită de părinți și copii le contrazice.

Faptul că în România părinții trebuie să plătească pentru educația „gratuită” a copiilor lor reprezintă de mult timp o „normalitate” care încalcă nu doar documentele de politici publice, ci mai ales Constituția, legile statului și obligațiile asumate de țara noastră pe plan internațional.

Deși Ministerul Educației susține de ani buni că învățământul este gratuit până în clasa a X-a, numai pentru uniformă, în cazul bobocilor, îmbrăcăminte școlară și rechizite părinții vor scoate minimum 700–800 de lei din buzunar. Mulți părinți se plâng de faptul că, anual, trebuie să cheltuiască sute de lei pentru a putea trimite copiii la școală.

Școala presupune „costuri ascunse”, pe care părinții trebuie să le acopere vrând-nevrând. Pe măsură ce elevul crește, costurile sunt tot mai ridicate.

Potrivit raportului lansat de Organizația „Salvați Copiii” România, în colaborare cu INTUITEXT (prin comunitățile SuntPărinte.ro și Didactic.ro), „Învățământul gratuit costă! – Cercetare cu privire la «costurile ascunse» din educație”, părinții sunt nevoiți să aloce anual, în medie, suma de 1.490 de lei pentru școlarizarea copiilor, respectiv pentru rechizite, manuale, ținuta obligatorie, transport, taxe de înscriere la concursuri școlare, meditații, în timp ce statul dă aproximativ 970 de lei.

România este statul care alocă cea mai mică sumă per elev din toată Uniunea Europeană: în 2006, România a alocat 1.500 de euro pentru un elev sau student, reprezentând costul anual global.

În acel an, media europeană se situa la 5.700 de euro. Valoarea înregistrată în țara noastră este mai mică decât cea din Bulgaria (2,1 mii), aflându-se la o distanță considerabilă de țări precum Franța (6,7 mii), Italia (6,8 mii), Spania (7,1 mii).

Declarația politică se intitulează „Tristețe în școli”.

Cel mai trist început de an școlar, cu profesori mâhniți și plini de lehamite pentru vremurile pe care le trăiesc, disponibilizați sau schimbați din funcții după veșnica triadă politică, cu copii bulversați de sistemul mereu în schimbare, cu părinți mâhniți că poate nu au putut oferi copilului tot necesarul pentru un început de an școlar.

De obicei, în primele două săptămâni din luna septembrie librăriile cu manuale și rechizite pentru școală, magazinele cu haine pentru copii erau luate cu asalt. În loc de aceasta, în acest an a fost o liniște mormântală.

Până în acest an, era o tradiție deschiderea festivă a noului an școlar. La acest eveniment erau mult freamăt, multe emoții și speranțe de viitor, participau copii, tineri, părinți și bunici, profesori și autorități. De data aceasta, ministrul educației a recomandat ca anul școlar să înceapă pe furiș, fără niciun fel de întrunire de informare, fără niciun fel de pregătire psihologică, ca și cum nu ar fi vorba de niște copii și tineri veniți după trei luni de vacanță sau care încep un nou ciclu școlar, ci am avea de-a face cu niște roboței, unii aduși pentru prima dată într-o școală, alții veniți după o revizie electronică de trei luni de zile.

Domnia Sa a criticat durata festivităților de deschidere a anului școlar și i-a atenționat pe inspectori să nu țină copiii prea mult „în soare, în picioare, ore în șir”. Cu toate acestea, domnul ministru a participat la festivitatea de deschidere a noului an într-o școală arădeană, după ce a ținut copii, părinți și elevi trei ore în picioare și în soare, pentru că a ajuns cu întârziere. Întârzierea Domniei Sale a făcut ca festivitatea să înceapă la ora 12.00. În acest timp, copiii ar fi trebuit să plece

către casă după ora de dirigenție recomandată, la numai două zile după ce ministrul cerea festivități scurte.

Politica Guvernului de reducere a veniturilor, plăților și prestațiilor sociale a pus educația copiilor și școala românească în pericol: părinții și bunicii nu au cu ce să-și întrețină și să-și trimită copiii la grădiniță sau la școală, profesorii cu venituri diminuate la jumătate față de anul trecut nu mai pot trăi din restul de salariu, cu școli comasate, desființate sau prost dotate.

Declarația politică este intitulată „Politica trece prin stomac, dar și prin colegiu”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Declarația politică pe care o prezint astăzi în fața dumneavoastră are un scop foarte bine determinat – să vă vorbesc despre fapte ce îi umilesc pe locuitorii din Ploiești, unde se află și colegiul pe care îl reprezint.

Este important să vă prezint realități care nu se prea văd de la București, pentru că aici se face politică la nivel înalt, avem filozofi și lideri din principalul partid aflat la putere sau finanțatori ai acestuia, care zâmbesc la cadru în fața camerelor de luat vederi sau sunt monumente de demnitate ostentativ afișată, acei intransigenți de la care jurnaliștii se străduiesc să smulgă o declarație.

Realitatea este cu totul alta. O să vă spun astăzi ce se ascunde în spatele acestor imagini contrafăcute, cu speranța că, din jena de a nu fi arătați cu degetul la București, vor respecta demnitatea și inteligența oamenilor din colegiu, care se luptă din ce în ce mai mult cu sărăcia.

Municipiul Ploiești s-a transformat, în ultimii doi ani, dintr-un centru industrial într-un pol al sărăciei. Peste 20.000 de oameni, șomeri, pensionari, beneficiari ai venitului minim garantat, persoane cu handicap, trăiesc din mai puțin de 400 de lei lunar. Cine este responsabil pentru asta? Aceiași parlamentari ai puterii care au ascultat și ascultă în continuare de ordinul de la partid, înainte să-și întrebe propria conștiință.

Încep cu Sever Voinescu, deputat PDL de Ploiești, care și-a folosit cabinetul parlamentar pentru a depozita cantități impresionante de cartofi. Apoi le-a împărțit cetățenilor, cu sacii. Luat la întrebări, deputatul PDL le-a spus jurnaliștilor că îi pare rău pentru faptul că l-au prins. Voinescu a evitat să le explice ploieștenilor că și-ar fi putut cumpăra singuri cartofii pentru iarnă și în niciun caz nu s-ar mai fi simțit umiliți, dacă el, ca deputat, ar fi votat împotriva reducerii salariilor și pensiilor.

