Adrian P„unescu

Ar mai trebui ∫tiut, dup„ opinia mea, Ón ce mod vedea Blaga specificul na˛ional: îEminescu e de un rom‚nism sublimat, complex, creator. El e mai aproape de ideea rom‚neasc„, pe c‚nd Co∫buc e mai aproape de fenomenele rom‚ne∫ti. Co∫buc ar reprezenta poporul rom‚nesc printr-un consim˛„m‚nt de ordin plebiscitar, Eminescu Ól reprezint„ printr-un legitimism de ordin divin.“

Pentru aceast„ Evanghelie politic„ a rom‚nismului au suferit genera˛ii. Pentru îDoina“ au putrezit oasele rom‚nilor Ón pu∫c„rii. Intelectualii acestei ˛„ri au dus din con∫tiin˛„ Ón con∫tiin˛„ poezia c„tre vremurile Ón care ea poate fi rostit„ ∫i pot exista fa˛„ de ea diverse opinii critice sau de elogiu, a∫a cum am Óncercat eu s„ fac aici.

Eu cred c„, fie ∫i printr-un accident pe care ar fi trebuit s„-l provoc„m, nu puteam s„ trecem de aceast„ zi f„r„ s„ ne oprim o clip„ la acest reper, care este Mihai Eminescu, s„ ne Óntoarcem la articolele lui, s„ ne delimit„m de ele acolo unde p„rerile lui nu sunt ∫i p„rerile noastre. A fi Ón dezacord Ón cuno∫tin˛„ de cauz„ e mult mai mult dec‚t a Óncuviin˛a obedient ceva ce nici nu ∫tii. Aici alt poet, din alt„ genera˛ie, de alt„ v‚rst„, la fel de important ∫i la fel de genial, dup„ p„rerea mea, Labi∫, spunea: îUnui elogiu tr‚ndav ∫i inform prefer injuria entuziast„.“ A∫a este! Articolele lui Eminescu nu pot fi pe placul tuturor. Aici e partea lui de om trec„tor care a g„sit, conform voca˛iei sale politice ∫i structurii sale politice, explica˛ii dramelor vremii sale ∫i a f„cut gazet„rie politic„, uneori extraordinar„, alteori trec„toare, a∫a cum, de fapt, e firesc s„ fie.

Dar Eminescu nu a fost numai un poet Óntors cu fa˛a c„tre poporul s„u, ci, am s„ v„ ar„t faptul Ón momentele urm„toare, un mare poet universal. ™i acest caracter universal al poeziei lui Eminescu se reg„se∫te Ón cel mai Ónalt poem netrec„tor al s„u, Óntr-un poem parc„ scris direct Ón toate limbile p„m‚ntului.

V„ m„rturisesc faptul c„, la un moment dat, aflat Ón America, f„r„ arme, f„r„ c„r˛i, ∫i amintindu-mi toate versurile pe care le ∫tiam, am tradus Óntr-o englez„ aproximativ„, de c‚teva luni de folosin˛„ a limbii respective, aceast„ îOd„ (Ón metru antic)“. ™i ea a produs o impresie extraordinar„: _I did not believe I would learn to die_ (îNu credeam s„-nv„˛ a muri vreodat„“).

E o poezie pe care v-o spun Ón Óncheiere, ca aspira˛ie pentru noi to˛i, pentru c„ universalitatea nu este numai o obliga˛ie, cum vor unii s„ ne lase s„ credem, ci este ∫i un drept ∫i este ∫i o tensiune interioar„ a fiec„rui individ. Condi˛ia lui uman„ nu are nevoie nici de grani˛e ∫i nu are nevoie nici de pa∫apoarte. Ea se refer„ direct la condi˛ia universal„.

A∫a c„, Ón semn de omagiu pentru cel mai mare poet al rom‚nilor ∫i Ón speran˛a c„, fie, repet, ∫i printr-un scandal, ne vom Óntoarce la Eminescu ca s„-l citim cu ochi proaspe˛i, v„ recit aceast„ mare poezie a sa care

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 90/21.VI.2004 este — dac„ aceea era Evanghelia politic„ a rom‚nismului — Evanghelia universalit„˛ii rom‚ne∫ti: Od„