Titus Corlățean

senator (de la tribună)

Proiectul de hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaților (PHCD 9/2020; retrimis comisiei)

463 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

## **Domnul Titus Corlățean** – _senator (de la tribună)_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați*,

Astăzi, la Cameră, aveți în dezbatere, pentru vot final, proiectul de lege* pe care am avut onoarea să-l inițiez, pentru declararea zilei de 4 iunie în România ca Ziua Tratatului de la Trianon.

Acest proiect de lege vizează o simbolistică națională extrem de importantă pentru statul român modern și contemporan* și, evident, face referire la momentul 4 iunie 1920, atunci când Tratatul de Pace de la Trianon a fost semnat de Puterile Aliate, câștigătoare în Primul Război Mondial, inclusiv România, cu Ungaria, ca succesor al Imperiului Austro-Ungar.

În contextul ședinței

De ce este important acest tratat de pace încheiat cu un alt stat? Explicația este foarte simplă*: pentru că Tratatul de Pace de la Trianon a consfințit recunoașterea internațională a frontierelor României reîntregite – Transilvania unită cu România – și, în egală măsură, a consacrat drepturile civile și politice ale românilor* care constituiau populația majoritară în Transilvania, drepturi pe care aceștia nu le-au avut sub dualitatea austro-ungară.

Acest tratat are și alte dispoziții extrem de importante pentru România și acesta este motivul pentru care Tratatul de Pace de la Trianon – care, deschid o paranteză, a fost semnat, în numele Majestății Sale Regele României, de Ion Cantacuzino, ministrul de stat, și Nicolae Titulescu, fost ministru, secretar de stat la acel moment – trebuie marcat ca simbolistică națională importantă.

Momentul 4 iunie 1920 a fost posibil datorită unor factori cumulativi.

În primul rând, a fost posibil datorită eroismului și jertfelor armatei române în Primul Război Mondial, dar și ulterior, în incursiunea militară din 1919, în Ungaria și spre Budapesta, atunci când armata română a reușit să respingă pericolul regimului bolșevic al lui Béla Kun, pericol atât pentru Ungaria, cât și pentru statele central-est europene, inclusiv pentru România. Acest moment a fost posibil și datorită demersurilor politico-diplomatice ale statului român – și aici aș vrea să menționez în mod special pledoaria excepțională a lui Ion I.C. Brătianu, la 1 februarie 1919, în cadrul Conferinței de Pace de la Versailles –, a fost posibil datorită faptului că președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, a marcat cele 14 puncte ale planului de instaurare a păcii după Primul Război Mondial, inclusiv cu acel punct atât de important, și anume dreptul la autodeterminare al naționalităților, și, nu în ultimul rând, datorită sprijinului aliaților, în mod special aș sublinia aici rolul Franței în misiuni miliare franceze în Primul Război Mondial în România, conduse de generalul Berthelot, dar și pledoariei militarilor și experților francezi în cadrul discuțiilor din comitetul militar din cadrul Conferinței de Pace, care a putut permite luarea unei decizii juste la momentul desemnării frontierei dintre Ungaria și România.

V-aș încuraja, dacă există acces, să citiți această pagină de istorie excepțională*, „La paix de Versailles”.