Roberta Anastase, deputat de Ploiești, președintele Camerei Deputaților, a împărțit ghiozdane copiilor din clasa I sau, după caz, le-a citit povești într-un cadru festiv, în parc, atunci când a avut timp. Roberta Anastase nu le-a spus însă părinților din colegiul unde a fost aleasă că și ea a votat pentru reducerea alocațiilor, plus reducerea salariilor.

Un adevăr ce nu mai poate fi de mult timp negat este că partidul aflat la guvernare devine, în cel mai scurt timp, ținta opiniei publice. Aceasta are, printre altele, și rostul de a sancționa actele nepopulare ale Guvernului și de a informa puterea cu privire la prestația sa.

Democrațiile cu tradiție folosesc opinia publică atât pe post de barometru al activității instituțiilor statului, cât și pentru a prezice nu numai rezultate electorale, ci și viitoare măsuri și strategii de urmat.

Partea tristă este că, cel puțin în ultimii câțiva ani, opinia publică, la noi, a contat foarte puțin în luarea deciziilor politice. Guvernele Boc au fost din ce în ce mai nepopulare, cu fiecare nou Cabinet, și totuși atât prim-ministrul, cât și partidul acestuia au rămas la putere, deși, în mod clar, nu se mai bucură de mult timp de susținerea majorității populației. Mai mult, actualul partid de guvernământ a deprins două obiceiuri mai mult decât dăunătoare: obiceiul de a se comporta haotic și imprevizibil și obiceiul de a comite abuzuri cu legea în mână.

Un caz deosebit de îngrijorător implică o decizie pe care Consiliul Județean Brașov a luat-o la data de 23 iulie anul curent. Este vorba de alocarea unei sume de 55.000 de lei noi pentru tipărirea la Imprimeria Națională a 4,5 milioane de cartele de raționalizare a hranei. Lista alimentelor ce urmează a fi raționalizate cuprinde: pâine – 380 grame pe zi de persoană, carne – 532 grame pe săptămână de persoană, zahăr, cartofi și multe altele.

Totuși, ceea ce este important este că aceste cartele sunt tipărite în caz de mobilizare sau de război și că numărul lor depășește cu mult populația județului Brașov (aproximativ 600.000). Sunt deci două posibilități: fie Guvernul tolerează cheltuieli absurde în administrație și acceptă afaceri care implică megacomisioane acordate unor oameni de aceeași culoare politică, fie acesta anticipează un război despre care nu s-a spus nimic. În ambele situații, atât opoziția, cât mai ales opinia publică trebuie să se mobilizeze și să ceară socoteală celor implicați. În chestiuni care privesc siguranța cetățenilor și dreptul acestora de a trăi în pace nu ne mai putem permite să fim apatici și nu ne mai putem permite să închidem ochii.

Declarația politică este intitulată „România – între violență și disoluția autorității”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Conceptul de violență este, în general, definit în dicționare ca fiind acea forță îndreptată asupra cuiva cu scopul de a-i aduce daune – morale, fizice etc. Așa cum se cunoaște, violența și agresivitatea reprezintă fenomene sociale complexe, cu impact direct asupra structurii și stabilității societății.

Declarația mea politică de astăzi are în vedere tocmai amploarea pe care aceste fenomene au căpătat-o în ultimul timp în România, în contextul agravării crizei economice, dar mai ales din cauza unei proaste gestionări a situației de către guvernanți.

Pe de altă parte, expunerea prelungită la violență prin mass-media are efecte cumulative nocive asupra valorilor general admise de societate și, totodată, asupra tinerilor.

Evident, nu susținem ascunderea realității, dar trebuie să recunoaștem că știrile și imaginile cu și despre crime, violuri, bătăi, atacuri armate etc. sunt excesiv mediatizate, iar această acțiune nu poate conduce, în niciun caz, la atenuarea fenomenului.

## Stimați colegi,

Nu mi-aș fi imaginat ca, la trei ani după acceptarea țării noastre ca membră a Uniunii Europene și la 20 de ani după înlăturarea regimului comunist, România regimului Băsescu–Boc să devină țara în care autoritățile sunt luate frecvent în derâdere de către bandele de interlopi, pe care justiția îi pune în libertate, în pofida probelor de vinovăție evidente. Banditismul, atacurile asupra polițiștilor sau a cadrelor medicale, dar și agresiunile la nivel profesor–elev sau elev–profesori în școli, ba chiar și în zona unor fețe bisericești, au devenit elemente nelipsite ale vieții cotidiene la noi în țară.

La nivelul populației, ca urmare a extinderii sărăciei, sub impactul implacabil al crizei economice gestionate cu maximum de incompetență de către președintele țării și de Guvernul său marionetă, se remarcă o creștere a sentimentului de incertitudine fie cu privire la locul de muncă, fie chiar cu privire la supraviețuire, dacă ne gândim la majoritatea pensionarilor. Adesea, sentimentul de frustrare se transformă în comportament agresiv, violent. Lovirea cu sălbăticie a unui bătrân care traversează prea lent strada sau chiar spulberarea și uciderea unor pietoni pe trotuare, ca să nu mai vorbim despre violențe verbale pe stadioane sau despre furtul în mijloacele de transport în comun, sunt aspecte cotidiene care au devenit îngrijorător de frecvente.

Declarația politică se intitulează „Învățământul românesc – un experiment eșuat”.

Ziua de ieri, 13 septembrie, a fost într-adevăr o zi cu ghinion, pentru că elevii români au neșansa de a studia într-un sistem total bulversat și departe de ceea ce ar trebui să fie.

Nu sunt surprins de rezultatele acelui sondaj din care reiese că peste 50% din cei chestionați ar alege o școală din străinătate în detrimentul uneia din țară. În fond, părinții vor ce este mai bine pentru copiii lor, or, învățământul din România este un experiment continuu. Mai trist este că acest experiment eșuează constant, perioada actuală fiind una dintre cele mai negre pentru elevi și dascăli.

Nu mai amintesc aici lipsa de consecvență a ministerului de resort în ceea ce privește programa, structura examenelor și testelor sau modul de predare și evaluare. În schimb, vreau să subliniez faptul că elevii întâmpină dificultăți reale în a se adapta tuturor schimbărilor gândite de la un semestru la altul. Nu există continuitate și predictibilitate.

M-a surprins neplăcut convingerea unora dintre guvernanți că rezultatele slabe la examenele de anul acesta sunt primele care arată nivelul real al pregătirii copiilor.

