Apreciez în mod deosebit rãspunsul domnului prim-ministru la o interpelare pe care i-am prezentat-o de la tribuna Camerei Deputaþilor, privitor la Legea maghiarilor de peste graniþã.
Nu mã îndoiesc nici eu ºi nici colegii de mei de partid de bunele intenþii ale Guvernului în aceastã chestiune ºi îmi exprim totala adeziune la modul cum s-a reuºit sã se dezamorseze o stare conflictualã care era gata sã izbucneascã.
Cu regret însã trebuie sã constat cã atât domnul prim-ministru, cât ºi colegii de partid ai Domniei sale considerã cã Partidul România Mare duce o politicã de învrãjbire a etniilor române ºi maghiare ce convieþuiesc în Ardeal. Îl asigur pe domnul prim-ministru ºi Partidul Social Democrat cã scopul nostru este pacea socialã ºi etnicã în toatã România ºi, bineînþeles, mai ales în Ardeal. Problema care ne deranjeazã însã este aceea cã etniei maghiare i se acordã privilegii sau altfel spus i se face o discriminare pozitivã în detrimentul etniei române. Acesta a fost motivul pentru care, în interpelarea amintitã am imputat Guvernului o politicã de discriminare a cãrei victimã este populaþia româneascã din Ardeal.
1) Legea restituirii imobilelor naþionalizate cãtre cultele religioase este o lege datã în exclusivitate în favoarea bisericilor maghiare, la presiunea U.D.M.R.. Conform acestei legi, foarte multe clãdiri din centrul istoric al municipiului Cluj-Napoca au fost date bisericilor maghiare, ºi operatiunea mai continuã. Nenorocirea este cã bisericile care au preluat clãdirile mãresc chiriile nepermis de mult ºi în dispreþul legii Ñ vã stau la îndemânã cu nenumãrate cazuri concrete Ñ, punând în mod deliberat locatarii în situaþia de a ajunge în stradã ºi apoi de a închiria locuinþele unor societãþi comerciale, cu predilecþie maghiare sau unor persoane strãine.
În subsidiar, aº dori sã vã informez asupra aspectului juridic al retrocedãrii unor imobile cãtre bisericile maghiare din Ardeal. Aceste clãdiri au fost construite ºi întreþinute de cãtre Principatul Transilvaniei sau de cãtre Imperiul Austro-Ungar din contribuþia publicã Ñ majoritatea cetãþenilor Principatului sã nu uitãm cã erau români. În anul 1918, România Mare a plãtit bani grei Ungariei Ð succesoarea de drept a Imperiului Austro-Ungar Ð drept despãgubiri pentru toate imobilele preluate dupã actul de la Trianon.
Propun domnului prim-ministru formarea, în fiecare localitate unde se revendicã imobile de cãtre bisericile ungureºti, a unei comisii mixte de istorici ºi juriºti care sã caute în arhive actele prin care se dovedeºte construirea ºi întreþinerea acestor clãdiri de-a lungul secolelor pânã în anul 1918 din banii publici.
În interpelarea pe care am adresat-o domnului prim-ministru am semnalat desele încãlcãri la Cluj-Napoca a memorandumului semnat cu Guvernul Ungariei. Informaþiile sunt uºor de verificat; ele vin de la oamenii de pe stradã, care nu sunt membri P.R.M., ºi care sunt
deranjaþi de atitudinea sfidãtoare a U.D.M.R. în acest sens.
2) Exprimãm aici durerea ºi necazul membrilor partidului din care fac parte pentru cã duºmanii declaraþi ai þãrii ºi ai poporului român Ñ cazul primarului din Sfântu Gheorghe, cazul prefecturii din Covasna, cazul doliului declarat în secuime cu ocazia sãrbãtorii noastre naþionale Ñ nu au fost pedepsiþi pentru infracþiunile evidente comise, ci doar ”mustraþiÒ de cãtre reprezentanþii Guvernului. În România, legea nu este egalã pentru toþi? Maghiarilor infractori nu li se aplicã prevederile Codului penal? Sunt convins cã dacã în Bucureºti un cetãþean român de etnie românã ar fi dat jos de pe clãdirea primãriei drapelul naþional, ar fi fost pedepsit cu ani grei de puºcãrie! Dar acest lucru nu se petrece ºi la Covasna. De ce oare?
Vã rog foarte mult sã înþelegeþi corect demersul meu. Nu am nimic nici eu ºi nici colegii mei de partid cu cetãþenii români de etnie maghiarã, deoarece noi, românii din Ardeal, convieþuim excelent cu maghiarii. Supãrarea mea ºi a românilor din Transilvania se îndreaptã împotriva iredentiºtilor ºi extremiºtilor din U.D.M.R., care ne sfideazã ºi incitã la învrãjbire interetnicã.
Sunt mâhnit cã, în rãspunsul domnului prim-ministru dat la interpelarea mea, noi, membrii P.R.M., suntem consideraþi extremiºti. Poate cã unele luãri de poziþie sau declaraþii, dar puþine ºi izolate, ar putea avea o asemenea tentã, dar nu se poate generaliza cazul în toatã masa membrilor sau simpatizanþilor P.R.M.. Poziþii asemãnãtoare, poate chiar identice cu ale noastre, privitoare la manifestãrile extremiste ºi iredentiste ale conducãtorilor U.D.M.R. au ºi alte partide (P.D., P.N.L. etc.), însã la ei nu sunt considerate extremiste, ci conjuncturale. Regretabil este faptul cã acþiunile noastre nu sunt cântãrite cu aceeaºi unitate de mãsurã.
