Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·28 noiembrie 2002
procedural · respins
În Oltenia
la Cetate, þãranii vor sã-ºi facã dreptate ca în 1907.
Aprobarea ordinii de zi ºi a programului de lucru.
Discurs
Ar fi multe de spus despre climatul negativ, despre climatul pervers care însoþeºte ºi modificã multe dintre faptele pornite bine, în diverse domenii ale activitãþii economice, în România de azi. Acest climat negativ, acest climat pervers este cel care pare nãscut ºi întreþinut ca sã menþinã un anumit grad de infracþionalitate, un anumit grad de vinovãþie a cetãþenilor faþã de stat. Este o observaþie mai veche, am fãcut-o în urmã cu un sfert de veac, în celãlalt regim, dar sunt obligat sã constat mai acuta ei prezenþã în viaþa noastrã economicã, în viaþa noastrã socialã ºi în viaþa noastrã politicã, tocmai acum.
Acest climat fãcut anume pentru a fi încãlcat, acest climat fãcut anume pentru a colora negativ orice acþiune care se naºte firesc Ñ ºi în acest cadru este foarte important sã observãm ºi sã spunem cã sunt aduse drept cauze niºte biete efecte, care ar putea fi înlãturate o datã cu dispariþia cauzelor Ñ, acest climat negativ este întreþinut, de ani ºi ani, într-un domeniu important, poate chiar decisiv, al existenþei noastre, ºi anume agricultura.
Aþi citit ºi aþi vãzut la câteva dintre televiziuni ce s-a întâmplat în comuna Cetate, din judeþul Dolj. Acolo, niºte þãrani din Cetate, dar nu numai din Cetate, ci ºi din comunele înconjurãtoare, din Moþãþei, din Unirea, din Maglavit ºi Dârvari, au nãvãlit peste bunurile unui arendaº, le-au împãrþit cum le-a trecut lor prin cap ºi au plecat, într-un acompaniament de alt secol, un secol vechi, sã se bucure de ceea ce furaserã, culmea, din propria lor avere. Nu avem dreptul ºi nu avem sufletul sã încurajãm asemenea acþiuni ilegale, asemenea abdicãri de la relaþia socialã normalã, asemenea acte de haiducie, care pericliteazã nu numai situaþia dintr-o comunã sau dintr-o zonã, ci ºi sigla þãrii. E urât sã se spunã, în anul 2002, despre România cã este þara unde þãranii, cu cãruþe hodorogite ºi cu cai care de-abia se mai miºcã, se duc ºi-ºi fac dreptate furând bucatele de la un arendaº, pentru a fi prinºi încã înainte de-a ajunge-n sat. Groteascã, tristã, intolerabilã, situaþie!
Ceea ce însã nu s-a spus Ñ ºi mã surprinde, pentru cã oamenii de spirit, artiºtii, lãutarii, crainicii au fost, în genere, cei ce s-au situat lângã haiduci ºi nu au cântat niciodatã pe boier sau pe arendaº Ñ, ceea ce mã surprinde este cã nu s-a spus partea cealaltã a adevãrului, ºi anume cã arendaºul respectiv, ºi nu numai el, ci ºi predecesorul sãu, alt arendaº, nu ºi-a plãtit obligaþiile faþã de þãranii în cauzã. Aceasta e ordinea lucrurilor.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.