Nu, domnilor, acestea sunt rodul muncii dumneavoastră, al faptului că schimbați programele școlare peste noapte, al faptului că alungați profesioniștii din sistem și încurajați indolența în școli, prin dezinteresul pe care îl arătați.

Îmi amintesc cu plăcere prima zi de școală în perioada când eram la catedră, când lucrurile erau extrem de clare, iar eu și colegii mei aveam siguranța locului de muncă și plăcerea reală de a-i învăța carte pe cei mici.

Cred, sincer, că prezenta criză financiară a servit drept scuză pentru incompetență și clientelism, altfel nu-mi explic gravele erori făcute de unii dintre noii directori sau inspectori școlari. De aici revoltele în școli la schimbarea vechilor directori și certurile interne între dascăli.

În aceste condiții, vă întreb: cine se mai gândește la școală?

Declarația politică se intitulează „Consecvența nu înseamnă neapărat competență, după cum raționalizarea nu înseamnă reformă”.

Preambul: UDMR dorește subordonarea Casei de Asigurări de Sănătate ministerului de resort din București.

Markó Béla: „Avem intenția de a propune și de a duce până la capăt un alt statut pentru Casa de Asigurări de Sănătate și subordonarea acesteia Ministerului Sănătății, fiindcă suntem într-o situație bicefală, dacă vreți, foarte bizară, când Ministerul Sănătății are răspunderea pentru politica în domeniul sănătății, iar alții au posibilitatea de a stabili bugetul. Trebuie să construim un sistem mult mai consecvent în acest sens.”

„În actuala perioadă când avem acest Guvern, în domeniul sănătății deja s-a luat cea mai importantă măsură de reformă, descentralizarea spitalelor și transferul lor, și avem o viziune foarte clară în legătură cu direcția spre care trebuie să mergem.”, a completat Markó Béla.

Pe unele canale media, de către unii analiști cu o așa-numită specializare în domeniul sanitar este vehiculată oportunitatea desființării Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cel puțin din perspectiva unor cheltuieli de funcționare de aproximativ 5% din bugetul asigurărilor de sănătate.

Din câte știu, în bugetul asigurărilor de sănătate cheltuielile de funcționare se ridică la aproximativ 3%, teoretic, ca practic să se depășească 1,5%.

Din punct de vedere logic, CNAS a fost organizată pe o anumită structură, cu departamente pe o anumită funcționalitate, care nu poate fi preluată de personalul Ministerului Sănătății. Ministerul ar putea prelua în acest sens întreaga structură – patrimoniul și personalul –, așa încât nu înțeleg de unde s-ar face economie.

Motivația propunerii de desființare a CNAS, din punctul nostru de vedere, ar fi următoarea:

1. Lipsa obiectului activității Ministerului Sănătății

– transmiterea rețelei de spitale către autoritățile administrației locale și județene;

– transmiterea (prin Legea nr. 95/2006) către autoritățile județene de sănătate publică a atribuțiilor de aplicare a politicii și programelor naționale de sănătate publică pe plan local, precum și identificarea problemelor locale prioritare și elaborarea și implementarea acțiunilor locale de sănătate publică;

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În urmă cu două săptămâni, am asistat la mult mediatizata remaniere a Guvernului Boc. Vorba unei cugetări din popor: „Lupul își schimbă părul, dar năravul ba”. Este o frază elocventă pentru principalul partid de guvernare, dar... pentru societatea românească nu se aduce nimic în plus.

În plină criză economică, într-o țară dusă spre prăpastia financiară, remanierea guvernamentală este o picătură de cerneală într-un ocean poluat de corupție, jocuri economice la limita legalității, licitații publice aranjate, sărăcie socială accentuată, migrare ridicată a forței de muncă calificate etc. În schimb, Guvernul Boc luptă pentru o supraviețuire publică, punându-și propriile interese înaintea interesului național.

Mi-am pus de multă vreme întrebarea ce înțeleg actualii guvernanți prin schimbarea miniștrilor, mai exact, care este rolul remanierii în responsabilizarea miniștrilor proaspăt delegați sau a celor demiși.

Un partid guvernamental cum este PDL, care vorbește de responsabilitate, nu știe să traducă și pentru muritorii de rând cum se manifestă această responsabilitate. Mai precis, nu s-a dat publicității măcar un raport făcut de Corpul de control al primului-ministru privind activitatea miniștrilor demiși, nu s-a publicat nicio analiză privind cele nouă luni de muncă ministerială realizată de fiecare ministru.

Totul s-a învăluit în ceață și nu s-a aplicat acel principiu al unei democrații reale: tragerea la răspundere a unui ministru pentru atribuțiile exercitate pe perioada când îndeplinea respectiva funcție.

## Stimați colegi,

Am adus în discuție acest subiect al remanierii _versus_ responsabilitatea ministerială pentru a atrage atenția asupra unei situații care, odată ce creează un precedent, va recidiva când nu se așteaptă tocmai cei care sunt acum la putere și... peste un anumit interval de timp, s-ar putea să ajungă în opoziție.

Din inconștiență politică, actuala coaliție PDL–UDMR–UNPR va crea premisele încălcării principiilor statului de drept și peste 5-10 ani s-ar putea să plângem cu toții pentru imaturitatea guvernamentală și lipsa de responsabilitate politică manifestată de această coaliție.

„Școala cea mai bună e aceea în care înveți, înainte de toate, să înveți.” (Nicolae Iorga)

Stimați colegi,

An de an, jumătatea primei luni de toamnă marchează începutul anului școlar – un început al speranței, al încrederii și al muncii copiilor noștri, care, printr-o educație temeinică, vor asigura schimbul de mâine al țării.

Și tot an de an, copii emoționați își țin mamele de mână și dăruiesc cu fiorul celui mai important eveniment din proaspăta lor viață flori dascălilor, care le vor deveni o a doua familie.

Sunt momente unice pe care niciunul dintre noi nu le-a uitat sau nu le va uita vreodată, momentele în care ne facem, cu inocența inerentă, planuri pentru ceea ce vom deveni când vom fi mari, când ne gândim cum va fi acea persoană care ne va marca definitiv traiectoria școlară, momentul în care pășim pentru prima dată în viață.

De aceea, și nu numai, fiecare început de toamnă este atât de important. Anotimpul recoltei se îngemănează cu anotimpul educației noastre, singura care ne poate diferenția cu adevărat. Educația nu înseamnă doar informare, ea reprezintă și formarea noastră din toate punctele de vedere.