Regret cã unii domni din conducerea P.S.D., în frunte cu domnul prim-ministru, nu încearcã sã ne cunoascã ºi sã ne înþeleagã. Noi nu suntem ºi nu vrem sã fim decât niºte buni români ºi atât. Unde este aici extremismul?
Vã asigur cã în þara noastrã extremismul se manifestã într-un singur focar, în acela în care se boceºte pe toate drumurile urmãrile Tratatului de la Trianon.
Oamenii de ºtiinþã, profesori renumiþi, cercetãtori de talie internaþionalã recunosc extremismul naþionalist în iredentismul maghiar. Noi nu facem altceva decât sã punem în evidenþã acest adevãr. Cui nu îi place?
3) Dacã noi suntem naþionaliºti extremiºti, aºa cum ne considerã domnul prim-ministru, înseamnã cã o datã cu noi sunt extremiºti ºi cei peste 3.000.000 de români care ne-au votat. Dacã este aºa, atunci trebuie cu toþi sã ne regândim doctrinele politice ºi concepþiile despre ceea ce este naþionalism ºi extremism.
Dacã noi, cei de la P.R.M., suntem naþionaliºti, extremiºti, atunci ce au fost Nicolae Iorga, Titulescu, Iuliu Maniu, Ciceo Pop, Vasile Goldiº, Cãlinescu, Brãtienii, memorandiºtii, a cãror concepþie naþionalistã o aplicãm neschimbatã?
Doresc sã vã asigur pe toþi cã aºa-zisul nostru extremism de care ne acuzã domnii guvernanþi se întinde peste toatã Transilvania ºi a trecut ºi Carpaþii. Vã asigur cã acest ”extremismÒ va rãbufni îngrijorãtor pentru adversarii noºtri la alegerile din 2004.
Vreau sã asigur Guvernul României ºi pe domnul prim-ministru cã fac aceastã declaraþie politicã doar pentru a rãspunde la acuzaþiile fãcute în rãspunsul pe care l-am primit la interpelarea mea.
Intenþia mea este de a vã face sã înþelegeþi, domnule prim-ministru ºi stimaþi colegi din P.S.D., cã noi nu vã suntem duºmani, cã apreciem tot ce faceþi bun pentru þarã ºi acest oropsit popor român, ºi faceþi, dar ºi criticãm, ca un partid de opoziþie important ce suntem, tot ce credem noi cã faceþi rãu.
Daþi-ne voie sã avem ºi noi pãrerile noastre de opozanþi, nu ne bãgaþi de fiecare datã pumnul în gurã atunci când încercãm sã ne facem cunoscute public pãrerile noastre despre guvernarea dumneavoastrã, deoarece o asemenea atitudine nu este democraticã, ci, dimpotrivã, extremistã, or dumneavoastrã vã consideraþi democraþi ºi luptaþi împotriva extremismului. Se pare însã cã numai împotriva ”extremismuluiÒ Partidului România Mare.
Noi apreciem în mod deosebit efortul pe care guvernanþii îl fac pentru a depãºi aceastã perioadã grea prin care trecem. Apreciem în mod deosebit de sincer efortul pe care guvernanþii îl fac de a ne integra în structurile euroatlantice ºi am fost întotdeauna ºi vom fi alãturi de ei în aceste demersuri.
Repet, domnilor colegi din P.S.D., dorim sã vã ajutãm în demersurile ce le faceþi pentru a situa þara ºi poporul român acolo unde ele au dreptul legitim: în Europa. Dar încetaþi, pentru numele lui Dumnezeu, sã mai consideraþi partidul nostru extremist. Lãsaþi-ne sã ne exprimãm pãrerile aºa cum ºtim noi mai bine ºi credeþi în intenþiile noastre bune. Nu trebuie sã vedeþi numai rãul din acþiunile noastre. Vã rog sã vedeþi ºi ce se ascunde în dosul cuvintelor. Consideraþi-ne niºte oameni normali, care încearcã un exerciþiu politic legal ºi în interesul poporului român. Dacã ceea ce facem nu este bun, fiþi sigur cã electoratul ne va sancþiona, dar trebuie sã vedeþi în noi parteneri de dialog, de lucru, de acþiune.
Noi vrem, domnilor, ca românii sã fie egali în þara lor. egali ºi liberi, dar dumneavoastrã, domnilor guvernanþi, printr-o pãguboasã politicã a concesiilor în favoarea unei precare susþineri parlamentare, ne-aþi fãcut pe unii mai ”egaliÒ decât alþii.
ªi pentru a argumenta acest ultim deziderat, voi da un singur exemplu: copilul unui cetãþean de etnie românã se chinuie sã intre la o facultate deoarece are o singurã ºansã, ºansa facultãþii în limba românã. Ungurii au posibilitate de a alege între o facultate în limba românã ºi alta în limba maghiarã. De notat cã secþiile de limba maghiarã, din greu susþinute de la bugetul statului, abia îºi gãsesc în fiecare an candidaþi pentru a-ºi ocupa locurile, ºi vã asigur cã la aceste facultãþi nota 5,00 este suficientã pentru a intra în facultate, pe când la facultãþile de limba românã, cu acelaºi profil, se intrã cu note peste 8,00 sau 9,00. Mai adaug aici faptul cã, dupã ce copiii absolvesc aceste facultãþi pe banii contribuabililor români, ei se duc sã lucreze aproape exclusiv în Ungaria.
În acest caz, am dreptul sã fiu revoltat ºi nemulþumit de politica de discriminare a românilor din Transilvania.
Cu convingerea cã voi fi bine înþeles în acest demers, vã mulþumesc anticipat.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.