Marin Predilã

Apropo de privatizarea tuturor activelor, indiferent de funcþiile pe care ele le îndeplinesc pentru cultivarea unei suprafeþe oarecare de teren, domnul senator Pãcuraru a menþionat aici instalaþia de irigat. Instalaþia de irigat ca atare este instalaþia prin care apa se duce de la hidrant la plantã. Asta poate fi privatizatã. Ea se compune din mai multe conducte demontabile ºi aºa mai departe. E partea de conductã îngropatã care se numeºte antenã ºi care duce apa de obicei în subteran, de la staþia de irigat la fiecare hidrant în parte. Dacã aceastã parte fixã a sistemului de irigat este privatizatã ºi eu sunt pe suprafaþa de la staþia de irigat ºi antena este proprietatea mea, de la mine încolo cei care sunt în aceeaºi tarla nu o sã mai poatã iriga dacã nu le dau voie, pentru cã eu, efectiv, pot sã stric aceastã antenã. ªi atunci nu gãsesc cã este oportun sã privatizãm antenele de irigat, pentru cã ele deservesc poate mai mulþi proprietari dupã privatizarea tarlalei respective. Aºa se întâmplã ºi cu castelele de apã menþionate aici, cu ateliere, staþii (diferite staþii: de condiþionat seminþe, uscãtoare de porumb, staþii de vinificaþie ºi aºa mai departe). Consider cã e o greºealã mare dacã ne apucãm sã privatizãm aceste active care deservesc întreaga suprafaþã. Pentru cã ele au fost fãcute într-un concept anume la data respectivã ºi acum nu putem sã le dãm în proprietatea unuia pentru cã el împiedicã procesul de producþie al celorlalþi, care nu pot sã le foloseascã în mod direct.

Mulþumesc.