Mi-aș dori ca acest început de an școlar să fie unul mai bun pentru toți, pentru educatorii, învățătorii și profesorii români, cei care au grijă zi de zi de copiii noștri și care, prin dăruirea lor, asigură viitorul României, dar și pentru toți elevii, cei care ne vor urma și care au nevoie de tot sprijinul și de toată atenția noastră.

Permiteți-mi ca și pe această cale să urez, deopotrivă, cadrelor didactice, elevilor, cât și părinților mult succes, un an benefic, putere de muncă și să îi asigur atât de implicarea mea în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, ca reprezentant al forului legislativ din România, cât și de respectul și prietenia mea.

Cu aceasta, am încheiat acest punct din ordinea de zi. Domnule senator Georgică Severin, doriți să faceți un anunț, din câte înțeleg.

## **Domnul Georgică Severin:**

Doresc să anunț în plenul Senatului că renunț la calitatea de senator independent și, începând de astăzi, sunt afiliat la Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

La punctul 2 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarelor inițiative legislative:

1. Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997;

2. Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Codului de procedură penală al României din 12 noiembrie 1968, republicat, cu modificările și completările ulterioare; 3. Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (2) al articolului 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile;

4. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;

5. Propunerea legislativă pentru completarea art. 28 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997;

6. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006;

7. Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de inginer constructor cu drept de liberă practică, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Camerei Inginerilor din domeniul Construcțiilor din România;

8. Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (2) al art. 135 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat;

9. Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997;

10. Propunerea legislativă pentru abrogarea alin. (5) al art. 4 al Titlului XVIII „Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente;

11. Propunerea legislativă pentru modificarea lit. a) a alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 56/2010 privind accesibilizarea fondului forestier național;

12. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 296 indice 1 al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a art. 220 și art. 223 ale Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală;

13. Propunerea legislativă pentru completarea art. 42 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional;

14. Propunerea legislativă pentru completarea art. 132 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii;

15. Propunerea legislativă pentru abrogarea Legii nr. 416 din 2001 privind venitul minim garantat;

16. Propunerea legislativă privind reglementarea raporturilor de muncă ale zilierilor;

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Promovarea proiectului de lege are în vedere crearea cadrului legal referitor la realizarea Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție și se vor stabili următoarele: procedura de identificare...

Vă rog foarte mult, fiți mai specific și spuneți...

Nu vorbim de proiectul de lege de la punctul 3 din ordinea de zi, vorbim de aprobarea dezbaterii în procedură de urgență a unor inițiative legislative.

Nu avem.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Nu aveți.

Nu sunt decât propuneri legislative. În condițiile în care...

Evident, îl voi anunța imediat. Am și anunțat acest lucru când am votat ordinea de zi, că domnul ministru Blaga este prezent în plenul nostru.

După intervenția Domniei Sale, vom discuta punctul 21 din ordinea de zi, pentru că de acolo a plecat întreaga idee a acestei discuții fără dificultăți.

La punctul 2 din ordinea de zi, aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea unor inițiative legislative, în condițiile în care domnul senator Frâncu susține inițiativa legislativă de la numărul 7 – Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de inginer constructor cu drept de liberă practică, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Camerei Inginerilor din domeniul Construcțiilor din România, îi ofer cuvântul.

Vă rog, domnule senator Frâncu. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Considerăm că această propunere legislativă este bine-venită, iar dezbaterea ei este urgentă pentru că foarte multe construcții se fac în acest moment la voia întâmplării, neavând în spate un specialist.

De aceea, vă rog să supuneți la vot această propunere. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc.

Inițiativa legislativă de la numărul 7 – punctul 2 din ordinea de zi.

Mai sunt colegi care susțin procedura de urgență pentru propunerile legislative de la punctul 2 din ordinea de zi? Doamna senator Mitrea?

Din motive de eleganță și prietenie – microfonul 4 –, doamna senator Mitrea.

Susțin dezbaterea în procedură de urgență pentru inițiativa legislativă de la numărul 18 – punctul 2 din ordinea de zi –, Propunerea legislativă pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.

Ca motivație, există în dezbatere alte două proiecte. Se preferă dezbaterea tuturor variantelor.

De asemenea, inițiativa legislativă de la numărul 21, domnule președinte, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/1999 privind înființarea Companiei Naționale „Loteria Română” – SA și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Naționale „Loteria Română” – SA.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

Este vorba de inițiativa legislativă de la numărul 18 – punctul 2 din ordinea de zi –, pe care o avem în fața noastră, Propunerea legislativă pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/1999 privind înființarea Companiei Naționale „Loteria Română” – SA și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Naționale „Loteria Română” – SA.

Vă rog, domnule senator Berca. Microfonul 3.

## Stimați colegi,

Vă propun dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea alineatului (2) al art. 7 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile în procedură de urgență.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Este vorba de inițiativa legislativă de la numărul 3 – punctul 2 din ordinea de zi, da?

Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (2) al articolului 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile.

Restul inițiativelor legislative își vor urma cursul normal. Domnule vicelider Arcaș, înțeleg că doriți să faceți un anunț.

## Domnule președinte,

Este vorba de un anunț referitor la niște modificări în comisiile permanente ale Senatului.

Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC a hotărât următoarele modificări în componența comisiilor permanente ale Senatului: înlocuirea doamnei senator Lia Olguța Vasilescu cu domnul senator Georgică Severin la Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă și înlocuirea domnului senator Miron Tudor Mitrea cu domnul senator Georgică Severin la Comisia pentru politică externă. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc.

Rocadă între colegii senatori Miron Tudor Mitrea și Georgică Severin în Comisia pentru politică externă.

Mergem la punctul 3 și aș dori să-i mulțumesc domnului ministru Vasile Blaga, care colaborează cu Senatul, fiind și un membru al corpului nostru legiuitor.

Domnia Sa a răspuns invitației pe care am adresat-o în vederea prezentării unei situații cât mai complete cu privire la situația creată în urma deciziilor Guvernului francez de expulzare voluntară a unui număr de cetățeni spre România și alte țări.

Săptămâna trecută, a avut loc vizita la București a unor reprezentanți ai Guvernului francez și cred că cel mai bun lucru este să auzim de la sursă ceea ce se întâmplă și ceea ce are în vedere Guvernul României cu privire la această situație, care a creat, într-adevăr, sensibilitate și în plan intern, și în plan european.

Îl invit la microfonul Senatului pe domnul ministru al administrației și internelor Vasile Blaga.

Bineînțeles, imediat după aceea vom dezbate proiectul de lege de la punctul 21 din ordinea de zi, conform propunerii de la începutul ședinței noastre.

