Ioan Oltean

„Aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a abandonului școlar, soluția pentru perceperea educației ca valoare în sine”

Potrivit unui raport european recent realizat și dat publicității, România și Bulgaria sunt printre primele țări europene în ceea ce privește rata abandonului școlar. Înaintea noastră se mai află doar Malta și Portugalia, state care înregistrează cea mai înaltă rată a abandonului școlar.

Odată cu intrarea țării noastre în Uniunea Europeană, România trebuie să îndeplinească cu strictețe normele occidentale, conform cărora este absolut obligatoriu ca abandonul școlar să se situeze sub procentul de 10%.

Se știe că implicațiile eșecului școlar sunt multiple. Pe termen lung, efectele eșecului școlar se regăsesc în eșecul social. Randamentul economic este scăzut în fapt din cauza incompetenței profesionale a indivizilor.

Slaba pregătire a forței de muncă induce efecte în plan social, precum: marginalizarea, șomajul, delincvența etc. Eșecul școlar are în vedere și efecte psihologice, cum ar fi: dificultăți de adaptare, neîncrederea în forțele proprii, stres, anxietate. Pe de altă parte, eșecul școlar este indicatorul lipsei de randament pedagogic și al insuficiențelor întâlnite în sistemul educațional.

În plan social, pot fi considerate forme ale eșecului școlar, abandonul școlar, excluderea socială și profesională, analfabetismul. Abandonul școlar se caracterizează, la o primă vedere, prin părăsirea prematură a școlii. De multe ori abandonul se asociază cu delincvența juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viața de familie dezorganizată. Analfabetismul trebuie înțeles nu doar ca incapacitatea persoanei de a citi și a scrie, ci în sens de incapacitate de a folosi instrucția și educația primite în școală, astfel încât să se adapteze cerințelor sociale și profesionale. Pentru eliminarea efectelor negative ale eșecului școlar este necesară în primul rând cunoașterea cauzelor care l-au produs.

Pe de altă parte, raportul privind starea învățământului, prezentat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, abordează mai multe probleme importante referitoare la educație, precum reușita școlară, abandonul, promovabilitatea la examene, nivelul de acoperire cu personal didactic calificat, fondurile alocate învățământului etc. Raportul arată că educația în România, comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană, nu merge chiar pe drumul dorit, la destule capitole fiind nevoie în continuare de eforturi susținute. Iată de ce a fost nevoie de o nouă lege a învățământului. O educație adevărată, reală, se fundamentează în familie, iar apoi ea se continuă în grădiniță și în școală. În primul rând ea se realizează prin puterea exemplului și apoi prin cea a cuvântului. O bună intervenție a cadrului didactic prin însuși procesul educativ pe care-l desfășoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului școlar, prin intervenția acestuia la nivelul factorilor de risc. Pentru un rezultat mai bun se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competențelor cadrelor didactice. Factorii de risc, cum ar fi cei comportamentali, sunt cei care reprezintă ansamblul încălcărilor și abaterilor tinerilor de la normele de conviețuire socială. Delincvența juvenilă se referă la violarea normelor legale de către cei care sunt sub vârsta la care legea tratează oamenii ca adulți.