Tudor Barbu

## **Domnul Tudor Barbu:**

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință. Aș fi vrut să-mi paginez scurta intervenție altfel, dar, din respect pentru domnul ministru Pop, am să încep prin a-i da definiția cât se poate de punctuală, corectă și la zi a „ipocriziei”.

Ipocrizie, domnule ministru, este să semnezi și să susții o inițiativă legislativă în Senatul României prin care ceri, ca senator, mărirea alocației pentru toți copiii României la 2 milioane de lei vechi și, apoi, să vii la același microfon să spui că e o tâmpenie și că este un populism ieftin, ceea ce a făcut acum câteva minute un coleg de-al dumneavoastră, domnule ministru Pop. Asta înseamnă definiția ipocriziei, în Senat, azi.

Bun! Eu vreau să spun, punctual, ca fost jurnalist, pentru că asta cu spiciul parlamentar încă n-o stăpânesc, fiind doar la jumătatea primului mandat și nu știu dacă voi mai avea vreunul: când benzina, în România, litrul de benzină sau de motorină costa 3 lei și un pic, alocația era de 42 de lei. Astăzi, benzina și motorina au depășit de mult 6 lei, și alocația este tot acolo. De ce oare? O să vă și răspund. Nu e retorică întrebarea.

Salariile în România, republică membră a Uniunii Europene, prin comparație cu orice altă țară europeană, nu sunt, nici cel mediu și nici cel minim pe economie, atât de jos cum sunt, în raport aritmetic, nu matematic, aritmetic, alocațiile de 8 euro.

Cineva se întreba, corect, coleg de-al meu, câți euro poți cumpăra. Îi spun eu doamnei ministru. Un calcul aritmetic spune, prin regula de trei simplă, că poți cumpăra, la o casă de schimb, 8 euro. Cam pe aici suntem: 8 euro de cap de copil în România anului 2015.

Nici salariile, nici pensiile, în orice altă țară – și vă rog să luați... să căutați o țară membră UE și să-mi spuneți: „Nu, ați greșit, domnule senator!” –, nu au acest raport devastator. Cea mai mică alocație europeană e de 60 de euro. Da? Nu există raportul acesta nici la salarii, nici la pensii. Știți de ce? Pentru că sub 18 ani nu se votează. Cei peste 18 ani votează, că sunt șomeri, că sunt asistați, că sunt pensionari, că sunt... Orice fel de om, în România, dacă nu este interzis mintal sau interzis legal, votează. Copiii ăștia nu votează. 3,7 milioane de motive de a-i cere doamnei Plumb demisia nu sunt electori cu drept de vot. Sunt doar copii.

Și am să termin prin a spune că îmi permit – deși n-ar trebui s-o fac, dar, deh, mai e puțin și se termină dezbaterea – să răspund unei întrebări puse liberalilor.

Cum e cu promisiunea făcută unei țări întregi – letargice la vremea aia... mă rog, nici acum nu ne-am trezit încă definitiv –, promisiunea că le măresc dascălilor cu 50% salariile... Deci întrebare: cum e să le promiți acest lucru oamenilor dintr-o majoritate parlamentară PNL de atunci, condus de domnul Tăriceanu Călin Anton Popescu, aici prezent, susținut de PSD-ul condus, la vremea aceea, de domnul Geoană – repet, PNL-ul, atunci, avea 18%, când promitea asta electoratului, și nu că promitea, a trecut-o prin Parlament –, și să vii azi să întrebi cum e. Stau și mă întreb și eu: chiar, cum e?