Vă rog, domnule ministru Blaga.

## – **Domnul Vasile Blaga** _ministrul administrației și internelor_ **:**

## Vă mulțumesc.

Domnule președinte al Senatului,

## Dragi colegi,

În primul rând, vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-ați făcut-o pentru a vă prezenta o informare despre situația cetățenilor de etnie romă care trăiesc temporar în Franța.

De la început, vreau să vă spun că nu este pentru prima dată când România are o astfel de problemă cu cetățenii ei care locuiesc temporar pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene și țin să vă reamintesc că asemenea discuții au fost și cu câțiva ani în urmă pe relația cu Spania, Anglia, Germania și – una foarte dificilă – pe relația cu Italia.

Trecând peste aspectul emoțional, țin să vă precizez de la început că relația dintre România și Franța nu poate fi redusă la această problemă temporară, generată de returnarea cetățenilor români aflați în situație ilegală pe teritoriul francez.

Eu mă refer aici la acei cetățeni care uită – ca să spunem așa – să-și declare prezența pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, după ce le-a expirat perioada de grație de trei luni.

Mulțumesc, domnule ministru.

Domnul senator Corlățean, care a și avut o intervenție puțin mai devreme, ar dori să vă adreseze o întrebare sau un comentariu.

Aveți cuvântul.

Microfonul 3.

După aceea, dacă doriți, puteți să interveniți de la microfonul central.

## **Domnul Titus Corlățean:**

Cu siguranță.

Aș vrea, în primul rând, să salut faptul că, astăzi, în plenul Senatului României avem această dezbatere, care este absolut necesară, pe un subiect important pentru – nu întâmplător spun – statutul României la nivelul Uniunii Europene și pentru modul în care sunt tratați cetățenii români în spațiul european.

Era o dezbatere necesară și, personal, salut prezența ministrului administrației și internelor și disponibilitatea de a face și o serie de precizări necesare, de a aduce o serie de elemente care sunt utile și, în același timp, de a răspunde la eventuale întrebări.

Sunt două paliere ale discuției: un palier pur politic – și aici voi face câteva scurte considerații – și cealaltă dimensiune, a chestiunii de fond în care o mare parte din considerațiile Ministerului Administrației și Internelor se înscriu.

Voi începe cu observațiile din punct de vedere politic, care, pe undeva, sunt chiar mai importante. Trebuie să privim cu atenție ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă. S-a întâmplat și în anul 2007 și se repetă, iată, și în anul 2010, în legătură cu cetățeni ai statului român, stat român membru al Uniunii Europene.

Acest lucru se întâmplă pe o relație de parteneriat politic privilegiat, acolo unde există o serie de fundamente politice extrem de solide – sau trebuiau să existe –, acolo unde există o serie de interese economice foarte solide, în primul rând, benefice pentru partenerul nostru privilegiat, Franța, și acolo unde, în plus – și această remarcă este, vă asigur, separată de orice fel de considerente politice –, acolo unde există în plus sau ar trebui să existe o afinitate de ordin politic la nivel de lideri, care funcționează în lumea politică civilizată.

Atunci când există lideri ai unor state sau guverne aparținând aceleiași familii politice – ca să concluzionez –, în astfel de situații de parteneriat privilegiat politic, economic, cultural astfel de lucruri nu se fac. Astfel de lucruri nu se fac

și, dacă se fac, aceasta spune foarte mult, mai ales când vorbim de lideri aparținând aceleiași familii politice europene. În realitate, nu există o formulă de similaritate și mutualitate și aceasta arată, din păcate – și spun din păcate nu doar pentru cei care conduc astăzi România, ci pentru noi toți –, că noi pierdem din vedere faptul că atât valorăm în relația cu cei pe care i-am considerat mereu și îi considerăm parteneri privilegiați.

Mulțumesc, domnule senator. Domnule vicepreședinte Meleșcanu, doriți să interveniți? Vă rog. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voiam, din partea Grupului parlamentar al PNL, să exprim mulțumirile noastre pentru prezența și prezentarea făcută aici de domnul ministru Vasile Blaga. Consider că a fost, într-adevăr, o ocazie care ne-a permis și nouă să avem informații de prima mână în legătură cu discuțiile pe o temă care a ținut trează atenția nu numai a jurnaliștilor, dar și a multor cetățeni din România.

Vreau să spun că, urmare a acestei informări, vom sprijini adoptarea proiectului care se află în dezbaterea noastră de astăzi și pe care domnul ministru Vasile Blaga ni l-a prezentat.

Aș vrea să folosesc însă acest prilej pentru a face și două observații scurte.

Prima: este de salutat efortul pe care autoritățile române l-au făcut pe plan bilateral cu autoritățile franceze pentru găsirea unor soluții la probleme, care sunt reale, așa cum sublinia și domnul ministru Vasile Blaga.

Aș vrea însă să subliniez că există și un alt palier al acestei discuții și acest palier este cel la nivel european. Din punctul nostru de vedere, indiferent ce am putea să rezolvăm pe plan bilateral, că este vorba de Franța, că este vorba de Germania sau de Italia, noi nu putem să rămânem surzi la faptul că există, în mod evident, și acțiuni cu caracter politic care aduc atingere valorilor europene, într-un sens foarte general.

Tocmai de aceea, prima mea observație este că România și Guvernul român ar trebui să sprijine în mod foarte clar procedura de infringement, care a fost decisă astăzi de Uniunea Europeană, explicând foarte clar că, aici, nu este vorba de relații bilaterale, care, în continuare, sperăm să fie relații foarte strânse de colaborare în cadrul parteneriatului strategic cu Franța, ci de apărarea unor valori europene. Nu este vorba numai de cetățeni români, este vorba de cetățeni care aparțin și altor state, inclusiv ai Bulgariei, și din punctul nostru de vedere, ca țară europeană, orice atingere care se aduce drepturilor unor populații nomade, drepturilor etniei rome, așa cum se precizează în documente oficiale ale statului francez, nu este acceptabilă. Este prima mea observație pe care vreau să o fac și sper ca domnul ministru Blaga să fie purtătorul acestui mesaj din partea Grupului parlamentar al PNL din Senatul României.

## Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Frunda György, președintele Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, cel care, împreună cu domnul președinte Corlățean, a încercat să vină cu o propunere privitoare la acest subiect.

Microfonul 2, domnule președinte.

## **Domnul Frunda György:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Distins Senat,

Cred că suntem într-un moment greu, dar și într-un test al consecvenței și verticalității politicii externe românești.

Franța, și nu vă spun o noutate, a adus o hotărâre politică și juridică care lezează, aduce atingere Tratatului de la Lisabona și tuturor convențiilor europene care reglementează drepturile omului. Este vorba despre Franța, pe care unii dintre politicieni o numesc, cu empatie, sora politică mai mare a României, este vorba despre acea Franță care este una dintre puținele țări europene care nu a semnat Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și care a semnat, dar nu a ratificat Carta europeană privind limbile regionale și minoritare, este vorba despre acea țară care, în repetate rânduri, a expulzat cetățeni ai altor țări, în principal cetățeni români, pe criterii etnice.

Politica externă românească a fost mult prea tolerantă, mult prea ambiguă în raporturile pe care ar trebui să le aibă în relația cu Franța. Poziția Franței este discriminatorie, este pe bază de criterii etnice și este inacceptabilă, este inacceptabilă din punctul de vedere al politicii externe a României și, dacă Uniunea Europeană a decis astăzi să pornească procedura de infringement, sunt convins că politica externă românească are obligația politică și morală de a fi mult mai fermă.

Eu vă promit că în sesiunea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care va începe luni, 4 octombrie 2010, voi ridica această problemă.

Împreună cu domnul senator Titus Corlățean, am propus o dezbatere de urgență în cadrul Consiliului Europei pe baza deciziei Franței. Comisia de politică externă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în ședința care a avut loc lunea trecută, a hotărât deja o dezbatere de urgență pe acest lucru. Or, dacă știm că avem sprijinul comunității internaționale, chiar dacă sunt nemți, italieni sau spanioli care vor spune „dă-i dracului de țigani”, avem obligația morală și politică să le luăm apărarea, recunoscându-ne contribuția la situația creată și oferind soluții pentru rezolvarea problemei romilor, dar nu cred că poate fi acceptată, domnule ministru Blaga, explicația franceză că plecarea romilor din Franța este benevolă.

Și aceasta arată relația pe care o avem față de francezi. Haideți să avem vertebralitatea, să avem coloana vertebrală să-i apărăm pe cetățenii noștri, dar să încercăm ca în România să rezolvăm, într-adevăr, problema minorităților naționale, în general, și problema romilor, în special.

Da, avem problema romilor. Da, avem o problemă care s-a acumulat în sute de ani. Da, avem o problemă care s-a ascuns sub covor zeci de ani și pe care nici după 1990 nu am reușit să o tratăm ca lumea. Există mai multe rapoarte ale Consiliului Europei în materia respectivă.

Ce ar trebui să facem? Școlarizarea romilor, dar nu prin forță, prin schimbarea mentalității lor, integrarea lor, dar cu menținerea etnicității lor, să-i determinăm să fie mândri de etnicitatea lor, să-i coagulăm într-unul sau mai multe partide politice, în asociații sau fundații, printr-o discriminare pozitivă să facem ca cei mai buni dintre copiii lor să ajungă nu numai la bacalaureat, ci să termine Academia de Poliție, unde știu că au locuri pentru ei, și este foarte bine, să termine facultățile de drept, și știu că la Cluj sunt locuri, și este foarte bine, dar nu este suficient. Avem nevoie de profesori, de medici și, mai ales, de funcționari de etnie romă. Dacă nu vom reuși ca prin aceste măsuri de discriminare pozitivă să creștem o intelectualitate a etnicilor romi, să creștem oameni care să poată fi un pod de legătură între societatea țării noastre și comunitatea de romi, care să îi integreze și să le mențină etnia, atunci nu vom rezolva problema romilor.

Adevărul este că din toată Europa avem cea mai mare comunitate de romi. Pe baza unor sondaje, se pare că numărul lor ar fi de peste două milioane, și problema aceasta trebuie rezolvată în primul rând de noi. Este nevoie și de ajutorul Europei, este o problemă a României, este o problemă a Europei, care este bine să ne ajute cu fondurile care sunt la dispoziția noastră, câte sunt ele.

Noi, Legislativul, avem o obligație față de romi și haideți să ne stabilim o foaie de parcurs în problema romilor, care ar fi prioritățile legislative, și să modificăm așa și Legea educației naționale, care este în dezbatere acum, și Legea administrației publice, și celelalte legi care trebuie modificate, dar, în același timp, în politica externă este nevoie de o voință politică, de o manifestare a părerii noastre, a oamenilor politici din România, față de comunitatea romă din România. Sunt cetățenii noștri, trebuie să-i apărăm împotriva expulzării, împotriva cumpărării voinței lor pentru a fi expulzați pentru bani mărunți dintr-o țară care se vrea a fi democratică, să le asigurăm dreptul de liber acces, iar atunci când sunt sancționați, așa cum prevede acest proiect de lege, să poată fi sancționați doar în cazuri excepționale și numai pe bază de hotărâre judecătorească.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc și eu.

În aceste condiții, dau cuvântul unui singur reprezentant pentru fiecare grup parlamentar, cu tot respectul pentru colegi și pentru dezbaterea noastră din Senat. Suntem deja aproape de ora 18.00 și avem și o agendă de legiferare importantă.

Domnul ministru Blaga dorește să revină la microfon.

Vă invit, domnule ministru, pentru că afirmațiile și comentariile au fost extrem de serioase și de profunde.

Domnul ministru Blaga, dacă nu vă deranjează, domnule senator, dorește să aibă acest comentariu, apoi vom reveni pe procedură.

Doriți să interveniți înainte pe această temă?

Vă rog, domnule senator Radu Alexandru Feldman. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Poate sunt în eroare, dacă sunt, vă rog să mă corectați, dar consider că prima și a doua intervenție a domnului ministru Blaga sunt în calitate de reprezentant al Executivului, nu vorbește ca senator membru al Grupului parlamentar al PDL. Deci, când am cerut să-mi îngăduiți să spun câteva cuvinte, vorbeam ca singurul reprezentant al Grupului parlamentar al PDL care voia să vină la microfon.

Sigur.

Dacă dumneavoastră suprapuneți și considerați că intervenția domnului ministru reprezintă, în același timp, și punctul de vedere al PDL-ului, este un punct de vedere, dar eu îmi permit să-mi exprim rezervele față de o asemenea abordare.

Aveți dreptate, fără niciun fel de îndoială.

Dacă doriți să interveniți din partea Grupului parlamentar al PDL, vă rog.

Microfonul 2.

Doresc să intervin foarte pe scurt.

Într-adevăr, ora este suficient de înaintată. S-au spus lucruri foarte importante. Nu-mi permit, nu îmi arog nicio calitate să dau calificative și să fac comentarii asupra intervențiilor colegilor mei, cu atât mai puțin când este vorba de o intervenție a unui om politic cu experiență internă și internațională cum este domnul senator Frunda.

Totuși, țin foarte mult să subliniez că subscriu fără rezerve – și am ascultat cu cel mai mare interes și cea mai mare satisfacție partea a doua a intervenției Domniei Sale – la cele spuse apropo de abordarea corectă pe care trebuie să o avem noi, ca oameni politici români, față de problema romilor, o problemă de care nu am aflat astăzi, când suntem confruntați cu niște gesturi mai greu de înțeles la prima vedere, venite din partea Franței.

Vreau însă să vă spun că, între intervenția de la declarații politice a președintelui Comisiei pentru politică externă a Senatului și intervențiile ulterioare, la microfonul Senatului a venit domnul ministru Blaga, care ne-a prezentat cifre, statistici, care mi se par dincolo de orice fel de îndoială, dincolo de orice fel de ambiguitate legate de situația cetățenilor români de origine romă care sunt expulzați de la Paris. Ar fi o mare eroare și o abordare extrem de neproductivă să continuăm această politică a unor veșnice complexe, a unor sentimente eterne că România este persecutată, că România este tratată altfel decât merită, că cetățenii români sunt disprețuiți și supuși unui tratament nedrept.

Faptele și cifrele prezentate ne arată limpede că acești cetățeni ai României sunt expulzați din Franța pentru faptele antisociale de care s-au făcut vinovați. Este o realitate pe care trebuie să ne-o asumăm. Nu putem pretinde niciunui partener, preferențial sau nu, cu care avem relații politice, economice, diplomatice niciun fel de abandon de la normele internaționale, de la normele constituționale de comportament din toate țările europene, așa că mi se pare că realismul și luciditatea față de această problemă sunt singurele indicate și sub nicio formă nu trebuie să aducem acuze politicianiste că șeful statului, că prim-ministrul, că ministrul de externe sau ministrul de interne nu fac suficient pentru a rezolva un tratament care se aplică unor cetățeni români, atâta vreme cât – suntem obligați să recunoaștem – acești cetățeni s-au făcut vinovați de fapte care încalcă legile țării din care sunt expulzați.

Vă mulțumesc și pentru acest comentariu care completează tabloul intervențiilor din plenul nostru.

Domnul ministru Blaga dorește să intervină.

Scuze datorate celorlalți colegi care ar dori să intervină. Efectiv, suntem sub o presiune imensă a timpului. Tema este importantă și o încheiem prin intervenția domnului ministru.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Vă mulțumesc foarte mult inclusiv pentru susținerea pe care cred că o să o avem la proiectul de lege pe care l-am propus.

Aș vrea să fac totuși câteva scurte precizări.

Eu nu voi aborda problema politic – stânga, dreapta, ce culoare politică are Sarkozy și așa mai departe –, ci voi spune doar câteva lucruri.

## Dragi colegi,

Și după ce vom intra în Spațiul Schengen, la 27 martie 2011, Directiva 2004/38/CE trebuie respectată. Adică, dacă nu ai mijloace de subzistență, după 20 de zile un stat membru te trimite acasă. Aș vrea să înțelegem bine.

Faptul că, în unele cazuri, cetățeni de-ai noștri – repet, nu am avut până acum nicio plângere înregistrată din partea lor – au acceptat să nu se respecte în integralitate garanțiile procedurale și să vină mai repede, luând bani, domnule senator Frunda, ce să spun?, nu am putut opri pe nimeni nici eu, nici dumneavoastră. Doar Franța procedează în acest fel, iar partea română și-a exprimat rezerva pentru astfel de procedură, dar noi nu putem interveni în dreptul francez. Am spus, iar acum spun și de la microfonul Senatului: unii concetățeni de-ai noștri fac o afacere din asta. Hai să vedem și partea cealaltă a lucrurilor, dacă vrem să fim extrem de cinstiți cu noi și cu concetățenii noștri.

Nu vom accepta niciodată repatrieri colective. Am spus. Când discutăm de expulzări, discutăm de infracțiuni, discutăm de hotărâri judecătorești, discutăm întotdeauna de cazuri individuale.

Problemele s-au complicat, într-adevăr, față de Uniunea Europeană după apariția în presa franceză, sâmbătă, a notei trimise de directorul de cabinet al ministrului de interne, într-adevăr, explicită, iar asta în condițiile în care partea franceză – aproximativ aceeași delegație care fusese și în România – fusese înainte la Bruxelles și garanta că Franța nu a luat nicio măsură specifică vizând romii și că romii nu sunt considerați ca atare, ci în calitate de cetățeni ai unei țări. Asta s-a spus și la București, și la Bruxelles, motiv pentru care, de altfel ieri, ministrul de interne francez a semnat personal o nouă directivă, care elimină trimiterea clară la romi, ceea ce arată că în prima fază existase, dar de acest lucru se știe doar de sâmbătă.

Bun... Probabil că pot greși chiar și ziariștii la un moment dat. România are 30 de miliarde de euro cu totul, inclusiv subvențiile din agricultură, deci nici nu încape discuție de 28 de miliarde de euro pentru romi. N-ar fi rău, dar nu sunt.

De acord și cu tot ceea ce trebuie să facem vizavi chiar de bune practici pe care le-am putea implementa în Uniunea Europeană, dar și aici trebuie să vedem unde găsim acele practici, pentru că, dacă ne uităm în țările din jurul nostru, nu prea vedem bune practici, și atunci trebuie, împreună, la nivelul Uniunii Europene, să avem o politică clară vizavi de această problemă romă, pentru că, repet, în Europa trăiesc între 8 și 12 milioane de romi, în toată Europa, și sunt totuși cea mai mare minoritate fără țară.

Deci aici putem vorbi cât dorim, dacă abordările sunt doar naționale. Nici Ungaria nu are o experiență fenomenală în această zonă, ca să nu mai spun de state de dincolo de Ungaria. Drept urmare, trebuie să existe o politică clară europeană în zona respectivă.

Vizavi de politica franceză față de minorități, nu-mi permit să le dau lecții. Fiecare țară judecă în ansamblul ei recunoașterea sau nerecunoașterea minorităților, domnule Frunda.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

## Stimați colegi,

Cred că și de această dată Senatul României a demonstrat că reprezintă un for de discuție politică responsabil și competent.

Vreau să mulțumesc tuturor celor care au contribuit, să-mi cer scuze față de colegii care ar fi dorit să intervină și nu au reușit s-o facă în acest moment.

Încheiem aici punctul 3, mulțumindu-i domnului ministru Blaga pentru participare și informații, și ne îndreptăm către voturile finale, începând cu punctul 21.

La punctul 21 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Am dezbătut acest proiect de lege săptămâna trecută.

Domnul ministru a adus elemente de completare și de argumentație suplimentare.

De aceea, vă reamintesc faptul că raportul comun al comisiilor este de admitere, fără amendamente.

Este un proiect de lege de natură organică.

Suntem primă Cameră sesizată.

De aceea,

Pentru că suntem avansați în orarul ședinței noastre de astăzi, am să vă rog să încercăm să ne concentrăm în următoarele minute pe inițiativele legislative care necesită un vot final. Aceste inițiative încep de la punctul 17 din ordinea de zi, dacă nu mă înșel...

Începem cu punctul 17 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 84/1995 – Legea învățământului. Trebuie să dăm votul final.

La mine figurează la punctul 17 în ordinea de zi. Acesta este textul, la acesta ne referim.

Vă reamintesc faptul că acest proiect de lege a fost dezbătut în ședința plenului nostru din 28 iunie anul curent, a fost adoptat tacit de Camera Deputaților.

Raportul comisiei este de respingere a proiectului de lege. Este o lege organică, Senatul fiind Cameră decizională. De aceea, reluăm votul cu privire la raport și la proiectul de lege, conform deciziei noastre din 28 iunie 2010.

Pe cale de consecință,

Domnule senator Orest Onofrei, deși ați avut un incident sportiv, aveți astăzi un moment de satisfacție, sunt convins.

La punctul 18 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Vă reamintesc că am dezbătut această propunere legislativă în ședința noastră din 8 septembrie 2010.

Raportul comisiei este de respingere a propunerii legislative.

Este o lege organică, Senatul este primă Cameră sesizată.

La punctul 19 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală.

Propunerea legislativă a fost dezbătută în ședința plenului din 8 septembrie 2010.

Raportul comisiei este de respingere a propunerii legislative.

Este o lege organică, Senatul fiind primă Cameră sesizată.

La punctul 20 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind modificarea art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea organizațiilor de proprietari.

Am dezbătut această propunere legislativă în ședința noastră din 8 septembrie 2010.

Raportul comisiei este de respingere a acestei propuneri.

Este o lege organică, suntem primă Cameră sesizată.

La punctul 22 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 54/2003 – a sindicatelor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 73 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare.

Propunerea legislativă a fost dezbătută în ședința din 8 septembrie 2010.

Raportul comisiei este de admitere, cu un amendament

admis, este o lege organică, suntem primă Cameră sesizată.

La punctul 23 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 17/2009 privind desființarea Cancelariei Primului-Ministru și stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.

Vă reamintesc că acest proiect de lege a fost dezbătut în plenul Senatului în 17 iunie 2009.

În ședințele plenului Senatului din 7 septembrie, 9 noiembrie, 8 decembrie 2009, 8 februarie 2010 și 8 martie 2010, acest proiect de lege nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi respins sau adoptat.

Este un proiect de lege de natură organică, Senatul este Cameră decizională.

Vom relua astăzi votul cu privire la aprobarea acestei ordonanțe.

Vă rog să vă pronunțați cu privire la proiectul de lege.

Vom relua votul asupra acestui proiect de lege.

La punctul 24 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea instituțiilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”.

Este o cerere de reexaminare la solicitarea Președintelui României.

Vă reamintesc că raportul de respingere a cererii de reexaminare a fost supus votului nostru în ședințele din 8 februarie și 8 martie anul curent, neîntrunind numărul necesar de voturi.

Acest vot va fi reluat astăzi.

Suntem primă Cameră sesizată, raportul comisiei este de respingere a cererii de reexaminare.

Este o lege cu caracter organic.

În aceste condiții, vom relua votul asupra raportului de respingere a cererii de reexaminare.

Vom relua acest subiect.

La punctul 25 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor.

Am dezbătut acest proiect de lege pe 8 septembrie anul curent, iar raportul comisiei este de admitere, cu un amendament admis.

Este o lege organică, suntem primă Cameră sesizată.

Domnul senator Alexandru Cordoș dorește să anunțe depunerea unei moțiuni simple și îl invit la microfon înainte să ne pregătim de întrebări, interpelări și răspunsuri. Vă rog, domnule senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, în temeiul prevederilor art. 67 și art. 112 alin. (2) din Constituția României, precum și ale art. 105 și 107 din Regulamentul Senatului, a înaintat astăzi Biroului permanent moțiunea simplă cu tema „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Vă rog să depuneți textul moțiunii, însoțit de semnături, la conducerea Senatului pentru a putea să programăm dezbaterea acestei moțiuni cel mai probabil în data de 20 septembrie anul curent.

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi, am parcurs destul de multe teme... Vă rog, domnule lider Igaș. Microfonul 2.

## **Domnul Traian Constantin Igaș:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Vreau doar să fac o simplă remarcă. Moțiunea a fost depusă în afara programului de lucru și considerăm că se încadrează foarte bine la categoria întrebări, interpelări.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Vă rog, domnule senator Daea. Microfonul 4.

Domnule președinte al Senatului,

Cei de la PDL sunt de mult în afara programului. Ați văzut dumneavoastră o dovadă că au fost în afara programului când au votat pentru o lege cu 17 voturi.

Uitați-i că nu sunt în sală! Noi suntem aici, în Senatul României, pentru a legifera, dar uitați-i cum pleacă!

Programul de lucru este până la ora 19.30, pentru cei interesați de activitatea prelungită a Senatului României.

## **Domnul Petre Daea:**

Îmi pare rău că liderul Grupului parlamentar al PDL nu are busola cu dumnealui. Probabil că i-a luat-o domnul ministru Blaga, pentru că – în momentul în care s-a rușinat și era îmbujorat domnul Blaga de atâtea laude în Parlamentul României – dumnealui venise aici să facă un exercițiu de șef al administrației într-un domeniu extrem de important. Obligația de a fi prezent și dorința de a-l asculta erau singurul climat favorabil pentru discuții în Senatul României.

Vă mulțumesc.